|
|
|
ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI VOINTA
1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific.
Din interactiunea si organizarea acestor componente rezulta trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un anumit mod de adaptare la mediu in decursul caruia omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva probleme.
2.Definitie:
Gandirea este procesul cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale din realitate si pentru elaborarea unor notiunii, principii, teorii ca modele mintale ale realitatii. Iar prin vointa se intelege mecanismul psihic de autoreglare a conduitei prin mijloace verbale de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflat in calea atingerii scopurilor constient stabilite.
3.Caracteristici:
Vointa poseda o serie de particularitati care o individualizeaza de celelalte mecansime psihice.
Este o forma de autoreglare constienta a conduitei deoarece varianta de actiune este aleasa in cunostinta de cauza.
Are doua forme de manifestare: ca vointa de a actiona si ca vointa de a se abtine de la actiune.
Vointa este mediata verbal deoarece in formarea efortului voluntar un rol important il are limbajul cu structurile sale semantice.
Masura vointei este masura in care o activitate este finalizata.
Vointa este o expresie a personalitatii, a educatiei primite, a caracterului si se manifesta in activitatile voluntare.
Activitatea voluntara se poate caracteriza prin orientare spre atingerea scopului stabilit fiind precedata de un plan mintal. Are la baza intentia si decizia de a realiza o activitate depasind obstacole cu sustinere din partea motivatiei si afectivitatii.
De asemenea, gandirea detine caracteristici care o diferentiaza de alte procese.
Este un proces cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si inaccesibile direct simturilor.
Inglobeaza datele proceselor senzoriale dar se poate dispensa de raporturile perceptive si se desfasoara in plan mintal.
Gandirea are un caracter multifazic desfasurandu-se pe verticala cunoasterii si pe axa temporala. Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca in sens ascendent si printr-un demers inductiv, porneste de la date observabile si ajunge la generalizari, folosind un limbaj natural. De asemenea, gandirea se poate misca in sens descendent si printr-un demers deductiv, porneste de la legi si teorii, ajungand la cazuri particulare, folosind un limbaj stiintific, specializat.
Pe axa temporala, gandirea se foloseste de trecut pentru definirea prezentului si utilizeaza prezentul si trecutul pentru definirea viitorului.
Acest proces are un caracter mijlocit fiind mediat de reprezentare, perceptie, limbaj si memorie.
Gandirea are un caracter abstract deoarece se desfasoara in plan intern, cu grad inalt de selectivitate extragand invariantii cognitivi.
Prin caracterul formal se intelege functionarea gandirii sub egida legilor logice.
Are un caracter finalist urmarin rezolvarea problemelor si gasirea unor solutii.
Gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman fiind considerata reglajul tuturor reglajelor.
4.Incadrare:
Gnadirea, alaturi de memorie si imaginatie alcatuiesc procesele cognitive superioare care impreuna cu limbajul formeaza intelectul, pa cand vointa impreuna cu atentia formeaza categoria mecanismelor de reglare si control.
5.Comparatie:
La o simpla comparatie dupa criteriul continutului informational reflectoriu, formei reflectarii si mecanismelor psiho-fiziologice ale reflectarii, observam ca atat gandirea cat si vointa sunt procese psihice.
Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si legice ale obiectelor si proceseaza informatia cu operatiile abstact-formale, obtinand teorii, legi, concepte ca modele mintale ale realitatii.
Vointa reflecta, cu ajutorul efortului voluntar complexitatea si dificultatea obstacolului care trebuie depasit. Masura vointei reprezinta ducerea la bun sfarsit a unei activitati in care subiectul este angajat.
Vointa si manifestarea ei psihologica, efortul voluntar implica organizarea si concentrarea energiei psiho-nervoase pentru atingerea scopului.
Ambele procese sunt fenomene ale vietii constientesi apar in stare de veghe.
Sunt procese specifice si definitorii pentru om fiind implicate in activitatile voluntare.
Ambele sunt procese legice: gandirea este coordonata de legile logice iar vointa de legea optimului volitiv.
Atat gandirea cat si vointa poseda o serie de calitati. Insusirile gandirii sunt fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea si elaborarea iar vointa are ca insusiri curajul, taria, fermitatea, independenta, perseverenta si promptitudinea.
Cele doua procese indeplinesc functii de reglare a conduitei gandirea fiind considerata reglajul tuturor reglajelor pe cand vointa este un reglaj superior.
Fara indoiala ca cele doua procese au forme de manifestare, insusiri si o dinamica proprie care le individualizeaza.
Gandirea se manifesta ca sistem de operatii, categorizare si elaborare de notiuni, intelegere si rezolvare de probleme.
Actul voluntar implica prezenta scopului, obstacolului si efortului voluntar.
Desfasurarea actului voluntar implica cinci etape: elaborarea unor motive si stabilirea unor scopuri, lupta motivelor, luarea deciziei si verificarea.
6.Relatii:
Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si conditionare reciproca atestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt.
In activitatile voluntare, gandirea si vointa se presupun si sustin reciproc.
Vointa intervine in formele de manifestare ale gandirii ca de exemplu in rezolvarea de probleme.
Problema este definita ca un obstacol cognitiv fata de care repertoriul de raspunsuri al subiectului este insuficient. Daca problema este simpla, sunt suficiente raspunsurile rutinare, insa daca omul se confrunta cu o situatie problematica pentru care nu dispune de modalitati de solutionare imediata, acesta trebuie sa exploreze. Deci rezolvarea de probleme este in acelasi timp o activitate intelectuala dar si una voluntara deoarece implica efortul voluntar adica concentrarea energiei pentru depasirea obstacolului.
La randul ei, gandirea este implicata in desfasurarea procesului voluntar ca de exemplu in elaborarea scopului ca imagine anticipata a rezultatului ce trebuie obtinut in evaluarea rezultatelor finale si compararea cu planul initial, in elaborarea planului de actiune si in luarea deciziei.
Operatiile gandirii precum analiza si sinteza, compararea si evaluarea, intervin pe tot parcursul actului voluntar.
Colaborarea dintre cele doua procese este evidentiata si de faptul ca vointa si efortul voluntar se formeaza prin rezolvarea de probleme. Aceasta activitate participa si la formarea si educarea calitatilor vointei.
De exemplu promptitudinea definita drept capacitatea de a lua o hotarare in timp optim si de a nu prelungi deliberarea, necesita o fundamentare a scopului si mijloacelor.
De altfel, exista un paralelism intre etapele actului voluntar si cele ale rezolvarii de probleme. Astfel, punerii problemei(preceperea problemei, reprezentarea, reformularea) ii corespunde aparitia impulsului si lupta motivelor. Iar rezolvarii(alegerea si aplicarea metodei, verificarea) ii corespunde luarea deciziei, executareasi verificarea rezultatului.
7.Concluzia:
Vointa si gandirea ca procese specifice omului, contribuie la afirmarea personalitatii si integrarea optima in mediul socio-cultural.
