Tehnologia de ingrasare cu crestere continua a tineretului taurin

TEHNOLOGIA DE INGRASARE CU CRESTERE CONTINUA A TINERETULUI TAURIN

In functie de durata de ingrasare, de tehnica de hranire si de intretinere, de varsta si masa corporala de valorificare, sistemul de ingrasare cu crestere continua a tineretului taurin se structureaza in grupa metodelor tehnologice de valorificare foarte precoce si precoce sau normala. Prin caracteristicile tehnologice specifice acestui sistem, indiferent de grupa metodelor de ingrasare, unele conditii si faze tehnologice sunt identice sau asemanatoare, cum ar fi de exemplu materialul biologic, conditiile de preluare, de transport si de receptie a acestuia, intretinerea in primele faze de ingrasare s.a. Pentru a evita suprapunerile, caracteristicile tehnologice comune de ingrasare le vom prezenta in continuare ca atare, dupa care vom detalia perticularitatile fiecarei grupe de metode, respectiv a celor mai eficiente si mai corespunzatoare conditiilor economiei noastre de piata prezente si viitoare. In acest context, aferent celor prezentate in cap. 8.2., 8.4., problemele privind materialul biologic ca sursa pentru productia de carne, conditiile de preluare, de transport si de receptie ale acestuia le consideram cunoscute, intre caracteristicile generale urmand sa ne rezumam la tehnica de intretinere si principiile de baza pentru alimentatia materialului biologic supus ingrasarii.

1. TEHNICA DE INTRETINERE A TAURINELOR DESTINATE

PENTRU PRODUCTIA DE CARNE

Indiferent de sistemul si metoda de ingrasare, intretinerea taurinelor se asigura in adaposturi inchise sau semideschise si pe pasune. In tara noastra si in general in toate zonele cu climat temperat sau rece a terei, intretinerea taurinelor supuse ingrasarii se asigura in adaposturi inchise, de tip hala, dimensionate si amenajate in mod diferit, in functie de perioadele de ingrasare. In acest sens, in toate cazurile, tehnica de intretinere se diferentiaza in functie de cele doua mari perioade specifice pe care tineretul provenit din rasele de taurine exploatate pentru productia de lapte le parcurg (si a hibrizilor acestora cu rasele specializate in directia productiei de carne), adica perioada a I a, de alaptare-intarcare (cu durata medie de 60 zile) si perioada a II a, aferent fazelor de crestere, ingrasare si finisare.

1.1. Intretinerea in adaposturi inchise

Adaposturile inchise de tip hala se constituiesc din materiale izoterme usoare, amenajate si prevazute cu instalatiile necesare de deservire specifice fiecarei perioade de ingrasare.

PERIOADA I-A INGRASARE, dureaza de la varsta de preluare (8-12 zile) pana la varsta de 70 zile. In toate cazurile, adaposturile de intretinere a viteilor sunt prevazute cu cate o camera de furajare, destinate in principal prepararii substituentilor de lapte, intretinerii si pastrarii mijloacelor de administrare a acestora, respectiv de pastrare a nutreturilor concentrate combinate si a granulelor de lucerna.

Intretinerea in cusete individuale, reprezinta o solutie care se poate realiza pe intreaga durata a perioadei a I a sau pe numai 30 zile de la preluare. Se folosesc diferite forme de boxe (fig 179. 204-208), dintre care mai folosite sunt cele prezentate in figura 208, 253. Capacitatea halelor este de 50-500 locuri pe serie (fig. 254 ), structurate pe una sau doua compartimente, respectiv pe duoa sau patru randuri (fig 255). Evacuare dejectiilor se face hidraulic sau mecanic, iar microclimatul se asigura prin solutii de incalzire cu aer cald si ventilatie mecanica. Sistemul este foarte favorabil obtinerii unor indici zooeconomici ridicati, insa este costisitor.

