DIGESTIA

Digestia incepe indata ce mancarea ajunge in gura. Hrana este transformata in combustibil ce asigura energie corpului.

Aparatul digestiv se compune din: cavitatea bucala, faringe, esofag, stomac, intestine si glande anexe ale tubului digestiv - glandele salivare, ficatul si pancreasul .

Digestia are loc intr-un conduct lung de 9 m, in tubul digestiv care incepe cu cavitatea bucala - pe aici intra hrana - si se termina cu rectul - pe aici se indeparteaza substantele neasimilate. In timp ce hrana parcurge tubul digestiv - acesta poate dura o zi sau mai mult - se amesteca pe parcurs cu diferite enzime (substante produse de celule vii, avand rol de a accelera anumite reactii chimice) iar acestea descompun substantele nutritive. Organismul poate utiliza hrana doar dupa descompunerea acesteia.

Cavitatea bucala (gura) este formata din: buze, limba, gingii, dinti si mucoasa obrajilor.

Prima portiune a tubului digestiv este cavitatea bucala, gura: aici incepe descompunerea moleculelor mari in molecule mai mici, dizolvabile. Buzele au mai multe roluri, primul fiind introducerea mancarii cu pierderi minime in cavitatea bucala. Ajungand in gura, hrana este mestecata, adica este faramitata in bucatele mai mici. Imbucatura acoperita de saliva este impinsa in partea posterioara a cavitatii bucale, de acolo este dirijata catre faringe, situat intre cavitatea bucala si esofag, locul de incrucisare a caii respiratorii cu cea digestiva. Din faringe alimentul ajunge in esofag care incepe pe la mijlocul gatului. Acest organ face legatura intre cavitatea bucala si stomac. In esofag bolul este purtat in jos de undele de contractie a muschilor din peretele esofagului, miscare numita miscare peristaltica. Inaintarea hranei este ajutata si de secretia mucoasa a glandelor esofagiene. Ajungerea hranei in stomac este controlata de orificiul cardic. Alimentele raman mai mult timp in stomac decat in esofag. Stomacul este un sac in forma de "J", asemanator cu cimpoiul, si se imparte in trei parti functionale: gura stomacului, frecvent numit si cardia, fundul stomacului sau fornixul (fundus), si portiunea terminala (pylorus). Continutul stomacului - chimul - ajunge sub forma de pasta in intestin.

Stomacul este singurul organ care produce un acid puternic in cantitate mare, acidul clorhidric care ajuta la descompunerea proteinelor, respectiv la sterilizarea alimentelor, la dezintegrarea bacteriilor.

Daca bolul, dupa amestecarea cu sucurile digestive, se transforma in chim, din portiunea centrala a stomacului pornesc unde peristaltice puternice, care preseaza mancarea partial digerata catre orificiul piloric. Sfincterul piloric este muschiul care blocheaza intrarea in prima parte a intestinului, in intestinul subtire - mai precis in duoden.

Daca presiunea din stomac este mai mare decat in duoden, chimul, prin orificiul piloric ajunge in duoden. Cel mai repede trec in intestin mancarurile bogate in hidrocarburi. Descompunerea tuturor componentelor alimentelor se continua in intestinul subtire, substantele nutritive sunt asimilate prin peretele acestuia si ajung in toate partile organismului.

Antecedentele bolilor digestive

In aparitia bolilor digestive, un rol important il au modul de alimentare si antecedentele bolnavului.

In ceea ce priveste modul de alimentatie, pentru buna desfasurare a digestiei sunt esentiale mesele regulate la ore fixe, mestecarea completa a hranei, relaxarea psihica, deoarece unele boli digestive au o componenta nervoasa. Sunt importante felul si variatia alimentatiei, cu evitarea consumului exagerat sau de lunga durata a unui singur aliment, precum si modul de preparare a mancarii, cu condimente sau nu, ingerata calda sau rece, suficient sau insuficient preparata termic, asociata cu bauturi alcoolice sau nealcoolice. Se recomanda sa nu se consume bauturi (apa) in timpul mesei.

Consumul exagerat de medicamente poate sa duca la afectarea ficatului si anume la hepatite toxice.In afara antecedentelor patologice ale bolnavului sunt de retinut si antecedentele ereditare ale familiei, cum ar fi: ulcerul, cancerul digestiv, etc.

