|
|
|
Testele de dezvoltare si scarile longitudinale
1. Notiuni generale. Psihodiagnoza la varstele mici
2. Screening-ul potentialului de retardare : testele Denver, Brigance, McCarthy.
3. Scarile longitudinale: scalele Bayley, Gessell
4. Testele de dezvoltare bazate pe activitatea de desenare : Goudenough si Bender-Santucci.
5. Testele de cunostinte.
1. Notiuni generale
In istoria testarii psihologice o serie de autori au abordat dintr-o perspectiva longitudinala masurarea dezvoltarii diferitelor aptitudini intelectuale: W.Stern, H.Wallon. J.Piaget, A.Gesell, F.Goodenough.
Aceste metode longitudinale se dezvolta dupa anul 1925 o data cu studiile lui Terman. Subiectii sai vor fi retestati de Thorndike dupa 20 de ani pentru a studia factorii de interventie. Diferite alte echipe de cercetare, dupa 1950, studiaza in maniera longitudinala, incercand o modelare sistematica a dezvoltarii in conditii de cercetare continua.
R. Zazzo considera ca studiul longitudinal nu este o metoda, ci o metodologie si include doua tehnici:
- tehnica de grup si
- tehnica individuala, care cuprind tehnici de observare, chestionare, teste aplicate in functie de un orar longitudinal. El evidentiaza astfel corelatia dintre modificarile conditiilor socio-economice si culturale ale familiei si efectele lor asupra dezvoltarii psihice a copiilor.
Aspectele pozitive ale acestor studii sunt urmatoarele: permit un diagnostic functional prin introducerea dimensiunii temporale si permit evidentierea unor aspecte foarte complexe ale dinamicii dezvoltarii conduitelor elaborate. Dar metodele longitudinale nu sunt omnipotente.
2.Testele de tip screening
(triere). Testul screening
Scopul testelor de tip screening este de a identifica copiii ce prezinta riscuri in dezvoltarea psiho-comportamentala, sau chiar anumite handicapuri. Scopul depistarii este posibilitatea de a construi programe speciale de interventie educational-terapeutica. Testarea screening se realizeaza de obicei la nivelul comunitatii, selectand copiii care necesita evaluari extensive suplimentare pentru precizarea necesitatilor de interventie educational-terapeutica.
Caracteristicile testelor de tip screening prezinta urmatoarele aspecte deosebite:
- etalonare pe baza unui esantion reprezentativ;
- un caracter multidimensional;
- usurinta si rapiditate in dezvoltare;
- au instructiuni de aplicare foarte clare;
- fidelitate si validitate inalte;
- sisteme simple de scorare.
Aspectele de baza ale informatiilor testarii de tip screening (triere):
- mai mult decat o singura sursa de informatii;
- informatii privind auzul, vazul si, in general, dezvoltarea psihomotorie;
- informatii de la parinti sau de la cei care ingrijesc copilul;
- informatii recoltate prin sursa directa.
Utilitate si organizare
Testele tip screening sunt utilizate de obicei in cadrul unui program comprehensiv de evaluare si masurare a copiilor. Un astfel de program (N.Peterson, 1987) poate include ca activitati:
1. Examinarea pediatrica;
2. Istoria dezvoltarii copilului - interviul parintilor, chestionare sau liste de control;
3.Date privind probleme speciale - de la parinti sau persoane care au in grija copilul;
4. Evaluarea statutului general al dezvoltarii copilului - obtinute printr-un test screening;
5.Revizuirea dezvoltarii in patru domenii: statutul fizic, dezvoltarea psihologica, statutul familial, statutul socio-economic.
Organizarea unei astfel de testari se poate face: la domiciliul copilului, cu ajutorul unor unitati mobile, in cadrul unor unitati educationale (cresa, gradinita) sau in cadrul unor centre specializate.
Recomandari privind comportamentul examinatorului:
- sensibilitate pentru preocuparile si grijile parintilor;
- familiarizarea cu copilul;
- monitorizarea influentelor datorate interrelatiilor copil - cel care il are in grija;
- monitorizarea conditiilor fizice ale locului de testare;
- verificarea starii de sanatate fizica;
- atentia trebuie focalizata nu numai pe ariile dezvoltarii (motorii, cognitive, comunicationale etc.), ci si pe interactiunea dintre acestea.
