|
|
|
Reducerea fricilor exagerate de esec
Daca va lasati coplesiti de nevoile exagerate de dragoste, va veti produce o nefericire atat de mare incat, sa va tina o viata intreaga. Daca doriti sa va simtiti, si mai nefericiti, puteti foarte usor sa mai adaugati inca o conceptie stupida - si anume, Credinta Irationala, nr. 2: Ideea ca dumneavoastra trebuie cu necesitate sa fiti total competenti, adecvati, si in masura de-a va realiza scopurile. Sau o variatie mai sanatoasa, dar tot absurda: Ideea ca dumneavoastra trebuie sa fiti, cel putin, competenti sau talentati in cateva domenii importante.
Multi dintre clientii nostrii au suferit pe deplin - si tragic - din cauza fricilor extreme de esec si de incompetenta, frici care ii ataca, de obicei, pe oamenii care cred in aceste idei. Sara, o femeie splendida si talentata, era experta in activitatile solitare, cum ar fi scrisul si compunerea de muzica, dar refuza sa participe la orice experiente de grup, de teama ca nu se va descurca la fel de bine ca si ceilalti participanti. Mai mult decat atat, scrierile si compozitiile ei erau foarte rar puse pe hartie, majoritatea fiind create in mintea ei: pentru a nu risca, ca ceilalti sa ii spioneze creatiile.
Patricia, o femeie exceptional de inteligenta, se panica la gandul ca nu putea sa aiba o conversatie stralucita cu invitatii de la propriile ei petreceri, si deseori se inchidea in ea si nu spunea, realmente, nici un cuvant toata seara. Cu toate acestea, la intrunirile altor oameni, unde nu avea responsabilitatea de a fi gazda perfecta, putea conversa foarte bine si foarte fluent cu oricine.
Chris, un medic de douazeci si cinci de ani, nu se bucura niciodata de partidele de sex, pentru ca trebuia sa-si dovedeasca "barbatia" fata de partenera sa. Daca avea un al doilea orgasm, in decursul aceleiasi seri, il putea savura intens - pentru ca se gandea ca isi dovedise deja "virilitatea" fata de partenera cu care era.
Kari, o profesoara in varsta de treizeci de ani, se simtea anxioasa la gandul ca daca ar merge la o intalnire cu un barbat, cineva ar putea sa o insulte, iar partererul ei nu o va apara asa cum se cuvine. Daca acest lucru s-ar fi intamplat (ceea ce, bineanteles, nu s-a intamplat niciodata) era convinsa ca ar suferi o "umilinta groaznica" si ca ar intra in pamant de rusine.
Lui Jonathan ii era frica sa gandeasca pentru el, pe parcursul sedintelor terapeutice. Pentru ca el considera ca, daca nu ii dovedea terapeutului lui cat era de destept, pana si acest lucru, ca si multe altele pe care le incercase, ar putea sa se sfarseasca intr-un "esec total"; asa ca vorbea foarte putin pe parcursul sedintelor terapeutice.
Aceste exemple, tipice pentru sute de indivizi pe care i-am vazut, infatiseaza oameni care se tem sa esueze in anumite sarcini sau scopuri, si care, deseori, evita sa incerce lucrurile pe care si le doresc, deoarece vad insuccesul ca fiind cel mai rau lucru din tot ce e mai rau posibil. Si lucram cu atat de multi oameni de genul acesta, nu doar pentru ca ei vin la noi pentru ajutor, ci si pentru ca atat de multi ca ei exista la fiecare pas in viata. Aruncati doar o privire in jurul dumneavoastra si va veti da imediat seama!
Conceptia dumneavoastra referitoare la faptul ca atunci cand realizati anumite lucruri, sunteti valorosi, iar atunci cand nu sunteti competenti in anumite domenii, puteti sa va trantiti pe jos si sa muriti, include mai multe irationalitati:
1. Evident, nimeni nu poate fi, realmente, competent si indemanatic in aproape toate privintele, si aproape nimeni nu poate sa-si atinga scopurile in mod perfect. Chiar si Leonardo da Vinci a avut multe slabiciuni, iar noi, restul muritorilor de rand, inclusiv autorii acestei carti, le avem, de asemenea! A incerca sa fiti remarcabili, intr-un domeniu, in care ati depus efort, este dificil, pentru ca milioane de oameni concureaza cu dumneavoastra in acelasi domeniu. Iar faptul ca aveti ca si scop dobandirea succesului si a desavarsirii universale va condamna la deziluzii puternice, chiar si atunci cand este numai o preferinta. Daca trebuie sa le dobanditi, fi-ti atenti!