Intretinerea libera in boxe colective se asigura in adaposturi de tip hala, cu o capacitate de 100-480 locuri, divizate in doua compartimente a cate 6-12 boxe, cu o capacitate de 5-20 vitei fiecare, dispuse de obicei pe doua randuri (fig. 256), sau pe un singur rand (in cazul unor adaposturi ce nu permit decat o asemenea modernizare). Intre cele doua compartimente se amplaseaza camera de furajare, destinata pe de o parte depozitarii stocurilor periodice necesare de nutreturi (concentrate combinate, granule de lucerna, substituenti de lapte), iar pe de alta parte, pentru instalatiile de preparare a dietei lichide, a vaselor de administrare a acesteia si de igienizare a lor. Ca principii generale, mentionam suprafata de intretinere de 1,3-1,4 m² / cap, frontul de furajare minim obligat de 27,5 cm, prevazut cu sistem de blocare (fig. 211, 212), la care se insumeaza latimea unei portite de acces a 0,5 m. Ieslele sunt confectionate din beton armat, ridicat cu 5 cm de la pardosea, cu peretele dinspre animal inalt de 35 cm si cel exterior de 60 cm, avand deschiderea superioara de 60 cm. Almentatia cu apa se asigura prin adapatori automate (de tip AB1 sau suete), plasate la 50 cm deasupa pardoselei, cate una pentru 8-10 vitei. In functie de conceptia modului de proiectare si de utilizare a suprafetei de cazare, acesta poate fi cu spatii de odihna, stationare si furajare comune, sau cu spatii de odihna separate. Cea mai eficienta si mai fregvent adoptata este solutia in care spatiul de intretinere are destinatie comuna pentru odihna, stationare si furajare, cu mentiunea ca in functie de natura pardoselei, aceasta poate fi cu suprafete discontinui sau continui, astfel:

-Pardoseala cu suprafete discontinui, sunt reprezentate cel mai adesea din panouri tip gratar sau panouri cu orificii circulare, confectionate din beton armat, fonta sau materiale plastice armate cu fibra de sticla. Datorita costului redus, cel mai fregvent se utilizeaza panourile de tip gratar confectionate din beton armat, care prezinta si avantajul ca prin includerea in acestea a unei rezistente electrice simple, se asigura incalzirea lor (fig. 257). Panourile tip gratar, constau din grile trapezoidale de beton armat (sau alte materiale), cu o latime de 5-8 cm si fante trapezoidale de 3-3,5 cm in partea lor inferioara si 4,5-5,5 cm in partea lor superioara (fig 237), respectiv orificii tronconice de 3-3,5 cm jos si 4,5-5 cm sus (fig 238).

Evacuarea dejectiilor se realizeaza prin solutii hidraulice (cu scurgere cuntinua )sau mecanic sub pardosea, fiecare rand de boxe prevazute cu cate doua canale trapezoidale adanci de 1,2 m (fig. 256), cu orientare spre canalele de preluare situate central (sub camera de furajare) sau spre extremitatile adapostului, de unde apo cu ajutorul pompelor aspirorespingatoare (pneumatice sau de tip Holz) sunt transportate in platformele de depozitare, proiectate ca batale de separare pe faze sau de prelucrare biologica.

Avand in vedere principiile generale de amenajare a adaposturilor, in functie de suprafata de intretinere adoptata si de numarul viteilor pe boxa, dimensionarea acestora se face dupa cum urmeaza (fig. 256):

*minim

Asigurarea regimului optim de microclimat se asigura prin inzestrarea adaposturilor cu aeroterme si sistem de ventilatie.

- Pardoseala cu suprafete continui (fig. 259) reprezinta o solutie constructiva rar folosita, deoarece suprafata de intretinere asigurata trebuie marita cu 15-20 % fata de pardoseala din gratar, evacuarea dejectiilor se poate face numai mecanic, la suprafata pardoselei (cu plug raclor). Ca urmare, conditiile de microclimat sunt influientate negativ si exista pericol fregvent de accidentari. Se poate recurge la asigurarea unor cantitati moderate de asternut, insa solutia reduce productivitatea muncii si mareste cheltuielile de deservire.

