|
|
|
DEZVOLTAREA PRENATALA SI NASTEREA
1.Perioada prenatala si factorii ce influenteaza dezvoltarea
Perioada prenatala este considerata etapa primara a dezvoltarii fiintei umane, inceputul dezvoltarii"(Berk, 1989). Genetica si embiologia umana sunt doua disciplinele care se ocupa prima cu studiul fenomenelor ereditatiisi variabilitatii in organismele umane vii cea de a doua cu studiul embrionului uman, ambele domenii aducand clarificari esentiale in studiul dezvoltarii fiintei umane vii in momentul de debut al vietii.
Dezvoltarea embrionului incepe cu fecundatia ovulului de catre spermatozoid si cu eliberara celor 23 de perechi de cromozomi ce formeaza materialul genetic, baza de evolutie ulterioara a embrionului, zigotul sau celula cu 46 de cromozomi.
Gemenii identici se dezvolta atunci cand zigotul se automultiplica si se dezvolta ca urmare doi indivizi genetic identici. Numiti si gemeni univitelini sau monozigoti acestia au acelasi ritm de dezvoltare embrionara, se dezvolta in aceeasi placenta si asemanarea poate merge pana la grupa sanguina si amprente identice. Gemenii cu aspect diferit, numiti bivitelini sau dizigoti , provin din doua ovule fecundate de doi spermatozoizi diferiti, pot atinge faze de devoltare embrionara diferita dar si acestia impart acelasi stoc genetic. Pe de o parte, studiul gemenilor a furnizat date importante despre raportul intre ereditate si mediu , iar pe de alta parte, acest tip de studii fost initiat de Francis Galton, ale carui lucrari au fundamentat cercetarile in psihologia diferentiala.
Studiul dezvoltarii embrionului uman pune in evidenta fazele sau ciclurile embrionare, organogeneza, dezvoltarea primara a sistemului nervos, precum si primele reactii si miscari fetale.
Embriogeneza studiaza si factorii ce afecteaza dezvoltarea prenatala in scopul prevenirii si educarii familiei privitor la factorii de risc in dezvoltarea copilului chiar de la momentul conceptiei.
Un capitol aparte il reprezinta factori legati de anomalii cromozomiale. Adaugate la mostenirea genetica si la genele recesive responsabile de boli ereditare, anomaliile genetice sunt una din cauzele majore ale problemelor aparute in dezvoltarea copilului. Majoritatea defectelor cromozomiale par sa fie rezultatul unor defecte ale mecanismului de duplicare a celulei in urma caruia se mentin codul genetic si numarul de cromozomi constant de la celula la celula. Accidentele se refera de exemplu la fractionarea cromozomilor, sau la separarea incorecta a perechilor. Urmarile sunt cu efecte din cele mai grave asupra dezvoltarii normale a fatului ducand la tulburari ale dezvoltarii fizice si psihice.
Cea mai cunoscuta anomalie cromozomiala este sindromul Down care "are o frecventa de 1 la 660" si se datoreaza in 90%din cazuri ratarii separarii celei de a 21 perechii de cromozomi sau mai rar cand o parte desprinsa din cel de-al 21-lea cromazom se uneste cu alti cromozomi. Copii cu sindrom Down au aparent mai multe deficiente separate. Acestea include trasaturi fizice caracteristice cum ar fi o constructie indesata si scunda, fata tesita, limba proeminenta, ochi migdalat alungiti si un pliu ce traverseaza podul palmei. Copii cu sindrom Down se nasc cu probleme congenitale asociate cum ar fi malformatii ale inimii,ale tractului intestinal, cataracte ale ochilor. Diformitatile faciale conduc la dificultati de hranire si respiratie fapt ce conduce la "mortalitatea foarte ridicata a acestor copii in proportie de 30% pana la varsta de un an si de 50% pana la varsta de 4 ani"(Berk, 1989, pag.83).Consecintele sindromului Down includ retardul mental, vorbire articulata saraca, vocabular limitat, dezvoltare motrice redusa. Aceste deficiente au fost descrise ca accentuandu-se cu varsta, dezvoltarea lor fiind in comparatie cu copii normali mult mai lenta. Studii recente au aratat ca o stimulare precoce a copilului cu sindrom Down si o ingrijire atenta din partea mamei pot duce la optimizari sensibile ale starii copilului. Copii cu sindrom Down , afirma Laura Berk, profesor la Universitatea Illinois, ce au fost inclusi in programe de interventie pe termen lung, de la nastere pana la varsta de 3 ani, programe ce cuprind stimulare motorie, sociala si intelectuala, prezinta un comportament mult imbunatatit. Aceste studii arata ca inclisiv acolo unde este vorba de defecte genetice de origine, ca in cazul sindromului Down, factorii de mediu joaca un rol foarte important in dezvoltarea copilului.