Testul screening Denver
Proba urmareste evidentierea achizitiilor de dezvoltare si este introdusa si experimentata in Romania de echipa condusa de N. Mitrofan, in 1993-1994.
Originea ideilor testarii este in Tabelele de dezvoltare Gessel.
Testul cuprinde 105 itemi de 4 tipuri:
- comportamentul social;
- comportamentul de adaptare;
- comportamentul verbal;
- comportamentul motor.
Pentru fiecare domeniu sunt diferentiate comportamentele principale care definesc domeniul respectiv si care au o evolutie progresiva cu varsta.
Utilizeaza materiale precum:
- ghem de lana rosie,
- jucarie pentru sugari zornaitoare,
- 8 cuburi colorate,
- sticla transparenta,
- clopoTel,
minge tenis,
- creion, stafide,
- coli de hartie.
Rezultatele conduc la conturarea unui scor care poate fi considerat: normal, suspect, anormal, instabil. Se recomanda repetarea testarii la intervale de 6 luni pana la varsta de 2 ani, la interval de 1 an pana la varsta de 5 ani.
Componentele celor 4 domenii pentru aprecierea dezvoltarii neuropsihice sunt:
Comportamentul motor
- motricitate in decubit dorsal (cap, trunchi, membre);
- motricitate in decubit ventral;
- pozitie sezand, posturi de echilibru;
- ortostatism, mers, alergare;
- control, vertical, deplasare pe verticala (urcat-coborat scari);
- motricitatea fina a mainii.
Comportamentul cognitiv
- receptivitate generala la stimuli;
- perceptia si reprezentarea;
- memoria verbala (recunoastere, denumire de imagini);
- activitatea de constructie;
- activitatea de reproducere grafica;
- caracteristici calitative de varsta.
Comportamentul verbal
- gangurit (vocale, consoane);
- pronuntia de silabe;
- limbajul pasiv;
- limbajul activ;
- structura gramaticala a limbajului vorbit.
Comportamentul socio-afectiv
- diferentierea reactiilor afective;
- imitatia si comunicativitatea afectiva;
- activitatea de joc cu copiii si adultii;
- manifestari de independenta (preferinte active, opozitie) si autoservirea (deprinderi de hranire, imbracare, igiena).
Metoda permite aprecierea gradului de dezvoltare atat global, cat si pe componente si ofera capacitatea de a urmari in dinamica dezvoltarea. Dinamica se manifesta atat prin atingerea cotei normale a varstei, cat si prin surprinderea avansurilor sau retardului fata de V.Cr.
Aparitia retardului atrage atentia asupra necesitatii cunoasterii cauzelor care au determinat situatia, pentru a gasi modalitatile individuale de ameliorare si recuperare care sa asigure normalitatea.
3.Scale de dezvoltare: Scalele Bayley pentru dezvoltarea copilului, Scala de dezvoltare psihomotorie in prima copilarie de Brunet - Lezine, Scalele de dezvoltare Gessel
In timp ce testele de tip screening sunt raportate la norme, testele de masurare a dezvoltarii presupun compararea achizitiilor psiho-comportamentale ale copilului cu obiectivele instructionale.
Daca, la primele, raspunsul si performanta sunt raportate la un etalon, in cazul testelor de dezvoltare, fara a se exclude posibilitatea de a crea norme, acestea de regula, nu sunt standardizate in baza unui criteriu national.
Obiectivele instructionale - ca si criterii - pot fi diferite de la un instrument la altul, de la o comunitate educationala la alta.
In urma testarii se propune un program de actiune, de interventie, de recuperare, de compensare a deficientelor constatate. Manualele la unele scale indica si tipuri de activitati ce se pot folosi - astfel ca putem considera de fapt ca avem de-a face nu doar cu o simpla activitate de
testare, ci cu un sistem complex de evaluare si planificare a actiunilor de interventie corectiv-constructiva.
