|
|
|
Suicidul - cauze si evolutie a mijloacelor de realizare
Cazurile de sinucidere - cu un termen mai tehnic suicid - formeaza intotdeauna obiectul unor mari senzatii - mai ales in sens ziaristic si totdeauna provoaca o stare emotionala sui generis in cercurile apropiate de suicidar.
Conditii medicale si in primul rand psihiatrice, stari psihice de limita precum si cauze sociologice si economice se inscriu actualmente cu o pondere variabila in etiologia plurifactoriala a suicidului.
Sinuciderea a ajuns in acest moment o problema de mare importanta mai ales dupa ce expertii Organizatiei Mondiale a Sanatatii au calculat ca la fiecare minut si jumatate o persoana sfarseste prin suicid. Dar ceea ce este mai trist si mai ingrijorator e faptul ca majoritatea celor care se sinucid sunt tineri, oameni care mai au o viata in fata dar care recurg din motive mai mult sau mai putin intemeiate la un astfel de act. Oare isi ia viata cu adevarat doar cel care a dorit sa se omoare si ca sinuciderea e o omucidere intentionata a propriei persoane? Cum sa stii mobilul real al pacientului si cum sa stii daca atunci cand a luat aceasta hotarare el dorea chiar moartea, sau daca nu a avut alt scop. Sinuciderea e actul de disperare al unui om care nu mai doreste sa traiasca. Dar noi suntem deja atasati de viata in momentul in care o parasim, de aceea putem considera sinuciderea un abandon.
Intentia sinuciderii e un lucru prea intim pentru a putea fi intuit din afara decat prin aproximatie. De cate ori nu ne inselam asupra motivelor adevarate care ne fac sa actionam. Ne explicam mereu prin pasiuni generoase ori prin consideratii inalte fapte pe care ni le-au inspirat de fapt sentimente marunte sau rutina oarba.
Ceea ce e comun tuturor formelor posibile ale "renuntarii supreme la viata" e ca actul prin care se realizeaza e savarsit in cunostinta de cauza ca victima in momentul in care actioneaza stie ce trebuie sa rezulte din fapta sa si care a fost motivul. Din punct de vedere stiintific actele de sinucidere constituie obiectul unor cercetari si investigatii oarecum transdisciplinare deoarece de fiecare data sunt de rezolvat probleme medico-legale, sociologice si psihologice care impreuna formeaza un tot ce nu poate fi usor supus vreunei analize unilaterale.
Dar oare hotararea sinucigasului nu se explica de obicei prin temperamentul acestuia, prin caracterul sau si prin antecedentele si evenimentele care i-au marcat existenta particulara?
Sinuciderea fiind un act nenatural multi considera ca cel care se sinucide este anormal, bolnav mintal. In realitate insa nu este asa. Dar exista totusi si bolnavi mintal care recurg la sinucidere.
Suicidul a cunoscut in timp evolutii atat din punct de vedere al mijloacelor de realizare cat si al cauzelor care determina oamenii sa ajunga in asemenea situatii. Daca pe vremea dacilor a te sinucide era considerat un act de eroism astazi el poate fi considerat un act de lasitate, de fuga din fata rezolvarii unor probleme, sau un act savarsit in nedeplinatatea functiilor mentale prin alterarea acestora.
In tara noasta numarul sinuciderilor in perioada de dinainte de 1989 era mai mic fata de perioada de dupa 1989. Inainte de revolutie in satele romanesti viata era calma, aproximativ la fel ca cea de la oras, oamenii, desi aveau multe neajunsuri, isi pastrau totusi echilibrul iar sinuciderile erau sporadice. In ceea ce priveste orasul, aici sinuciderile aveau o rata mai redusa fata de rata sinuciderilor inregistrata astazi. Spre exemplu, daca in 1985 pe tara s-au inregistrat 227 de sinucideri, in 1996 numarul sinuciderilor a crescut aproape inca o data ,inregistrandu-se 420. In fiecare an inainte de 1989 numarul sinuciderilor crestea dar intr-un procent foarte mic sau ramanea aproximativ egal, dar dupa 1989 acestea au cunoscut o explozie, mai ales la orase, iar modurile de a-si lua viata devin tot mai violente. Dintre aceste cazuri mai mult de jumatate sunt reprezentate de barbati iar restul de femei, copii, adolescenti.
Deci pe tara rata sinuciderilor a cunoscut o crestere care se pare, dupa statistici, se mentine si datorita stilului de viata, a regimului politic, a stresului zilnic, a cresterii populatiei celor care devin tot mai saraci. Dar orasele si marile aglomerari urbane cunosc o crestere mult mai mare a ratei suicidului fata de sate unde aceasta se mentine si inainte si dupa 1989 intr-un relativ echilibru. Aici se pare ca un rol in mentinerea echilibrului il are si religia .
In ceea ce priveste judetul Brasov, intalnim si aici acelasi fenomen ca la nivelul intregii tari. Numarul celor care se sinucid a scazut intre anii 1991 - 1992, apoi pana in 1995 s-a inregistrat un val constant, pentru ca apoi sa creasca din nou in 1996, iar anul 1997 sa fie aproximativ egal cu cel anterior in ceea ce priveste numarul sinuciderilor.
Inainte de 1989 rata sinuciderilor era constanta cam 65-70 de sinucideri pe an la nivelul intregului judet, cu o incidenta mai mare in oras si cu sinucideri mai putine in satele si comunele apartinatoare judetului. Astfel in 1986 se inregistrau 60 de sinucideri, mai putin cu 1 decat in 1985 si mai mult cu 3 decat anul urmator. Deci schimbarea regimului politic in Romania a determinat si mutatii in ceea ce priveste rata sinuciderilor, oamenii cedand mai usor in fata presiunilor la care sunt supusi astazi, nemaigasind resursele necesare sa depaseasca greutatile.
Supozitii etiologice asupra sinuciderii
Intr-o masura mai mare decat orice alt fenomen al existentei noastre, tocmai datorita caracterului sau dramatic si aparent deliberat, se pune problema cauzelor care l-au favorizat sau eventual determinat.
Studiile actuale avantajeaza supozitia etiologiei plurifactoriale a suicidului, care include conditiile favorizante si situatiile conjuncturale, personale si ambiantele in care el s-a consumat. De aceea polimorfismul acestor conditii si situatii, larga lor dispersie de la aspectele culturalo-economice la cele demografico-meteorologice, de la aspectele psiho-sociologice la cele medicale, impune o anumita sistematizare.
