|
|
|
ANALIZA COMPARATIVA INTRE MOTIVATIE SI AFECTIVITATE
1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific.
Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor, rezulta trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un mod specific de adaptare la mediu in decursul caruia omul incearca sa-si satisfaca necesitatile ce-l impulsioneaza spre actiune.
In acelasi timp, omul reflecta prin trairi subiective, gradul de satisfacere al starilor de necesitate.
2.Definitie:
Motivatia este ansamblul starilor de necesitate ale organismelor care orienteaza si dirijaza comportamentul in directia satisfacerii lor iar afectivitatea este ansamblul de procese psihice care reflecta relatia dintre subiect si obiect sub forma unor trairi, uneori atitudinale.
3.Caracterizare:
Afectivitatea detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte mecanisme psihice.
La baza producerii proceselor afective sta interactiunea dintre subiect si obiect.
In cadrul proceselor afective, in prim plan se afla importanta obiectului pentru subiect ca rezultat al raportarii proprietatilor stimulului la starile de necessitate ale subiectului.
Afectivitatea este o componenta de baza a psihicului si nota lui definitorie prin care se diferentiaza de masinile inteligente.
Ontogenetic si filogenetic, trairile afective le preced si insotesc pe cele cognitive. Mai intai apar starile emotionale nespecifice, fiind urmate de cele specifice atunci cand subiectul cunoaste semnificatia stimulului.
Aceste trairi au un caracter polar adica pot fi asociate cu plus sau minus.
Nu exista nici un fenomen cu care san u interactioneze afectivitatea.(cu procesele cognitive, cu motivatia etc.)
De asemenea, motivatia prezinta caracteristici care o individualizeaza.
Este ansamblul stimulilor care determina comportamentul.
Apare cand in organism se produce un dezechilibru ce trebuie refacut.
Motivatia este mecanismul psihic dotat cu capacitatea de a declansa actiunea indiferent de factorii externi.
S-astructurat ontogenetic si filogenetic pe seama schimbului dintre individ si mediu.
Ea ocupa un loc central in sistemul psihic uman alaturi de gandire si devine o lege de baza a organizarii si integrarii vietii psihice.
Prin motivatie, omul dispune de un mod de conduita nonlinear de tip probabilistic deoarece raspunsul sau trece prin structura sa motivationala.
Acest process psihic apare inca de la nastere, sub forma trebuintelor primare iar apoi prin interactiunea cu mediul social apar trebuintele secundare.
4.Incadrare:
Afectivitatea si motivatia fac parte din categoria mecanismelor de stimulare si energizare ale comportamentului cu functii de reglare primara.
5.Comparatie:
La o prima comparatie realizata dupa criteriile continutului informational reflectoriu, formei reflectarii si mecanismelor psiho-fiziologice ale reflectarii, se observa ca cele doua fenomene se diferentiaza deoarece afectivitatea reprezinta un proces iar motivatia un mecanism.
Afectivitatea reflecta sub forma trairilor afective concordanta sau discordanta dintre necesitatile subiectului si particularitatile stimulului, pe cand motivatia semnalizeaza dezechilibrul psihic sau fizic aparut in organism.
Produsul lor este diferit: afectivitatea se manifesta prin trairi subiective iar motivatia, prin stari de necesitate ce trebuie satisfacute.
Ambele fenomene au o baza ereditara si se structureaza ontogenetic si filogenetic avand ca fundament schimburile cu mediul.
Cele doua mecanisme cunosc o evolutie dinamica, de la forme nespecifice la forme specifice.
Atat motivatia, cat si afectivitatea in formele lor de manifestare sunt conditionate social si cultural.
Ambele mecanisme au un caracter subiectiv. Motivatia apare ca transpunerea la nivel intern a cauzalitatii externe iar afectivitatea implica raspunsuri diferite la acelasi stimul la persoane diferite in functie de semnificatia stimulului.
O alta deosebire o reprezinta locul pe care acestea il ocupa in sistemul psihic uman. Motivatia ocupa un loc central alaturi de gandire iar afectivitatea este componenta de baza infrastructurala.
Spre deosebire de motivatie unde functioneaza efectul de camp, iar in afectivitate esential este caracterul vectorial.
Fara indoiala, fiecare poseda o individualitate proprie ce rezulta din formele si structurile proprii, precum si calitati.
Motivatia se imparte in forme simple(instincte, tendinte, impulsuri) si complexe(trebuinte, interese, motive, aspiratii, idealuri si conceptia despre lume si viata) in functie de gradul de complexitate, de integrare in personalitate si constientizare.
Din interactiunea acestor forme rezulta structurile motivationale: intrinseca si extrinseca, cognitiva si afectiva, pozitiva si negativa.
Afectivitatea se clasifica si ea dupa aceleasi criterii in: primare, complexe si superioare.
6.Relatii:
Intre motivatie si afectivitate exista o relatie de interactiune si conditionare reciproca atestata de rolul uneia in desfasurarea celeilalte.
Coexistenta celor doua fenomene psihice este evidenta si obligatory deoarece satisfacerea sau nesatisfacerea starilor de necesitate determina trairi subiective.
Afectivitatea nu este doar un simplu insotitor al motivatiei desi capata proprietati motivationale.
Legatura stransa dintre cele doua mecanisme este atestata de trecerea lor reciproca. Trairile afective devin motive in plina desfasurare iar motivele sunt cristalizari ale proceselor afective.
Intensitatea starilor de necesitate influenteaza calitatile proceselor afective. De exemplu expresivitatea trairilor afective este dependenta de manifestarea unor trebuinte reale sau simulate pe care le comunica in scopuri persuasive.
Mobilitatea sau convertibilitatea depinde si ea de motivele care influenteaza comportamentul unei persoane. De exemplu, trecerea de la dragoste la ura este motivata intr-un comportament normal.
Influenta afectivitatii in desfasurarea motivatiei este evidentiata la nivelul formelor de motivatie complexa si a structurilor motivationale. Astfel, interesele contin in structura lor, pe langa elemente cognitive si volitive si pe cele afective iar convingerile, ca idei forta adanc implantate in structura personalitatii sunt puternic traite afectiv si aparate cand sunt contrazise.
Prezenta afectivitatii in structurile motivationale determina clasificarea acestora in positive si negative in functie de stimuli premiali sau adversivi si in motivatie intrinseca si extrinseca.
Motivatia intrinseca este asociata desfasurarii activitatii. Motivatia afectiva este determinate de obtinerea aprobarii si considerarii din partea celor apropiati.
Ambele mecanisme isi impletesc functionarea in optimul motivational, in care cresterea intensitatii motivelor este urmata de cresterea intensitatii trairilor afective ce pot dezorganiza comportamentul.
Motivatia si afectivitatea indeplinesc functii comune sustinand si energizand comportamentul, realizand o reglare a conduitei.
7.Concluzia:
Prin urmare, afectivitatea si motivatia sunt doua componente esentiale ale psihicului uman prin care se asigura adaptarea individului la o situatie si integrarea sa sociala optima.