2. Capacitatea de a realiza anumite lucruri nu va mareste valoarea intrinseca, decat prin definitie arbitrara. Daca va vedeti ca fiind o persoana "mai buna" sau "mai mareata" pentru ca ati avut succes la ceva anume, va puteti simti, temporar, "mai valoros." Dar, in realitate, succesul dumneavoastra nu va creste, deloc, valoarea intrinseca; si nici nereusitele dumneavoastra nu va micsoreaza valoarea. Puteti dobandi mai multa fericire sau mai multa eficienta prin atingerea acestui scop sau a celuilalt. Dar, faptul ca va simtiti "buni" intr-un domeniu, nu inseamna ca sunteti si niste "persoane bune". Sunteti "buni", "valorosi", sau "merituosi", daca vreti, intr-adevar, sa utilizati acesti termeni inconsistenti, prin simplul fapt ca existati, pentru ca sunteti in viata. A va inalta propriul "ego" prin faptul ca realizati anumite lucruri este, de fapt, o mandrie falsa: si anume sa credeti ca sunteti lipsiti de valoare daca nu ati savarsit anumite lucruri, si credinta insotitoare ca datorita faptului ca ati realizat acele lucruri aveti, valoare "reala".
3. Din punct de vedere tehnic, dumneavoastra nu "sunteti" un lucru specific. D. David Bourland, Jr., un student de-a lui Alfred Korzybski si cercetator al semanticii generale, atrage atentia asupra faptului ca ori de cate ori folositi verbul "a fi" sunteti neglijenti. Dumneavoastra nu "sunteti" un macelar, un brutar, sau fabricant de sfesnice. "Sunteti", daca sunteti ceva, o simpla persoana care practica aceste meserii - dar care practica, de asemenea, si alte lucruri. Eu, Albert Ellis, nu "sunt" un psiholog - deoarece, cu toate ca imi consum o buna parte din timp ocupandu-ma cu profesia de psiholog, imi petrec, de asemenea, multe ore pe saptamana citind, calatorind in jurul lumii, tinand workshop-uri, semninarii si cursuri. Eu, Robert A. Harper, nu "sunt", de asemenea, un psiholog - intrucat pe langa faptul ca practic psihologia, ma ocup cu gradinaritul, ma plimb prin padure cu cainii mei, petrec mult timp placut cu sotia mea, Mimi, citesc, scriu, calatoresc, tin prelegeri, si fac multe alte lucruri.
Cand va identificati si va evaluati identitatea in functie de cum va descurcati in anumite activitati specifice, va creati iluzia ca dumneavoastra, o persoana, aveti doar atata valoare pe cat o are si activitatea respectiva. Ce sens poate avea acest lucru?
4. Cu toate ca realizarile pe care le savarsiti va pot aduce avantaje, dedicarea fanatica fata de aceste succese, reprezinta un lucru riscant si incomod. Acei oameni care sunt al naibii de hotarati sa aiba succes, depun, de obicei, eforturi mai mari, decat limitele rezistentei fizice; isi creaza conditii foarte solicitante; si isi acorda foarte putin timp pentru a se relaxa si a se bucura de ceea ce fac, sau de a duce o viata mai buna din toate punctele de vedere. De asemenea, datorita suprasolicitarilor, ei pot ajunge la epuizare totala. Daca le place, cu adevarat, sa lucreze mai mult decat majoritatea oamenilor, foarte bine atunci. Lasati-i sa lucreze paisprezece ore pe zi - asa cum eu, Albert Ellis, prefer sa fac, dar eu Robert A. Harper, nu prefer sa fac.
5. Lupta nebuna pentru succes reflecta, de multe ori, o dorinta exagerata de a-i depasi pe altii, de a demonstra ca sunteti mai buni decat sunt ei. Dar, dumneavoastra ramaneti a fi dumneavoastra, si nu va veti simti "in pielea dumneavoastra" (sa faceti ceea ce va place foarte mult sa faceti) daca trebuie sa conduceti turma. Ce legatura au, de fapt, ceilalti cu dumneavoastra? Daca ei au trasaturi mediocre, inseamna ca dumneavoastra sunteti o persoana un pic mai buna? Si daca acestia au performante mai bune, intr-un domeniu sau altul, inseamna ca dumneavoastra nu mai sunteti buni de nimic? Doar prin definitiile pe care le faceti dumneavoastra pot fi ceilalti, mai buni sau mai rai decat unicitatea dumneavoastra. Daca credeti ca "valoarea" dumneavoastra de fiinta umana depinde de cat de mult se compara trasaturile dumneavoastra cu ale celorlalti, va veti simti, aproape intotdeauna nesiguri si "lipsiti de valoare." Va veti concentra prea mult in a-I depasi pe altii si veti fi rupti de ceea ce dumneavoastra vreti sa faceti pe parcursul unicei existente sigure pe care o aveti. Veti depune juraminte de autoevaluari globale negative, precum: "Ma accept si ma bucur de propria mea persoana, doar daca fac lucrurile la fel de bine sau mai bine decat ceilalti." Cum va puteti simti, atunci, in siguranta?