Simptomele bolilor digestive

pierderea poftei de mancare (anorexia) este determinata de afectiuni: de la gastrita, ulcer, cancer, hepatite, tuberculoza, anemii, pana la afectiuni psihice;

polifagia este inversul anorexiei, cresterea poftei de mancare.

bulimia este ingerarea fara masura de alimente, urmata de varsaturi de obicei pe fond de teama de ingrasare;

dificultatea la inghitire(disfagia) apare in bolile esofagiene, cu senzatia caracteristica dureroasa a blocarii alimentelor la diferite niveluri in esofag.

evacuarea pe gura (eructatie) a aerului si gazelor din stomac si din portiunea terminala a esofagului. Apar la bolnavii cu obiceiul de a inghiti des, de a vorbi in timpul mesei, la cei cu procese fermentative gastrice etc.

durerea in capul pieptului(epigastrica) este caracteristica ulcerului. Are caracter sezonier (de toamna si primavara);

greata este o senzatie datorata scaderii activitatii musculaturii stomacului si apare uneori din cauze psihice; poate fi urmata de varsaturi.

varsatura este un act reflex care consta in eliminarea brusca pe gura a continutului gastric. Cauzele pot fi: psihice, sarcina, boli cardiace, tumori cerebrale, intoxicatii.

ascita consta in aparitia de lichid in cavitatea peritoneala prin cresterea volumului abdomenului fiind uneori confundata cu obezitatea, graviditate, chisturi abdominale. Cauzele ascitei sunt: hepatice(ciroza), boli ale tesutului conjunctiv, neoplasme cu metastaze difuze, de tumori ovariene, tuberculoza peritoneala.

icterul consta in coloratia galbena a pielii si a scleroticelor oculare. Simptomele sunt: febra, anemia, diareea, pruritul, scaderea in greutate, anorexia, ascita.

Bolile cavitatii bucale

Referitor la cavitatea bucala ne intereseaza in special: buzele, limba, gingiile, dintii si mucoasa obrajilor.

Examenul radiologic precizeaza diagnosticul cauzal al unor afectiuni ale cavitatii bucale ca: angine, sifilis, stomatite etc. Uneori, atentia este atrasa de mirosul particular al gurii si al aerului expirat. Mirosul de poame coapte (acetona) il percepem in diabetul grav si in starile prelungite de denutritie (varsaturi repetate si prelungite, boli febrile lungi). Mirosul fetid se intalneste in supuratiile pulmonare cronice ca: abcesul pulmonar si bronsiectazia. Mirosul putred insuportabil este caracteristic gangrenei pulmonare si stomatitei gangrenoase.

Buzele sunt cianotice la cei cu insuficienta cardiaca si in asfixii si palide la anemici. Ele pot fi sediul herpesului, caracteristic unor boli ca: pneumonia, gripa, meningita.

Limba uscata este caracteristica pentru: diabet, boli febrile, holera, diaree cronice, stenoza de pilor. Pe limba se pot vedea ulceratii sifilitice, tuberculoase ori canceroase.

Gingiile au culoarea roz si sunt palide in anemii, iar de culoare rosu-viu in inflamatiile gingiilor, adica in gingivite.

Dintii pot avea urmatoarele boli: caria dentara, paradentoza si granulomul dentar.

Mucoasa obrajilor are o culoare roz, dar anumite schimbari caracteristice ale culorii ne indica unele boli eruptive ca: rujeola, parotidita epidemica, stomatite

Bolile faringelui si amigdalelor

Inflamatiile faringelui se numesc faringite, care pot fi acute si cronice. Simptomele sunt: uscaciune in gat, tuse, expectoratie. Uneori respiratia este ingreunata.

Inflamatiile amigdalelor si valului palatin se impart in amigdalite si angine.

Bolile esofagului

achalazia sau megaesofagul duce la obstructia sfincterului si la dilatarea progresiva a esofagului, datorita degenerarii celulelor. Simptomul este disfagia, la care, bolnavul trebuie sa ingereze lichide pentru propulsarea alimentelor solide.

esofagitele sunt inflamatii ale peretelui esofagian prin mecanisme de coroziune (soda caustica), traumatice, dupa explorari si anestezie etc.

cancerul esofagian are o cauza disfagia, constand in oprirea brusca, de scurta durata a bolului alimentar, cedand la administrarea de lichid. Semnele constau in: dispepsie dureroasa, hemoragii digestive, hipersalivatie, tuse, raguseala. Factorii hernia cancerigeni sunt: tutunul si alcoolul.

diverticulii sunt hernii dobandite ale mucoasei intestinale. Se manifesta cronic ca o constipatie cu dureri in abdomen si scaune cu sange.

Este necesara cunoasterea factorilor de mediu, factorilor toxici si alimentari ce pot genera sau agrava aceste boli. Efectele nocive ale alcoolului asupra stomacului, ficatului, pancreasului, ale tutunului asupra esofagului, stomacului, efectul ulcerogen al unor medicamente, efectul nociv al alimentelor incomplet pregatite, al meselor neregulate, al stresurilor, impun cunoasterea acestor factori si evitarea lor in profilaxia bolilor digestive.