|
Ghidul produselor toxice din alimentatia de zi cu zi -'E'-urile
Cu ceva
timp in urma, sucurile contineau benzoat de sodiu (conservant cu actiune
cancerigena), produsele de tip Vegeta - glutamati (conservanti alimentari
foarte toxici), mezelurile - nitriti (coloranti care produc cancer la ficat) si
tot felul de substante care nelinisteau cumparatorul. Acum, este mult mai
'bine': sucurile contin E211, condimentele sintetice - E621 si E
622, mezelurile - E250. Probabil ati ghicit: este vorba de aceleasi substante,
dar deghizate sub un nume mult mai domestic. Omul civilizat poate consuma peste
o suta de asemenea E-uri in decurs de o luna, fara sa-si mai faca probleme.
Unele E-uri coloreaza, altele conserva, altele dau gust, stabilizeaza aroma,
afaneaza mancarea, altele ii dau volum si consistenta. Unele E-uri sunt
substante ale caror nume iti dau fiori. Asa ar fi, de exemplu, E 215, care este
de fapt sarea de sodiu a propil parahidroxibenzoatului de etil. Alte E-uri sunt
coloranti cu nume mult mai poetice, de exemplu E110, cunoscut sub denumirea de
'sunset yellow', adica galbenul de la apus de soare. Avand la
dispozitie o paleta de 20 de E-uri care coloreaza, unui suc i se poate da orice
culoare imaginabila. Cu cele 30 de E-uri care conserva se pot realiza sutele de
produse pe care le gasesti expuse in soare, prin chioscurile alimentare. Unele
E-uri sunt pasnice, altele suspecte si altele de-a dreptul periculoase. De
curand, Directia de Sanatate a pus in circulatie o lista de asemenea E-uri
nefaste, pe care v-o punem la dispozitie in continuare. Datele nu sunt
deocamdata complete, studiile continua, dar ceea ce urmeaza este probabil cel
mai serios semnal de alarma pe care comunitatea medicala internationala l-a dat
vreodata cu privire la alimentatia chimizata in general si la acesti aditivi
sintetici omniprezenti in produsele de larg consum, in special. Iata, grupate,
substantele toxice intalnite frecvent in alimente:
- aditivi alimentari care produc cancer: E131, 142, 211, 213, 214, 215,
216, 217, 218, 239, 330.
- aditivi alimentari care afecteaza vasele de sange: E250, 251, 252.
- aditivi alimentari care produc boli de piele: E230, 231, 232, 233.
- aditivi alimentari care ataca sistemul nervos: E311, 312
- aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive (indigestie,
voma, colici abdominale s.a.): E338, 339, 340, 341, 363, 465, 466, 450, 461,
407 (din inghetata).
- distruge vitamina B12: E200.
'Topul' celor mai periculosi aditivi:
E123 -
este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Se gaseste in bomboane,
jeleuri, dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme de branza. Este
considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. In aceeasi categorie
face parte si E110, care intra in componenta dulciurilor (mai ales a prafurilor
de budinca), colorandu-le in acel galben de 'apus de soare', de care
vorbeam ceva mai sus.
E330 - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena
puternica. Se gaseste in aproape toate sucurile din comert.
E102 - este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci.
Are actiune cancerigena si el.
Aceasta lista este extrasa din raportul Oficiului Consumatorilor din Piata
Comuna Europeana si a fost intocmita la inceputul anului 2000. Folositi aceste
liste atunci cand faceti cumparaturi si evitati alimentele care contin aditivi
alimentari periculosi. Persoanele care deja sufera de anumite afectiuni, cum ar
fi cele vasculare, dermatologice etc. vor evita in mod special sa consume orice
aliment ce contine aditivi care agraveaza afectiunea de care sufera.