Factori socioeconomici
Factorii socioeconomici au fost frecvent invocati in etiologia suicidului intrucat s-a remarcat cresterea procentului actelor suicidale in perioadele de criza economica, de faliment si somaj. Suicidul e corelat cu o insecuritate economica, dar aceasta nu permite stabilirea unor corelatii intre statutul economic si rata suicidului. De fapt nu starea economica precara sporeste rata suicidala ci pierderea unui statut economic inalt sporeste riscul suicidului. Bogatul si saracul au anumite limite superioare si inferioare de trai. Idealul economic pentru fiecare are anumite limite in interiorul carora dorintele pot sa se miste in libertate. In cadrul unor crize economice (falimente) bogatii pot deveni saraci si atunci educatia lor morala trebuie refacuta. Tot universul din jurul lor se spulbera, se simt deceptionati, demoralizati, nu pot suporta "rusinea saraciei", nu se pot adapta la noile conditii - foarte vitrege pentru ei - ale saraciei, simt ca nu pot duce un astfel de trai si atunci urmeaza inevitabil depresia in urma careia apare ca solutie "salvatoare" sinuciderea.
Un exemplu elocvent in acest sens il poate reprezenta omul de afaceri modern care isi pune in lupta toate resursele de care dispune organismul sau, dar dupa ce a ajuns in varf el nu poate suporta caderea si atunci se sinucide. Dar si oamenii saraci se sinucid. Satui de suferinte lipsuri, umilinte, facand comparatii intre situatia lor materiala si situatia celor mai instariti si ei pot cadea in stari de depresie care ii poate duce la sinucidere. Un exemplu infiorator il reprezinta cazul de sinucidere al numitului Soarec Constantin care a suferit o moarte violenta. Astfel, in data de 20 noiembrie 1995, sesizata de vecini, politia se deplaseaza la locuinta numitului Soarec Constantin, unde au gasit usa de la intrare incuiata prin interior, geamuri inchise, soba functiona iar in interior era insuportabil de cald.
Cadavrul a fost gasit in stare avansata de putrefactie si nu existau urme de violenta pe cap, corp sau membre. S-a stabilit in urma necropsiei ca moartea subiectului a fost una violenta si s-a datorat insuficientei cardo-respiratorii, consecinta a unei intoxicatii acute cu monoxid de carbon. Acest batran in varsta de 91 de ani suferind de diferite boli biologice (specifice varstei), avea o situatie economica precara, cu o pensie mica, locuia singur deoarece sotia ii murise si fapt cutremurator, desi avea copii acestia l-au parasit.
Deci batranul sarac, parasit de cei in care isi pusese nadejdea, ducandu-si cu greu anii si batranetea, ajunge in pragul disperarii. Vecinii spuneau ca in ultimul timp incepuse sa se "usuce" pe picioare, era deprimat dar nu lasa sa se inteleaga totusi ceea ce va urma.
Si totusi acest om si-a luat viata deoarece ajunsese la concluzia unei inutilitati a propriei sale vieti. (Dosar 102/P/1996)
Factorii psihosociologici
Sentimentul lipsei de importanta, al inutilitatii si non apartenentei la grup, dar mai ales constiinta nonacceptarii sau excluderii din grup, favorizeaza in mare masura fenomenul suicidar. Ca argument al acestei supozitii se inscrie si observatia ca conform careia un mare numar de sinucideri se intalnesc printre emigranti, mai ales in perioada de acomodare, de inserare sau in cadrul eforturilor de naturalizare. Daca dificultatile integrarii sociale favorizeaza suicidul, situatiile care faciliteaza integrarea, realizeaza, dimpotriva, o apropiere a acestuia si mai mult si mai mult, chiar persoanele critice din istoria unui grup social (ilustrate prin situatii catastrofice ca incendii, inundatii, invazii, razboaie) au ca efect intarirea coeziunii membrilor sai, ceea ce in virtutea constiintei pericolului comun si a comunitatii de scop si actiune, determina o scadere a incidentei suicidului.
Pierderea sentimentului de apartenenta si comunitate sociala, ca si dezinvestirea principiilor de convietuire comunitara poate constitui o cauza de principala de sinucidere. Sa luam exemplul unei persoane dintr-o tara in curs de dezvoltare care emigreaza intr-o tara dezvoltata. El in tara lui de origine facea parte dintr-un grup social care ii satisfacea nevoile, trebuintele, aspiratiile, se simtea protejat, demn de a fi luat in seama, avea un set de relatii afective care-i confereau - toate la un loc - sentimentul de siguranta, pretuire, respect. Dar dupa ce a emigrat, grupul nu mai exista, el nu se simte protejat, devine nesigur, dezorientat. Aici exista alte principii, norme, realitati la care el trebuie sa se adapteze. Daca este un om cu o structura psihica puternica, echilibrat, cu putere de adaptare, cu flexibilitate, va trece peste obstacole, va reusi sa se adapteze. Dar ce se va intampla cu cel care are o structura psihica labila, care se simte singur, nesigur, dezorientat, care nu se poate adapta la noile conditii? Acesta in mod sigur, dandu-si seama ca nu va putea face fata noi lor realitati si mai ales daca nu gaseste sprijin nicaieri, va deveni trist, deprimat, va spune ca viata sa nu are rost si daca are puterea sa se intoarca in tara de origine va fi salvat, daca nu, intr-un act de disperare si depresie se va sinucide considerand ca poate aceasta e singura solutie salvatoare pentru el.
"Sinuciderea variaza in mod invers proportional cu gradul de integrare in grupul social caruia individul apartine", Durkheim. Aceasta permite retinerea unei idei a carei valoare a fost confirmata mult timp, in virtutea careia rata suicidului variaza in mod invers proportional cu forta coeziva a sistemului relational.
Patternul familial, statutul marital si fenomenul suicidar
Cercetarile consemneaza un consens asupra faptului ca rata suicidului e mai mare la cei casatoriti care nu au copii decat la cei casatoriti care au copii, la cei care traiesc singuri este mai mare decat la cei care au o familie. Incidenta suicidului sporeste la cei aflati in situatii care slabesc responsabilitatea socio-familiara si slabesc forta moral-voli-tionala necesara depasirii unor perioade sau momente existentiale dificile.
Rata suicidului la celibatari este dubla fata de rata suicidului din populatia generala. Vaduvii, vaduvele se sinucid de asemenea intr-o proportie mai ridicata decat restul populatiei.
Casatoriile prea timpurii au o influenta agravanta asupra sinuciderii, mai ales in cazul barbatilor. Dupa multi ani de traire in comun, persoanele casatorite de ambele sexe beneficiaza de un coeficient de aparare in raport cu celibatarii, coeficient ce variaza in functie de sex. Vaduvii se sinucid intr-o proportie mai mare decat vaduvele, deoarece pacea si calmul moral ce dadeau forta barbatilor casatoriti slabesc lasand loc intr-o anumita masura unei stari de ingrijorare ce il impiedica sa se stabilizeze, iar femeile trebuie doar sa-si urmeze instinctele pentru a cunoaste pacea si calmul. Acest lucru este confirmat de statistici, consemnandu-se faptul ca in randul persoanelor vaduve riscul suicidar este de 3,8 mai mare la barbati decat la femei.