Sistemul se aplica pe grupuri mari de copii si presupune cooperarea mai multor persoane si specialitati: psihologi, parinti, cadre didactice, terapeuti. Scopul testarii porneste de la conceptia ca depistarea timpurie a unor deficiente ale copilului determina luarea unor masuri imediate de tratament educational si terapeuticrecuperator, prevenind instalarea unor abateri grave. Depistarea nivelului real de dezvoltare a copilului, precum si depistarea cauzelor unor deficiente pot conduce la adecvarea masurilor de interventie.
Pasii unui astfel de program complex includ (G. L. Cohen, J. L. Spenciner, 1994):
1) trierea - depistarea copiilor din comunitatea data care se situeaza in afara nivelelor normale ale dezvoltarii psiho-comportamentale;
2) determinarea nevoilor de servicii educationale speciale - prin instrumente specializate se precizeaza disabilitatile sau nivelul de intarziere in dezvoltare;
3) planificarea unui program de actiune educationala si terapeutica incluzand masurarea deprinderilor si achizitiilor si stabilirea nivelului la care poate incepe interventia, utilizand instrumente psihodiagnostice raportate la criterii, teste de masurare a dezvoltarii, liste de control, observatii;
4) monitorizarea progresului, prin verificarea si testarea repetata, si, la nevoie, introducerea unor modificari ale diferitelor componente ale programului;
5) evaluarea programului.
Testarea copilului mic, impune anumite cerinte psihologului care aplica testele precum:
- alegerea mijloacelor de testare corespunzatoare;
- pregatirea in domeniul masurarii copiilor;
- experienta practica;
- organizarea materialelor;
- revederea itemilor testului si delimitarea sectiunilor de interes in testarea respectiva;
- stabilirea si mentinerea raportului cu subiectul testat (este unul dintre cele mai semnificative aspecte si cere rabdare, familiarizarea anterioara a copilului pentru a se simti confortabil, utilizarea unor jucarii adecvate);
- flexibilitate comportamentala.
Psihologul trebuie sa tina seama de:
- conduita obisnuita a copilului (nu se programeaza sedinta imediat dupa-amiaza, cand de obicei copilul doarme);
- motivatia copilului fata de materialele testului si chiar fata de persoana care il examineaza;
- problemele de sanatate;
- specificul instalarii oboselii;
- timpul de reactie diferit al diferitilor copii;
- reactiile de respingere posibile.
Programul include aspecte care intereseaza parintii, iar psihologul trebuie sa fie constient si sa manifeste toleranta si intelegere pentru nivelul de anxietate al membrilor familiei legat de dezvoltarea copilului si rezultatul testului; el trebuie sa acorde timp suficient pentru comunicare informatiei si sa aprecieze nivelul diferit de implicare a membrilor familiei in procesul de crestere, educare si masurare a copilului.
Un prim grup de instrumente s-au constituit cu scopul masurarii conditiei psihice a nou-nascutului astfel:
- masurarea comportamentului copilului nascut inainte de termen,
- scala de masurare a comportamentului neo-natal,
- masurarea neurologica a copilului,
- chestionar pentru comportamentul copilului.
- Exemple: Testul L. Dubowitz si V. Dubovitz, 1981, Scala B.T. Brazelton, 1973.
Un alt grup de instrumente a fost construit pentru copiii prescolari, atat pentru cei foarte mici, intre 0 si 3 ani, pentru evaluarea achizitiilor din invatarea timpurie, cat si pentru cei intre 3 si 6-7 ani, cand achizitiile in plan psiho-comportamental se realizeaza in cadrul si prin socializare in cadrul unor institutii prescolare sau scolare. Ca tip de teste, Carolina Currriculum, pentru copiii foarte mici cu nevoi speciale; Carolina Curriculum, pentru prescolari cu nevoi speciale, Testul AEPS, 1992, care corespunde unui program complex numit Sistem de Evaluare, Masurare
si Programare pentru copiii foarte mici.
Scalele Bayley pentru dezvoltarea copilului
Testul este publicat in 1969 si revizuit in 1993, fiind dedicat masurarii dezvoltarii copiilor pe directia cognitiv-mentala si cea motorie.
Este dedicat copiilor intre 1 luna si 42 de luni.
Cuprinde mai multe scale cu obiective specifice:
- scala mentala,
- scala motorie,
- scala de evaluare a comportamentului.
