|
|
|
Cum sa puneti punct invinovatirii si sa incepeti sa traiti
Putem denumi esenta nevrozei intr-un singur cuvant: invinovatirea - sau culpabilizarea. Daca nu v-ati mai culpabiliza pe dumneavoastra, pe ceilalti sau conditiile de viata nedrepte, ati constata ca este aproape imposibil sa va mai perturbati emotional, indiferent ce s-ar intampla. Da, indiferent ce s-ar intampla.
Dar, probabil, ca va invinovatiti pe dumneavoastra si pe ceilalti, in mod frecvent. Si din cand in cand, sustineti cu tarie, Credinta Irationala nr. 3: Ideea conform careia oamenii nu trebuie in nici un caz, sa se comporte neplacut si nedrept, iar atunci cand se comporta astfel, trebuie sa ii acuzati, sa ii condamnati, si sa ii vedeti ca pe niste persoane rele, imorale, sau detestabile. Aceasta idee, care sta la baza multor relatii interpersonale pe care le avem, este irationala, din mai multe motive:
1. Ideea conform careia ii putem eticheta pe altii ca fiind oameni rai, izvoraste din doctrina liberului arbitru. Cu toate ca nu putem spune ca oamenii nu au deloc posibilitatea de a alege liberi (nesiliti de nimeni si nimic), si cu toate ca REBT-ul afirma ca ei au, deseori, posibilitatea de a alege sa fie sau nu afectati de diverse lucruri, acestia au, totusi, putina libertate de alegere. Asa cum au aratat numeroase studii, oamenii au tendinte genetice sau innascute de a se comporta in anumite feluri - inclusiv tendinta de a invata si de a dezvolta raspunsuri conditionate. Astfel, datorita tendintelor lor innascute si dobandite, odata ce se indreapta spre o directie "buna" sau "rea", si au credinte care ii incurajeaza sa urmeze anumite traiectorii, ei au mari dificultati (cu toate ca nu imposibile) de a le schimba. In consecinta, prin faptul ca se condamna pe ei pentru greselile facute, acestia pot sa isi atribuie, in mod nejustificat, o libertate de alegere totala a comportamentelor, pe care, de fapt, ei nu o au.
2. Ideea ca oamenii sunt "rai" si "imorali" atunci cand se poarta urat, porneste dintr-o alta conceptie eronata: si anume ca, putem defini foarte usor comportamentele "bune" si "rele" sau "morale" si "imorale", si ca oamenii rezonabili pot sa observe imediat daca se comporta "corect" sau "incorect." Ganditorii moderni au aratat faptul ca moralitatea este un concept relativ, care difera foarte mult in functie de locuri si circumstante. Comunitatile ajung, in rare cazuri, la decizii in unanimitate, in ceea ce priveste "bunatatea adevarata" si "rautatea veritabila." Asa cum a subliniat Joseph Fletcher si alti scriitori, moralitatea umana este mai mult situationala decat absolutista. Filosofia postmoderna prezinta ideea ca regulile absolutiste si constante despre moralitate si etica sunt prea rigide si inaplicabile. Psihologii si ganditorii constructivisti, precum George Kelly, sunt, de asemenea, in dezacord cu absolutismul. Majoritatea oamenilor, chiar si cand "stiu" sau accepta anumite standarde de "buna" conduita, isi rationalizeaza in mod simplu si inconstient propriul comportament, si isi descopera motive "bune" pentru actiunile lor "rele." Dar, suntem nerealisti si nedrepti daca incercam sa aducem acuze la adresa oamenilor pentru dificultatile pe care le au in definirea si acceptarea comportamentelor "bune".
3. Chiar si cand ajungem la un acord asupra standardelor de "bine" si "rau," nu putem sa condamnam oamenii, pe deplin, pentru ca nu au respectat aceste standarde. Ar fi bine sa ii ajutam pe cei vinovati sa isi spuna, (a)"Am facut si sunt, in mare parte, responsabil pentru o fapta rea sau imorala" si (b) "Cum as putea sa ma corectez si sa evit a mai comite astfel de fapte pe viitor?" Dar, prin faptul ca noi ii atacam pe oameni pentru comportamentele lor gresite, ii ajutam sa creada un set diferit de formulari proprii: (a) "Am comis o fapta gresita sau imorala" si (b) "Ce persoana rea trebuie sa fiu pentru ca am comis aceasta fapta! Cum ar fi posibil ca un bun de nimic ca mine sa fie capabil sa se schimbe?"
