|
|
|
Dezvoltarea motricitatii la sugar
Manifestarile motrice progreseaza in functie de modificarile structurale ale sistemului osteomuscular, precum si in functie de dezvoltarea sensibilitatii kinestezice si a capacitatilor functionale generale ale scoartei cerebrale.
Alti factori care contribuie la dezvoltarea motrice sunt nasterea in conditii optime, regimul alimentar corect, programul de odihna corespunzator, libertatea miscarilor, stimularea prin joc.
Progresele motricitatii sunt relevate pe mai multe planuri:
trecerea de la miscarile spontane si haotice la cele orientate si adaptate
intrarea normala in functie a principalelor zone motrice ale organismului
organizarea treptata a miscarilor complexe de apucare si a celor care pregatesc mersul.
La sugarul mic pot fi constatate urmatoarele categorii de miscari:
1. miscari incorporate structurilor reflexe neconditionate: miscarile de supt, de apucare (care se produc la atingerea podului palmei)
2. miscari haotice, globale, necoordonate si spasmodice, care exprima trebuinte specifice sau reactii la orice fel de iritatii senzoriale
3. miscari invatate, care apar dupa 3-5 saptamani de viata si sunt relativ putine (miscarea de cautare a sanului) sau, mai tarziu, dupa 3 luni, miscari de apucare a obiectelor. Se diferentiaza aici miscarile orientate, care, desi sunt simple si foarte slab organizate, reprezinta totusi un progres fata de cele haotice, nesistematizate. La sugarul mare (dupa varsta de 9 luni) extremitatile corpului de angajeaza in miscari din ce in ce mai fine (degetele, gambele, plantele, limba), astfel incat, daca la 5 luni prinderea unui obiect se realizeaza fara opozabilitatea policelui (degetul mare), la 6 luni mana prinde obiectul folosind opozabilitatea policelui, iar copilul este capabil sa apuce cate un obiect in fiecare mana. Intre 6-7 luni apucarea devine orientata de catre perceptia vizuala a obiectului. Miscarile se perfectioneaza astfel incat la 9 luni un copil normal poate sa tina o pastila intre police si index (degetul aratator).
Piaget a diferentiat in "Nasterea inteligentei la copil" stadiile evolutiei la copil si a stabilit primul stadiu imediat dupa nastere, in care miscarea este o actiune reflexa neconditionata.
Al doilea stadiu - pana la varsta de 3 luni, cand apucarea este mai bine organizata, dar fara nici o orientare si fara opozabilitatea policelui (stadiul asimilarii recognitive la schemele innascute).
Al treilea stadiu este cuprins intre 3-6 luni, coincizand cu elaborarea perceptiilor, respectiv cu realizarea coordonarii campurilor senzoriale, in care modalitatea tactila este ce mai importanta, astfel incat este suficient ca mana copilului sa fie atinsa de ceva, pentru ca imediat sa apara gestul de apucare, gest in care sensibilitatea tactila este puternic angajata. Este perioada in care copilul isi pipaie propriile maini, nasul, ochii, obrajii si tot ce prinde in campul perceptual imediat.
Al patrulea stadiu - 6-9 luni - sugarul apuca obiectul pe care il vede, daca mana si obiectul se afla simultan in campul sau perceptual. Este stadiul in care opozabilitatea policelui este castigata.
Al cincilea stadiu - copilul apuca ceea ce vede, fara restrictii legate de pozitia mainii, ceea ce marcheaza gloria definitiva a gestului apucarii.
Evident ca limita in timp a cestei stadializari nu este stricta si actualmente psihologii apreciaza ca ultimele 2 stadii ale lui Piaget aproape se comprima si se confunda, ceea ce se poate considera un stadiu evolutiv global al noilor generatii de sugari.
