Nasterea copilului - psihologia dezvoltarii

NASTEREA COPILULUI - PSIHOLOGIA DEZVOLTARII

Nasterea unui copil reprezinta un eveniment fiziologic cu implicatii sociale.

Sarcina dureaza aproximativ 9 luni ( 267 - 280 zile), considerandu-se ca un copil care se naste la 7 luni are sanse mai mari sa traiasca decat copilul care se naste la 8 luni. Greutatea la nastere este de 3.250 g (pentru baieti) si 3.000 g (pentru fete). Inaltimea medie este de 50-54 cm. (pentru baieti) si 48 - 52 cm (pentru fete).

Momentul inceperii nasterii este determinat de urmatorii factori:

►Cand fatul a ajuns la termen hipotalamusul secreta hormoni (steroizi corticali) care declanseaza mecanismul nasterii.

►Secretia de progesteron se diminueaza.

►Apar prostaglandinele (un hormon cu efect in declansarea contractiilor musculare).

Durata nasterii este de aproximativ 13 ore, dar poate dura si sub 4 ore sau peste 30 ore.

Nasterea este anuntata de urmatoarele semne:

● O scurgere vaginala mai abundenta amestecata sau nu cu sange.

● Ruperea membranelor amniotice cu scurgere de lichid amniotic.

●Usoare contractii uterine.

Daca timp de 9 luni copilul a fost protejat in uter de un sac inchis format dintr-o membrana, plutind in lichid amniotic si primind hrana si oxigenul de la mama prin cordonul ombilical (placenta), acum a venit momentul ca modificarile hormonale sa determine crearea unei largi deschizaturi la nivelul colului uterin care permite copilului sa treaca. Durata travaliului este variabila, la prima nastere putand ajunge la 14-16 ore. Contractiile devin regulate aproximativ la 15 min. si treptat cresc ca frecventa si intensitate. Expulsia fatului din uter poate dura cateva minute sau mai multe ore.

In 98% din cazuri copilul se prezinta la vulva cu capul.

Modificarile de presiune si temperatura si acumularea dioxidului de carbon in circulatie determina primele miscari respiratorii ale copilului.

Ultimul stadiu al nasterii consta in expulzarea placentei si a membranelor fetale care se produc la aproximativ 15 min. dupa ce s-a nascut copilul. Daca placenta nu se desprinde singura, asistenta care a asistat nasterea o extrage manual.

1.     Nasterea naturala

Durerile care insotesc nasterea naturala pot fi diminuate daca femeile sunt instruite , in acest sens, in multe tari ale lumii au fost introduse lectii speciale in cadrul carora femeile gravide invata cum sa respire, participarea la actiunea muschilor abdominali, increderea in fortele proprii. Se mai pot administra  medicamente pentru a diminua durerile.

Nasterea trebuie sa se produca in conditii optime sanitare si cu un personal calificat.

2. Nasterea cu interventii

Nasterea se desfasoara normal in cea mai mare parte din cazuri. Atunci cand apar complicatii, prevazute sau neprevazute, apare necesitatea unor interventii chirurgicale si interventii cu instrumente.

Interventiile chirurgicale

Epiziotomia este o incizie mica in tesutul perineal care are scopul de a largi orificiul vaginal pentru a permite capului sa treaca. Cicatrizarea se produce repede si mult mai estetic pe o leziune produsa anatomic de medic decat pe o ruptura la intamplare.

Cezariana consta dintr-o incizie abdominala si a uterului care implica si un anumit mod de anestezie ( generala sau periduala ).

Medicul recurge la cezariana in urmatoarele situatii:

◙ nasterea nu progreseaza de cele mai multe ori deoarece canalul de nastere este mai stramt decat dimensiunile copilului;

◙ prezentatie pelviana: 3% din copii se nasc prezentandu-se la vulva cu pelvisul ( fesele ) sau cu picioarele ori in alte prezentatii (transversala);

◙ suferinta fetala;

◙ infectii genitale si urinare ( de exemplu: herpes genital );

◙ cezariana in antecedente - daca a fost recenta, repetata sau cu probleme de cicatrizare.

Urmarile cezarianei nu sunt mai lungi decat ale unei nasteri normale. Tanara mama se poate ridica inca din a doua zi, si va putea sa mearga dupa 2-3 zile. Firele cusaturii se scot in a saptea zi iar femeia poate parasi maternitatea intre a 10-a si a 12-a zi.

Interventiile cu instrumente

In conditiile in care se deruleaza normal, se poate intampla ca din diferite motive, copilul sa nu poata iesi singur. In acest caz , medicul sau asistenta il vor ajuta folosind instrumente speciale.

Forcepsul este un aparat metalic sub forma unor linguri care se introduce in vagin, numai cand canalul de nastere este liber si nasterea nu se produce din cauza ineficientei contractiilor uterine. Cu ajutorul forcepsului se cuprinde capul copilului realizandu-se o extragere prin miscari caracteristice expulsiei craniului fetal.

Forcepsul se foloseste din ce in ce mai rar datorita pericolului atat pentru mama cat si pentru copil (la copil, folosirea inadecvata a forcepsului poate cauza deficienta mintala, deficiente senzoriale sau malformatii craniene ).

S-a incercat inlocuirea forcepsului cu un sistem gen ventuza aplicata pe capul copilului in momentul expulsiei ( vacuum extractor ) , dar si acesta prezinta riscuri.

Scorul Apgar este o masura a conditiei nou-nascutului, care deriva dintr-o scala care evalueaza o serie de functii esentiale.

In urma aplicarii scalei sunt evaluate urmatoarele sectoare:

frecventa cardiaca;

respiratia;

tonusul muscular;

culoarea;

reflexe

Un scor Apgar mai mic de 7 este considerat pericol, iar mai putin de 4 inseamna ca bebelusul este in conditie critica.