Divortatii se sinucid de 3-4 ori mai mult decat cei casatoriti, chiar daca varsta lor este tanara. Printre cauze putem enumera schimbarea regimului moral si material, dar divortul este de multe ori o eliberare. Daca divortatii au o inclinare spre sinucidere se datoreaza faptului ca o aveau si inainte de divort exact din cauza vietii comune. Aceasta ultima propozitie se potriveste si in cazul vaduvilor, astfel tendinta de sinucidere a fiecarui sex in stare de vaduvie e dependenta de tendinta de sinucidere a sexului respectiv in stare de casatorie. Revenind la divort, numarul acestora creste pe masura ce se dezvolta si se generalizeaza acea stare mediului familial ce predispune la sinucidere.
Spre deosebire de studiile anterioare care nu faceau distinctie intre persoanele care traiesc singure - celibatari - si cele ramase singure - vaduvi - in privinta ratei suicidului, cercetari noi consemneaza ca acestea urmeaza o cursa net ascendenta de la cei cu familie la cei celibatari, de aici la vaduvi, iar in cazul acestor categorii de la femei la barbati.
Familii Celibatari Vaduvi Familii Femei Barbati Femei Barbati
celibatare celibatari vaduve vaduvi
Cu privire la aceste constatari consideram ca se impun doua precizari:
-Incidenta inalta a suicidului la barbati vaduvi sau divortati trebuie apreciata nu atat prin prisma reactiei dramatice, fatale a acestora fata de viata in afara unei familii proprii ci mai ales in contextul datelor epide-miologice suicidare care prezinta valori superioare in randul barbatilor.
-Incidenta superioara a suicidului in randul persoanelor care traiesc singure nu poate fi atribuita numai slabirii suportului afectiv reprezentat de familie ci si faptul ca printre acestea se intalneste un procent insemnat de bolnavi psihici care in virtutea afectiunii lor ofera o inalta rata suicidara.
Un caz interesant in ceea ce priveste divortul il reprezinta cel din Dosarul P/ din 2 ianuarie 1997 cand in acea seara, in jurul orei 22, cei doi in cauza si anume Simona Moldovan si fostul ei sot Nicolae Olaru , in varsta de 37 si 30 de ani, au trecut pe la o vecina, unde au stat cam o jumatate de ora. La plecare au motivat ca doresc sa se culce si ca sunt foarte obositi. Dupa aproximativ 15 minute Nicolae s-a inapoiat la vecina. Acesta era foarte agitat si i-a spus precipitat vecinei ca fosta sa sotie Simona Moldovan a baut o solutie de verde de Paris. Ajunsi in camera acesteia, vecina a intrebat de ce a facut un asemenea lucru, iar ea a motivat ca s-a certat cu Nicolae Olaru. L-a rugat apoi pe acesta sa o sarute, solicitare careia i-a dat curs la indemnul vecinei. Dupa cateva momente Simona Moldovan a lesinat si nu si-a mai revenit. In aceasta situatie, Nicolae Olaru a luat o sticluta cu penicilina in care era verde de Paris si a fugit cu ea pe scarile blocului, inspre terasa. Vecina l-a urmarit pentru a-l impiedica sa se sinucida. La un moment dat a fost nevoita sa se lupte cu el pentru ca a intentionat sa se arunce peste balustrada de la etajul sapte. L-a potolit pentru moment si l-a dus in camera, dar profitand de neatentia acesteia a baut continutul sticlutei. Intre timp a venit salvarea. In prima faza Nicolae Olaru a refuzat orice ajutor medical afirmand ca fosta lui sotie s-a sinucis pentru el si ca el intelege sa o insoteasca. Fiind transportat la spital a fost salvat. In ceea ce o priveste pe Simona Moldovan, aceasta era deja decedata in momentul sosirii salvarii.
Din cercetarile efectuate a rezultat ca cei doi au fost casatoriti dar au divortat in urma cu cinci ani. In ultimele trei luni s-au impacat si se intelegeau bine. In dupa-amiaza zilei de 2 ianuarie au fost amandoi in vizita la un cumnat unde se mai aflau niste cunostinte. Deoarece acestea nu erau dispuse sa discute cu ei au plecat. Din cercetarile care au mai fost executate a rezultat ca actul de sinucidere si tentativa de sinucidere au fost
determinate si de natura relatiilor intime dintre cei doi.
Deci cei doi dupa o lunga singuratate in care nu au reusit sa-si gaseasca un nou drum, sa-si dea existentei un sens, se impaca, se inteleg bine si datorita unei certi spaima de a ramane din nou singuri , fara rost si poate disperati, o impinge spre sinucidere pe Simona Moldovan. Nicolae Olaru se simte vinovat si apeleaza la aceeasi otrava, dar el are noroc iar ea nu.
Influenta factorilor meteorologici si cosmici asupra
manifestarilor suicidare
Starea vremii, presiunea atmosferica, altitudinea si anotimpul au constituit factori de corelatie cu prevalenta suicidului. Dar cercetarile si observatiile facute in acest sens nu au putut oferi informatii valide, inalt verificabile. Altfel numeroase studii releva o crestere a frecventei actelor suicidare in perioadele cu presiune barometrica scazuta, fara a corela observatiile cu alti factori psihopatogeni, cu atat mai mult cu cat in civilizatia noastra oamenii sunt marcati mai ales de situatii frustrante si psihostresante decat de factori meteorologici.
Cele mai multe studii indica faptul ca suicidul inregistreaza o ascendenta a curbei preponderent toamna, observatie ce poate fi corelata, desigur cu scaderea presiunii atmosferice in acest anotimp, desi se ignora ca in aceeasi perioada are loc o crestere a incidentei depresiilor majore care prezinta cel mai inalt potential suicidar. Alte studii mentioneaza faptul ca "in timpul verii s-a constatat procentul cel mai mare de sinucideri (Stefan Nica Udangiu si Lidia Nica Udangiu, 1982, p.5) totodata in contrast cu supozitiile logice si cu observatiile empirice, momentul din an care a fost asociat cu o incidenta medie usor crescuta a suicidului este primavara" (HLP Resnik, 1980 p. 2085).
De asemenea s-a observat ca atunci cand zilele se lungesc rapid (ianuarie-aprilie) sinuciderile se inmultesc, incetinirea ritmul de crestere a
zilei se reflecta in variatia sinuciderilor care prezinta o oarecare stabilitate. Lunile care au aproximativ aceeasi durata medie a zilei prezinta aproape acelasi numar de sinucideri.
