|
|
|
FUNDAMENTUL GESTALT-IST AL TEHNICILOR PROIECTIVE
iCand se vorbeste de Gcstalt-ism trebuie facuta o distinctie intre Gestah-psihologie si Gestalt-terapie.
1. Contributia Gestalt-pslhologiei
Geslalt-psihologia, numita si Gestalt-teorie sau Teoria formei, este un curent psihologic de inspiratie fenomenologica aparut in 1912, avandu-i ca reprezentanti pe M. Wertheimer, W. Kohler, K. Koffka.
Fenomenologia, miscare filosofica idealista initiata de E. Husserl, elaboreaza teoria "constiintei intentionale', a unei constiinte care este intotdeauna orientata spre un anumit obiect ("constienta de ceva anume'), capabila deci sa-si defineasca un continut prin semnificatiile pe care le da realitatii. Pe de alta parte, fenomenologia considera ca esenta lucrurilor, semnificatia lor ultima si profunda, se afla in strafundul Eului uman deoarece dincolo de esenta logica a lucrurilor functioneaza un intreg complex de trairi si senzatii ale subiectului fata de ele. Ca urmare, semnificatia atribuita fiecarui lucru este o unitate intre calitatile sale obiective si trairile subiectului fata de el. Obiectul cunoasterii si subiectul cunoscator se contopesc intr-o relatie comuna, astfel incat cunoasterea se particularizeaza in functie de subiectul cunoscator, unul si acelasi lucru capatand semnificatii diferite de la un subiect la altul.
Afirmat ca o teorie explicativa asupra perceptiei, extinsa ulterior cu mai putin succes si in domeniul rezolvarii de probleme, Gestalt-ismul pune in centrul activitatii psihice principiul organizarii, principiu conform caruia campul, ca totalitate a stimulilor ce exista la un moment dat pentru individul considerat, se organizeaza intr-un Gestalt (structura sau forma).
Din corpusul de idei al Gestalt-psihologiei cateva principii influenteaza maniera de concepere a tehnicilor proiective.
1. In activitatea psihica intregul primeaza asupra partilor, in sensul ca partile (stimulii disparati) se organizeaza intr-o structura cu sens, adica intr-o anumita forma (Gestalt); principiul organizarii prin care se realizeaza Gestalt-ul este unul subiectiv, propriu fiecarui individ.
Ca urmare, prin continutul sau subiectiv Gestalt-ul devine relevant si caracteristic pentru persoana deoarece sensul dat de ea campului de stimuli decurge din asocierea acestora cu experientele / trairile proprii (de exemplu, un strigat are o semnificatie pentru un copil si alta semnificatie pentru un adult, o semnificatie pentru un medic si o alta pentru un politist).
2. Gestalt-ul se realizeaza prin organizarea activitatii psihice ca un camp de constiinta* focalizat pe ceea ce se deruleaza " hic et nune ' (aici si acum) in cadrul campului total perceptiv.
Activitatea psihica presupune un camp fizic (lumea obiectelor, stimulilor) si se subdivide ea insasi intr-un camp senzorial -senzatiile produse de stimuli si care urmeaza sa fie organizate intr-un Gestalt perceptiv, si un camp mental sau "cerebral'- ideile, trairile, trebuintele asociate cu stimulii receptionati. intre cele trei campuri exista un izomorfism structural si functional, adica o corespondenta biunivoca ce face ca fiecarui element si fiecarei functii dintr-un camp sa ii corespunda un singur element, respectiv o singura functie, precis determinate, in celelalte doua campuri.
3. Gestalt-ul mai este explicat in functie de o notiune de baza, aceea de 'figura-fond' in perceptie. Astfel, Gestalt-ul situatiei prezente, care constituie figura dominanta in cadrul perceptiei, capata sens doar raportat la fond, adica la intreg fundalul situational (de exemplu, un strigat care se aude in timpul unei recreatii in curtea scolii are un cu totul alt sens decat un strigat asemanator care se aude noaptea pe strada).
Aceste trei principii ale Gestalt-psihologiei isi gasesc aplicatie in modul de concepere a sarcinilor propuse de tehnicile proiective, ca si in maniera de interpretare a rezultatelor.
1. Un grup de stimuli slab structurati, cum sunt cei propusi ca sarcina de lucru in probele proiective, vor fi asamblati intr-o structura perceptiva coerenta pe baza unui principiu de organizare propriu individului si caracteristic pentru el. (Consecinta a primului pnncipiu.)
