Expertiza medico-legala psihiatrica

CUPRINS

1.Generalitati

2.Cadrul juridic si organizatoric

3.Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice

4.Desfasurarea expertizei psihiatrice

5.Concluzii

ABREVIERI

H.G.  = Hotararea Guvernului

O.G. = Ordonanta Guvernului

Ed.    = Editura

C.proc.pen.= Codul de procedura penala

pag. = pagina

vol.    = volum

art.= articol

BIBLIOGRAFIE

1.Scripcaru Gh.- Medicina legala, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993

2.Belis V. Tratat de medicina legala vol.I, II, Ed.Medicala Bucuresti, 1995

3.Ionita M.,Draganici P.,Constantin R. Expertizele mijloc de proba in procesul penal, Bucuresti, 2000

4.Scripcaru V.,Astarastoae V.,Baisteanu P Psihiatrie medico legala, Ed.Polirom, Iasi, 2002

5.Iftenie V. - Medicina legala pentru facultatile de drept, Ed.Stiintelor Medicale, Trustul Bucuresti, 2006.

EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PSIHIATRICA

1.Generalitati

In practica judiciara expertiza medico legala psihiatrica apare mult mai tarziu, fata de alte practici expertale.

Primul manual de psihiatrie judiciara si sociala, scris pe baze stiintifice, apare in anul 1877, fiind elaborat de medicul primar Alexandru Sutzu.

Aceasta activitate ia amploare in ultimii 50 de ani, iar din 1962 capata o orientare moderna.

Cercetarea medico legala psihiatrica poate aduce un aport considerabil in domeniul crimino logiei clinice.

Rolul expertizei psihiatrice este de a furniza elemente medicale in masura sa prezinte personalitatea psihopatologica a unei persoane care a savarsit o infractiune sau sa ateste sanatatea mintala in unele cazuri civile.

Sarcina fundamentala este de a aprecia discernamantul persoanelor cu referire speciala la sta rea psihica in momentul comiterii faptei.

In efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice trebuie avute in vedere pe langa stabilirea discernamantului si o serie de alte criterii medicale mai complexe, cum ar fi: raportul intre constiinta si tulburarile psihice ale faptuitorului, precum si daca tulburarile psihice au sau nu legatura de cauzalitate cu actul antisocial.

Unii autori[1] au numit discernamant "functia psihica care se manifesta in capacitatea subiectului de a concepe planul unei actiuni, scopul ei, ordinea etapelor desfasurarii, savarsirea ei si rezultatul (consecintele), care au decurs din savarsirea ei. Este capacitatea subiectului de a organiza motivat activitatea sa".

Discernamantul depinde de doi factori:

- de structura personalitatii subiectului;

- de structura constiintei acestuia in momentul comiterii faptei.

In practica discernamantul a fost gradat in:

- discernamant pastrat;

- discernamant pastrat partial;

- discernamant diminuat;

- discernamant abolit.

Se cunoaste ca temeiul unic si suficient al raspunderii penale este infractiunea, iar aspectul uman al infractiunii il constituie vinovatia. Principalul temei al vinovatiei il constituie intentia, iar aceasta se defineste in functie de discernamant. In consecinta numai persoana cu discernamint poate fi vinovata, poate fi responsabila si poate fi sanctionata penal. Cunoscand acest adevar, unele persoane incearca sa evite sanctiunea penala, simuland lipsa discernamantului. Cu toate ca unii indivizi se pregatesc intens si consulta persoane avizate, nu ajung la o simulare fidela a simptomatologiei unei afectiuni psihice si sunt relativ usor "demascati".

Tulburarea psihopatologica, prin ea insasi, nu confera circumstante atenuante decat in contextul celorlalte probe care pot oferi convingerea pronuntarii de circumstante atenuante.

Dupa cum arata Codul de procedura penala (art.117) expertiza medico-legala psihiatrica este obligatorie in cazul infractiunilor de omor deosebit de grav, precum si in cazul in care organul de urmarire penala sau instanta de judecata au indoieli asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatu-lui.

2.Cadrul juridic si organizatoric         

Manualele si alte lucrari de specialitate incearca sa contureze un asemenea cadru, desi acesta se refera in general la activitatea de expertiza medico-legala, fara reglementari speciale privind expertiza medico-legala psihiatrica, exceptand prevederile art.117 C.proc.pen. in vigoare, privind obligativitatea expertizei.

Cadrul juridic si organizatoric este limitat la unele prevederi din Codul Penal, Codul de Pro-cedura Penala si legislatia actuala privind organizarea si functionarea institutiilor de medicina legala.

Principalele prevederi legislative care reglementeaza expertiza se afla in Codul de Procedura Penala (art.116-127), Codul de procedura civila (201-214), O.G.nr.1/2000 cu modificarile ulterioare, H.G.nr.774/2000, Legea nr.459/2001, O.G.nr.57/2001, Legea nr.271/2004, Codul Familiei, normele procedurale privind efectuarea expertizelor, constatarilor, altor lucrari medico-legale.