Scala mentala este dedicata masurarii unor abilitati precum: achizitii senzorial-perceptuale, achizitionarea constantei obiectului, memorarea, invatarea si rezolvarea de probleme, vocalizarea si comunicarea verbala, evidenta timpurie a gandirii abstracte, habituarea, reprezentarea mentala, limbajul complex si formarea conceptului matematic.
Scala motrica masoara: nivelul controlului corporal, coordonarea musculara, controlul motric fin al mainilor si degetelor, miscarea dinamica, praxis-ul dinamic, imitarea posturala.
Scala de evaluare a comportamentului, 30 itemi, cuprinde evaluari ale atentiei, orientarii, reglarii emotionale si calitatii motricitatii. Itemii sunt aranjati in ordinea varstelor, respectiv varsta la care 50% din copiii testati reusesc la un anume item. Pentru fiecare item sunt indicate varsta tinta si limitele de varsta intre care este reusit, de la 5% pana la 95% dintre copiii testati. Examinatorul trebuie sa determine varsta de baza si varsta plafon a copilului.
Varsta de baza se determina prin numarul itemilor succesivi la care reuseste copilul (10 succesivi); varsta plafon, dupa numarul de itemi la care esueaza (10 succesivi).
Scala de dezvoltare psihomotorie in prima copilarie, Brunet-Lezine
Scala a fost creata de O.Brunet si I. Lezine. Scala este tradusa si utilizata in Romania.
Bateria este formata din 10 probe pentru fiecare etapa de varsta, dintre care 6 sunt considerate ca teste ce pun copilul in conditii experimentale controlabile in prezenta unui material utor de procurat.
Intrebarile incluse faciliteaza primul contact si dau posibilitatea de consemnare a conditiilor sociale si afective in care se dezvolta copilul. Testele sunt foarte utile parintilor pentru a ordona si directiona observatiile cu privire la copilul mic, pentru ca servesc ca introducere in problematica primei varste, pentru ca determina surprinderea gradului de influenta a mediului.
Autoarele considera semnificativa covariatia dintre coeficientul intelectual al parintilor, Q.I., s i coeficientul de dezvoltare, Q.D., al copiilor.
Testele sunt grupate in 4 categorii astfel:
- P, control postural si motricitate;
- C, coordonare vizual-motorie sau conduita de adaptare fata de obiecte;
- L, limbajul;
- S, relatiile sociale si personale.
Gruparea se realizeaza in functie de diferite etape de varsta pentru dezvoltarea psihica.
- Pana la 1 an sunt de interes controlul postural si motricitatea, P.
- Dupa un an si jumatate se vor nota si acestea, dar accentul se pune pe caracteristicile achizitiilor verbale, L, si posibilitatile de manipulare a obiectelor, O.
Examinarea se desfasoara prin intrebari si experimente.
Durata este de aproximativ 20 minute pentru copiii intre 4 si 12 luni, 30 minute, pentru cei peste 12 luni pana la 4 ani.
De exemplu, actiunile pentru luna a 12-a se refera la urmatoarele comportamente:
- merge daca este tinut de maini;
- prinde un al treilea cub privind la cele doua pe care le tine deja;
- arunca un cub in ceasca;
- imita zgomotul lingurii pe care o loveste de farfurie;
- repune cubul in locul lui pe planseta;
- incepe sa mazgaleasca dupa demonstratie.
Itemii: stand in picioare se apleaca pentru a ridica o jucarie; spune, legate, trei cuvinte; da
obiectul la cerere sau la indicatia prin gest; repeta actele care au provocat rasul.
Pentru luna a 24-a, actiunile cerute sunt:
- la cerere, da cu piciorul mingii;
- construieste un turn din 6 cuburi;
- incearca sa indoaie o hartie data;
- imita o trasatura;
- pune trei piese pe planseta;
- numeste sau arata 4 imagini.
Itemii: urca si coboara singur scara; face propozitii din mai multe cuvinte; se numeste prin prenume; ajuta la aranjarea lucrurilor sale.
Intrebarile determina si surprinderea gradului de influenta a mediului; foarte devreme, presupun cele doua autoare, se coreleaza coeficientul intelectual al parintilor cu coeficientul de dezvoltare al copiilor lor.