6. Daca luptati ca niste nebuni pentru succes, va veti simti anxiosi in legatura cu nereusitele, va va fi frica sa va asumati riscuri, va veti auto-flagela in legatura cu greselile pe care le faceti, si va veti sustrage de la planurile riscante pe care v-ar place, mult sa le incercati. Punand un accent deosebit pe obtinerea unui succes remarcabil, veti alege sa faceti greseli si sa va simtiti deprimati in legatura cu ele, sau sa refuzati sa va angajati in sarcini "periculoase" si sa va faceti o parere negativa despre dumneavoastra pentru ca nu le-ati incercat. "Obligatia" dumneavoastra de a avea succes va condamna nu numai la nereusita, dar si la teama de a nu reusi - care este, de multe ori, mai paralizanta pentru viata dumneavoastra decat nereusita in sine.
Un exemplu comun si inspaimantator, a faptului ca teama de esec este mai rea decat esecul insusi, este prezentat de clientii nostri care au probleme de inadecvare sexuala. Asa cum am mentionat si in alte carti (inclusiv in cartile A Guide to Successful Marriage si The Intelligent Woman`s Guide to Dating and Mating), puteti, sa nu aveti reusite sexuale, in primul rand, din mai multe motive "normale", printre care se include oboseala, boala, ingrijorari in legatura cu locul de munca, lipsa de atractie fata de partener, sau teama de o posibila sarcina. Daca aveti aceste nereusite sexuale, este posibil sa va dezvoltati un sentiment de inadecvare foarte bine inradacinat, si sa va spuneti odata ce aveti insuccese ca: "Sunt sigur ca voi continua sa am insuccese pentru ca sunt o persoana foarte inadecvata."
In al doilea rand, oricare ar fi fost cauza primara a nereusitei sexuale, veti continua sa aveti insuccese. Si asta pentru ca deja sunteti in stadiul in care va temeti de insucces. Astfel, veti continua sa va spuneti: "Of, Doamne! Am esuat inainte si s-ar putea sa ma descurc greu din nou. Ce groaznic si stanjenitor ar fi daca partenera/ul m-ar vedea in halul acesta!"
Daca abordati activitatea sexuala cu o astfel de filosofie catastrofica, va veti limita foarte usor nivelul de activare si de functionare optima. In primul rand, pentru ca va concentrati atentia asupra anxietatii dumneavoastra si nu asupra stimulilor activatori. In al doilea rand, sunteti convinsi de faptul ca este posibil sa nu aveti nici o reactie. In acest mod, va e groaza tocmai de situatia in care ati vrea sa va simtiti bine. Acest lucru este ca si cum ati trimite apa cu gheata in loc de sange cald in directia organelor dumneavoastra sexuale!
Daca insistati, in permanenta, ca trebuie sa aveti succes, aveti mari sanse sa va simtiti inadecvati, din orice punct de vedere. Unul dintre clientii mei (A.E.) parea sa aiba, inca de mic copil, un talent innascut pentru sport, si jucase baseball mai bine decat oricare alt copil din cartierul sau. Dar, cand a inceput sa se compare cu alti sportivi mai mari si mai talentati, s-a ingrijorat atat de mult in legatura cu modul lui de aruncare si prindere a mingii, incat si-a pierdut tot interesul fata de acest sport si nu l-a mai jucat niciodata. Apoi, i-a fost frica sa incerce, aproape orice, era nou, iar la vremea la care a venit sa ma vada (in jurul varstei de treizeci de ani), nu avea nici un interes deosebit pentru ceva anume si nu reusea niciodata sa-si indeplineasca vreun tel precis.
Un alt exemplu de teama excesiva de insucces, este cazul clientului meu (R.A.H.) Roy, un manager, in varsta de treizeci si patru de ani, care nu reusea sa aiba erectie. El mi-a spus:
"Stiu ca teama mea de esec imi cauzeaza impotenta pe care o am cand sunt cu Janie, dar cum pot sa nu ma mai simt anxios? Nu vreau sa esuez. Dar, consider ca este un lucru groaznic, faptul ca nu pot deveni excitat. Ma simt atat de inadecvat cand incerc sa am raporturi sexuale cu Janie, incat nici macar nu reusesc sa fac penetrarea. Deci, cum as putea sa zic ca nu este un lucru teribil, cand eu il consider teribil?"