3.Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice

O expertiza medico-legala psihiatrica nu poate fi redusa la formularea sau enuntarea unui diagnostic, ci presupune o finalitate social-juridica, ce ii confera valoarea sa probatorie, concludenta sa.

Plecand de la prevederile legislatiei actuale si de la necesitatile practicii juridice si de asistenta medico-legala, obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice sunt

a) precizarea starii de sanatate (normalitate) psihica a unei persoane

b)caracterizarea complexa a personalitatii individului expertizat cu specificarea trasaturilor acesteia atat in legatura cu diagnosticul psihiatric, cat si din punct de vedere socio-psihologic, in vederea deductiei asupra unui potential de decompensare sau antisocial;

c) stabilirea legaturii de cauzalitate intre trasaturile acestei personalitati si elementele constitutive ale actului infractional sau antisocial savarsit.

4.Desfasurarea expertizei medico-legale psihiatrice

Examenul neuropsihiatric care se efectueaza in situatia cand infractorul a fost descoperit imediat dupa comiterea faptei, reprezinta prima etapa a expertizei psihiatrice. Aceasta se efectueaza de o comisie alcatuita din medic legist si doi medici psihiatri.

Acest examen trebuie sa fie cat mai complet si mai amanuntit.

Rezultatul unui astfel de examen devine mai mult decat necesar, deoarece oferam organului de cercetare ori procurorului, datele necesare care sa-i permita a lua hotararea daca va continua cercetarile fata de invinuit sau inculpat sau este necesar ca acesta sa fie mai intai internat intr-un spital de profil.

In practica se confunda examenul psihiatric cu expertiza psihiatrica, dandu-i-se acesteia denumirea de prima expertiza.

Frecvent se intalnesc cazuri cand rezultatul examenului neuropsihiatric este luat in considerare pentru a motiva o solutie de neurmarire in temeiul art.48 Cod Penal.

In ce priveste examenul neuropsihiatric atunci cand este facut imediat dupa comiterea faptei, poate avea valoarea unei constatari medico-legale, cu toate ca legiuitorul nostru, in art.114 C.proc.pen., nu l-a enumerat in cazurile pentru care se face.

In efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice se parcurg urmatoarele etape[2]:

a) prin audierea invinuitului sau inculpatului se pot obtine date privind pregatirea scolara, bolile de care a suferit, mediul in care a trait, ocupatia parintilor, sursa (sursele) de existenta, activitatea la locul de munca, in timpul satisfacerii stagiului militar, viata de afmilie, etc;

Tot prin audiere se poate remarca daca acesta sufera de vreo afectiune psihica care sa-i altereze discernamantul.

Pentru aceasta este indicat ca procurorul sau organul de cercetare penala sa posede un minim de cunostinte vizand principalele afectiuni psihice intalnite in practica expertizei medico-legale psihiatrice si anume: psihopatia, schizofrenia, paranoia, parafrenia, epilepsia, paralizia generala progresiva, boala Parkinson, scleroza in placi, tulburari psihice de involutie.

b) strangerea actelor medicale, daca exista, cu privire la starea de sanatate a celui cercetat;

c) internarea invinuitului sau inculpatului intr-un spital de profil;

d) ordonanta de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice trebuie sa contina in afara datelor de identificare ale celui ce urmeaza a fi expertizat si fapta savarsita, incadrarea juridica, motivele ce impun efectuarea expertizei, intrebarile la care expertiza urmeaza sa raspunda, termenul de predare a raportului si cine suporta cheltuielile ocazionate cu expertiza

e) cererea de efectuare a expertizei trebuie sa contina date privind infractiunea, incadrarea juridica, antecedente penale, pregatirea scolara, ocupatia , comportarea in familie si societate, comportarea in timpul cercetarilor, atitudinea fata de fapta savarsita, antecedentele medicale, etc.

Ordonanta impreuna cu adresa - cererea de efectuare a expertizei - cu actele medicale ori foile de observatii si cu dosarul cauzei se inainteza Laboratorului Medico-Legal Judetean ori Institutului de Medicina Legala prof.dr.Mina Minovici. Cand expertiza urmeaza a se efectua de acesta din urma, in adresa se face mentiune daca este prima ori a doua expertiza.

In efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice se fac o serie de investigatii paraclinice si examen psihologic.