Ziua oamenii se sinucid mai mult decat noaptea, explicatia fiind ca atunci afacerile sunt mai numeroase, relatiile umane mai puternice iar viata sociala mai intensa. Aceasta afirmatie vine in sprijinul faptului deja experimentat ca sinuciderile cresc odata cu cresterea luminii zilei.
Exista doua momente de intensitate maxima a sinuciderilor: dimineata si dupa-amiaza, cand viata traita e mai intensa. In rest exista un interval de odihna cand acestea se raresc. De asemenea, la inceputul saptamanii creste numarul sinuciderilor iar la sfarsitul ei scade deoarece la inceputul saptamanii oamenii trebuie sa faca fata greutatilor, sa ia de la inceput activitatea lui zilnica ce-i poate face sau nu placere, care il ingrijoreaza, nelinisteste, pe cand la sfarsitul saptamanii intervine relaxarea, odihna, viata cotidiana fiind putin stresanta. Viata colectiva inglobeaza cauzele ce fac sa varieze rata sinuciderilor, atunci aceasta va creste sau va scadea dupa cum viata sociala va fi mai mult sau mai putin activa.
Altitudinea a fost incriminata de asemenea in influentarea manifestarilor suicidare. "In general sunt mai numeroase in vaile fluviilor, de-a lungul coastelor si scad in regiunile muntoase, forestiere"(G. Deshaies 1947 p. 17), observatia nu a fost corelata cu densitatea populatiei din zonele amintite.
Intru-n studiu privind incidenta sinuciderilor din perioada 1976-1980 s-a ajuns la concluzia ca din totalul cazurilor de suicid, de 1099, un numar de 75,6% s-au produs in zilele cu fenomene meteorologice, in timp ce sinuciderile inregistrate in zilele lipsite de aceste fenomene au fost in numar de 268 (24,4%).
Deci se pare ca influentele meteorologice au un anumit rol in sinucideri, zilele posomorate, ploioase predispunand spre sinucidere, pe cand zilele insorite, senine diminueaza tendintele suicidare.
Asupra corelatiei dintre rasa, religie si fenomenul
suicidar
Daca nu cu mult timp in urma se credea ca rasa alba detine o superioritate in ceea ce priveste rata sinuciderii, studii mai recente au relevat faptul ca si negrii tind spre o egalizare cu rata sinuciderii intalnita in randul albilor.
Afilierea la o anumita religie nu poate fi corelata cu frecventa cu care se produc sinuciderile, ci numai gradul de integrare religioasa poate constitui un indice pentru o rata mai scazuta a suicidului. Dar despre acest fenomen vom mai vorbi in paginile ce vor urma.
Gradul de urbanizare in etiologia manifestarilor suicidare
Durkheim, inca de la sfarsitul secolului trecut postula ca "rata suicidului e mai redusa in mediul rural decat in cel urban". Dar observatia sa, desi reala, nu se bazeaza pe niste studii reprezentative. Rata mai ridicata a sinuciderii din mediul urban se datoreaza unor factori specifici urbanizarii .Aceasta deoarece urbanizarea reprezinta un factor de polarizare a valorilor umane precum si a personalitatilor instabile si dizarmonice ce ofera un teren favorabil dezadaptarilor ce sporesc rata sinuciderilor.
Dar studiile efectuate mai recent au demonstrat o stergere a diferentelor intre ratele suicidare urbane si rurale. Studiile au fost efectuate pe grupuri sociale si categorii sociale din mediul urban bine delimitate. Aceasta stergere a diferentelor se poate datora apropierii vietii rurale, ca mod de traire afectiva, foarte mult de viata care se traieste la oras.
Statutul profesional si fenomenul suicidar
Este un fapt stiut astazi ca oamenii care nu au un statut profesional suficient de elevat sau bine asigurat precum si cei care nu au o profesie bine conturata prezinta o rata a suicidului mult mai ridicata fata de cei la care aceste simptome nu exista.
Cercetarile efectuate de-a lungul timpului in ceea ce priveste corelatia dintre profesii si rata suicidului au constatat in mod surprinzator as putea spune ca profesia de medic reprezinta cea mai mare rata a suicidului. Cam 3% din randul deceselor in grupul profesiei de medic se datoreaza sinuciderilor. Din grupul mare al specializarilor se pare ca psihiatrii, oftalmologii si anestezistii prezinta cel mai mare risc, datorita unor continue confruntari cu moartea si o asteptare indelungata si elocventa asupra caracterului finit al existentei, iar riscul cel mai scazut se inregistreaza la medicii pediatrii explicatia fiind oarecum simpla, deoarece copiii sunt un izvor de bucurii, prospetime care iti inspira optimism. Iata un exemplu ilustrativ: Astfel in data de 30 ianuarie 1995 Luca Andrei a fost gasit mort in locuinta sa. Acesta a plecat de la spital in dupa-amiaza zilei precedente si nu s-a mai intors desi era in serviciu de garda. La cercetarea locuintei s-a constatat ca ferestrele erau inchise, usa incuiata avand cheile prin interior. Cadavrul a fost gasit in mijlocul camerei, pe covor, sub el era o pata de sange iar langa cadavru s-a gasit un cutit cu pete de sange pe el. Pe masa se afla suma de 500.000 lei. Victima poseda multe lucruri de valoare care erau la locul lor, deci clar ca a fost vorba de o sinucidere.
S-a stabilit ca decesul a fost cauzat de sectionarea venei jugulare cu un corp ascutit. In biblioteca victimei s-au gasit insa mai multe lucrari in probleme de viata sexuala. S-a constatat ca victima, desi avea 40 de ani, nu a fost niciodata casatorita. In urma autopsiei s-a constatat ca victima
s-a sinucis intrucat nu putea intretine in conditii firesti raporturi sexuale, avand penisul atrofiat.
Deci iata un caz de medic care a recurs la actul sinuciderii deoarece poate el nu se simtea barbat in adevaratul sens al cuvantului. Handicapul sau poate ii dadea un sentiment de inferioritate peste care nu putea sa treaca sau nu l-a putut compensa prin alte activitati care sa-i distraga atentia. Desi putea trai pana la sfarsitul zilelor cu aceasta carenta el a preferat moartea. Poate singuratatea, gandul ca nu se va putea casatori si nu va avea copii au invins si atunci el a recurs la acest gest disperat si poate toate acestea s-au impletit cu suferinta si necazurile celor pe care ii avea in ingrijire, lucru care l-a demoralizat si mai mult.
In ordinea rangului suicidar interpersonal medicii sunt urmati de muzicieni si juristi, deoarece se stie ca muzicienii au un suflet sensibil, nobil, detin valori morale ridicate si poate cand acestea sunt zdruncinate ceva in ei se rupe si nu-si mai gasesc motivatia de a trai. In ceea ce-i priveste pe juristi acestia au tot timpul de a face doar cu "raul societatii". Se poate datorita acestor confruntarii permanente cu indivizi certati cu orice fel de valori umane acceptate de societate sa incolteasca dorinta lor de a scapa de toate acestea si de a dobandi o anumita liniste , dorinta care poate deveni foarte puternica si atunci actul suicidar ii tenteaza.