Intretinerea vateilor in boxe colective cu spatii separate pentru odihna, prezinta un numar mare de variante, insa care sunt folosite sporadic. Dintre solutiile existente in literatura de specialitate, redam in continuare pe cele mai importante, astfel:

-Intretinerea in boxe colective cu spatii de odihna individualizate, este o combinatie intre sistemul de intretinere in boxe individuale si intretinerea libera in boxe comune. Adoptarea unei asemenea solutii, mareste suprafata construita pentru intretinere cu 40 % fata de intretinerealibera in boxe colective si reduce productivitatea muncii (cu 15-20 %), fiind neeconomica.

-Intretinerea in boxe colective cu spatii separate de odihna (comune), care prezinta doua variante in functie de cum acest este amplasat fata de pardoseala de stationare si furajare. Cu alte cuvinte,boxa este conceputa cu un culuar de stationare - furajare lat de 1,5 m, continuat cu un pat de odihna comun, de 0,8-1 m² / cap, inaltat deasupra pardoselei sau coborat sub nivelul acesteia cu 25-30 cm. In primul caz, se poate asigura un strat subtire de asternut scimbat zilnic, iar in cel de al doilea, asternut permanent sau schimbat periodic. Ambele variante reprezinta solutii costisitoare.

In literatura de specialitate, unii specialisti mentioneaza intre solutiile de intretinere in stabulatie libera cu spatii individuale de odihna, respectiv, la polul opus, intretinerea in sistemul legat, variante care in ambele cazuri sunt neeconomice si fara aplicabilitate, considerente pentru care nu insistam asupra lor.

PERIOADA A II - A DE INGRASAREse asigura in adaposturi de tip hala, in sistem liber sau legat, diferentiate pe faze tehnologice si dimensionate in functie de capacitatea de productie proiectata a exploatatiei.

Intretinerea libera in boxe colective , reprezinta solutia cea mai eficienta si aproape exclusiv utilizata de crescatori, caracterizata prin parametrii constructivi specifici (tabelul 284), de respectarea carora depind rezultatele ingrasarii. Indiferent de tipul de pardosea, de retinut ca suprafata individuala de intretinere se modifica odata cu varsta si cu cresterea masei corporale, deziderat care se poate asigura astfel:

-prin mentinerea animalelor in acelasi tip de adaposturi, concomitent cu rarirea acestora pe boxa odata cu cresterea masei corporale, solutie care, cu exceptia metodei de ingrasare ultraprecoce si precoce, este adoptata cu totul sporadic.

- prin asigurarea si transferarea animalelor in tipuri de adaposturi ce asigura succesiv parametrii optimi de intretinere, de exemplu: adaposturi pentru tineretul cu masa corporala de la 80 kg la 380 kg (cu 1,7 m ² / cap), adapost de intretinere pentru tineretul de la 380 kg masa corporala la 500 kg (1,95 m² / cap)s.a.m.d.

Capacitatea adaposturilor variaza intre 400-900 locuri (fig. 295), prevazute cu 20-30 boxe a cate 10-30 cap,dispuse pe cate oua randuri, separate prin grilaje metalice cu diametrul de 2 toli. Marimea si modul de organizare a boxelor este in functie de numarul animalelor si de faza de ingrasare in care acestea se gasesc, asa cum de altfel rezulta din calculele prezentate in tabelul 285. Alimantarea cu apa se asigura prin adapatori automate (cu clapeta sau tip suzeta) cate una pentru 8-10 cap., iar administrarea nutreturilor in iesle de dimensiuni diferite, in functie de modul de distribuire al acestora. In cazul distribuirii nutreturilor cu remorci tehnologice, aleea de furajare este lata de 2,4 m, cu profil diferit in functie de specificul carosabilului, iar ieslele pot fi de diferite forme, in general largi si cu deschidere superioara mare (de 95 cm), cu peretele dinspre animal inalt de 40 cm si cel exterior de 10-60 cm. Cand administrarea furajelor se face cu transportoare stationare (melcate sau banda cu intoarcere verticala sau orizontala fig. 260), ieslele sunt de forma speciala, cunete sau largi. In toate cazurile, frontul de furajare este limitat de o bara metalica cu diametru de 2 toli situata la 50-60 cm deasupra peretelui interior al ieslei, sau de preferinta prin grile metalice verticale de 1-11/2 ioli, distantate la 30-40 cm (in functie de dezvoltare corporala si faza tehnologica), cu orientare verticala sau cel mai recomandabil oblice la un unghi de 45 %. Deoarece solutiile tehnologice de organizare interioara a boxelor cu intretinere libera sunt foarte numeroase(fig. 261), prezentam sintetic in continuare pe cele mai eficiente si mai economice

Boxe cu spatii comune de intretinere (nediferentiate), reprezinta solutia constructiva cea mai economicoasa (tab. 284, 285) si mai mult folosita, care insa in functie de caracterul pardoselei si al conditiilor de odihna prezinta mai multe variante.