Din anii 80 a inceput sa se vorbeasca tot mai mult despre consultanta genetica si diagnosticul prenatal. Observatiile privind sindromul Down de exemplu arata ca riscul creste odata cu varsta mamei, frecventa fiind de 1 caz la aproape 2000 de copii a caror mama are media de varsta 20, procentul crescand vertiginos pana la 1caz la 12 nasteri unde mama depaseste varsta de 49 de ani (Hook & Chambers, 1977). Studii mai recente datand din anii '80 ,'81 (Hook, Sterne &Stengel Rutkowski) arata ca si varsta tatalui este o variabila importanta, la tatii de peste 40 de ani este mult crescut procentul de risc privind descendentii lor. Disponibilitatea serviciului de consultanta genetica cu metode avansata de diagnistic prenatal ajuta oamenii sa ia decizii in cunostinta de cauza privind riscurile implicate in conceperea si nasterea la termen a unui copil. Consilieii genetici sunt persoane instruite in domeniul geneticii , interpretarii antecedentelor genetice individuale si familiale si in tehnici de consultanta psihologica. Consilierea presupune colectarea de date si informatii, explicarea acestora penrtu a oferi alternative corespunzatoare celor in cauza: fie asumarea riscului unei nasteri, adoptie, inseminare artificiala sau noi tehnici de fertilizare in vitr si transfer de embrion. In cazul persoanelor care si asuma riscul nasterii unui copil , exista o diversitate de metode de diagnostic prenatal care permit detectarea timpurie a unor probleme legate de dezvoltarea embrionului, care pana acum erau imposibil de depistat inaintea nasterii. Tehnica cea mai larg aplicata pentru diagnosticarea deficientelor cromozomiale in faza prenatala este amniocenteza care consta in prelevarea unui esantion din lichidul amniotic si celule embrionare pentru a se studia materialul genetic. Restrictia principala a acestei metode este ca se poate face numai in saptamana 15- 16 de sarcina cand exista suficient lichid amniotic. O alta tehnica de diagnostic prenatal este fetoscopia efectuata in saptamana 18-22 de sarcina care consta in introducerea unui dispozitiv video special in uter, pentru a detecta posibilele malformatii ale membrelor sau fetei. Fetoscopia permite prelevarea unui esantiona din sangele fatului, placenta sau cordon ombilical pe baza caruia se pot depista tulburari de hemofilie sau leucemie. Progresul tehnologic a dus la dezvoltarea unor tehnici de medicina prenatala prin care anumite probleme medicale pot fi tratate inainte de nastere: medicatie speciala pentru tratarea unor deficiente metabolice ereditare sau chirurgie intrauterina pentru corectarea obstructiilor ureterelor sau interventii de natura neurologica. Aceste ultime realizari dau noi sperante de supravietuire copiilor cu defecte congenitale.
Alti factori care pot influenta dezvoltarea prenatala sunt factorii de mediu, pe care cercetarile moderne ii numesc generic teratogeni respectiv, agenti de mediu care pot cauza deficiente pe toata durata perioadei prenatale. Cauzele ce pot determina anomalii sau pot avea consecinte grave asupra dezvoltarii copilului sunt: administrarea de medicamente, hormoni, fumatul, drogurile, alcoolul, radiatiile, poluarea, boli ale mamei si in special SIDA.
PRIMUL AN DE VIATA
1.Dezvoltarea inteligentei
Conceptia lui Piaget privind dezvoltarea inteligentei copilului propune o maniera de abordare a dezvoltarii inteligentei si gandirii copilului de la primele semne la judecati complexe. Conform teoriei sale dezvoltarea cognitiva se imparte in 4 stadii sau etape mari fiecare marcand un progres fata de celelalte:
1. Stadiul senzorio-motor ( 0 - 2 ani)
2. Stadiul preoperational ( 2 - 7 ani)
3. Stadiul operatiilor concrete ( 7/8 ani la 11/12 ani)
4. Stadiul operatiilor abstracte (11/12 ani la 18/20 ani)
q Stadiul senzorio-motor
Caracterizare generala
0-2 ani
copilul dispune doar de perceptii si motricitate
Parerea generala a psihologilor este aceea ca pana la aparitia limbajului copilul nu dispune de gandire dar au admis (si Piaget este printre acestia) ca apare inteligenta.