Cercetari mai noi releva faptul ca pierderea statutului profesional constituie un factor important de sporire a riscului suicidar. Elocvent in acest sens mi se pare exemplul unei foste colege a mea din liceu, Gabriela Secelean (pe vremea aceea in varsta de 19 ani ) care s-a sinucis in luna ianuarie 1994. Dupa ce a terminat un liceu industrial ea s-a pregatit sa dea admitere la facultatea de psihologie, dar nu a reusit. Atunci i-am propus sa vina la o facultate particulara, dar nu a fost de acord. Apoi a incercat sa se angajeze, dar nu a reusit nicaieri, la intreprinderile de stat nu a gasit locuri libere iar la particular conditiile ce i s-au oferit i s-au parut ingrozitoare. Ultima data cand am intalnit-o era intr-o stare accentuata de depresie, se plangea ca de ce a facut liceul daca nu are unde sa lucreze, ca nu mai poate sta pe spatele parintilor, ca daca ar fi intrat la facultate ar fi fost "altfel", ca ea nu are nici un rost si ca nu are pentru ce sa traiasca. Atunci am incercat sa-i insuflu putin curaj, sa-i ofer putine sperante si o motivatie de a trai (admiterea la facultate din anul urmator) pentru a nu mai fi asa descurajata. Am aflat dupa putin timp de la mama sa ca a reusit sa se angajeze la o intreprindere de stat, dar dupa doua luni s-au facut restructurari si a ajuns somera. Si atunci inevitabilul s-a produs. A luat o supradoza de medicamente si in acelasi timp si-a taiat si venele.
Deci iata o tanara care a hotarat sa-si puna capat vietii pentru ca nu-si gasea locul in noua ei postura sociala, toate valorile in care credea s-au spulberat in fata realitatii, aspiratiile sale nu s-au mai implinit, universul pe care si l-a format a fost golit brusc de o realitate neinduratoare. Nu s-a putut adapta, nu a avut forta sa lupte si atunci a aparut ca solutie, care pentru ea era salvatoare, sinuciderea. Oare daca ar fi fost sprijinita mai mult de familie tot in aceasta situatie ajungea? Dar nu am gasit inca raspuns la aceasta intrebare.
Suicidul functie de sex
Desi s-a crezut mult timp ca suicidul ar fi mai frecvent la femei - impresie datorata procentului mai ridicat al tentativelor de suicid dar care nu se finalizeaza intotdeauna - studii mai recente au evidentiat faptul ca actele suicidare propriu - zise sunt mai frecvente la barbati, astfel
facandu-se un studiu comparativ intre sexe a reiesit ca raportul barbati - femei este de 3 la 1. Dar acest raport variaza in functie de varsta astfel: sub varsta de 20 de ani raportul tentativelor de suicid dintre barbati si femei este de 10 la 1, dupa care prezinta o scadere continua, pentru ca numai in decada 41-50 ani acest raport sa ajunga la 3 la 1.
In ceea ce priveste tentativele de suicid raportul de 3 la 1 in favoarea barbatilor este inversat, astfel el devine 1 la 3 in favoarea femeilor. O analiza retrospectiva asupra acestui raport indica faptul ca in ultimele decenii se inregistreaza o reducere progresiva ajungand la un raport de 1,4 la femei si 1 la barbati.
In ceea ce priveste incidenta cea mai inalta a suicidului in functie de sex se apreciaza ca la barbati frecventa maxima a suicidului se intalneste dupa 45 de ani iar la femei dupa 55 de ani, acest fapt fiind explicat prin "criza de la mijlocul vietii".
Prevalenta actelor suicidare la pacienti cu afectiuni
medico-chirurgicale
Antecedentele somatice sunt prezente intr-o proportie scazuta in ceea ce priveste antecedentele suicidarilor, daca ar fi sa aratam prin cifre acestea ar reprezenta doar 20-40 dintr-un numar de 100.000 de sinucideri. Cam in 40% din cazurile de suicid consumat, dintr-un total de 70% din suicidari, boala somatica a jucat un rol determinant. Disperarea pe care
ti-o confera boala incurabila poate fi cea mai frecventa cauza a suicidului.
Afectiunile asociate cu malformatii si desfigurari sau cu deficiente motorii sunt boli in care se inregistreaza o rata superioara suicidara.
Rata cea mai inalta a suicidului se intalneste in a saptea decada a existentei, varsta la care foarte multe persoane prezinta un numar mare de afectiuni somatice, acute sau cronice.
In ultimele doua decenii din datele statistice ale sectiilor de neurologie si neurochirurgie ale spitalului Dr. Gheorghe Marinescu din Bucuresti nu se consemneaza acte suicidare la pacientii cu boli somatice grave sau cu prognostic ingrozitor. Aceasta dovedeste ca o afectiune somatica severa nu determina o exacerbare a pulsiunilor ci o tendinta de depasire a acestora si de supravietuire. Totusi, cand este vorba de boli incurabile si riscul suicidar sporeste. Astfel, intr-un caz din vara anului 1996, Mihalcea Mihai, nascut in 28-X-1967 decedeaza intr-un mod subit. Acesta era internat la sectia de gastroenterologie a spitalului judetean Brasov cu un diagnostic de ciroza hepatica. El i-a spus sotiei sale ca s-a saturat sa mearga din spital in spital, ca nu mai poate sa suporte durerea si ca o sa se arunce de pe geam, si a facut-o intru-n moment de neatentie a acesteia. Era internat intr-o camera care se afla la etajul cinci. Deci iata un caz in care disperarea si efectul inevitabil al bolii l-a determinat pe pacient sa-si ia viata desi mai avea atatea motive sa mai traiasca atat cat ii permitea boala deoarece avea doi copii. Dar disperarea si durerea, chinurile si inexistenta unui viitor pentru el au fost mai puternice si atunci a crezut ca se salveaza daca va muri. Dosar 3 98/P/1996.
Suicidul in functie de gradul de aglomerare a populatiei
Rata suicidara cunoaste valori diferite in marile aglomerari urbane comparativ cu orasele mici sau satele. In orasele foarte mari se inregistreaza cea mai ridicata rata a suicidului si aceasta deoarece densitatea populatiei pe metru patrat este foarte mare, oamenii se simt inghesuiti, stresati, simt ca nu au spatiu de relaxare, totul este foarte aglomerat, nu exista prea multe locuri de intimitate si de aceea oamenii se simt stresati, anxiosi si atunci iau cele mai nesabuite hotarari. Aici oamenii trec unii pe langa altii indiferenti, nu se cunosc prea bine, nu sunt interesati de ce se intampla semenelui ci sunt foarte preocupati de cautarea si realizarea propriului confort si a cat mai multor satisfactii.