Odata ce va faceti o parere negativa despre dumneavoastra, pentru ca ati comis niste fapte gresite, veti avea tendinta de a va considera lipsiti de valoare si inadecvati (in loc sa considerati ca, pur si simplu, ati gresit sau ca ati fost imorali), sau de-a refuza sa recunoasteti ca ati gresit - sau ati putea chiar refuza sa recunoasteti ca ati comis intr-adevar vreo fapta, oricare ar fi fost ea. Formulata altfel: Prin faptul ca va invinuiti pe dumneavoastra de pacatele pe care le-ati facut, tindeti sa va simtiti fara valoare, sa va preocupati excesiv de mult in legatura cu greselile facute, sau sa va negati faptele imorale. S-ar putea sa nu reusiti niciodata sa faceti acea fapta relativ simpla de a va corecta comportamentul, deoarece (datorita culpabilizarii pe care v-o faceti) sunteti preocupati, fie sa va pedepsiti, fie sa refuzati sa recunoasteti ca ati facut ceva gresit. Faptul ca va invinovatiti pe dumneavoastra, in loc sa va invinovati faptele prostesti sau rele pe care le-ati comis, duce, adesea, la si mai mari acte imorale, ipocrizii, si eschivari de responsabilitati.
4. Daca va mustrati pentru erorile dumneavoastra, veti fi atat de tematori de-a nu mai face alte greseli incat veti evita sa mai experimentati, sa va asumati riscuri, sau sa va faceti angajamente in viata.
5. Prin faptul ca va condamnati pe dumneavoastra sau pe ceilalti pentru "pacatele" dumneavoastra sau ale lor, ajungeti sa evitati practicarea unei moralitati rationale. In mod normal, va comportati moral si actionati in mod favorabil fata de ceilalti, nu datorita faptului ca va considerati a fi un paduche sau un "pacatos"daca sunteti imorali, ci pentru ca, in urma unei examinari, realizati faptul ca va veti face un rau atat dumneavoastra cat si celor pe care ii iubiti, daca va comportati asa. Pentru ca, daca nu respectati drepturile celorlalti, ei, prietenii lor sau rudele lor vor face astfel incat sa va plateasca cu aceeasi moneda. Si, chiar daca reusiti sa va salvati pielea dumneavoastra, tot ati contribui la crearea unui sistem incorect, dezorganizat, in care nu ati vrea, in mod normal, sa traiti. In consecinta, prin faptul ca stiti ceea ce va este in interes propriu, acceptati regulile comunitatii in care traiti; si va comportati moral pentru a va ajuta pe dumneavoastra si pe cei la care tineti. Acest lucru difera de faptul de a va comporta bine doar pentru a evita a fi un "paduche".
6. Prin faptul ca oamenii se culpabilizeaza, ei fac confuzia intre ceea ce reprezinta faptele lor gresite si fiinta lor rea. Indiferent cat de multe fapte rele indeplinesc oamenii, ei nu pot fi rai in sine pentru ca s-ar putea ca maine sau poimaine sa isi schimbe comportamentul si sa nu mai comita alte fapte rele. Asa cum nici oamenii care au, mereu, insuccese nu sunt niste ratati, nici aceia care se manifesta, des, in mod imoral nu sunt niste pacatosi desavarsiti. Faptele (bune sau rele) ale oamenilor decurg din existenta lor, dar nu echivaleaza cu aceasta existenta a lor. Valoarea lor intrinseca poate fi definita. Daca aceasta exista, nu are nimic de-a face cu valoarea lor externa, sau valoarea pe care o reprezinta pentru ceilalti. A-l face pe om un criminal, un ticalos, sau un pacatos, sugereaza ca datorita faptului ca a comis in trecut fapte rele, el trebuie, prin felul lui de-a fi, sa continue sa faca la fel si in viitor; dar asa ceva nimeni nu poate demonstra. Odata ce ii etichetam pe oameni ca fiind pacatosi, ii ajutam sa creada ca sunt fara speranta - ca nu se vor putea opri din a comite fapte rele in viitor.
7. A-i condamna pe altii implica a va crea o stare de furie si de ostilitate fata de ei. Starile de furie reflecta pretentiile pe care le aveti. Cand sunteti maniosi, ceea ce vreti sa spuneti, de fapt, este: "Nu imi convine comportamentul lui Joe," si "pentru ca nu imi convine, nu ar trebui in nici un caz sa se comporte asa." A doua credinta pe care o aveti aici este una de tip non sequitur - o concluzie care nu rezulta din premisa dumneavoastra. De ce nu ar fi trebuit Joe sa se comporte asa cum a facut-o; doar pentru simplul fapt ca dumneavoastra nu v-a convenit? Este nerealist sa credeti ca preferinta dumneavoastra in legatura cu comportamentul lui Joe ar trebui in mod categoric, sa il faca pe el sa isi schimbe comportamentul.