Se pot urmari ritmul dezvoltarii psihice si nivelul Q.D., coeficientului de dezvoltare, incepand de la 4 luni.
Q.D rezulta din V.D./V.Cr. x 10 (VD reprezinta varsta de dezvoltare, V.Cr. varsta
cronologica). Probele destinate perioadei de la nastere pana la 4 luni, sunt doar o indicatie generala asupra bunului mers al dezvoltarii combinate cu examenul neurologic. Incepand cu varsta de 4 luni notarea se realizeaza astfel: se acorda 3 zile pentru itemii reusiti la nivelele 4,5,6,7,8,9 si 10 luni; 18 zile la 30 de luni. Pentru calcularea V.Cr., lunile sunt considerate ca avand 30 de zile, iar anul 360.
Scalele de dezvoltare Gessel
Cu ajutorul acestui instrument sunt observate si evaluate cu + si - achizitiile copiilor intre 0 si 60 de luni cu privire la urmatoarele aspecte ale dezvoltarii : limbaj, comportament adaptativ, comportament motric, general, comportament motric fin, comportament social. Testul cuprinde 144 de itemi bzati pe observarea directa a comportamentului provocat de o serie de situatii standardizate. Autorul considera ca evolutia psihica in copilarie este o trecere prin anumite nivele reprezentate ca un arbore.
Primul nivel psihomotor cuprinde intr-un mod nediferentiat aspectele biologice si psihologice.
Nivelul al doilea cuprinde conduitele psihologice dar si cele biologice, accentul cazand pe cele psihologice.
Nivelul al treilea cuprinde conduite deja structurate ca atitudini.
Testul permite calcularea unui coeficient de dezvoltare separat pentru : comportamentul adaptativ, motric general , motric fin, pentru limbaj si pentru comportamentul social conform formulei : DQ= varsta de maturizare / varsta cronologica x 100. Varsta de maturizare este data de reperele de dezvoltare pe care copilul le-a trecut, pentru fiecare aspect comportamental evaluat. Varsta cronologica se transforma in luni.
Datele furnizate de unii autori (vezi N. Mitrofan, op.cit.) cu privire la calitatile psihometrice ale testului sunt oarecum descurajatoare(fidelitate test-retest de .73), motiv pentru care scalele Gesell sunt utilizate cu o tot mai mare prudenta.
Testul poate fi utilizat si de catre nespecialisti, parinti, tutori, etc.
4.Testele de dezvoltare bazate pe activitatea de desenare
Testul lui F. Goodenough
Mai este numit si testul omuletului. Este o proba de dezvoltare genetica bazata pe desen, proba ce poate fi administrata atat individual, cat si colectiv.
Copii primesc sarcina de a desena pe o foaie de hartie un om conform instructiunii: "Pe aceasta foaie tu vei desena un om. Deseneaza cat mai frumos poti tu, nu pierde timpul si deseneaza cat mai bine." Copilul poate fi incurajat sa deseneze bine, dar in nici un caz nu trebuie sa fie influentat, fiind foarte important sa se evite orice sugestie. E bine ca testul sa se desfasoare astfel incat copilul sa nu aiba la indemana ilustratii, desene, gravuri pe perete, tablouri cu oameni. La orice intrebare ii vom spune:"Faci tot ce vrei tu!''.
Cotarea desenului: se realizeaza intr-o prima etapa clasificandu-l in doua categorii. Categoria A si B. In categoria A vom incadra desenele nerecognoscibile, acele desene unde nu putem sa descifram intentia copilului de a desna un om. Cu toata bunavointa, ceea ce se vede in pagina nu seamana a om. Daca totusi liniile au o anumita aliura si par sa fie ghidate intr-o anumita masura de intentia de a fi realizat un om, chiar daca acesta nu i-a reusit vom cota desenul cu un punct si-l von considera incadrandu-se in categoria A. Celelate desene care sunt cotabile le consideram ca facand parte din categoria B. Aici incadram desenele care pot fi recunoscute ca tentative de reprezentare a corpului uman orcat de grosolane ar fi ele. In cotarea desenelor din categoria B psihologul parcurge un numar de 51 de itemi. Pentru fiecare item in masura in care acesta este prezent in desenul copilului se acorda un punct, daca nu zero puncte. Astfel copilul poate sa primeasca 51 de puncte maxim. Acest punctaj se raporteaza la un etalon prin care se determina varsta mentala a copilului si se calculeaza apoi Q.I. ca fiind raportul dintre varsta mentala si varsta cronologica inmultit cu 100.