2. Datorita izomorfismului dintre campul fizic, campul senzorial si campul cerebral, analiza Gestalt-ului perceptiv, a formei sub care s-a organizat perceptia unui individ, permite analiza personalitatii sale; perceptiile devin astfel un mijloc de investigare profunda a psihicului, ele putand sa dea seama despre ceea ce simte, gandeste sau doreste persoana. (Consecinta a celui de-al doilea principiu.)
Pe de-o parte, aceasta analiza se poate face in functie de stimuli slab structurati, deja realizati si prezentati subiectului pentru ca acesta sa spuna ce percepe (ce vede, ce aude), deducandu-sc astfel ce gandeste si simte. Pe de alta parte, analiza se poate aplica unor structuri ce contin stimuli pe care subiectul insusi ii produce (desene, modelaje, compuneri) pe baza unei teme vag structurate care i se propune.
3. Analiza Gestalt-ului ofera informatii despre un intreg fundal pe care se manifesta trairile, gandurile, conflictele persoanei, inscriindu-le in contextul larg al existentei sale. (Consecinta a celui de-al treilea principiu.)
2. Contributia Gestalt-terapiei
Gestalt-Terapia, numita si Terapia lui "aici si acum', Terapia contactului, Psihanaliza existentiala, Terapie integratoare sau Psihodrama imaginara, a fost elaborata de psihanalistul F. Perls. Desi conturata intr-o prima forma in studiul Eul, foamea si agresivitatea aparut in 1942, actul oficial de nastere al noii terapii este considerat a fi lucrarea Gestalt-Terapia publicata in 1951.
Noua conceptie isi propune sa schimbe optica asupra fenomenelor psihice, explicate pana atunci doar in functie de cauze aflate in trecutul persoanei. Fara a nega semnificatia acestora, dar reducand-o substantial, Gestalt-terapia demonstreaza cOOite de mobiluri, iar cauzalitatea traditionala lasa loc finalitatii pe care persoana o are permanent in vedere. Modalitatile sale de a fi si de a se manifesta psihologic sunt rezultatul confluentei cauzelor (trecutului) cu mobilurile (prezentul si viitorul).
De exemplu, partenerul de viata este ales in functie de cauze trecute (idei, conceptii, reprezentari deja constituite), pe baza unor mobiluri prezente (atractia existenta in momentul de fata), dar si in legatura cu mobiluri viitoare (asteptari, aspiratii).
Ideea fundamentala a Gestalt-terapiei, aceea ca individul este tras de proiectele sale viitoare in aceiasi masura in care este impins de trecutul sau, se regaseste in fundamentul teoretic al tehnicilor proiective in sensul ca rezultatele obtinute de subiect la o proba proiectiva releva starea sa prezenta, dar totodata pun in evidenta atat determinarile ei cauzale, cat si posibilitatile de evolutie in viitor.
Unificarea conceptiei psihanalitice asupra proiectiei cu principiile Gestalt-ismului privitoare la organizarea activitatii psihice a condus la:
- o noua teorie - psihologia proiectiva;
- un nou tip de psihodiagnostic - psihodiagnosticul proiectiv;
- instrumente specifice noii maniere de psihodiagnoza.
Din aceasta unificare a perspectivelor explicative rezulta fundamentul teoretic al tehnicilor proiective, care poate fi rezumat astfel: conflictualitatea latenta se exprima prin mecanismul proiectiei intr-un Gestalt provocat de un ansamblu de stimuli slab structurati, care vor capata o structura pe baza unui principiu de organizare caracteristic pentru individ si relevant pentru intreaga sa personalitate.
Dincolo de cele doua surse fundamentale - psihanaliza si Gestalt-ismul, psihologia proiectiva stabileste legaturi cu domenii ca:.,
psihologia personalitatii, de la care preia conceptii si teorii, deschizandu-i la randul sau noi perspective de interpretare;
psihopatologia si psihiatria, la ale caror entitati nosologice (boli si sindroame) psihodiagnoza proiectiva isi raporteaza o parte din interpretarile sale si pe care le imbogateste cu rezultatele obtinute prin utilizarea sa ca metoda de evaluare clinica^
psihodiagnosticul psihometric, ce confera abilitati in organizarea activitatii de psihodiagnoza, in lucrul cu testul si in formularea unui aviz, conturand totodata o imagjne mai clara asupra posibilitatilor si limitelor pe care le au testele in general;
psihologia copilului, care este un beneficiar prioritar al tehnicilor proiective expresive, probele de desen fiind principalul rnijloc de evaluare a personalitatii copilului, care este multa_vreme incapabil sa se autoanalizeze pe baza de chestionar.
psihologia artei, careia ii 'deschide noi posibilitati explicative, procesul proiectiv si expresia ca obiectivare a proiectiei constituind laturi ale procesului de creatie.