-intretinerea in boxe pe pardosea cu suprafete discontinui (fig. 262), este asemanatoare cu cele mentionate in cazul primei faze de ingrasare, insa cu diferente in functie de faza tehnologica, varsta si masa corporala (tab. 284).In cazul evacuarii mecanice a dejectiilor, colectarea acestora se face in 1 - 4 canale situate la 65-90 cm sub pardoseaua de gratar, cu mijloace de lopata mecanica, racleti de tip jaluzele si cel mai recomandabil cu racleti Delta (fig.263). Evacuarea hidraulica continua a dejectiilor reprezinta o solutie ideala insa care se poate adopta numai in cazul metodelor de ingrasare in care se folosesc nutreturi ce asigura dejectiilor solide un continut de peste 17-17,5 % SU (conditie principala pentru "plutire" la continut mai mic determinand colmatarea), praguri in canale de scurgere inalte de 15 cm, distantate la cel mult 10 m intre ele si la o diferenta de inpltime a acestora de 1 %. In ce priveste solutia de evacuare cu scurgere discontinua a dejectiilor, aceasta impune un consum mare de apa, adancimi mari a canalelor de scurgere si colectare, insa care in unele zone deluroase poate prezenta interes.

-intretinerea in boxe cu pardosea plina (continua ) este putin recomandabila, deoarece influenteaza negativ conditiile de microclimat si productivitatea muncii. In cazul evacuarii mecanice a dejectiilor,nu se poate asigura spatiu corespunzator de odihna si apar numeroase accidente, iar solutia de utilizare de asternut permanent sau schimbat periodic este neeconomica. De fapt, aceasta varianta se poate utiliza numai in cazul unor efective mai reduse, sau in cazul sistemului de ingrasare cu crestere disconinua.

Intretinere in boxe colective cu spatii separate de odihna prezinta 2 variante, in care spatiile de odihna sunt comune sau individualizate. Se caracterizeaza prin faptul ca boxele sunt organizate pe doua zone din care una este de stationare si furajare, situata langa iesle, cu o latime in functie de varsta si masa corporala a tineretului si este de 1,8-2,8 m , zona in care se face si colactarea dejectiilor. Zona de odihna se amenajeaza in partea opusa frontului de furajare asigurand in functie de varsta si dezvoltare corporala o suprafata de 2-3,5 m² / cap cand spatiile respective sunt comune, sau 1-2 m² / cap cand acestea sunt individualizate (tab. 286).

Modul de amenajare a spatiilor comune de odihna se poate asigura in mod diferit, in trei variante, astfel: cu patul de odihna ridicat cu 15-20 cm fata de nivelul pardoselei culoarului de stationare-furajare; la acelasi nivel, insa delimitate printr-un prag inalt de 10 cm, ceea ce permite utilizarea de asternut schimbat periodic; sub nivelul pardoselei de stationare-furajare cu 60-90 cm ( in functie de durata fazei), cu acces in trepte (late de 30 cm si inalte de 20-25 cm), solutie ce presupune practicarea de asternut permanent. In cazul spatiilor de odihna individualizate, acestea sunt ridicate la 20 cm fata de zona de stationare-furajare, sunt prevazute cu covoare de cauciuc sau pardosea de beton cald, cu separatoare de stand de forma anatomica, confectionate din bare de metal groase de 2-2,5 toli, inalte de 1,1 m si mai scurte cu 20 cm fata de lungimea patului.

