|
|
|
Contributia antrenamentului la dezvoltarea sistemului psihic al sportivului
Psihicul reflecta adecvat conditiile activitatii dominante pe care omul o desfasoara. Munca de la antrenament este activitatea de baza a sportivului, alaturi de participarea la concursuri; ea lasa cele mai puternice urme asupra psihicului sportivului. Influentele antrenamentului se manifesta, in egala masura, atat in directia dezvoltarii si perfectionarii unor procese psihice cat si aceea a formarii unor trasaturi pozitive de caracter.
Activitatea de la antrenament influenteaza direct asupra perceptiile sportivului. Caracterul preponderent motric al acestei activitati contribuie la dezvoltarea perceptiilor kinestezice, dupa cum dezvoltarea perceptiilor este strans legata de caracterul ramurii de sport practicate.
Perceptiile spatiale, ale miscarilor, ale timpului (tempou, ritm), ale orientarii si echilibrarii corpului sunt permanent influentate si perfectionate sub actiunea exercitiilor specifice ramurilor de sp> t: gimnastica, alergari, lupte, schi. Activitatea sistematica la antrenament si concursuri duce la dezvoltarea perceptiilor specifice fiecarei ramuri de sport sub forma perceptiilor specializate: simtul mingii, simtul apei, simtul rachetei, simtul sulitei etc.
Impreuna cu perceptiile se dezvolta capacitatea de observatie care se manifesta atat prin observarea caracteristicilor de spatiu, timp si forta ale miscarilor exterioare si a particularitatilor producerii lor cat si in observarea propriilor stari subiective. Observand corect actiunile exterioare si propriile stari si miscari, apreciindu-le si diferentiindu-le cu precizie, sportivul este capabil sa execute acte motrice deosebit de complicate, cu un inalt grad de coordonare si de adaptare la scopurile propuse.
In antrenament se educa si reprezentarile sportivilor, dezvoltate pe baza perceptiilor anterioare. Formarea reprezentarilor este un proces care se realizeaza pe toata perioada de pregatire; pe masura ce creste nivelul pregatirii sportivului se perfectioneaza si reprezentarile, devenind din ce in ce mai complexe si mai precise. imbogatirea progresiva a experientei motrice si a cunostintelor despre exercitii dezvolta reprezentarile si, odata cu aceasta, si capacitatea de evocare a lor, de realizare a imaginilor de care sportivul are nevoie cand exerseaza mental exercitiul respectiv.
Impreuna cu reprezentarile se dezvolta imaginatia si memoria motrica, deosebit de solicitate in unele ramuri sportive: gimnastica, patinaj artistic, stand la baza crearii diferitelor combinatii de exercitii care sunt cu atat mai apreciate cu cat contin elemente variate, noi si de dificultate crescuta.
In intreaga activitate sportiva gandirea joaca un rol de cea mai mare insemnatate, ea fiind cea care dirijeaza intregul comportament pe baza precizarii scopului, sarcinilor si a mijloacelor activitatii. Dezvoltarea gandirii se produce in directia cresterii rolului operatiunilor mentale in procesul formarii notiunilor, in legatura cu achizitionarea si intelegerea cunostintelor, precum si in directia perfectionarii calitatilor gandirii sportivilor: operativitate, profunzime, rapiditate, intregul comportament tactic se bazeaza pe calitatile gandirii sportivilor, educata in timpul antrenamentelor.
Antrenamentul are efecte si in ceea ce priveste educarea unor trasaturi de caracter, activitatea sportiva dezvolta spiritul colectiv si, odata cu dorinta de victorie si urmarire perseverenta a performantei, se cultiva si spiritul de cooperare. Sportivul este animat de optimism, de dorinta de a invinge, isi dezvolta obisnuintabde a munci consecvent pentru atingerea scopului propus. Atitudinea corecta fatabde adversar, ca si atitudinea corecta fata de regulile de conduita, de regulamentele de concurs si deciziile arbitrilor se formeaza numai in antrenament.