Si in orasele mici intalnim o rata a suicidului mare, ridicata dar totusi mai mica in comparatie cu marile aglomerari urbane si mai mare fata de sate si comune. Dar si aici oamenii sunt grabiti, anxiosi, indiferenti, nu in aceeasi masura ca in megalopolisuri , dar intalnim si aici aceleasi fenomene dar la o scara mai redusa. Aici exista si putine spatii mai intime, satisfactiile sunt mai mari, oamenii se pot cunoaste mai bine, sentimentul de indiferenta poate fi atenuat intr-o oarecare masura dar se pare ca toate acestea nu pot stopa fenomenul sinuciderii, dar il pot atenua .
In sate si comune oamenii se cunosc mai bine, se inteleg mai bine, se ajuta la nevoi, densitatea populatiei nu este foarte mare, oamenii nu sunt atat de anxiosi si de stresati si poate de aceea se inregistreaza cea mai scazuta rata de sinucidere. Aici religiozitatea este mai puternica fata de marile aglomerari urbane si de orasele mici.
Aici oamenii nu se lovesc de atatea probleme, sunt mai ingaduitori si au mai multe spatii verzi (natura) unde se pot relaxa.
Deci marile orase au cele mai multe fenomene suicidare, orasele mici sunt pe locul doi iar satele si comunele pe ultimul loc in aceasta ierarhie, dar numai in tara noastra in care diferenta in ceea ce priveste "confortul" este mai ridicata.
Ereditatea in manifestarile suicidare
Sinuciderea nu e ereditara ci doar temperamentul general ce poate predispune subiectul catre acest sfarsit dar nu-l obliga sa o faca, ceea ce se dezvolta e terenul propice dezvoltarii acestei inclinatii. Deci factorii ereditari nu determina tendinta suicidara ci favorizeaza aparitia unor afectiuni psihice care prezinta un anumit potential suicidar. Astfel se explica faptul ca in anumite familii incidenta ratei suicidare e mai ridicata. Puterea contagioasa a exemplului e suficient de puternica pentru a-i produce subiectului o molipsire. Procesul e mai frecvent la indivizii a caror constitutie ii face accesibili sugestiilor de orice fel si ideii de sinucidere in special. Ei sunt inclinati sa repete un act pentru care au deja predispozitie. In familiile cu multe sinucideri se intampla adesea ca acestea sa ie identice unele cu altele avand loc in aceeasi maniera si la aceeasi varsta.
O ereditate psihiatrica incarcata mareste riscul de suicid, fapt confirmat in cazul acelor afectiuni psihiatrice care prezinta componente genetice.
Exemplu: Depresia bipolara este determinata genetic si rata suicidului in acest grup nozografic va fi mai mare.
Caracteristici ale sinuciderii in functie de varsta
Asa cum rata suicidului difera de la o varsta la alta tot astfel difera si mobilurile, semnificatiile si chiar mijloacele de realizare, care pot avea aspecte distincte in functie de varsta.
Suicidul la varsta copilariei
E greu de crezut ca si copii pot realiza astfel de acte dar nu cred ca le fac in cunostinta de cauza. Suicidul la varsta copilariei prezinta o slaba incidenta mai ales in primii ani ai existentei. Totusi unele studii realizate au evidentiat faptul ca intalnim cazuri de suicid incepand inca de la varsta de 3-4 ani, desi e greu de crezut ca acestea ar avea un caracter constient, cred mai degraba ca acest act e irational si inconstient. Sinuciderea la copil e cu atat mai mult un act patologic cu cat copilul prezinta o tanatofobie marcata si fireasca, precum si lipsa constiintei ireversibilitatii gestului sau. Actele de sinucidere la copil sunt motivate de stari depresive, conflictuale, depresie dupa esecuri, carente afective, abuzuri de autoritate sau sanctiuni etc. . Triada carenta afectiva , fuga de realitate si exagerarea agresivitatii este caracteristica sinuciderii infantile. Copii se pot juca cu moartea deci sinuciderea se poate realiza in urma unui act ludic sau poate fi si un act de razbunare.
Comportamentul suicidar are un caracter vizibil comunicativ, deoarece la ei nu exista o reprezentare realista a mortii. De cele mai multe ori pentru un copil moartea nu semnifica inlaturarea vietii ci doar anularea sau negarea momentului respectiv, trait in mod afectiv negativ.
Copiii, in inconstienta lor, pot imita un gest al unei persoane pe care acestia au iubit-o si care s-a sinucis sau a murit, ei doresc o identificare cu acea persoana si au impresia ca vor fi cu ea daca vor muri si ei.
Deci suicidul la copil are un caracter aleator, formal sau insuficient motivat.
Suicidul in adolescenta si tinerete
Facand o comparatie intre suicidul la varsta copilariei si suicidul la adolescenta si tinerete obtinem ca rezultat un procent de 6-7 ori mai ridicat decat la varsta copilariei. Frecventa maxima a actelor de acest gen se inregistreaza in jurul varstei de 15-19 ani. Aceasta crestere a incidentei isi continua curba ascendenta in tinerete, pragul suicidar fiind de trei ori mai mare intre 20-24 de ani. Exprimat in procente, rata suicidului sub 18 ani este de 14,6% iar in perioada 18-30 ani de 44,2%, deci mai mult de jumatate din cazurile de suicid se consuma inaintea varstei de 30 de ani.
Principalele cauze ale suicidului in aceasta perioada constau in perturbarea echilibrului psihic prin transformarile hormonale ale pubertatii. In aceasta perioada pot debuta psihoze, schizofrenii ce determina cresterea cazurilor de suicid. Alteori suicidul tinerilor si adolescentilor este ocazionat de situatii psihotraumatizante, frustrante, psihostresante, de sanctiunii nemeritate sau disproportiionate, esecuri scolare etc. .Astfel dificultatile intampinate in asimilarea cunostintelor, complexe de inferioritate si culpabiliate determinate de esecurile scolare duc la o crestere a suicidului printre elevi si studenti.
In cazul comportamentelor suicidare ale tinerilor apare impactul labilitatii modelelor de satisfacere a necesitatilor si modelele nesatisfacatoare existente produc un dezechilibru major care are efecte frustrante. Indivizii sunt inegal inzestrati cu capacitatea de a rezista la frustrare, astfel cei mai putin rezistenti la frustrare pot ajunge la acte de autodistrugere sau sinucidere, iar la cei rezistenti acest lucru nu se intampla datorita capacitatii lor de a trece peste frustrare.