8. Faptul ca va condamnati pe dumneavoastra sau pe altii duce nu numai la stari de furie, asa cum tocmai am subliniat acest lucru, dar si la nenumarate consecinte neplacute ale acestei furii. Chiar daca aveti dreptate in ceea ce priveste comportamentul lui Joe, ca fiind imoral, faptul ca dumneavoastra credeti ca el nu trebuie sa se comporte gresit si faptul ca va infuriati, va avea putin impact, daca nu chiar deloc, in a-l impiedica pe el sa nu se mai comporte vreodata gresit. De fapt, s-ar putea sa aiba imboldul de a se manifesta, in continuare, gresit doar pentru faptul ca il detestati si pentru ca el va detesta la randul lui. Acest lucru va rezulta, aproape intotdeauna, in urmatoarele simptome: stari de greata, posibile cresteri de tensiune, sau boli psihosomatice si, mai ales, devierea de la problema reala, si anume: cum puteti sa il convingeti, intr-adevar, pe Joe sa nu se mai comporte, si alta data, gresit? Luptele cu pumnii, duelurile, torturile, violurile, razboaiele - efectiv toate aspectele violente ale cruzimii oamenilor fata de semenii lor, pe care vi le puteti imagina - sunt consecintele faptului ca i-am acuzat pe ceilalti, pentru actiunile lor pe care (probabil pe buna dreptate) le-am considerat gresite. Si asa cum doua rele nu fac una buna, furia impotriva celui care a gresit, este probabil cea mai rea metoda de a incerca sa il corectati.
9. Daca ii invinovatiti, sever, pe ceilalti pentru ceea ce dumneavoastra considerati ca nu fac bine, veti avea tendinta, asa cum am subliniat si in cartea mea (A.E.), Anger - How to Live With and Without It, de a utiliza aceleasi standarde si cu dumneavoastra si veti sfarsi prin a avea o uriasa aversiune fata de propria persoana. Lipsa de iertare fata de ceilalti naste lipsa de iertare fata de sine. Duce la intarirea atitudinilor perfectioniste fata de propriile insuccese. Faptul ca ii devalorizati pe altii pentru greselile comise, va face sa va devalorizati propria generozitate.
10. Avand in vedere toate aceste motive mentionate mai sus, este lipsit de sens atunci, sa deducem: "Fapta mea imorala ma face sa fiu un pacatos detestabil!" Cu toate ca puteti spune ca, comportamentul dumneavoastra este "gresit" sau "imoral," pentru ca duce la fapte indezirabile din punct de vedere social, nu puteti dovedi faptul ca sunteti o persoana detestabila. Pentru ca propozitia "Sunt o persoana detestabila!" nu se refera numai la faptul ca unele comportamente pe care le aveti sunt gresite. Se refera de fapt, vizibil, la faptul ca: (a) v-ati comportat gresit, (b) intotdeauna va veti comporta rau si numai rau, si (c) meritati o pedeapsa cumplita pentru ca ati ingaduit sa va comportati asa. In timp ce prima formulare poate fi corecta, a doua nu poate fi dovedita, iar a treia este nedemonstrabila si distructiva.
Pentru a evidentia tendintele, pe care oamenii le au, de a-i invinovatii pe ceilalti si pe ei insisi, luati cazul lui Dave si Karen S., care au venit la mine (A.E.) pentru consiliere maritala, pentru ca se certau in permanenta. Dave, era un ziarist, care isi castigase o reputatie nationala, prin reportajele pe care le facuse asupra situatiei si conflictelor interrasiale din Sud. Prin urmare, un ziar, cu renume din New York, ii oferise, nu de mult, un loc de munca important si un salar foarte mare. Dupa ce s-a consultat cu Karen, sotia lui, despre aceasta oferta, a acceptat.
Inainte de a-si muta familia, Dave a venit singur, in New York pentru a gasi o locuinta; si iata ca aici a inceput problema. Si-a dat seama ca pentru o suma dubla pe care o plateau pentru locuinta lor din Sud, ceea ce putea obtine in New York erau doar locuinte de calitate inferioara. Neavand nici un fel de economii, a inchiriat un apartament "pentru a ne oferi un loc de trait, cata vreme umblam dupa o casa."
Restul povestii va parea probabil familiar pentru cei care au salarii bune, dar traiesc in orase cu costuri de trai ridicate. Chiria, costul hranei, a imbracamintii, si alte cheltuieli, i-a consumat rapid veniturile mari ale lui Dave; iar faptul ca Karen si copii aveau nevoie de a fi consolati pentru noul apartament in care traiau, prin diferite activitati si mese luate in oras, au adaugat la dificultatile financiare ale familiei.