"Dar, de ce este un lucru teribil?"am intrebat. "Mi-ai spus deja faptul ca ii poti oferi lui Janie placere prin stimularea manuala a clitorisului ei, si ca ea pare relaxata si fericita dupa ce atinge orgasmul in felul acesta. Nu este asa?"
"Da. Dar cum ramane cu mine? Cum pot face eu rost de placere?"
"Doar o clipa; vom reveni imediat la tine. Deci, lucrul "groaznic" al situatiei tale este insuccesul tau de a gasi placere in timpul actului sexual. Corect?"
"Pai, nu exact. Nu vreau ca Janie sa creada despre mine ca sunt un inadecvat. Si, la naiba, nu imi place sa ma gandesc eu la mine ca fiind asa."
"Aha, deci avem mai mult decat simplul regret fata de lipsa ta de placere. Iti spui tie: `Uite, pierd majoritatea placerii de a face sex, ce situatie nasoala!` Si formularea ta este corecta intrucat chiar pierzi majoritatea distractiei. Dar, introduci aici, si credintele irationale: `Janie va gandi, fara indoiala, ca sunt un pampalau! Poate ca sunt, de fapt, homosexual! Si nu ar fi acest lucru groaznic! Ce om distrus sunt! `Iti spui astfel de lucruri?
"Aproximativ aceleasi lucruri."
"Ei, atunci nu ti se pare ca ai o solutie evident de clara pentru problema ta?"
"Aaa - pai, cred ca da. Sa nu ma mai hranesc cu credinte irationale si sa le cred doar pe cele rationale. Corect?"
"Exact. Opreste-te din a-ti mai spune cat de groaznic, cat de catastrofal este daca ai o nereusita pe plan sexual, si cum ca acest lucru te-ar face sa fii homosexual - lucru pe care din nou il numesti a fi catastrofal. Si revino la sentimente de regret adaptative cu privire la faptul ca tot pierzi din placerea de a face sex. Concentreaza-te asupra lui Janie si asupra placerii pe care o poti gasi alaturi de ea."
"Dar ce sa ii spun lui Janie, in timp ce lucrez la asta? Sa discut si cu ea despre lucrurile astea?"
"Categoric. Data viitoare cand tu si Janie vreti sa faceti sex, spune-i ceva de genul acesta: `Uite ce e, draga mea. Terapeutul meu mi-a spus ca problemele mele sexuale se afla in mintea mea. Pornesc din prostiile pe care continui sa mi le spun. El spune ca noi doi putem aborda mai inteligent modul de a face sex, si anume sa uitam de faptul ca penetrarea este scopul final, si sa ne concentram asupra starii de bine pe care o putem avea unul cu celalalt. Putem sa incercam sa ne facem tot felul de placeri sexuale si sa nu fim preocupati de situatia in care s-ar putea sau nu sa am o erectie. Ma poti mangaia in orice mod ti se pare placut, si eu te voi dezmierda in orice mod pare placut pentru amandoi. Si, asa cum am facut si pana acum, voi face tot posibilul pentru a-ti crea placere, intr-un fel sau altul. Atunci, spune terapeutul meu, daca nu ne mai facem griji in privinta faptului ca voi avea sau nu o erectie intensa, corpul meu va avea grija de el si probabil ca voi functiona mai bine ca niciodata. Dar ideea principala este ca: Fie ca ducem sau nu actul sexual pana la capat, putem de aceea sa ne savuram intimitatea la maxim. Si daca ne concentram asupra acestui lucru, ne putem rezolva majoritatea problemelor.`
"Ei bine, inteleg ce spuneti si suna bine. Dar suna, de asemenea, un pic cam nebunatic. Oare, nu ne vom preface daca eu si Janie ne spunem ca nu ne pasa daca am sau nu erectie?"
"Ba da, daca va prostiti in a crede ca nu conteaza deloc. Conteaza intr-o anumita masura. Dar nu este cel mai important, asa cum tot crezi tu. Asa cum Janie ti-a demonstrat deja, poate avea, ca si majoritatea femeilor, orgasm chiar si cand tu nu esti in erectie. Si sunt convins ca si tu te poti bucura in mare masura de sex in ciuda faptului ca nu ai un penis in erectie. De fapt, multi dintre clientii mei se bucura in continuare de activitatea sexuala, chiar daca nu este prin intromisiune. Intr-adevar, atat tu cat si Janie v-ati putea simti mai bine daca ati avea un act sexual complet. Dar, cu toate acestea, puteti sa va satisfaceti, in mare masura, reciproc si cand nu se intampla asa."
