Scopul cursului

Transferul de concepte, metode si atitudini care sa faciliteze abordarea de catre formatori a tematicii acestui domeniu in cadrul cursurilor de formare a cadrelor didactice implicate in desfasurarea programului 'Educatie pentru sanatate'

Specificul (filosofia) domeniului

Domeniul bioetica se inscrie drept un capitol distinct in cadrul programei scolare a disciplinei 'Educatie pentru sanatate'. El dezvolta mai curand o problematica etica decat una stiintifica. Bioetica este mai curand un camp de atitudini decat o arie a posibilitatilor sau certitudinilor generate de dezvoltarile tehnologice ale geneticii, medicinei sau biologiei.

Programa scolara include tematica bioeticii numai in cadrul activitatilor desfasurate in anii liceului, intrucat elevii poseda suficienta informatie din campul biologiei si au deja formate bazele judecatilor morale, ale moralei. Problematica bioeticii ca domeniu al cunoasterii umane nu consta numai in judecati de valoare morala ci si in reflectii asupra posibilitatilor si oportunitatilor oferite de evolutile metodelor si tehnicilor biologice si medicale prin impactul lor asupra devenirii societatii umane.

Cateva din subiectele centrale ale bioeticii sunt de mare actualitate in multe din tarile dezvoltate ale lumii si , firesc, vor ajunge sa fie obiecte ale dezbaterii si in Romania. De exemplu, eutanasia. Sunt prezente in dezbatere scoli de gandire care sustin ca solutie moral acceptabila 'moartea asistata' cand sansele de supravietuire sunt epuizate iar suferintele bolnavilor sunt de nesuportat. Opuse acestora sunt opiniile preponderent religioase dupa care viata nu poate fi curmata prin interventia directa a omului. In lumea medicala sunt folosite doua sensuri ale termenului. Euthanasia activa este acea interventie care induce moartea unei persoane in suferinta intensa si pentru care nu mai exista nici o speranta de resuscitare. In jargonul medical se mai numeste si mercy killing (cu aproximatie, moarte miloasa). Euthanasia pasiva consta in sistarea deliberata a furnizarii de echipament, medicatie sau a oricarei interventii medicale specializate avand in vedere ca exista constiinta faptului ca prin aceste actiuni moartea pacientului va surveni cu certitudine.

Un alt sens al termenului implica vointa unui pacient de a-si scurta voluntar viata aflata sub incidenta unei suferinte insuportabile. Aceasta dorinta a pacientului este numita euthanasie voluntara (sau sinucidere asistata). Se presupune ca solicitarea provocarii mortii este produsa in conditiile unei stari constiente si intr-o forma de gandire coerenta.

Acceptiunea morala si filosofica are in centrul ei valoarea si semnificatia vietii. Moreland (1993) afirma ca exista un numar de principii etice care, desi sunt norme deontologice in esenta lor, sunt legi derivate ale legii morale naturale si relevante pentru categoriile de dileme privind euthanasia. Primul este principiul autonomiei. Medicul, persoana competenta, are dreptul de a determina singur strategia tratamentului medical pe care-l administreaza pacientului. Dar, in acelasi timp, medicul are datoria de a respecta dorintele pacientului, stapan pe deciziile sale. Al doilea este principiul beneficiului. Acesta presupune ca un medic trebuie sa urmareasca starea de bine a pacientului sau si sa previna ca persoana sa sufere sau sa fie afectata de tratamentul aplicat in vreun fel oarecare. Al treilea este principiul evitarii malevolentei. Medicul trebuie sa se abtina de a provoca daune sanatatii sau vietii pacientului, evitand sa produca ceva ce poate evita. In fine, cel de-al patrulea este principiul conservarii vietii. Datoria morala a medicului este aceea a proteja si conserva viata in orice situatie este posibil. In cazul euthanasiei, dilemele morale survin cand astfel de principii intra in conflict. Daca un pacient aflat in situatie de dializa renala zilnica doreste sa intrerupa tratamentul si sa moara, medicul se afla in prezenta unui conflict etic intre principiul autonomiei si principiile beneficiului si non-malevolentei.

In multe tari, din categoria celor dezvoltate astfel de dezbateri au generat politici diferite in domeniul actelor de euthanasie. De exemplu, in Olanda s-a legiferat in 1993 o prevedere care permite doctorilor sa asiste decesul pacientilor, fara a fi urmariti penal- cum este cazul in marea majoritate a cazurilor, numai daca sunt indeplinite simultan anumite conditii: suferinta este insuportabila, medicul si pacientul au avut o relatie medicala de lunga durata, nu mai exista nici un tratament alternativ al bolii, pacientul a cerut repetat si in stare de luciditate sa moara, doi medici cad de acord asupra procedurii, rudele sunt consultate si accepta, decesul este raportat sub forma mortii asistate.

