|
|
|
MODALITATI DE INVESTIGARE A PERSONALITATII
Metodologia de investigare a personalitatii prezinta multe diferente fata de alte niveluri ale psihismului in general, specificitate raportata la existenta a peste 50 de definitii ale personalitatii si a identificarii a mii de termeni care o definesc (G. W. ALLPORT si H. S. ODBERT gasesc peste 18.000 de termeni in limba engleza). De aceea, se impune o sistematizare, iar caracteristicile exhaustive ale acestei abordari sunt greu de respectat.
Probele prin care se realizeaza investigarea personalitatii (in ansamblu, atat la normali, cat si in cadrul bolii) sunt extrem de polimorfe, alcatuite dupa criterii care pun accentul pe individualitate; din aceasta decurge dificultatea cuantificarii rezultatelor obtinute, pentru a nu mai sublinia nota de subiectivitate prezenta aproape in orice incercare de investigare.
o Se apreciaza ca exista metode subiective, in care subiectul, pentru a fi cunoscut, este pus sa vorbeasca despre sine. In prezent, psihologii consimt ca personalitatea (macar anumite fatete) se poate investiga si cunoaste cu ajutorul anamnezei, chestionarelor si a scalelor de apreciere.
o Exista modalitati de investigare grupate sub genericul metode obiective - cu ajutorul carora se urmareste cunoasterea directa a comportamentului subiectului, a diferitelor lui reactii perceptibile.
Cercetatorii in domeniu, in special psihologii si medicii, fac observatie directa si pot ajuta echipa de cercetare pentru reproducerea unor situatii de viata, cu suficiente limite deja cunoscute.
Pentru mai multa obiectivitate in cunoasterea personalitatii umane, a conduitelor si activitatii, psihologii si medicii au apelat frecvent, in ultimele decenii, la o serie de inregistrari si masuratori psihofiziologice. In abordarea structurii complexe a sistemului de personalitate, aceste date sunt recoltate, in special (realizand o nota de mai mare individualitate), in conditii care provoaca un conflict ori o situatie emotionala reprezentativa, caracteristica psihica generic umana sau personala.
o Metodele proiective - se bazeaza pe ideea ca o persoana isi va 'proiecta' propriile trasaturi de personalitate prin stimularea cu un stimul ambiguu. Ele sunt constituite din totalitatea tehnicilor prin care subiectului i se solicita raspunsuri fata de stimuli nestructurati, pe care acesta va tinde sa-i interpreteze prin prisma propriilor trasaturi de personalitate.
In general, raspunsurile subiectului sunt in functie de sensul sugerat de stimul, de starile prin care el trece. De asemenea, ele sunt influentate de particularitatile personalitatii subiectului, de nivel de cultura si educatie, nivel de aspiratie, motivatie, imagine de sine etc. Pentru o intelegere cat mai profunda si pentru ratiuni de ordin metodologic trebuie sa mentionam ca aspectele obiective si subiective din structura psihicului uman se interpatrund, astfel ca aceasta incercare de clasificare, mai sus prezentata contine elemente eclectice, desi este mult utilizata.
Exista multiple clasificari ale tehnicilor proiective, printre care:
o tehnicile asociative mai cunoscute si mai des utilizate sunt: experimentul asociativ-verbal si tehnica RORSCHACH;
o tehnici constructive - TAT sau testul aprerceptiei tematice, imaginat de Murray si Morgan;
o tehnici de completare: prin imagini - ROSENZWEIG;
o prin fraze MICHIGAN, Rotter etc.;
o tehnici de ordonare: SZONDI (diagnostic pulsional);
o tehnici expresive: testul arborelui (KOCH); desenul figurii umane.
Intre criticile probelor proiective sunt mentionate aspecte legate de faptul ca multe din aceste probe nu masoara trasaturi specifice si dificultatile de validare psihometrica. In general, evaluarea personalitatii prin tehnici proiective este respinsa in practicile de selectie a personalului (Pitariu, 2003), acestea fiind insa instrumente foarte valoroase in domeniul clinicii, sanatatii, educational.