"Daca nu te mai concentrezi asupra necesitatii de intromisiune, ci vezi acest lucru ca fiind ceva foarte de dorit, te vei putea bucura, probabil, in curand de acest lucru. Dar tine minte: nu incerca sa te pacalesti prin faptul ca tu crezi ceea ce spui, cand, de fapt, nu crezi. Nu va functiona daca iti spui `Voi pretinde ca ma simt bine, prin alte moduri, pentru ca asta ma va ajuta sa am o erectie.` Convinge-te cu adevarat, crede cu adevarat ca nu este ceva catastrofal daca nu vei ajunge, niciodata, sa ai un act sexual complet. Este, pur si simplu, un dezavantaj si o neplacere.
"Deci, pot sa imi dovedesc ca desi doresc sa am un raport sexual prin penetrare, nu am nevoie de acest lucru. Pot sa ma conving de faptul ca placerea pe care o simt, si nu actul sexual complet, este cel mai important.
"Exact. Daca te concentrezi asupra starii de bine atunci cand faci sex, vei avea, cu siguranta, parte de reusite. Dar daca transformi actul penetrarii intr-un fetis, vei putea la fel de bine sa nu simti nici o placere!"
Chiar in aceeasi seara, dupa ce au avut o conversatie lunga, urmand instructiunile pe care i le-am sugerat, Roy a avut raport sexual cu Janie, incercand sa se simta, mai degraba bine decat sa aiba o erectie puternica. Pentru prima oara dupa luni de zile, a reusit nu doar sa se simta bine, dar a si avut o erectie de douazeci de minute si a avut cel mai reusit act sexual din viata lui. In mod ironic, lui Janie i-a placut succesul pe care l-a avut Roy, dar a avut, cu toate acestea, nevoie de masajul direct al clitorisului ei pentru a putea ajunge la propriul ei apogeu.
Aceasta metoda, de-a face fata inadecvarii sexuale, prezentata in linii mari aici (si dezvoltata initial de noi in 1950) difera, dar si coincide in parte cu metodele de pionierat ale lui Masters si Johnson. Ca si rezultat al anilor de munca clinica si experimentala cu indivizi cu probleme sexuale, Masters si Johnson au identificat faptul ca oamenii dezvolta, in mare parte, astfel de probleme nu datorita lucrurilor invatate in prima parte a copilariei sau din cauza vinei in legatura cu dorintele incestuoase fata de un parinte, ci datorita fricii de esec. Un barbat care are probleme cu erectia sa isi atribuie, deseori, "competenta sa sexuala" ego-ului sau evaluarii pe care si-o face. El se studiaza in permanenta pentru a observa cat de mari sunt performantele lui. In consecinta, isi distrage atentia de la activitatea principala, si anume de a se simti bine el si partenera lui.
Observand ca "supraconcentrarea" asupra "catastrofei" de a avea un insucces, conduce, deseori, la inadecvare sexuala, Masters and Johnsons au inventat mai multe tehnici, in special ceea ce ei au numit centrarea pe senzatii, pentru a-i convinge pe parteneri sa se concentreze asupra altor lucruri: in special asupra placerii fizice proprii cat si a partenerului. Ajutati de un sexolog competent, indivizii "inadecvati" sexual ajungeau sa nu se mai gandeasca la esec, ci sa se bucure de preludiu, de actul sexual in sine, si de postludiu.
Terapeutii, care practica REBT-ul utilizeaza, frecvent, abordarea centrarii pe senzatii - in special cea care a fost detaliata in The American Sexual Tragedy, pe care am (A.E.) publicat-o in 1954, inainte ca Masters si Johnson sa isi inceapa cercetarea lor stiintifica. Dar in REBT, mai sunt utilizate, frecvent, alte doua abordari. In primul rand, terapeutul ii invata pe parteneri sa se focalizeze puternic pe stimulii care sunt excitanti, atunci cand acestia au dificultati in a obtine excitatie sexuala sau in a atinge orgasmul. In al doilea rand, ei invata modalitatea obisnuita de anti-catastrofare folosita in REBT: cum sa se accepte pe ei, pe deplin, fie ca au sau nu insuccese. Daca ei accepta aceasta modalitate de a privi lucrurile, asa cum, de multe ori, se intampla, si nu isi mai formeaza o parere negativa despre ei, in timp ce accepta pe deplin si faptul ca performanta lor poate fi mai rea decat ar vrea ei sa fie, majoritatea nevoii lor de "succes" dispare, si actele lor sexuale sunt mai experimentale si mai placute. In acelasi timp, terapeutul ii ajuta sa nu se mai culpabilizeze deloc, astfel incat si celelalte anxietati care nu sunt de natura sexuala, descresc si ele.