Opozitia fata de acest tip de act medical este de natura morala vine din partea principalelor biserici crestine din Occident. La baza sta afirmatia lui Toma D'Aquino care a scris ca viata este oferita de Dumnezeu si poate fi luata doar de catre acesta. Desi in majoritatea tarilor vestice nu mai exista o singura confesiune dominanta, credintele existente au atitudini relativ diferite in privinta euthanasiei. Credinta catolica este mai apropiata de punctul de vedere conservator crestin ilustrat de ganditori asemenea lui Toma D'Aquino. Confesiunile protestante sunt mai nuantate sau mai tolerante fata de demersurile practici euthansaice (vezi cazul Olandei).

Toate formele de morala, incepand cu cea religioasa si terminand cu deontologia medicala au in centrul lor fiinta umana in toata sfera conditionarilor vietii sale, structura primordiala a lor fiind Biblia. Dar exista si principii laice care vin sa se constituie ca argumente impotriva euthanasiei. De exemplu, semnale din partea BMA (British Medical Association) indica tendinte de sens opus in aceasta dezbatere. NHS (National Health Society) sustine ca in conditiile in care peste 90% din resursele spitalicesti se cheltuie cu pacienti aflati in ultimele luni de viata, aceste fonduri ar trebui indreptate catre tratamentul celor cu speranta de viata intrucat numai in aceste cazuri se poate vorbi despre beneficii terapeutice. De partea cealalta BMA exprima pozitia medicilor care considera ca acceptarea euthansiei ca practica medicala legala poate exista un efect devastator asupra opiniilor publicului asupra relatiilor medic-pacient. Increderea pacientilor in medici ar putea cadea abrupt, primilor fiindu-le teama ca medicii ii vor omori daca vor considera ca vietile lor nu mai merita sa fie intretinute. Coexista si opinia dupa care, in cazul legalizarii euthanasiei, pacientii isi vor acorda prea multa autonomie asupra tratamentelor la care sunt supusi (decizand singuri asupra momentului de exit), restrangand prin aceasta autonomia de decizie a medicilor.

Exemplul euthanasiei nu este singular in lumea problemelor bioeticii. Sunt foarte cunoscute cazurile, chiar si in Romania, in care apartenentii unor confesiuni religioase refuza vehement transfuziile de sange sau transplantul de organe. Medii se afla in situatia de a nu putea interveni in spiritul deontologiei medicale intrucat astfel de pacienti sunt refractari, prin implicatiile credintelor lor, practicilor medicale acceptate si legale. Astfel de probleme ridica chestiuni de ordin filosofic, in principal. Incompatibilitatea dintre viziunile asupra vietii ale medicinei si ale unor astfel de doctrine religioase tine de diferenta de reprezentare a vietii si finalitatii ei. Referintele morale sunt atat de diferite incat depasesc limitele acceptabile a ceea numim civilizatie contemporana.

Un alt caz extrem de interesant este prezent in discutiile asupra reproducerii fiintelor vii, prin aportul tehnologiilor de manipulare genetica, clonarea. Tehnicile de laborator au devenit atat de perfectionate incat trecerea la tehnologii industriale poate fi lesne abordata. In lumea cercetarilor pe animale exista mai multe clone de succes ce au succedat celebrei oi Dolly. Dar nu acelasi lucru se poate spune despre clonarea umana. Exista semne din mai multe laboratoare cum ca mai multi cercetatori asteapta aparitia unui precedent, oricat de ilegitim ar fi el, pentru a putea lucra la ceea ce ei considera tehnologia revolutionara a clonarii umane. Reactia societatii laice (despre cea religioasa nu mai este cazul sa amintim, intrucat pozitia ei este deja implicita) este mult mai transanta decat in cazul euthanasiei. Ca sa ramanem in cazul Marii Britanii, s-a relatat (anecdotic?) ca Parlamentul englez a adoptat o reglementare dupa care viitoarele si posibilele clone umane sa nu poata avea functii in cadrul democratiei reprezentative (adica sa nu poata fi alesi ca reprezentanti ai altor oameni). In momentul de fata in absolut toate statele occidentale, clonarea umana este interzisa explicit sau implicit prin norme de drept civil sau prin clauzele stricte ale deontologiei medicale.

O alta problema interesanta a bioeticii o reprezinta reactia societatilor si comunitatilor umane fata de anumite categorii de bolnavi. De exemplu, fata de cei infestati cu HIV-SIDA. Este cunoscuta reactia unor anume colectivitati fata de informatia ca anumiti membri majori sau minori ai acesteia sunt seropozitivi, chiar daca acestia se afla sub supraveghere medicala si tratament. Nu numai in Romania (vezi recentele cazuri de la Iasi si din Vrancea) ci chiar si in SUA cerintele de izolare a seropozitivilor sunt vehemente. In cazul copiilor accesul- vital pentru dezvoltarea lor- la scoala si in grupurile de prieteni sunt contestate de catre parinti. Nici o informatie cu suport stiintific asupra posibilitatilor restranse de contagiune nu are forta rationala sau logica capabile sa previna dorintele de excludere a seropozitivilor din colectivitate. Intr-un fel aceasta este o replica contemporana la reactia locuitorilor cetatilor medievale fata de ciuma sau buba neagra. Chiar daca tratamentele aplicate celor infestati cu virusul HIV sunt in mare progres iar acest fapt este deja o informatie a constiintei publice, reactiile adverse mentinerii in colectivitate raman la aceiasi intensitate. Ori medicina ca si psihologia medicala au aratat, prin numeroase studii, ca singurul mijloc non-medical de a contracara stigma acestui tip de boala este tocmai mentinerea interactiunii sociale. Intrebarea asupra corectitudinii comportamentului celorlalti membri ai comunitatii nu mai tine de etica medicala ci de cea a relatiilor sociale dar incidenta eticii sociale influenteaza completitudinea actului medical prin influenta pe care o are asupra psihologiei bolnavului.