A. Anastasi considera ca intrucat abaterile standard ale cotelor pe care s-au efectuat adaptarile si experimentele proprii diverselor teste psihologice sunt diferite, transele Q.I-lor atasate unor calificative ca de exemplu inteligenta slaba, medie pot sa difere de la o scara la alta. Florance Goodnenough nu ne spune care este abaterea standard si mediea datelor obtinute de pe esantionul pe care s-a facut etalonul. Manualul testului este insotit de urmatoarea clasificare a nivelurilor QI:
peste 140 - inteligenta exceptionala
120-138 - inteligenta superioara
110-119 - inteligenta lejer superioara
90-109 - inteligenta normala sau mijlocie
80-89- incetineala intelectuala nonasimilabila debilitatii
70-79- zona marginala a insuficentei (cuprinde cazuri de incetineala intelectuala pana
cel mai adesea la cazuri de debilitate)
78 -69 - este granita interioara a normalitatii; mai jos de 69; intarziere mentala
50-68 - debilitate mentala
20-49 - imbecilitate
sub 20 - idiotie
Testul se aplica de la 4 - 5 ani (In jurul acestei varste copilul inchide conturul unei linii).
Proba Bender - Santucci.
Este tot o proba bazata pe desen si consta in reproducerea de catre copil a cinci desene. Proba a fost realizata in 1938 de Lauretta Bender, pe baza a noua desene simple imprumutate de autoare din seria originala de desene utilizata de Wertheimer pentru demonstrarea legilor psihologiei configurationiste. Desenele erau administrate copiilor in mod succesiv si aceastia trebuiau sa le reproduca cat mai exact. Este un instrument destinat studierii perceptiei, motricitatii si a nivelului mental. Lauretta Bender a utilizat proba mai intai pentru a determina forme clare de tulburari psihice, apoi a folosit-o si ca proba de performanta pentru determinarea nivelului mental.
E. M. Koppitz, un alt cercetator care a utilizat proba lui Bender, a constatat ca acest test, format din noua desene numit si Bender - Gestalt, poate fi utlizat pentru evaluarea dislexiei intre 6 si 14 ani dar si a inteligentei intre 4-11 ani.
B.J. Barkley in 1949 reuseste sa puna in evidenta leziunile cerebrale cu ajutorul acestui test, rotatia desenelor fiind criteriul accepatat de clinicieni ca punand in evidenta leziunile cerebrale. Testul a mai fost utilizat ca proba pentru evidentierea trasaturilor de personalitate.
M.L. Hutt (1969) considera ca aceasta proba este chiar o proba proiectiva. El constata ca pe baza acestui test nevroticii si schizofrenii se diferentiaza net de grupul subiectiilor normali.
Varianta Bender Santucci prezentata acum este rezultatul unor cercetari efectuate de catre psihologii H. Santucci si Galifret-Granjon (1969) - prin care numarul desenelor este redus la cinci si se adopta a modalitate de cotare mult mai simpla. Desenele copiilor sunt evaluate din trei unghiuri de vedere: corectitudinea unghiurilor, orientarea figurilor, pozitia relativa a figurilor.
Validitatea conceptuala a acestui test rezida in faptul ca evidentiaza maturizarea functiei vizual-motorie, in jurul acelui atribut al dezvoltarii psihogenetice existand o intreaga teorie psihologica. Potrivit acestei teorii una din conditiile interne ale insusirii limbajului scris il reprezinta integrarea relatiilor multiple dintre perceptie si motricitate. Coordonarea spatiului vizual si al celui manual reprezinta un aspect important al interactiunii elementelor perceptive kinestezice. Reusita la acest test este in stransa legatura cu nivelul de integrare perceptiv motorie, in sensul ca depinde de aptitudinea de a percepe cu exactitate configuratii spatiale, de a le compara intre ele, deci de capacitatea de a vedea spatiul si forma. Copilul isi poate forma aceasta capacitate numai prin contactul nemijlocit cu obiectele. Cunoasterea nivelului psihogenetic si al trasaturilor functiei vizual -motorie este importanta in evaluarea nivelului de dezvoltare psihica mai ales la intrarea copilului in calsa intai.