Societatea trebuie sa ia masuri de preventie spre a evita aparitia unor mode, ca de exemplu sectantii din zilele noastre, pentru ca sinuciderea poate fi imitata. O anumita literatura, o anumita emisiune T.V. sau un film dau modele care in momente critice pot sugera si facilita trecerea la act. Masurile de preventie trebuie sa actioneze pe plan educativ, social, moral etc. .
Suicidul la tineri si adolescenti este in general nedeliberat, impulsiv, brusc, imperativ.
In practica mai ales la adolescenti dar si la tineri, se intalnesc cazuri de suicid datorat esecului scolar. Tot mai multi tineri isi iau viata daca inregistreaza un esec scolar. O cauza ar putea fi faptul ca astazi, in noua societate in care traim, pregatirea scolara, nivelul studiilor, competenta a ajuns la un nivel inalt. Trebuie sa fi foarte bine pregatit pentru a face fata concurentei, pentru a capata un anumit statut social. Adolescentii si tinerii cunosc acest lucru si de aceea ei in fata unui esec isi spun ca nu isi mai gasesc rostul in lume, ca sunt niste ratati si ca cei care nu reusesc sun t priviti dispretuitor de catre societate, poate le este rusine si de familie, de colegi si atunci hotarasc sa se sinucida fara a se gandi ca poate au vreo sansa de a indrepta lucrurile si ca sinuciderea e cea mai buna solutie.
Adolescentii si tinerii se afla la inceput de drum, ei doresc sa-si castige autonomia, sunt poate prea naivi, iar cand se lovesc de obstacole nu au puterea sa le treaca si atunci se prabusesc. Pentru ei o corijenta, o restanta este un capat de lume, se simt inferiori fata de altii, incapabili de reusita si atunci ei se vor lasa invinsi de mirajul cum ca daca isi iau viata scapa de toate acestea, negandindu-se la consecintele pe care le pot avea asemenea decizii.
Vorbind cu o adolescenta care a avut o tentativa de suicid - pe nume Ornelia Tescaru de 16 ani - din cauza ca a ramas corijenta la fizica am aflat ca a incercat sa se sinucida deoarece parintii au amenintat-o ca nu o mai primesc in casa daca ramane corijenta si m-a intrebat ca ea in aceste conditii unde sa se duca?
De multe ori adolescentii si tinerii se lovesc de intransigenta celor din jur care in loc sa-i ajute si sa ii sprijine voluntar sau involuntar ii imping la acte disperante.
O tanara de 26 de ani din Targu Mures, absolventa a facultatii de medicina din acelasi oras s-a sinucis dupa ce nu si-a luat examenul de rezidentiat. De ce a facut-o oare? Se simtea fara rost in lume, a simtit ca visele si aspiratiile sale s-au spulberat, ca tot ce si-a propus nu a fost finalizat? Dar oare nu s-a gandit ca mai poate repeta acest examen si atunci poate va fi fost mai bine? Oare unde erau cei din jur, parintii, nu au incercat sa o incurajeze, sau poate au demoralizat-o si mai mult? Ce se stie cert este ca o viata tanara a fost curmata.
Intr-o statistica obtinuta de la Inspectoratul Scolar Judetean Brasov cazurile de suicid datorate esecurilor scolare nu sunt foarte numeroase, poate datorita faptului ca nu toti constientizeaza rolul scolii in viata de zi cu zi. Din 1990 incoace s-au inregistrat pe an cam 10-12 cazuri de suicid la nivelul intregului judet.
Dar adolescentii si tinerii se mai sinucid si din dragoste. Daca un baiat nu ii acorda atentie, sau se crede prea grasa si isi inchipuie ca nu o va iubi nimeni niciodata, sau a parasit-o prietenul pentru altcineva sau alte cauze pot determina o fata sa se sinucida. La fel se poate intampla si in cazul baiatului, fata dorita nu-i acorda atentie, l-a parasit, sau a fost respins de mai multe ori etc. .
Multi tineri si adolescenti considera aceste lucruri niste adevarate dezastre, niste probleme atat de mari incat nu le pot gasi o rezolvare si atunci hotarasc sa-si ia viata.
Deci iata cum un sentiment atat de nobil poate avea consecinte atat de triste.
Dupa 1989 in Romania a patruns un nou fenomen, o secta mai bine zis care prinde mai ales la tineri si anume satanismul. Este o secta care se inchina la diavol li care nu il recunosc pe Dumnezeu ca fiind intr-adevar Dumnezeu.
Vorbind cu Marius Popa despre optiunea lui de a adera la aceasta secta mi-a raspuns foarte plin de el ca in iad sunt femei, bauturi si ca-si pot face de cap, ca nu exista restrictie si ca atunci de ce sa se inchine lui Dumnezeu care ne impune atatea restrictii.
In cadrul sectei uneori se sacrifica cate un adept pentru a-i fi adusa jertfa lui Satan. Se formeaza un cerc mare cu toti adeptii sectei iar liderul lor arunca un cutit, in dreptul celui sau careia va cadea cutitul va fi jertfit prin infigerea cutitului in inima, astfel el se sacrifica pentru secta.
De curand, in februarie 1998 d-a sinucis in cartierul in care locuiesc o fata de 17 ani, Branzei Ana eleva a liceului de arta din Brasov. Aceasta cand mergea la biserica ii tot spunea mamei sale ca o urmareste cineva, dar mama nu a dat importanta spuselor sale. Ea s-a spanzurat si a lasat in urma un bilet in care isi cerea iertare parintilor si un desen reprezentand o formatie rock care s-a sinucis in bloc in urma cu cativa ani.
Din cercetarile care s-au facut ulterior s-a aflat ca in liceu ar exista un profesor care recruteaza tineri pentru aceasta secta, dar profesorul a negat acest lucru iar dovezi obiective nu au existat impotriva lui.
Din victimele cele mai sigure ale unei asemenea secte sunt tinerii care sunt mult prea naivi la aceasta varsta, care acum isi cauta un loc in lume, doresc sa porneasca pe un drum in viata si atunci in nesiguranta si increderea nemasurata a lor sunt victimele cele mai sigure pentru astfel de cauze.
Suicidul la varsta maturitatii
In etiologia acestui tip de suicid se inscriu factori endogeni, psihozele, manifestarile psihotice, toate acestea figurand drept prima cauza de sinucidere. Deci suicidul la varsta maturitatii este determinat de cele mai multe ori de o boala psihica. Astfel in prima decada a varstei predomina manifestarile discordante pentru ca spre sfarsitul varstei sa apara starile depresive si delirante.
Alcoolomania, toxicomania, tulburarile halucinatorii etc. Contribuie la cresterea ratei sinuciderilor.