Peste toate aceste probleme, mai era si faptul ca Dave se simtea din ce in ce mai dezamagit de noul loc de munca. Avea responsabilitati administrative pentru care nu era suficient pregatit si fata de care nu avea nici un interes. Teoretic, directorul de la ziar le oferea angajatilor sai libertatea de-a se exprima, dar in practica cand acestia incercau sa prezinte cu curaj o stire, ii era frica, ca nu cumva vreun important sponsor sa se simta amenintat si sa le cenzureze scrierile.
La vremea la care Dave si Karen au venit la terapie, ei se aflau intr-o stare de disperare. Fericirea pe plan familial si profesional parea pierduta pentru totdeauna. Karen il invinovatea pe Dave pentru ca se comportase in mod stupid in legatura cu mutatul lor la New York si pentru faptul ca nu tinea suficient de mult la ea si la copiii lor. Dave se invinovatea, la randul lui, pentru faptul ca nu judecase corect cu privire la noua lui slujba, si pentru ca administra, atat de prost, conditiile lor de trai. Mai era furios, si pe faptul ca, Karen era "necooperanta, neexcitabila, si o mama necorespunzatoare."
Una dintre primele sedinte cu acest cuplu a decurs precum urmeaza:
Karen: Pentru a inrautatii lucrurile si mai tare, Doctore, ca si cum ele nu erau suficient de rele, Dave, dupa ce i se termina programul de lucru, ramane in oras la un pahar. Nu mai este un jurnalist bun asa cum era inainte, asa ca trebuie sa se comporte ca si unul dintre cei care stau la bar si le spune baietilor adunati in jurul lui cat de bine ar fi tratat el subiectul bataliei de la Bull Run.
Dave: Gasesc mai multa batalie in casa, ziele astea decat oriunde altundeva. De ce as veni acasa sa iti aud acelasi discurs invechit despre ce ratat sunt.
Teapeutul: Cred ca v-ati facut amandoi intelesi, in legatura cu ce nemultumiri aveti unul fata de celalalt. Acum, doar de dragul discutiei, sa presupunem pentru un moment ca tu, Dave, ai facut cateva greseli cu adevarat stupide, egoiste si rautacioase.
Karen: Nu am spus "rautacioase." Nu cred ca s-a gandit suficient de mult la ele incat sa le fi facut din rautate. Dar sunt de-acord cu celelalte adjective.
Dave: O cred ca e de acord! Si, ar mai fi de acord si cu alte cateva blasfemii, daca le-ar putea spune. Nu are nici o dificultate in a le inventa cu miile.
Terapeutul: OK. Hai sa recunoastem, Karen, ca sotul tau a facut cateva greseli, cu adevarat, stupide. Am putea sa-i gasim o gramada de scuze. Am putea sa subliniem, de exemplu, faptul ca nu avea nicicum de unde sa stie, avand experienta lui anterioara, ce lucruri rele se vor intampla in New York, si prin urmare, greselile lui sunt scuzabile. Dar, hai sa nu mai insistam asupra acestor circumstante si sa specificam simplu ca a comis o succesiune de erori stupide - si ca persista in a le face, inclusiv faptul ca bea cu baietii. Bine: Deci a facut greseli. Acum, cu ce te ajuta pe tine sa il acuzi cu salbaticie pentru greselile facute? Cat de folositoare sunt reprosurile tale?
Karen: Pai - dar -! Va asteptati sa ii acord o medalie sau ceva de genul acesta pentru ca s-a comportat ca un idiot? Si pentru ca, apoi, a facut lucrurile sa fie si mai rele fugind de probleme si refugiindu-se in alcool? Va asteptati ca eu sa-l consolez, ca o sotie buna ce sunt, si sa il incurajez in a face si mai multe greseli?
Terapeutul: Nu, nu chiar asa. Cu toate ca ai ramane surprinsa, daca ai incerca, intr-adevar, sa faci asa, cat de bine ar functiona sugestiile tale spirituale. Dar sa nu ducem lucrurile in cealalta extrema. Chiar daca Dave a facut niste greseli serioase, ce bine ii va face daca tu il blamezi? L-a ajutat, faptul ca l-ai blamat, sa comita mai putine greseli? L-a facut sa se comporte mai binevoitor fata de tine? Te-a facut pe tine sa te simti mai fericita?
Karen: Pai, nu. Nu pot sa spun ca m-a facut mai fericita.
Terapeutul: Si nici nu te va face. Pentru ca, cu cat iti condamni mai tare sotul - sau pe oricine altcineva, de fapt - cu atat mai defensiv va deveni, el, de multe ori, si cu atat mai putin probabil sa isi recunoasca erorile, in special fata de tine. Asa cum am vazut in urma cu cateva minute: atunci cand il critici, replicile lui principale defensive consta in sarcasm, o tendinta umana comuna: pentru a se proteja de a fi blamat, il blameaza la randul lui pe acela care il ataca.