Tehnica aplicarii testului. Copilul trebuie sa aiba un creion ascutit si o foaie de hartie. Nu i se da nici rigla si nici guma, fiind de preferat sa se lucreze individual, intr-o incapere familiara. Instructajul este urmatorul:"Am sa-ti cer sa copiezi desene. Sa te straduesti sa le copiezi cat mai exact, chiar asa cum le vezi". Punem in fata subiectului primul desen si ii spunem: "Iata primul desen, in total sunt cinci, incepe aici" si i se arata coltul superior stang sus dupa care adaugam: "Trebuie sa ai loc pentru toate". Apoi se pun in fata subiectului succesiv toate celelalte patru desene. Timpul de executie nu trebuie limitat, dar poate fi insa cronometrat dar nu in mod ostentativ. Este nu numai util dar este si imperios necesar sa se observe comportamentul copilului in timpul lucrului. Ne intereseaza aspecte legate de modul in care copilul reuseste sau nu desenul, dificultatile pe care le intampina si mijloacele pe care le utilizeaza, daca are dominanta laterala dreapta, daca are ambidextrie, sau dominanta laterala stanga. Toate aceste aspecte sunt importante si trebuie sa le notam.
Valorificarea si interpretarea rezultatelor testului. Fiecare desen este apreciat pe baza unui punctaj acordat din trei perspective: calitatea unghiurilor, orientarea figurilor si pozitia lor relativa. Se constitue un punctaj total care se raporteaza la etalonare. In general etaloanele sunt realizate in percentile mai precis in centile.
5.Testele de cunostinte
In afara de testele psihologice care sondeaza atribute si caracteristici psihice, sunt utilizate si teste care opereaza cu cunostiinte. Aceste instrumente apartin domeniului interdisciplinar al psihologiei, pedagogiei, statisticii etc. Ele s-au dezvoltat in general in tarile anglofone, ca instrument de evaluare a nivelului de asimilare a cunostiintelor din programele scolare. Aceste teste reprezinta, cu alte cuvinte, un alt mod de a aprecia elevul decat prin sistemul clasic de notare.
Ele au avantajul ca limiteaza interventia factorului subiectiv in evaluarea nivelului de cunostiinte. Aparitia lor a fost stimulata de catre metoda de instructie programata, mai des in S.U.A. dar si in Europa.
Evaluarea rapida a nivelului de cunostiinte intr-un domeniu se realizeaza cu ajutorul acestor teste. Ele au avantajul in primul rand ca pot fi administrate rapid unei mari mase de oameni si pot fi corectate rapid.
Ele se clasifica in: teste de educatie, teste de instructie, teste de cunostiinte propriu-zise.
Testele de instructie investigheaza nivelul cunostintelor prevazute de programa scolara. Ele se clasifica, functie de aria cunostintelor investigate in teste de : matematica, istorie, geografie, psihologie, etc. Pe baza criteriului organizarii interne testele de instructie pot fi nestructurate sau structurate, si in acest din urma caz, pun in lumina functionalitatea cunostiintelor, respectiv amploarea si stabilitatea conexiunilor lor. Testele nestructurate se preocupa mai mult de unele secvente ale unor domenii de cunostiinte fara sa se intereseze de functionalitatea lor, adica de masura in care acestea sunt operative si pot servi cu succes unor situatii problema. Testele de cunostinte se adreseaza si altor cunostinte, dobandite in alte contexte, de viata, decat pe parcursul curriculum-ului scolar. Pe langa lacune, dificultati de asimilare, ele pot dezvalui unele aspecte ale inteligentei.
Constructia testelor de cunostinte are la baza urmatoarele procedee.
Se analizeaza programa scolara si pe aceasta baza se formuleaza itemii in care sunt condensate cunostiintele pe care copilul-elevul trebuie sa le asimileze. Testul astfel rezultat trebuie sa sondeze gradul de atingere a obiectivelor scolare cuprinse in progarma si anume: capacitatea de generalizare a cunostiintelor, discernamantul, spiritul critic, spirtul observatiei etc.