Se cuvine sa repetam ca aceste solutii constructive de cazare au fost prezentate mai mult cu caracter informativ, in sensul ca, desi sunt mentionate si descrise destul de amanuntit in literatura de specialitate, nu se utilizeaza in cazul sistemelor de exploatare a taurinelor pentru productia de carne, decat uneori cu totul exceptional. Cel mai eficient si mai folosit sistem ramane cel de cazare libera in boxe colective cu spatii comune de intretinere (fig.264).

Intretinerea in sistem legat reprezinta solutia cea mai putin recomandabila care nu se mai practica decat cu totul sporadic si numai in cazul crescatoriilor cu efective mici si foarte mici (2-5 cap), sau in cele in care se practica reconditionarea bovinelor adulte care provin din acelasi sistem de intretinere,sau cele care sunt neecornate s.a. Ca urmare, redam cu titlu informativ in tabelul 287 principalii parametrii de amenajare a sistemului de intretinere legat pe pat scurt (fig.265), fata de care precizam ca standul de odihna se confectioneaza din materiale calde, impermeabile si elastice (beton cald), de obicei find prevazute cu covor de cauciuc sau asternut (schimbat zilnic) iar evacuarea dejectiilor se asigura mecanic (racleti batanti sau lopata mecanica) in rigole-canale deschise sau acoperite (fig. 263 , 266), respectiv sporadic prin solutii hidraulice.

ASIGURAREA CONDITIILOR DE MICROCLIMAT. Datorita conditiilor climaterice specifice tarii noastre, mediul ambiant prezinta pe parcursul anului temperaturi ce variaza intre limite foarte largi de la peste +30 ⁰ C la sub - 20 ⁰ C, iar umiditatea relativa a aerului intre 60-95 %, la care se insumeaza si viteze apreciabile de deplasare a maselor de aer.Ca urmare, in adaposturi este necesar de a asigura pe de o parte protejarea animalelor fata de agentii climatici nefavorabili, iar pe de alta parte de a indeparta produsii lor biologici, respectiv de a asigura conditii de microclimat optime.In acest sens, tinand cont de efectul factorilor climatici asupra insusirilor productiei de carne la taurine (cap.5,vol.II) si de produsi biologici de schimb care se realizeaza in functie de varsta si dezvoltare corporala (tab. 288), principalele conditii de microclimat pe faze tehnologice sunt redate in tabelul 289. In consecinta, se impune ca in fiecare tip de adapost sa se asigure un volum de aer corespunzator, care se stabileste in functie de dezvoltarea animalelor pe fiecare veriga tehnolgica si tip de adapost, care se raporteaza la numarul schimburilor prevazute pe ora in sezonul rece. Spre exemplu, pentru un vitel de 85 kg (finele fazei I ), la care volumul de aer se schimba de doua ori pe ora, aste nevoie de un volum de aer de 6 m³(85 x 0,14=11,9 m³ :2=5,95 m³), respectiv pentru un tineret de 300 kg si schimbarea volumului de aer de 3 ori este necesar un volum de aer de 14 m³ in constructie pe animal (300 x 0,14= 42 m³ : 3 =14 m³) s.a.m.d. Miscarea aerului in adapost se asigura prin ventilatie activa pentru prima perioada si prin sisteme naturale in perioada a II a de ingrasare, care insa pentru sezonul de vara se poate suplimenta cu sisteme active. In toate cazurile, intensificarea vantilatiei in perioadele calde prin deschiderea concomitenta a geamurilor sau a usilor situate pe peretii opusi este nepermisa, deoarece se creeaza curenti ce favorizeaza aparitia afectiunilor respiratorii, cu intreaga gama de consecinte nefavorabile asupra productiei.

In ce priveste prima perioada (de alaptare-intarcare), care corespunde varstei de 10-70 zile, regimul termic necesar optim se asigura prin sistemul de incalzire (electric) al pardoselei de gratar si prin aeroterme, calculand pentru sezonul de iarna un aflux de cca 300 cal / ora / cap, respectiv intre 100-200 cal / ora / cap in celelalte sezoane. De asemenea, trebuie sa urmarim cu aceeasi atentie mentinerea in adaposturi a tuturor suprafetelor uscate, deoareca cele umede conduc la formarea unor cantitati apreciabile de vapori (tab. 246) ceea ce influenteaza negativ umiditatea reletiva a aerului si respectiv a conditiilor de microclimat.