Karen: Oh, trebuie sa recunosc ca se descurca foarte bine la asta!
Terapeutul: Da, dar cine nu o face? Si cu cat Dave, te blameaza la randul lui mai mult, cu atat mai putin va avea tendinta de a face fata adevaratei probleme, si de-a gandi ceva de genul, "Asadar, m-am descurcat prost de data asta; dar, ia sa vedem, cum pot sa fac altfel si sa ma descurc mai bine data viitoare?" Si inca ceva in plus, cu cat accepta, mai mult, faptul ca il critici, si cu cat mai mult isi face o parere negativa despre el, in functie de ceea ce tu ii zici, cu atat mai putin se va simti capabil de-a face fata problemei lui, chiar daca reuseste sa ii faca fata. Pentru ca el va continua sa isi spuna: "Karen are dreptate. Cum de m-am putut comporta atat de stupid? Sunt cu adevarat un prost! Are perfecta dreptate! Si cum ar putea un idiot ca mine sa iasa din incurcatura asta in care m-am bagat? Sunt aproape fara scapare. Nu are nici un rost sa incerc sa fac lucrul inca o data, pentru ca voi agrava si mai tare situatia. Ar fi mai bine sa beau pana amortesc si sa uit de toata afacerea asta groaznica, avand in vedere ca nu am, oricum, nici o posibilitate de a o rezolva."
Dave: Ati nimerit la fix! Exact asa mi-am spus! Si cine n-ar face-o - cand sotia i-ar repeta la nesfarsit sotului, ce prost disperat si vierme incompetent este?
Terapeutul: Exact. Cine nu s-ar supara? Aproape toata lumea care traieste in societatea noastra s-ar supara. Si toti, fiecare in parte, ar gresi, daca s-ar comporta asa. Dave: Ar gresi? Dar tocmai ati spus ca e firesc sa ma simt asa, avand in vedere ca sotia mea imi spune, mereu, lucruri urate.
Terapeutul: Da, din punct de vedere statistic, te-ai simti in mod firesc asa, pentru ca marea majoritate dintre soti s-ar simti la fel de intorsi pe dos, precum te simti tu. Dar, acest lucru nu inseamna ca si au dreptate in a-si crea o parere negativa despre ei si in a fugi de aceasta problema.
Dave: Dar, ce altceva as fi putut face? Ce altceva, v-ati fi asteptat sa fac?
Terapeutul: Nu m-as fi asteptat sa faci altceva decat ceea ce ai facut. Dar as spera, ca odata ce te voi convinge sa iti insusesti alte idei noi, sa nu mai faci ceea ce ai facut, si anume sa accepti blamarile sotiei tale si sa le folosesti pentru a-ti construi o parere negativa despre tine. Da, chiar daca majoritatea celorlalti soti ar face tocmai acest lucru.
Dave: La ce idei noi va referiti?
Terapeutul: In special, la ideea ca nu trebuie sa accepti parerea negativa a nimanui despre tine si sa o folosesti impotriva ta - chiar si cand aceste opinii sunt partial corecte.
Dave: Dar, cum poti sa te abtii sa nu le accepti cand te aflii in acele circumstante - cand stii ca ai gresit?
Terapeutul: Foarte simplu. Urmand ceea ce noi numim teoria ABC a Terapiei Rational Emotive si Comportamentale. A-ul (sau ceea ce numim Eveniment Declansator sau Adversitate), este, in cazul tau, faptul ca te-ai descurcat prost si ca sotia ta iti spune lucruri urate in legatura cu greselile tale. C-ul (o Consecinta Emotionala) simbolizeaza faptul ca te simti ca un prost, si continui sa bei pana ametesti. Privesti A-ul, care pare a fi invinovatirea justificata din partea sotiei tale, si privesti C-ul, care pare a fi sentimentul tau corespunzator de rusine, si iti spui astfel: "Ei, A-ul duce in mod natural la C. Ea vede corect ca ma comport gresit si ma invinovateste pentru acest comportament . Acest lucru ma face sa beau!"
Dave: Pai, nu duce A-ul spre C, in cazul meu? Nu ar trebui sa imi recunosc greselile si sa ma invinovatesc pentru ele? Cum altfel ma pot schimba?