In mod necesar concluziile comisiei de expertiza vor fi formulate intr-un raport de expertiza care, conform art.123 C.proc.pen., trebuie sa cuprinda:

a) Partea introductiva:

- componenta comisiei;

- organul de cercetare penala sau instanta care dispune efectuarea expertizei;

- data si actul prin care s-a dispus expertiza;

- datele personale ale expertizatului

- obiectul si intrebarile la care se va raspunde

- data efectuarii expertizei.

b) Cuprinsul

- antecedentele medicale si juridice

- examenul somatic, neurologic, de alte specialitati si de la laborator, dupa caz;

- examenul psihologic;

- examenul psihiatric complet.

c) Discutia faptelor.

d) Concluziile

Acestea se vor referi la

- precizarea diagnosticului de fond si a celui care se refera la starea actuala (cu excluderea simularii)

care sunt trasaturile esentiale ale personalitatii expertizatului, reflectate la diagnosticul precizat si reflectarea in comportamentul deviant ce tulburari sau manifestari functionale se adauga in prezent, pentru caracterizarea starii actuale

- in ce stadiu evolutiv se afla aceste tulburari, daca ele au un caracter episodic, daca s-au declansat in momentul savarsirii faptei antisociale, si daca, prezinta riscul de cronicizare sau agravare;

- daca, prin trasaturile patologice ale personalitatii si prin caracterul manifestarilor comportamentale, favorizate de anumiti factori endo sau exogeni, subiectul analizat prezinta periculozitate sociala, potential infractional sau de decompensare, precizare care sta la baza argumentarii caracterului masurilor preventive, de combatere si recuperare, care sunt propuse sau catre se orieteaza comisia, in acest caz.

Raportul de expertiza psihiatrica trebuie sa conchida, fara echivoc, daca faptuitorul a savarsit infractiunea cu discernamant.

Daca in concluzii se mentioneaza ca discernamantul este mult diminuat si ca nu a putut aprecia consecintele decurgand din fapta pe acre a savarsit-o, instanta trebuie sa dispuna efectuarea unei noi expertize, potrivit prevederilor art.125 C.proc.pen., o atare concluzie a expertului fiind contradictorie, lipsita de exactitate.

Rezulta ca profesionalismul expertului in efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice este strict necesar.

Trebuie precizat ca expertiza medico-legala psihiatrica este supusa unot factori de eroare si care, daca se valideaza pot atrage erori judiciare.

Erorile se pot clasifica in doua mari categorii

- erori formale, care survin atunci cand nu se respecta indicatiile proceduale

erori de fond, care sunt datorate in exclusivitate activitatii medicale din faza de examinare a subiectului sau in cursul activitatii in comisia de expertiza.

Consecintele unor astfel de erori atrag erorile judiciare foarte grave, prejudiciind fie societatea, fie libertatea unei persoane, depasind astfel cadrul eticii medicale, incadrandu-se in sfera larga a eticii sociale.

Erorile de fond se pot datora

- surselor de informare

subiectului expertizei (bolnavului)

- examinarilor paraclinice

medicului.

Sintetizand regulile proceduale referitoare la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice se poate spune ca acestea constau in[3]

- obligatia organului de urmarire penala sau a instantei de judecata de a adduce la cunostinta expertilor obiectul expertizei si intrebarile la care trebuie sa raspunda (art.120 C.proc.pen.);

- aceasta expertiza face parte din cadrul expertizelor medicale si se executa in cadrul institutiilor de medico-legale in care lucreaza experti oficiali in specialitatea respectiva

- dreptul expertilor de a lua cunostinta de materialul dosarului, necesar pentru efectuarea expertizei (in cursul urmaririi penale aceasta se va face cu incuviintarea organului de urmarire), de a cere lamuriri cu privire la anumite fapte sau imprejurari ale cauzei (art.121 C.proc.pen.)

- obligatia expertului de a intocmi un raport scris, opiniile separate fiind consemnate in raport sau intr-o anexa (art.122 C.proc.pen.) care trebuie sa includa intre altele si concluziile (art.123 C.proc,.pen.)

- concluziile trebuie sa cuprinda raspunsurile la intrebarile puse si aprecierea expertului asupra obiectului expertizei.

5.Concluzii

Expertiza medico-legala psihiatrica constituie activitatea interdisciplinara de asistenta si cercetare stiintifica in care responsabilitatea si constiinta etica a a expertilor este angajata in cel mai inalt grad.

Etica diagnosticului psihiatric reprezinta o problema de deontologie a expertului si face parte din cadrul mai larg al deontologiei si responsabilitatii medicale.

Responsabilitatea expertului nu difera de responsabilitatea oricarui cetatean. Faptul ca expertul executa o misiune in justitie nu ii confera nicio imunitate particulara (Dérobert).

Calitatea de "auxiliar al justitiei" nu-l exonereaza pe expert de greselile pe care le poate savarsi in exercitarea functiilor sale, acesta fiind evident in cadrul strict al misiunilor sale.

Progresele realizate in directia investigarii si tratarii bolnavului psihic, actualitatea preocuparilor de verificare pe plan international a criteriologiei si finalizarii expertizei medico-legale psihiatrice cu implicatii in dreptul penal in tarile Uniunii europene ridica si problema perfectionarii legislatiei romane cu referire la statutul bolnavului psihic, al asistentei medico-social-juridice, precum si a cadrului institutional de asigurare.

Cu cat datele celorlalte stiinte cat si metodele proprii tehnicii criminalistice sunt mai perfectionate si mai bine folosite, cu atat ele sunt mai eficiente si isi vor aduce o contributie insemnata la realizarea scopului procesului penal: aflarea adevarului si tragerea la raspundere penala a faptuitorului.