Ideea ca trebuie sa fiti competenti in toate aspectele importante, se reduce la notiunea ca dumneavoastra trebuie sa fiti super-om si nu om; iar daca acest lucru nu se intampla, dumneavoastra deveniti sub-om, adica un nimic. Mass-media promoveaza in permanenta aceasta idee distructiva. Acest gen de perfectionism este, de asemenea, bombastic. Cand cultura dumneavoastra va spune ca ceva anume este dezirabil, va doriti, prin urmare, cu atata putere sa il aveti incat va ridicati dorintele la rangul de cerinte absolutiste. Va creati, astfel, "groaza" de esec.
Cu toate ca REBT este acuzat, cateodata, de a fi prea rational - cu intelesul de, prea mecanicist sau insensibil - este in momentul de fata una dintre cele mai umaniste terapii. Pentru ca filosofia ei de baza contrasteaza cu viziunea mentionata in propozitia anterioara. Incearca, cu incapatinare, sa ii invete pe altii, ca oamenii sunt, pur si simplu, oameni. Ei nu sunt super oameni; si niciodata sub oameni. Daca va acceptati pe deplin - cu sensul de pe deplin - umanitatea si imperfectiunea, si daca renuntati sa mai incercati a fi mai mult decat sunteti, nu veti mai fi atat de usor afectati, in mod serios, de orice lucru. Este, in mare parte, incapatanarea si staruinta mareata, pe care o aveti, ca dumneavoastra sa deveniti o persoana mai buna decat restul lumii, care va face sa credeti ca trebuie sa aveti succes in proiectele importante. Si, deseori, cu acel trebuie sa, va "prajiti" emotional!
Ce anume, in loc de aceste prostii, puteti crede, pentru a fi rationali, si cum anume va puteti comporta pentru a dobandi competente si realizari?
In primul rand, puteti pune, mai degraba, accentul pe a face in loc de a trebui sa faceti lucrurile perfect de bine. Asta nu inseamna, ca nu trebuie sa considerati ca este dezirabil sa indepliniti ceva bine. De multe ori veti considera acest lucru, pentru ca facand astfel, veti castiga mai multe bunuri, servicii, si favoruri. Minunat! Dar nu si necesar.
Cautati placere, pe langa asta, nu doar realizare. De multe ori, cele doua merg mana in mana. Cu cat jucati mai bine tenis, cu atat, este posibil, sa va placa mai mult jocul. Dar daca va face placere doar ceea ce faceti bine, atunci probabil ca va spuneti: (1) "Imi place activitatea asta pentru ca mi se pare ca mi se potriveste ca o manusa," si (2) "Imi place doar pentru ca pot dovedi, de fiecare data, cat de bun sunt fata de alti jucatori."
In timp ce (1) este o credinta practica si adaptativa, credinta (2) nu este. "Cresterea stimei de sine" pe care ati obtinut-o prin faptul de-a fi superior celorlalti vine dintr-un sentiment de mandrie falsa, care porneste din ideea pe care o aveti ca nu sunteti bun de nimic decat daca sunteti superior performantelor celorlalti. Acest gen de "crestere a stimei de sine" dureaza doar atata timp cat aveti succes. Intr-o ultima examinare, ea pretinde performanta desavarsita si superioritate absoluta asupra altora.
Pentru a fi mai rationali si mai optimisti, incercati sa va bucurati de joc si nu doar de succesul pe care il aveti la el. Din punct de vedere artistic incercati sa va depasiti performantele proprii si sa nu va preocupati in a-i intrece pe altii. Acceptati faptul ca va puteti descurca bine in cateva conditii, si putin probabil in toate, si ca, desi veti realiza ceea ce v-ati propus, nu le veti realiza in mod perfect. Mentineti-va scopuri inalte, dar nu imposibile. Daca nu reusiti sa le realizati, simtiti-va dezamagiti, dar nu nenorociti. Recunoasteti-va nereusita, dar nu va evaluati in raport cu ea.
Daca abordati problema realizarii in mod rational, veti indeplini, probabil, lucrurile mai bine decat daca va ganditi ca trebuie cu disperare sa reusiti. Pentru ca veti invata sa va intampinati greselile si erorile, nu sa va simtiti impietriti la gandul lor, si sa le folositi pentru a va imbunatati incercarile viitoare. Veti realiza ca practica mai mult decat aproape orice altceva reduce din greseli. Veti putea, de asemenea, fara teama de greseli, sa va asumati mai multe riscuri si sa incercati mai multe sarcini, pe care altfel le-ati fi evitat.
Daca, dupa acestea, veti dori sa va descurcati bine la vreun proiect, si va veti accepta neconditionat chiar si cand nu reusiti, veti incerca sa faceti cat mai bine, si nu cel mai bine, si nu va veti pune ego-ul in functiune. Va veti stradui sa atingeti perfectiunea, dar nu o veti folosi pentru a va demonstra ca sunteti o persoana mai buna. Un executant mai bun, da; dar un om maret, nu!