Dupa 1989, o serie de cauze ca pierderea locului de munca, imposibilitatea de a realiza un venit constant, absenta locuintei sunt noi factori care-i pot determina pe unii omeni sa recurga la actul sinuciderii. Daca nu ai un loc de munca, nu ai ce si cu ce sa-ti asiguri strictul necesar daca nu ai o locuinta te poti muta dintr-un loc in altul fara sa ai un loc al tau si daca mai ramai si fara loc de munca atunci situatia se agraveaza si mai mult.
Multi oameni din astfel de cauze pot recurge la actul disperat al sinuciderii. Ei se simt inutili, fara un rost in lume, fara un loc anume, simt ca societatea nu mai are nevoie de ei, se simt singuri, parasiti, unii fara locuinte, altii fara locuri de munca si atunci printr-un gest necugetat, sau poate indelung gandit, isi iau viata.
Discutand cu o femeie de 32 de ani, Laura Badea, care a avut o tentativa de sinucidere si intreband-o de ce a facut-o mi-a raspuns: "Sunt
singura, am doi copii minori, traiesc intr-un camin de nefamilisti si am ramas somera. Spune-mi tu ce alternativa mai am, ca nu am gasit de lucru nicaieri si sunt amenintata ca voi ramane pe drumuri." Cand am intrebat-o daca nu s-a gandit la copii mi-a raspuns ca statul va avea grija de ei, dar de ea nu are grija nimeni.
Iata o declaratie tulburatoare a unei femei disperate pentru care notiunea de a trai nu mai exista.
Pierderea unor membrii ai familiei reprezinta o alta cauza care poate determina actul suicidar. Pierderea sotului, a unui copil sau chiar a parintilor este un act foarte dureros, de nesuportat pentru unii. De aceea cei ce recurg la actul sinuciderii se gandesc ca vor fi acolo impreuna cu cel mort, ca viata lui sau a ei dupa pierderea celui drag nu mai are sens.
O mare parte din ei se sinucid deoarece erau dependenti de cei care au decedat sau pentru ca acele fiinte dragi insemnau pentru ei ratiunea lor de a fi.
Multe cauze ii pot determina pe oameni sa se sinucida dar viata este o lupta continua iar omul un luptator, de aceea oricat de greu ar fi eu cred ca meritam sa traim pana la capatul zilelor.
Sinuciderea la senectute
In aceasta perioada de varsta are loc o slabire a elanului vital, batranii de obicei sufera de numeroase boli ceea ce duce la o crestere a amplitudinii curbei sinuciderii.
Oamenii de varsta senectutiei se simt singuri, bolile varstei nu ii ocolesc, multi dintre ei se confrunta cu lipsuri materiale generate de situatia economica actuala, o parte raman fara sot sau sotie deci isi pierd un insotitor drag si se simt singuri, dar se mai intalnesc si cazuri cand acestia sunt parasiti de proprii lor copii in aziluri.
Batranii se simt abandonati, inutili, devin mai nervosi, mai anxiosi, mai iritabili, iar altii incearca sa se impace cu situatia li sa traiasca asa cum e.
Cei mai singuri sunt batranii din azilurile de batrani care dupa ce au muncit o viata si o parte dintre ei au crescut si copii acestia ii parasesc lasandu-i in grija statului. Am stat de vorba cu o batrana internata la azilul de batrani din Brasov pe nume Chivu Maria de 73 de ani care mi-a spus : "Ei maica, am fost tanara si eu odata si frumoasa si plina de putere, m-am maritat si am crescut doi copii. M-am sacrificat si le-am dat tot ce-am putut, i-am ingrijit si i-am iubit, dar uite ca m-au adus aici spunand ca nu pot avea grija de mine. Acuma maica, ma intreb daca am facut bine ca am avut doi copii, ca eu ma gandeam ca au sa ma ajute la batranete si uite ei Dar mi-e dor de ei, ii iubesc si ii astept, dar nu mai vin maica, m-au uitat. Aicea e bine, dar mai bine e acasa, ca eu pentru cine am crescut copii. Lasa maica, ca or ajunge ei batrani si nu se stie"
Batranii care locuiesc cu familia lor nu se simt atat de inutili si de singuri ca cei din aziluri, ei traiesc cu copii, cu nepoti, simt ca au un rost si ca batranetea nu este o povara chiar atat de grea.
Multi batrani abandonati, singuri, traiesc sentimentul inutilitatii sociale si atunci ei hotarasc sa-si curme zilele pentru a-si pune capat suferintei. Un batran imi spunea: "E greu sa fi batran si singur, dar si mai greu e sa te abandoneze familia, asta este cel mai greu de suportat".
Batranetea, varsta apusului, nu este lipsita nici ea de fenomenul numit sinucidere.
Varsta de 65 de ani e considerata punctul maxim al actelor suicidare cand atinge un procent de 40/100.000 de locuitori pentru barbati si de 20/100.000 de locuitori pentru femei, cunoscand apoi o scadere care la varsta de 80 de ani cand ajunge la 10/100.000 de locuitori.
La varstnici actul suicidar este organizat, programat. Astfel inaintea initierii actului virtual suicidar face ordine in treburile sale, rezolva probleme insuficient clarificate si anunta deschis si disimulat intentiile sale de suicid.
Exista comportamente care daca le interpretam cum ar trebui sub aspect psihologic reflecta o dorinta mai mult sau mai putin accentuata de autodistrugere. Astfel de intentii deghizate exprima refuzul de alimentare, de ingrijiri medicale sau de alta natura, frecvente la oamenii in varsta care exprima dorinte suicidare.
Asupra evolutiei mijloacelor de realizare a suicidului
Din varietatea mijloacelor ce pot fi utilizate pentru realizarea actului suicidar, alegerea la care recurge suicidarul este determinata de factori ca: usurinta executiei, rapiditatea, imitatia, eficacitate, spectaculozitate, pastrarea aspectului fizic si a integritatii corporale etc. .
Totusi mijlocul utilizat este determinat de semnificatia suicidului de starea psihica a persoanei in momentul actiunii suicidare.
Este bine cunoscut si faptul ca atunci cand prima tentativa de sinucidere a esuat, pentru a doua oara se recurge la o modalitate mai sigura, mai directa, mai ne disimulata. De asemenea se stie ca barbatii se sinucid intr-un mod mult mai violent decat femeile, ceea ce confirma faptul ca tentativele suicidare in cazul barbatilor sunt mult mai mari decat in cazul femeilor.
Nu se poate stabili un raport intre alegerea modului suicidar si autenticitate dorintei. Frecventa cu care sunt utilizate unele mijloace suicidare difera de la un deceniu la altul: daca in anii '60 pe primul loc se afla inhalarea de gaze, urmata apoi de ingestii de substante medicamentoase, pentru ca in prezent utilizarea in doze toxice sa fie mijlocul cel mai frecvent de suicid.