1.2. Intretinerea in adaposturi semideschise

Adaposturilesemideschise reprezinta construcii usoare, simple si relativ ieftine, care datorita investitiilor reduse si a fortei umane minime solicitate se dovedesc de o mare perspectiva. Adaposturile prezinta 3 pereti inchisi, de preferinta din caramida sau alte asemenea materiale, cu pardosea betonata inclinata la 2-3 % spre rigolele de recoltare a dejectiilor lichide care sunt protejate de gratare metalice. Acoperisul este intr-o singura apa, cu deschiderea maxima spre frontul de furajare, compartimentat prin bare metalice de 2 toli in boxe cu capacitatea dorita. Administrarea nutreturilor se face cu diferite mijloace mecanice (remorca tehnologica si sporadic cu transportoare stationare), iar alimentarea cu apa se asigura prin adapatori automate (cate una pentru 8 capete). In mod obisnuit boxele sunt prevazute cu asternut, iar evacuarea dejectiilor se asigura mecanic in zona de stationare-furajare de langa iesle sau pe sub acestea, in aleea de circulatie a remorcii tehnologice, respectiv in partea opusa, in functie de directia de inclinatie a pardoselei. Dintre numeroasele solutii constructive si mai ales de evacuare a dejectiilor, redam in fig. 267 si 268 pe cele mai utilizate. Din schitele respective rezulta modul de circulatie a aerului si posibilitatile ca in perioadele foarte reci ale iernii sa se inchida peretele liber cu perdele din folii de polietilena sau alte asemenea materiale (inclusiv baloti de paie). In cazul unui numar mai mare de adaposturi acestea se amplaseaza doua cate doua cu deschidere mare fata in fata, solutie in care aleea de furajare si de la caz la caz aleea de evacuare externa a dejectiilor, va fi comuna (economie de spatiu si de investitie)

In ce priveste suprafata de intretinere, aceasta corespunde valorilor inscrise in tabelul 284 majorate cu 20 %, adica 2,5-3 m² / cap , pana la varsta de 12 luni, de 3,5-4 m² /cap intre 12 si 18 luni si de 4-4,5 m² /cap peste aceasta varsta.

La cele de mai sus, trebuie sa adaugam si varianta adaposturilor deschise, adica cele care dispun numai de un acoperis in una sau doua ape, solutie care datorita numeroaselor inconveniente, practic nu se foloseste decat sub forma unor umbrare amplasate la nivelul frontului de furajare. De asemenea se cuvine sa mentioonam ca in unele zone din tarile continentelor americane unde conditiile climaterice permit, intretinerea taurinelor la ingrasat se practica si in compartimente sau boxe deschise, ordonate in platforme amenajate pentru efective de 10000-200000 capete (fig. 269, 273).Cu posibilitati de extindere sau de glisare, aceste platforme dispun de posibilitati de mecanizare complexe, fiind dotate cu toate necesitatile de deservire. Nefiind specifice sistemelor de exploatare europene, nu facem detalieri si ne reducem doar la cateva mentiuni redate mai sus.

1.3. Intretinerea in conditii de pasune

Utilizarea pajistilor pemanente pentru ingrasarea taurinelor in sezonul de vara constituie o metoda tehnologica importanta, indeosebi pentru zonele care dispun de suprafete intinse, de asemenea de terenuri, cum ar fi de exemplu unele din tarile situate in continentele americane. In conditiile tarii noastre si in general a celor dn tarile europene, care se caracterizeaza printr-o densitate ridicata a populatiei umane si a unei agriculturi foarte intensive, aceasta metoda de ingrasare se practica in prezent in proportie redusa, de regula in crescatorii cu efective mai reduse (100-1000 cap), situate in zona submontana sau a celor invecinate acesteia. Adoptarea acestei metode de imgrasare, presupune asigurarea unor suprafete de pajisti permanente cultivate sau naturale cu potential productiv foarte ridicat, exploatate dupa principii foarte bine rationalizate. In functie de modul de organizare a exploatatiei, inretinerea animalelor se poate face in sistem mixt sau in tabere de vara organizate, cu urmatoarela precizari:

- in mod normal perioada de pasunat se inscrie in intervalul calendaristic 1 mai- 15 octombrie in zona colinara si de ses, respectiv intre 15 mai - 15 septembrie in zona submontana, cu unele variatii in functie de microzona;

- taberele de vara reprezinta adaposturi semideschise, construite din materiale usoare- obisnuit din lemn, in care se asigura o suprafata de intretinere acoperita de 2-2,5 m² / cap si 4-5 m² / cap de padoc ingradit;

- in padocuri se asigura jgheaburi mobile pentru administrarea suplimentului de nutret verde si concentrat, asigurand un front de furajare de 0,4-0,5 m / cap.,mrespectiv se amplaseaza sistemul de alimantare cu apa.

1.4.Constructii anexe

Pe langa tipurile de adaposturi prezentate, orice unitate de ingrasare trebuie sa dispuna de numeroase anexe necesare derularii normale a procesului tehnologic de productie, anexe care sunt dimensionate in functie de marimea si cerintele exploatatiei. In acest sens, amintim:

- corpul administrativ care cuprinde spatiile destinate personalului administrativ, vestiarele personalului de deservire si filtrul sanitar-veterinar;

- centrala termica;

- magazie pentru depozitarea nutreturilor concentrate si alte materiale, care dupa caz poate fi prevazuta (sau prevazute) cu instalatii de prelucrare si amestec;

- depozite pentru nutreturile de volum, care se asigura in fanare cu capacitati a cate 100-400 tone si baterii pentru nutreturi insilozate a cate 200-800 tone s.a.

- turn de apa cu capacitate de 20-60 m³

- atelier mecanic prevazut cu depozit pentru carburanti si pavilion utilitar;

- bascula pentru mijloace auto de 20 tone si pentru animale de 2 tone;

-adapost de reconditionare a animalelor in stabulatie legata ( 3-5 % din capacitatea complexului de ingrasare);

- punct sanitar si spatii de carantinare;

- punct de taiere

- platforme de gospodarirea dejectiilor (care pot fi amplasate in incinta complexului sau in afara lui), s.a.

De retinut ca asigurarea constructiilor anexe si a dotarilor tehnice necesare comporta un volum apreciabil de investitii, care reprezinta intre 50-55 % din cele ce se realizeaza pentru totalul constructiilor din intreaga exploatatie si peste 40 % din cele pentru echipamente. Ca urmare, dimensionarea judicioasa a constructiilor necesare, a celor anexe si al dotarilor, constituie o conditie economica deosebita, deoarece acestea determina cotele lor de amortizare si care se regasesc nemijlocit in costurile de productie. Totodata, orice asemenea exploatatie se realizeaza pe baza unui proiect justificat tehnico-economic, care trebuie sa fie autorizat de organele abilitate si sa intruneasca numeroase avize, cum sunt cele zootehnic si sanitar veterinar, de mediu s.a., fara de care acestea nu pot functiona.

Privitor la capacitatea ingrasatoriilor de bovine, aceasta este diferita in functie de conditiile social economice specifice fiecarei zone de referinta sau de interes. Daca in zonele cu densitate ridicata a populatiei si cu o agricultura foarte intensiva cum este teritoriul european, capacitatea ingrasatoriilor este cuprinsa in general intre 2-10 mii cap, in tarile continentului nord american acestea variaza intre 30-100 mii cap si foarte rar sub 20000. Ce sa mai vorbim de platforma deschisa "Fort Georges" care a depasit capacitatea de 1000 mii cap In ce priveste tara noastra, dispunem de un numar apreciabil de complexe de ingrasare (peste 80), insa care in prezent functioneaza cu totul sporadic. Cel mai frecvent intalnim crescatori care se ocupa cu ingrasarea unor efective ce variaza intre 30-100 cap anual, insa care practica metode tehnologice foarte variate.

Dintre numeroasele complexe de ingrasare existente redam in fig 270-272 trei ingrasatorii cu parametraj functional diferit, respectiv cateva aspecte generale dintr-o platforma deschisa de mare capacitate pentru ingrasarea bovinelor (fig. 273).