|
|
|
ANALIZA COMPARATIVA INTRE CARACTER SI APTITUDINI
1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza de realitate si concept ocupa un loc central in psihologie. Din punct de vedere teoretic, ea este cadrul de referinta pentru definirea sensului si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice.
Raportata la celelalte procese si mecanisme psihologice este mecanismul psihic superior si integrator. Ea este organizarea superioara a persoanei adica organizarea functionala sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor bio-constitutionale, a structurilor psihice si psihosociale care determina o adaptare specifica la mediu.
Din punct de vedere practic, personalitatea este realitatea cea mai complexa pe care o studiem cu scopul de a o ameloira.
Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in trei laturi (temperament, caracter si aptitudini) iar psihologia contemporana adauga inteligenta si creativitatea din interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si irepetabila.
2.Definitie:
Aptitudinile sunt insusiri de ordin instrumental-operational care diferentiaza indivizii intre ei in ce priveste maniera de desfasurare a anumitor activitati si mai ales prin randamentul calitativ si cantitativ iar caracterul este mecanismul integrator-sintetic, orientativ si reglatoriu ce reuneste ansamblul atitudinilor-valori definitoriu pentru profilul psihomoral al personalitatii.
3.Caracteristici:
Caracterul poseda o serie de particularitati care il diferentiaza de celelalte procese psihice.
Daca temperamentul este neutral, fiind innascut si nu implica orientari valorice, caracterul este incarcat valoric si descrie profilul psihomoral al personalitatii.
Caracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuum de la pozitiv la negativ. Toti oamenii au caracter numai ca este orientat valoric in mod diferit.
Puterea caracterului este data de forta convingerilor,
de taria cu care le sustinem, de
Daca temperamentul este innascut, caracterul se dobandeste prin modelare social-culturala. Aceasta latura a personalitatii nu este imuabila si se poate modifica sub actiunea factorilor socio-culturali.
De asemenea, aptitudinile detin o serie de caracteristici care le individualizeaza fata de celelalte procese psihice.
Nu orice insusire psihica este aptitudine ci numai acelea care favorizeaza obtinerea unor rezultate superioare mediei.
Aptitudinile diferentiaza indivizii prin randamentul cantitativ si calitativ.
Aptitudinile pot fi evaluate in functie de urmatorii indicatori: volum, rapiditate, precizie, eficienta, originalitate.
Aptitudinile se deosebesc de alte componente care formeaza latura instrumental-operationala a personalitatii ca de exemplu deprinderi, priceperi si cunostinte.
Aptitudinile se realizeaza prin procese psihice astfel incat anumite procese, din perspectiva randamentului, apar ca aptitudini.
Trebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si capacitate care presupune consolidarea insusirii prin exercitiu cu cunostinte adecvate.
Aptitudinile permit clasificarea indivizilor in raport cu altii care desfasoara aceeasi activitate, dar si aprecierea modului in care acestia pot sa realizeze o activitate in functie de cerintele acesteia.
Forma superioara de manifestare a aptitudinilor o constituie talentul(combinarea originala a aptitudinilor ce asigura crearea de valori noi) si geniul(nivelul cel mai inalt de dezvoltare al aptitudinilor ce se manifesta prin realizarea unor produse importante pentru societate si cunoastere).
4.Comparatie:
La o prima comparatie dupa criteriile genezei, structurii si rolului deducem ca atat caracterul cat si aptitudinile sunt doua laturi fundamentale ale personalitatii: caracterul este latura relational-valorica iar aptitudinile reprezinta latura instrumental-operationala.
Caracterul este mecansimul integrator-sintetic al personalitatii in timp ce aptitudinile diferentiaza indivizii dupa modul in care realizeaza o activitate si randamentul calitativ si cantitativ.
Caracterul este dobandit si se formeaza prin modelare socio-culturala pe cand aptitudinile se formeaza la interactiunea dintre ereditate, mediu si educatie.
Baza ereditara a caracterului o constituie doar capacitatea de raportare la valorile societatii iar in cazul aptitudinilor se constata o baza ereditara cu rol de conditionare si nu de predeterminare. Ea se refera la particularitatile morfo-functionale ale sistemului fonator, ale sistemului osteomuscular, la plasticitatea scoartei etc.
Ambele laturi ale personalitatii sunt supuse unui proces de valorizare: trasaturile caracteriale sunt apreciate in functie de dihotomia bine-rau, drept-nedrept si aptitudinile prin testele psihologice de aptitudini si analiza produselor determinandu-se nivelul de dezvoltare al acestora.
Toate persoanele poseda caracter si aptitudini de aceea nu este corecta afirmatia ca exista persoane lipsite de caracter, toti au un caracter dar de orientare valorica diferita.
Aptitudinile sunt prezente la toti indivizii in stare latenta si prin exercitiu si cunostinte se pot transforma in capacitati.
Ambele laturi ale personalitatii prezinta forme si structuri care le individualizeaza.
Caracterul are o structura complexa fiind format din trasaturi care exprima ceea ce este constant, stabil, relativ invariabil, definitoriu pentru personalitate si se exprima prin atitudini-valori. Atitudinile sunt reactii motorii sau verbale, pozitii fata de ceva anume si prezinta patru componente: cognitiva, motivationala, volitiva, afectiva.
Aptitudinile se clasifica in functie de criteriile structurii si complexitatii in aptitudini simple ce au la baza un singur proces cu calitatile lui si complexe fundamentate pe mai multe procese.
Dupa activitatea dominanta, aptitudinile pot fi speciale, ce se aplica intr-un singur domeniu deactivitate si generale, aplicate in aproape toate domeniile.
5.Relatii:
Caracterul, ca latura relational-valorica a personalitatii interactioneaza cu celelalte laturi influentand si fiind influentat.
Trasaturile caracteriale reprezinta un factor important in formarea si manifestarea aptitudinilor. Aptitudinile ca insusiri potentiale pot ramane in stare latenta iar cele formate, inerte daca nu intervin trasaturi precum perseverenta, fermitatea, curajul, initiativa si autocontrolul.
La randul sau, caracterul, fara aptitudini exersate si transformate in capacitati ar ramane suspendat iar actiunile nu s-ar transpune in viata ramanand la nivelul de bune intentii.
Legatura stransa dintre cele doua componente mai este evidentiata in activitatea creatoare. Creativitatea, ca expresie a interactiunii optime dintre atitudini si aptitudini implica atitudini pozitive fata de o activitate si existenta unor aptitudini la nivel inalt care sa permita obtinerea de produse noi originale.
Poate exista o legatura stransa intre caracter si aptitudini ce ia forma compatibilitatii sau incompatibilitatii. Exista oameni cu aptitudini si trasaturi caracteriale negative, oameni fara aptitudini dar cu trasaturi caracteriale pozitive si oameni fara aptitudini si trasaturi caracteriale negative.
Daca relatia este de compatibilitate se formeaza o personalitate echilibrata si eficienta iar daca este de incompatibilitate, o personalitate dezechilibrata si ineficienta.
Deci trasaturile caracteriale pot favoriza sau defavoriza punerea in valoare a aptitudinilor.
La randul lor, aptitudinile pot modifica atitudinile caracteriale integrandu-se in caracter si devenind mijloace ale actiunii pentru atingerea scopurilor.
De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine rezultate superioare mediei isi creeaza o stare de placere si satisfactie care duce la formarea unei atitudini pozitive si preferentiale fata de activitate.
6.Concluzie:
Aptitudinile si caracterul sunt doua laturi indispensabile in afirmarea subiectului uman, in procesul de formare al relatiilor interpersonale si factor important de integrare in societate.
