|
|
|
Anatomia lastarilor
Lastarii prezinta o structura primara si una secundara.
Structura primara rezulta din activitatea meristemelor apicale tunica si corpusul. Din tunica se diferentiaza epiderma, iar corpusul da nastere la scoarta si cilindru central.
Epiderma este formata dintr-un singur strat de celule strans unite intre ele, lipsite de cloroplaste si cu peretii externi mai ingrosati. Din celulele epidermice se nasc peri unicelulari sau pluricelulari simpli, elastici sau rigizi, persistenti sau caduci, in functie de soi. Printre celulele epidermei, din loc in loc se gasesc stomate.
Scoarta primara este alcatuita din mai multe straturi de celule poliedrice. In celulele straturilor externe ale scoartei se gasesc cloroplaste, care imprima lastarilor culoarea verde, iar la unele soiuri si cu precadere pe partea insorita, alaturi de cloroplaste se gasesc si cromoplaste care dau lastarilor o culoare roscata. Anumite grupe de celule ale scoartei (cele situate in dreptul fascicolelor conducatoare libero-lemnoase) se colenchimatizeaza, alcatuind un tesut mecanic viu, ce apare la exterior sub forma unor striuri. La nivelul nodurilor, cordoanele de colenchim sunt mai dezvoltate. Ultimul strat de celule al scoartei este endodermul. Acesta nu prezinta caractere distincte ca la radacina, celulele lui deosebindu-se de restul celulelor din scoarta doar prin continutul in amidon.
Cilindrul central (stelul) incepe cu periciclul, care la vita de vie este pluristratificat. O parte din celulele periciclului se lignifica, formand un tesut mecanic numit sclerenchim. Acesta, ca si benzile de colenchim, este dispus in dreptul fascicolelor conducatoare sub forma unor cordoane, care in sectiune transversala facuta prin lastar, apar sub forma unor calote. Pe periciclu se sprijina fascicolele conducatoare libero-lemnoase colateral-deschise. Fascicolul liberian situat spre exteriorul cilindrului central, sprijinindu-se direct pe periciclu este format din vase de liber, celule anexe si parenchim liberian. Fascicolul de lemn situat spre centrul cilindrului central si sprijinindu-se la exterior pe liber este format din vase de lemn si parenchim lemnos. La limita dintre fascicolul liberian si cel lemnos se afla cambiul interfascicular, alcatuit din 2-3 straturi de celule cu pereti celulozici, subtiri, bogate in continut citoplasmatic si cu proprietati meristematice. Parenchimul dintre fascicolele conducatoare reprezinta razele medulare, iar cel din centrul tulpinii, maduva.
Structura secundara In structura secundara se deosebesc aceleasi zone mari ca si in structura primara. Alcatuirea acestor zone se modifica prin activitatea meristemelor secundare cambiul si felogenul.
Cambiul apare sub forma unui manson continuu la limita dintre liberul si lemnul primar si face ca tulpina sa creasca in grosime la nivelul cilindrului central. Din activitatea cambiului rezulta spre exterior liber secundar, catre interior lemn secundar, iar intre doua fascicole conducatoare libero-lemnoase, produce raze medulare secundare.
Felogenul. Cresterea in grosime a tulpinii este completata prin activitatea felogenului. El poate sa apara la limita dintre periciclu si liberul primar sau in zona liberului moale a fascicolului liberian secundar. In timp, felogenul apare dupa inceperea activitatii cambiului, adica vara. Din activitatea lui se formeaza spre exterior suberul, alcatuit din patru-cinci randuri de celule cu peretii suberificati, iar catre interior felodermul, alcatuit din doua-trei straturi de celule parenchimatice.