Inteligenta caracterizeaza dupa Piaget , acele acte in care exista o urmarire a unui scop vizat de la bun inceput, apoi cautarea unor mijloace corespunzatoare care detin caracterul de noutate pentru situatia respectiva.
Inteligenta copilului este practica, tinde spre reusita nu spre enuntarea de adevaruri.
q Substadii
1. Stadiul exercitiului reflexelor (0- 1 luna)
2. Stadiul primelor deprinderi si al reactiilor circulare primare (1 luna - 4,5 luni)
3. Stadiul reactiilor circulare secundare si al deprinderii "procedeelor destinate a face sa dureze spectacolele interesante" (4,5 - 8/9 luni)
4. Stadiul coordonarii schemelor secundare si al aplicarii lor la situatii noi (8 - 11/12 luni)
5. Stadiul reactiilor circualre tertiare si descoperirea de mijloace noi prin experimentare activa (11/12 luni - 18 luni)
6. Stadiul inventarii de mijloace noi prin combinari mentale (18 -24 luni)
1. Exercitiul reflexelor (0 - 1 luna)
Reflexe care prin exercitiu se consolideaza si se dezvolta
Exe: reflexul suptului si reflexul palmar
2. Stadiul primelor deprinderi si al reactiilor circulare primare (1 luna - 4,5 luni)
Aparitia unei noi deprinderi - suptul degetului diferita de actiunea intamplatoare, aceasta se realizeaza prin coordonarea miscarilor bratului, mainii si gurii
Deprinderea nu este un act ce caracterizeaza inteligenta ci se bazeaza pe o schema senzorio-motorie de ansamblu in care nu exista o diferentiere intre mijloace si scopuri
Copilul nu cauta la acest nivel, in vederea atingerii unui scop mijloacele potrivite
Trecerea de la reflexe primare la reactii circulare primare se realizeaza treptat prin descoperirea intamplatoare a unui rezultat si prin incercarile de repetare si retinere
Prin reactie circulara se intelege o actiune care se produce si in care efectul este gratificant pentru subiectul care o executa
Reactie circulara primara este aceea care se aplica la propriul corp
3. Stadiul reactiilor circulare secundare si al deprinderii "procedeelor destinate a face sa dureze spectacolele interesante"
(4,5 - 8/9 luni)
Coordonarea intre vedere si apucare
Reflexul palmar se perfectioneaza , apare prehensiunea
De la inchiderea reflexa a palmei peste degetul ce atinge palma, la apucare si apoi indreptarea obiectului spre gura fara a fi privit este etapa coordonarii intre prehensiune si supt
O alta etapa este cea in care copilul apuca un obiect doar daca este in campul vizual (vedrea simultana a mainii si obiectului conduc la apucare)
Ultima etapa a prehensiunii(4,5 luni) veritabile este aceea in care toate obiectele care-l intereseaza pe copil conduc la prehensiune chiar daca mana nu este in campul vizual
In primele luni de viata copilul nu face diferenta intre corpul sau si mediul inconjurator , treptat se streuctureaza relatia cu propriul corp apoi cu mediul inconjurator
Acum apar reactiile circulare secundare care se refera la actiunea in care intervine un obiect din mediu si care produce un rezultat in mediul extern, ii face placere copilului si acesta tinde sa il repete
"procedeele destinate a face sa dureze spectacolele interesante" consituie un caz particular
Piaget a constatat ca daca inceteaza sa pocneasca din degete, fiul sau pe care il amuzau pocniturile, va incerca sa le reproduca lovind din ce in ce mai tare o perna
4. Stadiul coordonarii schemelor secundare si al aplicarii lor la situatii noi(8 - 11/12 luni)
Treptat se contureaza din ce in ce mai mult scopul actiunilor
Pentru a atinge scopul este nevoie de coordonarea unor scheme de actiune pe care copilul le-a folosit in alte situatii
Exe: pentru a apuca un obiect aflat in spatele unui ecran, copilul va inlatura mai intai ecranul (utilizand scheme de apucare sau lovire) dupa care va lua obiectul (utilizand alta schema de actiune).
In acest moment vorbim de conduite inteligente