Ben, un fizician, in varsta de douazeci si cinci de ani, a venit la mine (R.A.H.) pentru ca simtea ca are mereu insuccese. In realitate, isi indeplinea foarte bine sarcinile - mult deasupra mediei. Pe langa ca jucase in echipele de fotbal, basebal, si baschet a facultatii, obtinuse si un doctorat foarte timpuriu. Oamenii il considerau inalt, voinic, si aratos. La varsta de douazeci si cinci de ani, colegii lui il considerau ca fiind un fizician de prima importanta. Ben avea aproape totul - dar, cu toate acestea, se simtea inadecvat.
"Toata problema," mi-a spus el la una din primele sedinte, "consta in falsitatea mea. Traiesc sub pretexte false. Si cu cat dureaza mai mult, cu cat mai multi oameni ma lauda si se agita in legatura cu realizarile mele, cu atat ma simt mai rau."
"Ce vrei sa spui prin falsitatea ta?" am intrebat. "Din cate tin minte, mi-ai spus, la ultima noastra sedinta, ca munca ta a fost examinata de un alt laborator, decat cel la care lucrezi tu, si ca anumiti oamenii de acolo, au considerat ideea ta ca fiind revolutionara. Inseamna ca acesti cercetatori, se inseala, in privinta ta?"
"Oh, datele si interpretarile pe care le-am facut, sunt probabil suficient de solide. Dar am irosit atat de mult timp. As putea face mult mai bine! Exact in dimineata aceasta, stateam in biroul meu, priveam cu ochii pierduti in spatiu, si nu realizam absolut nimic. Fac frecvent lucrul acesta. De asemenea, atunci cand, intr-adevar, lucrez asupra problemelor, nu am claritatea si precizia pe care ar trebui sa le am. Chiar zilele trecute m-am surprins facand o greseala pe care un student din anul intai nu ar fi facut-o. Si, pe langa astea, au si trecut deja cateva saptamani de cand incerc sa scriu o lucrare stiintifica pentru urmatoarea conferinta, lucru pe care ar trebui sa il fac in maxim citeva ore."
"Nu esti prea aspru cu tine?"
"Nu, nu cred. Va amintiti de cartea aceea pe care v-am zis ca vreau sa o scriu pentru public? Ei, de trei saptamani deja, nu mi-am petrecut nici un pic de timp asupra ei. Acest gen de lucruri simple ar trebui sa le fac cu mana stanga, in timp ce cu dreapta as scrie o lucrare tehnica. Am auzit ca oamenii, precum Albert Einstein puteau sa isi desfasoare activitatile de doua ori mai repede decat o fac eu."
"Probabil ca asa este. Probabil ca tu nu te descurci la fel de bine - inca - ca si cativa dintre cei mai de seama fizicieni. Dar ai standardele cele mai perfectioniste de a te judeca, pe care eu le-am auzit, ei bine, anul acesta. Si, ia in vedere ca aud despre perfectionism, aproape, in fiecare zi din saptamana! Dar iata ca, la douazeci si cinci de ani ai un doctorat intr-un domeniu dificil, o slujba minunata, si probabil o lucrare de specialitate foarte buna si o carte publica buna in curs de desfasurare. Si doar pentru ca nu ai ajuns, inca, la nivelul lui Einstein, iti faci mustrari usturatoare."
"Pai, nu ar trebui sa ma descurc mult mai bine?"
"Nu, de ce in numele lui Dumnezeu ar trebui? Din cate vad eu, deja te descurci bine. Cauza principala a autoevaluarii tale globale negative este perfectionismul tau. Alegi acel fizician, precum Einstein, cunoscut pentru remarcabilele lui informatii pe care ni le-a transmis, si te lamentezi ca nu faci la fel de bine ca si el. Te compari pe tine, in momentele ceva mai lente din viata ta, cu perioadele tale cele mai creative. Studiile realizate de inovatori precum Einstein si Newton dovedesc ca nici ei nu au avut o activitate regulata. Nimeni, si vreau sa spun ca nimeni, nu creaza intotdeauna, in mod genial. De fapt, pe parcursul acelor perioade in care creatorul priveste pierdut pe fereastra, si aparent, pare ca pierde timpul, el sau ea poate sa relucreze idei care duc la importante descoperiri."
"Posibil. Dar, acest lucru nu dovedeste faptul ca perioadele mele, in care privesc pierdut pe geam, sunt creatoare de capodoperi."