Terapeutul: Nu. A-ul nu duce in mod automat la C, asa cum crezi tu ca duce. Pentru ca, intre A si C se interpune B-ul - Sistemul tau de Credinte in legatura cu A. B-ul isi are radacina in filosofia ta generala despre viata, pe care tu (precum si Karen) tindeti cu usurinta sa o construiti si pe care ati invatat-o, de asemenea, social. Aceasta filosofie iti spune ca ar trebui sa te invinovatesti (sa iti faci o parere negativa despre tine si sa te culpabilizezi ca si fiinta umana) pentru faptele rele si greselile serioase pe care le faci. Prin urmare, cand Karen iti spune lucruri agresive la A, tu ii interpretezi critica ei (la B) ca fiind corecta si esti de acord cu perspectiva ei si anume ca nu doar comportamentul tau este de nesuferit, ci ca si tu esti, de asemenea, o persoana profund detestabila pentru ca te-ai comportat in acel mod jalnic. Atunci, tu, iti creezi prin prisma sistemului tau de credinte (de la B) consecintele pe care le ai (la C). Adica, te simti deprimat, mergi sa bei, si experimentezi alte rezultate daunatoare pentru propria ta persoana.
Dave: Dar, eu tot nu inteleg: Nu are, ea, dreptate sa ma critice, la A?
Terapeutul: Nu. Ar avea dreptate daca ti-ar atrage hotarat atentia, la A, in legatura cu miscarile tale gresite, cu erorile comise. Dar criticile ei nu fac doar lucrul acesta. Mai intai iti atrage atentia cu privire la greselile tale, si apoi iti spune: "Dar nu ar trebui sa gresesti, paduche ce esti! Nu ai nici un drept sa te comporti asa de stupid." Dar oamenii au dreptul sa faca greseli. Si chiar daca ti se pare ca este indezirabil sa faci greseli, faptul ca esti om iti favorizeaza aceste greseli. Asa ca greselile tale detestabile, nu te fac o persoana detestabila.
Karen: Va referiti la faptul ca ar trebui sa-i atrag atentia lui Dave cu privire la greselile pe care le face, si sa il ajut, in special, sa nu le mai faca in viitor?
Terapeutul: Exact. Greselile lui apartin trecutului. Sa vedem acum, ce poti face tu pentru a imbunatati prezentul? La ce solutii va puteti gandi amandoi pentru a face ca viitorul vostru sa fie diferit de trecut? Ce puteti invata din greselile voastre? Ce puteti face acum, pentru a va transforma viata voastra si pe cea a copiilor vostri, intr-una mai placuta?
Dave: Incep sa inteleg ce vreti sa spuneti. Si cred ca pot sa nu ma mai comport ca un strut care isi vara capul in barul de la colt.
Karen: Daca promiti ca faci lucrul acesta, o voi egala cu o promisiune de-a mea. Voi inceta sa te mai acuz pentru greselile tale din trecut - inclusiv pentru greseala, pe care asa am considerat-o initial, de a ne tara amandoi pana aici doar pentru a ne marturisi toate necazurile unui psiholog. Sunt bucuroasa ca am venit. Incep sa inteleg acum, pe masura ce privesc mai atent lucrurile, cum ai reusit sa faci aceasta mutare la New York, cum ai luat apartamentul gresit, si cum ai facut celelalte greseli. Presupun ca n-am fost nici eu chiar un inger!
Dave: Woaw! Mi-as dori sa fi adus cu mine un reportofon sa inregistrez aceasta declaratie istorica! Aceasta recunoastere va face mai multa istorie decat a facut-o vreodata batalia de la Bull Run. Dar, ai dreptate, si eu, pot sa vad cum de am facut acele miscari idioate. Si cum de ai reactionat atat de neangelic! Daca, in schimb, ne-am petrece, timpul in care ne acuzam reciproc si in care ii acuzam pe altii, gandindu-ne la problemele noastre reale, am ajunge mult mai departe cu rezolvarea lor!
Terapeutul: Ati vazut! De-abia ati inchis robinetul cu acuzari si blamari si ati si inceput sa va simtiti mai bine in legatura cu voi si intre voi. Acum, hai sa facem in asa fel incat, lucrand mai mult asupra acestei probleme, sa ajungeti sa va acuzati mai putin si sa va rezolvati mai mult problemele din viitor - caz in care daca veti mai avea cateva dezacorduri adevarate, ele nu vor mai parea imposibil de rezolvat.
Lucru ce s-a dovedit a fi adevarat. Dupa cateva luni, dupa ce Dave a reusit sa isi faca rost de un alt loc de munca intr-un oras de marime medie, dupa ce a cumparat (cu acordul deplin a lui Karen) o casa mica, si a reusit sa nu mai bea alcool aproape deloc, am primit aceasta scrisoare de la Karen: "Dave, este incantat de noul lui loc de munca. Daca nu i-ati citit ultimele articole cu privire la Jim Crowish si situatia din Nord, anuntati-ma, si cu modestie, va voi trimite, si dumneavoastra, prin posta copii dupa articole. Casa pare minunata. Copii, Dave si cu mine ne-am facut deja multi prieteni buni. Copiilor le place scoala de aici. Imi place casa si cartierul in care stam. Si, cu toate ca mai avem, probabil, cateva idei preconcepute, se pare ca totusi ne placem unul pe altul. Ce spuneati dumneavoastra despre acuzare? N-am auzit niciodata acest cuvant. Multumiri si ganduri bune."