Probleme de alta natura sunt aduse in sfera bioeticii de catre progresele inregistrate in campul cercetarilor asupra conceptiei umane. Foarte multe familii sau femei singure, necasatorite isi doresc copii. Dreptul la avea copii nu este contestabil in nici una dintre culturile sau religiile majore ale lumii de azi. Motivele absentei copiilor sunt diverse: sterilitatea feminina sau masculina, infertilitatea feminina. Sterilitatea feminina poate fi asistata medical cu succes in multe cazuri, ca si infertilitatea, cea masculina nu. Solutiile pe care le-au gasit specialistii in probleme de fertilitate au fost cele ale fecundarii in afara organismului uman, asa numita fertilizare in vitro. Embrionul se formeaza si dezvolta in afara uterului, dupa care este implantat iar restul sarcinii decurge normal, dupa regulile naturale ale maternitatii. Primul copil conceput in laborator s-a nascut in 1978 iar discutiile etice din jurul acestui caz au durat mai bine de trei ani iar din acel moment cazurile s-au multiplicat in asa masura incat azi mai traiesc peste 11.000 de fiinte umane normale, mare parte din ele adolescente sau adulte. In Romania exista deja doi copii adusi pe lume prin aceasta tehnica, primul dintre ei nascandu-se la Timisoara. Complementar acestor tehnologii s-au dezvoltat mai intai bancile de sperma iar apoi bancile de ovule ca baza genetica care sa faciliteze interventiile de conceptie artificiala.

Toate temele si problemele de mai sus arata, chiar si pentru constiinta mai putin avizata, ca societatea umana nu poate reactiona la progresul stiintelor medicale si biologice conform unui set imuabil de norme, constituit in jurul unor principii fixe. Stiintele si tehnologiile acestora au un ritm mai rapid de dezvoltare, fata de care societatea umana trebuie sa-si revizuiasca din ce in ce mai des principiile etice. Ultimul secol a probat in repetate randuri ca limitele cunoasterii umane sunt mai elastice decat constiinta etica a omenirii. Pana la urma tehnologia a invins in cele mai multe cazuri, jurisdictia s-a echilibrat iar societatea s-a adaptat (vezi cazurile euthanasiei si fertilizarii in vitro). Dar care sunt limitele acestei tendinte si pana unde poate merge tehnologia in modificarea raporturilor vietii umane cu ceea ce se considera legea naturala a Creatiei (concept de origina religioasa ebraica, ulterior crestina) sunt numai doua intrebari in jurul carora s-a dezvoltat aria de preocupari a bioeticii.

Obiective specifice:

La sfarsitul sesiunii cursantii vor fi capabili sa:

Ÿ        defineasca argumentativ puncte de vedere alternative asupra unora dintre subiectele bioeticii,

Ÿ        stapaneasca cel putin doua metode alternative de formare,

Ÿ        probeze capacitatea de a alege tehnica si metoda potrivita formarii cadrelor didactice din cadrul programului 'Educatia pentru sanatate'

Activitati:

1.      Discutie de grup: delimitarea tematicii bioeticii de tematica altor arii ale cunoasterii umane precum medicina, biologia, stiintele juridice.

2.      Formularea de argumente pro si contra asupra unui exemplu de praxis medical sau biologic.

3.      Delimitarea principiilor etice care reglementeaza conditiile in care se poate vorbi pertinent si moral despre conditia vietii in societatea contemporana.

4.      Evaluarea bazelor atitudinii reflexive a cursantilor in raport cu problematica bioeticii.

Tehnici utilizate:

Ÿ        Prezentarea unor materiale informative

Ÿ        Brainstorming

Ÿ        Dezbatere de grup

Ÿ        Studiu de caz

Ÿ        Analiza de mesaj

Necesitati materiale destinate desfasurarii cursului:

Ÿ        Flipchart

Ÿ        Retroproiector

Materiale ce vor fi distribuite cursantilor:

Ÿ        Un text de autor, nepublicat 'Euthanasia, bioetica si morala crestina', material documentar,

Ÿ        Textul unui studiu de caz ca aplicatie pentru discutia de grup,

Ÿ        Un text privind tehnicile alternative de formare,

Ÿ        Lista de mesaje esentiale pentru problematica bioeticii.