|
VASCULARIZAREA SI INERVATIA PIELII
Vasele sanguine sunt situate in derm si au un calibru mic cu lumenul tapetat de un rand de celule endoteliale turtite, arteriolele au lumenul mai rotunjit iar venele mai latit. Fara a avea o topografie fixa ele se grupeaza in trei etaje: vasele mai mari in hipoderm, cele de calibru mijlociu se concentreaza in plexul orizontal subdermic, iar cele mici formeaza plexul subpapilar. De la nivelul plexului subpapilar emerg spre varf numeroasele papilele capilare, avand un perete redus la endoteliu, cu cateva histiocite si pericite in jurul acestuia.
Un organ vascular special prezent in derm, mai frecvent la extremitatile degetelor si patului unghiilor, il reprezinta glomusul. Acesta este constituit dintr-o anastomoza arterio-venoasa directa, respectiv dintr-o arteriola aferenta cu lumenul ingustat si o vena aferenta cu lumen largit. Inconjurate de celule glomice, contractiile dispuse stratificat in jurul segmentului arterial au rolul de a regla debitul sanguin la nivelul anastomozei.
Vasele limfatice culeg limfa care circula prin spatiile intercelulare malpighiene si prin fasciculele conjunctive dermice. Ele iau nastere in papile si se varsa intr-un plex subpapilar, superpus aceluia vasculosanguin, iar din acesta intr-un plex subdermic, ca si vasele sanguine.
Circulatia cutanata este reglata de centrii vasomotori - din maduva spinarii, bulb, hipotalamus si cortex - si de factori hormonali. Sistemul circular cutanat are un rol important in schimburile metabolice si in termoreglare.
Inervatia pielii se efectueaza prin nervi cerebrospinali centripeti (senzitivi) si prin filete simpatice, centrifuge, cu actiune mai ales vasomotorie si secretorie, care au terminatiile in muschii netezi cutanati, in peretii vaselor si in glandele sudoripare. Spre deosebire de fibrele nervilor cerebrospinali (care sunt mielizate) cele simpatice sunt amielinice. Venind din profunzimea hipodermului, urca sinuos spre derm, insotind pachetul vascular si luand parte la plexurile dermice si subpapilare; mici ramificatii urca spre epiderm, iar unele neurofibrile ajung pana in apropierea stratului granulos. In afara terminatiilor libere epidermice, in derm si hipoderm se mai gasesc celule si mai ales "corpusculi" senzoriali specializati:
Sensibilitatea tactila este atribuita corpusculilor Meissner, discurilor Merkel, precum si terminatiilor in forma de cosulet de la nivelul foliculilor polisebacei;
Sensibilitatea termica este asigurata de corpusculii Krause (pentru frig) si corpusculii Ruffini (pentru cald);
Sensibilitatea tactila si la presiune isi are reprezentantii in corpusculii Vater- Pacini si in varianta acestora--corpusculii Golgi- Manzzoni;
Durerea isi are corespondentul anatomic in terminatiile nervoase libere din dermul superior;
Pruritul nu are terminatii nervoase specializate, ci reprezenta doar o forma atenuata speciala a durerii.
Toate aceste manifestari ale sensibilitatii cutanate pornesc ca semnale (excitatii) de la nivelul exteroceptorilor amintiti, care le inregistreaza si le transmit sistemului nervos central, transformandu-se la nivelul scoartei cerebrale in senzatiile corespunzatoare de frig, caldura, presiune, etc.
Odata cu schimbarea mediului inconjurator, la aparitia radiatiilor prea puternice apar in primul rand schimbari ale structurii pielii.
Dupa catastrofa de la Cernobil au aparut riduri, alunite, veruci seboreice, melanomuri, carcinomuri, care transforma viata omului intr-un calvar, mai ales cele din urma mentionate.
Eu, am reusit insa izolarea unor SBA care pot efectua o "transformare " biologica a tesutului nedorit pe care il elimina fara durere si urme nedorite. Detalii despre acest subiect ve-ti citi in capitolele urmatoare.