Nu vrem sa va lasam cu impresia ca majoritatea cazurilor de consiliere maritala se rezolva atat de repede, doar prin faptul ca ii invatam pe ambii parteneri ABC-ul tulburarilor emotionale si prin faptul ca ii facem sa isi schimbe B-urile sau sistemul lor de credinte. Acest lucru ar fi placut! - dar din pacate nu este adevarat. Pur si simplu, multe cupluri nu vor recunoaste faptul ca ei sunt cei care isi creaza problemele afective, si persista asupra ideii ca partenerul lor ii face sa aiba aceste probleme afective. Altii admit faptul ca ei sunt cei care isi creaza propriile emotii negative, dar considera ca este foarte greu sa-si schimbe credintele. Fireste, ca in astfel de carti, precum si cea de fata, va prezentam acele cazuri, in care clientii au observat repede modelul ABC din REBT si au lucrat din greu pentru a se schimba. In orice caz, nu fiti uimiti, daca si dumneavoastra aveti dificultati in a va urmari, cu atentie, credintele irationale si in a vi le schimba. Aproape majoritatea oamenilor reusesc foarte usor sa gandeasca, in mod irational, cu privire la ei si la partenerii lor, si s-ar putea sa aveti nevoie de o serioasa terapie si de auto-practica inainte de-a putea incepe sa ganditi mai corect si sa va comportati mai rational, de unul singur sau alaturi de partenerul la care tineti.
Ce puteti, astfel, face pentru a deveni constienti de faptul ca va culpabilizati pe dumneavoastra si pe ceilalti? Si ce puteti face pentru a va aborda si provoca credintele irationale, care se afla in spatele acestor culpabilizari daunatoare pe care vi le faceti? Iata cateva lucruri pe care le puteti face:
1. Ori de cate ori va simtiti deprimati sau vinovati ar fi bine sa recunoasteti faptul ca, probabil, la un anumit nivel, dumneavoastra va culpabilizati, si sa incercati sa descoperiti care sunt credintele specifice care stau la baza acestora. In general, probabil ca va spuneti: (a) "Am facut acest lucru in mod gresit" si (b) "Prin urmare, sunt o persoana rea sau necorespunzatoare." Puteti sa va schimbati aceste credinte in: (a) "Probabil ca am actionat, intr-adevar, in mod gresit," (b) "Oamenii fac frecvent lucrul acesta," (c) "Ia sa incerc, fara sa ma mai condamn, sa descopar exact ceea ce am gresit si sa ma corectez pana data viitoare."
2. Incercarea de a va corecta greselile, va fi, adesea, asemanatoare cu incercarea pe care ati face-o daca v-ati hotara sa deveniti buni pianisti. Puteti sa cantati la pian, sa respectati un regim alimentar, sau sa va corectati greselile facute in trecut, doar prin munca si practica - fortandu-va, pur si simplu, sa urmati o noua cale. Astfel, daca va doriti sa fiti morali, ar fi bine, ca pentru reusita acestui lucru, sa va fortati a fi responsabili fata de ceilalti. Si sa va convingeti ca, desi, pe termen scurt, puteti beneficia, de pe urma faptelor dumneavoastra iresponsabile, pe termen lung, veti castiga mult mai multe satisfactii, daca va comportati mai rational.
Moralitatea rationala porneste din interesele individuale si sociale. Ea, nu devine un obicei de-al dumneavoastra, prin faptul ca va spuneti: "Am gresit; Sunt un ticalos; prin urmare trebuie sa ma opresc din a mai face lucruri gresite." O dobanditi prin faptul ca va spuneti si credeti urmatoarele, "Am gresit; Daca persist in a gresi, voi avea mereu rezultate negative, si voi contribui la crearea unei lumi in care eu si alti oameni nu am vrea sa traim; prin urmare ar fi bine sa imi schimb obiceiurile." Si pentru a reusi sa nu va mai culpabilizati, ar fi bine sa folositi, in primul rand, Insight-ul nr.1 - "Ma simt ca un paduche pentru ca parintii mei mi-au spus, in repetate randuri, ca nu sunt bun de nimic, si eu am acceptat acest lucru, fara sa ma impotrivesc." Apoi, utilizati Insight-ul nr.2 - "Continui sa cred in aceste prostii pentru ca acum aleg sa cred in ele." Urmati apoi cu Insight-ul nr.3 - "Ar fi bine sa imi recunosc faptele imorale, dar sa nu ma vad pe mine ca fiind o persoana groaznica si condamnabila. Daca lucrez si actionez impotriva credintelor mele de culpabilizare, voi putea sa ma constrang sa ma comport intr-un mod mai etic."