"Corect - nu dovedeste acest lucru. Dar sa presupunem ca pierzi, intr-adevar, o cantitate mare de timp, privind pierdut pe fereastra. De ce este acest lucru groaznic? De ce trebuie sa fii mereu atat de perfect, atat de maret?"
"Pai trebuie sa fiu productiv. Trebuie sa imi utilizez mintea la maxim - pentru a nu ma mai simti ca un prefacut."
"De ce? De ce aceasta graba? Ce te face sa fii atat de compulsiv? Sa presupunem ca ai, cu adevarat, mare talent - ca esti un potential Einstein. Trebuie neaparat, in acest caz, sa lucrezi perfect - sa fii o minunata masina-creier care produce nenumarate idei stralucite inainte de a inceta sa mai functioneze? Ar fi, probabil, placut, daca ai fi asa. Dar de ce trebuie sa fii? Daca te bucuri sa iti indeplinesti potentialul creativ, foarte bine. Dar aceasta mustrare de sine, acest frenetism de-a te impinge pana la limite extreme - le poti numi placute?"
"Deci, nu considerati ca imi sunt mie dator sau omenirii sa imi folosesc la maxim potentialul?"
"Nu, nu cred. Daca este sa iti datorezi tie ceva, atunci iti datorezi placere autentica, nu doar pentru moment, ci pentru marea parte a vietii tale. Daca productivitatea la cote maxime este cea mai buna cale a ta pentru satisfactia pe termen lung, foarte bine. Dar asa este? Sau ar fi mai intelept din partea ta - si poate mai productiv pe termen lung - daca ai lucra cat mai aproape de potentialul tau, in loc de a insista asupra realizarii perfecte? Si nu ar fi mai bine, atat pentru tine cat si pentru societate, daca ai lupta sa devii om de stiinta, in loc sa te tot critici pentru ca nu ii depasesti pe altii?"
Am avut o batalie terapeutica dificila, rezistenta. Dar, in cele din urma, Ben a acceptat faptul ca ceea ce el facea era sa lupte, in mod compulsiv, pentru a-si atinge scopurile, si ca ar putea sa incerce, intr-o maniera mai putin disperata sa devina un geniu in domeniul sau. Asa cum mi-a relatat la una dintre sedintele noastre finale:
"Obisnuiam sa incerc sa fac cat mai bine totul, ca si cum viata mea ar fi depins de asta. Acum, incerc, in continuare, sa termin fiecare proiect in cel mai bun mod pe care il stiu - dar nu ma simt ca si cum as fi un criminal daca nu as avea succes in efectuarea lui. Daca cel mai bun lucru pe care il dau din mine nu este pe masura asteptarilor, atunci pacat. Eu accept, in continuare ca a fost tot ce am putut da mai bun din mine, la momentul respectiv. De cand am hotarat sa nu ma mai chinui atata, lucrez mult mai eficient si ma bucur mult mai mult de munca mea. Daca pot realiza ceea ce mi-am propus pentru ziua de azi, o voi face. Daca cumva, printr-o posibilitate, nu pot sa o termin, imi spun ca intotdeauna exista ziua de maine. Si daca cateva din lucrurile pe care vreau sa le fac, nu le termin niciodata, pacat. Asa cum mi-ati spus dumneavoastra odata, nu sunt un inger binecuvantat. Acum chiar imi accept limitele de muritor."
A pierdut omenirea, prin intermediul REBT-ului, un potential geniu? Nici gand. De cand Ben a inceput sa se simta mai bine in timp ce lucra, el a adus fizicii contributii mai valoroase ca niciodata. Ce a pierdut el? Perfectionismul si nefericirea lui.
Nu putem spune ca suntem incapabili sa atingem stadiul de genialitate sau ca nu putem sa ne indeplinim dorintele de-a ne realiza scopurile. Oamenii cu celule neuronale excelente, au, de multe ori, impulsul de a le folosi in scopul realizarii unor creatii noi, originale. Le dorim sa traiasca cat mai mult! In cazul lor fericirea este cu atat mai mare cu cat lupta creativa este mai mare. Asta, atata timp cat ei nu sunt perfectionisti cu privire la faptul ca nu trebuie sa iroseasca nici o secunda fara a crea.
Asa cum le spunem cateodata si clientilor nostrii: Puteti alege sa urcati cel mai inalt munte accesibil, din mai multe motive. Va face placere sa urcati un munte; va incanta provocarile dificile de care aveti parte cand urcati un munte; sau va fascineaza peisajele care se intind, in fata dumneavoastra. Dar, puteti avea si motive rele pentru care vreti sa urcati acelasi munte: pentru a privi in jos si a-i scuipa pe oamenii aflati mai jos de dumneavoastra.