Aceste teste evalueaza nu doar nivelul cunostiitelor ci si gradul de operationalizare obiectivat in dobandirea unor capacitati de calsificare, comparare, operare cu sisteme, implicatii, desprinderea regulilor, analiza coform unuia sau a mai multor criterii. In general aceste teste opereaza cu doua coloane. Pe o coloana sunt notate cunostiintele pe alta capacitatile. Aceste coloane pot sa fie ponderate in sensul ca fiecare trebuie sa primeasca un punctaj anume nu neaparat egal ci in functie de importanta care se acorda cunostintelor sau capacitatilor in cadrul programei respective.
Testele de cunostiinte trebuie sa sondeze nivelul de creativitate in utilizarea cunostiintelor si sa depisteze lacunele in structurarea cunostintelor prevazute de programa. In categoria testelor de cunostinte sunt incadrate:
1. Teste de cititre, scriere si de calcul elementar - se aplica copiilor intre patru si opt ani. Testele de citire cuprind materiale fonetice, literare, silabe si propozitii. Ele au la baza ideea unui colaborator al lui Binet pe nume Vaney, dupa care ar exista cinci niveluri al capacitatii de lectura: lectura subsilabica caracterizata prin indentificari incomplete de litere (copilul nu recunoaste toate literele); lectura silabica caracterizata prin pauze intre silabe (clasa I); lectura ezitanta in care se separa unele cuvinte sau grupuri de cuvinte (copii din clasa a doua); lectura curenta cu oprire la semnele de punctuatie dar cu accentuare monotona.; lectura expresiva (lectura actorului).
Un exemplu de astfel de test il reprezinta testul S.C.G.T. - el este format din mai multe sectiuni, destinate determinarii varstei de lectura, calcul si scriere. Testul permite stabilirea sigurantei, puritatii lecturii. De ex: subtestul de numere - consta in citirea unor numere din ce in ce mai mari incepand de la 1500 - pana la 15 milioane, 680 milioane.
Testul opereaza cu 7 varste de numeratie. Exemplu: (I) numeratie pana la 10; (II) numeratie pana la 20; (III) numeratie crescanda, de la 1 la 100 dar cu unele intreruperi etc. Ultimele varste vizeaza numeratia corecta, ascendenta-descendenta si numeratia ''pe sarite''.
Testele aritmetice urmaresc sa evidentieze dificultatile de calcul de inmultire, dificultatile in insusirea tablei inmultirei si a operatiilor de impartire.
Bateriile de teste de Progres educativ. Din aceasta categorie este ilustrativa bateria STEP (Secvential Tests of Educational Progress). Cuprinde teste secventiale privind programul educational. Este compusa din patru caiete, fiecare caiet cuprinde doua parti care dureaza cate 35 minute. Daca sunt aplicate la un anumit interval de timp se determina un coeficient de progres educativ.
Caietele cuprind cunostiintele scolare generale din domeniu stiintelor naturii, aritmetica, limba moderna, cunostinte civice.
Alte baterii cum sunt S.C.A.T, Oseretski Motor Proficiency,s.a., sondeaza comprehensiunea, adica intelegerea frazelor, calculul, semnificatia cuvintelor, solutii la probleme numerice, respectiv, cum este cazul ultimei baterii, cunostinte din domeniul geografiei, istoriei, limbilor straine sau achizitiile motorii.
Testele pentru cunostinte de nivel universitar
Aici putem aminti testele din domeniul medicinii. Exista si un test de cunostiinte pentru psihologie, HARRIMAN - este vorba despre o baterie formata din 11 teste care investigheaza cunostiinte din arii diverse ale psihologiei, si anume: istoria psihologiei, metode, psihologia conduitei, afectivitate, invatare - inteligenta, personalitate etc. In general sunt bazate pe metoda raspunsurilor inchise, cu variante la alegere.
Prin aceste teste se obtine operativitate, obiectivitate, posibilitatea sondarii intregului bagaj de cunostinte specificat de programa spre deosebire de metoda clasica, unde evaluarea este mai mult influentata de hazard.