3. Puteti sa invatati sa faceti diferenta dintre responsabilitate si culpabilizarea faptului ca sunteti iresponsabili. De cele mai multe ori, sunteti, intr-adevar, responsabili pentru comportamentul pe care il aveti, in sensul ca dumneavoastra ati fost cei care l-ati indeplinit, si ca in mod teoretic, ati fi putut evita sa-l savarsiti. Dar, faptul ca ati comis aceste fapte iresponsabile nu va fac pe dumneavoastra a fi niste persoane lipsite de valoare.
4. Cand va dati seama de faptul ca sunteti furiosi, identificati-va cerintele absolutiste si perfectionismul. Daca se intampla, doar sa va displaca sau va deranjeze reactiile celorlalti, inseamna ca aveti emotii negative adaptative. Inseamna ca preferati ca oamenii sa se comporte in mod diferit si va simtiti frustrati sau dezamagiti atunci cand nu se comporta asa. In schimb, furia rasare din credinta "Nu imi place ceea ce face Dick. Prin urmare, nu ar trebui sa faca asa." Ati putea crede, mai bine: "Nu imi place ceea ce face Dick; ia sa vad cum as putea sa il conving sau sa il ajut sa se comporte in alt mod." Atunci cand sunteti furiosi, incercati sa atentati la propriile pretentii pe care le aveti si fortati-va - exact asa cum auziti, fortati-va - sa il acceptati pe Dick impreuna cu comportamentele lui neplacute, si drept urmare sa va detasati de acuzatiile pe care i le faceti si de furia pe care v-ati creat-o. In orice caz, trebuie sa stabiliti anumite limite si sa va feriti de Dick daca si cand, acesta face abuz de dumneavoastra.
Daca, utilizati tehnicile mentionate mai sus, si continuati sa va abordati si sa va disputati, in mod repetat, credintele de culpabilizare pe care le aveti asupra dumneavoastra si asupra celorlalti, nu inseamna ca veti sfarsi prin a deveni sfinti sau polianisti*.
Inseamna ca, veti continua, in mai multe ocazii, sa va displaca profund comportamentele dumneavoastra sau ale altora. Dar, veti avea o sansa mult mai mare de a schimba ceea ce va displace, in loc de a va fierbe in propriul suc. A gresi este omeneste; a-i ierta pe oameni si pe dumneavoastra pentru comportamentele gresite este rational si realist. Acceptati pacatosul, in timp ce considerati pacatul ca fiind gresit si distructiv. Inca o data, evitati pacatosii daca abuzul acestora este suficient de daunator; si acceptati-va pe dumneavoastra, in timp ce depuneti efort real, pentru corectarea comportamentului gresit.
Sa presupunem ca, desi, incercati sa fiti de acord cu toate mesajele de iertare, fata de sine si fata de ceilalti, pe care noi (si altii) vi le transmitem cu bunavointa, tot vi se pare a fi aproape imposibil sa le respectati. Inseamna acest lucru ca ati putea fi una dintre acele persoane care au innascute - ca sa nu mai spunem, de asemenea, ca au fost crescute - cu o tendinta puternica de culpabilizare? Sincer, ati putea fi - cu toate ca acest lucru pare a fi extrem de rar. Dar, daca aveti intr-adevar o astfel de tendinta innascuta, va trebuie sa depuneti mai mult efort decat restul "oamenilor draguti" ca noi, pentru a le reduce. Si, de cele mai multe ori, veti reusi sa le reduceti - cu multa munca si practica. Da, m-u-n-c-a. Da, p-r-a-c-t-i-c-a.
Daca, totusi, mai aveti inca dificultati, cu privire la reducerea acuzatiilor pe care le faceti asupra dumneavoastra si asupra celorlalti, mergeti pentru o evaluare psihologica atenta, si luati in considerare posibilitatea de a urma sedinte de psihoterapie sau, de a lua, posibil, medicatie. Nu este niciodata, o rusine, sa aveti tulburari emotionale serioase - este doar o problema ce trebuie rezolvata. Asa ca nu va faceti niciodata o parere negativa despre dumneavoastra - sau despre oricine altcineva - pentru faptul ca aveti aceasta problema. Cu alte cuvinte, nu va creati o parere negativa despre dumneavoastra (nici nu va culpabilizati si nici nu va autoevaluati global negativ), indiferent ce s-ar intampla!