MARGARINA
Margarina
a aparut in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand untul se gasea tot
mai greu. O echipa de cercetatori americani a avut atunci ideea sa ia diverse
uleiuri vegetale, sa le incalzeasca la 150?C si sa le adauge hidrogen in
prezenta unor catalizatori de nichel, ca sa se intareasca. A fost obtinut un
produs alb asemanator cu untul ca si consistenta si cu plasticul ca
structura moleculara, adica margarina. Din al Doilea Razboi Mondial pana acum,
margarina s-a 'imbogatit' cu coloranti, cu vitamine sintetice, mai
nou cu aromatizanti artificiali, care o fac sa miroasa a lapte mai tare decat
laptele. Aceasta este mica legenda a margarinei - un amestec de grasimi
asemanatoare cu cele din alimentele prajite mult timp, greu de transformat de
organism in energie. Atunci cand aceste grasimi sunt metabolizate de catre
organism, au 'darul' sa incurce o multime de procese naturale:
- sunt incorporate in membrana celulelor sistemului imunitar, impiedicand
activitatea acestora. Aceasta inseamna sensibilitate mai mare la infectii, la
intoxicatii, la cancer. Nutritionistii spun ca nu exista mijloc mai eficient de
paralizare a sistemului imunitar decat consumul de margarina si de alimente
prajite.
- iau locul anumitor substante naturale care au rolul de a curata peretii
vaselor de sange, ceea ce inseamna sclerozarea acestora, cu rezultate nefaste
pentru inima, creier, sistemul circulator pe ansamblu.
- favorizeaza formarea de depozite de grasime pe talie si pe fese, precum
si aparitia celulitei.
- solicita excesiv ficatul pentru a fi metabolizate.
Din fericire, margarina are suficienti substituenti naturali, care nu
numai ca o inlocuiesc cu succes, dar si ajuta la eliminarea efectelor sale
nefaste.
Inlocuitori naturali ai margarinei
-
Untul romanesc in general este mai bun decat cele de import, deoarece este mult
mai putin procesat si denaturat.
- Uleiurile obtinute prin presare la rece, de floarea-soarelui, masline,
arahide, susa s.a. duc la scaderea colesterolului si curata vasele de sange.
ZAHARUL
Este,
fara indoiala, unul dintre alimentele cele mai studiate si mai contestate de
medicina, fie ea clasica ori naturista. Fiind un aliment foarte concentrat, el
uzeaza pur si simplu anumite organe, asa cum un combustibil cu cifra octanica
prea mare uzeaza un motor. Pentru un organism adaptat de milioane de ani sa se
hraneasca cu zaharuri complexe din fructe, miere, cereale si legume, ingerarea
unei ciocolate sau a altor dulciuri concentrate este un adevarat soc, care
produce dezechilibre in lant:
- zaharul strabate cu usurinta intestinul subtire ajungand in sange, unde
provoaca o stare de hiperglicemie;
- aceasta va determina o stare de excitare fizica si nervoasa;
- pancreasul alertat peste masura, secreta mai multa insulina decat
normal, ceea ce are ca rezultat scaderea zaharului din sange sub medie, asa
incat in scurt timp se instaleaza o stare de hipoglicemie;
- ficatul isi face datoria si transfera o parte din rezervele sale de
glucide in sange.
Aceste alternante deregleaza intreg metabolismul si, in timp, obosesc si uzeaza
organismul (mai ales pancreasul), epuizand in acelasi timp sistemul nervos.
Organismul uman are o mare capacitate de adaptare, asa incat la cei mai multi
dintre noi aceste fenomene sunt suportate o buna perioada de timp, abia intr-un
tarziu aparand problemele de sanatate. Faptul ca aceste probleme apar ceva mai
tarziu nu inseamna insa ca nu apar sau ca sunt mai putin grave. Iata care sunt
principalele tulburari cu care se confrunta consumatorii de zahar:
- pancreasul suprasolicitat se deregleaza pur si simplu, normalizand tot
mai greu glicemia, ceea ce duce la diabetul zaharat, cu toate consecintele sale
cumplite: de la orbire la tulburari circulatorii majore ori boli cardiace
fatale. In Romania se estimeaza ca peste sase sute de mii de oameni sufera, in
diferite stadii, de diabet.
- sistemul imunitar este partial inactivat vreme de cateva ore dupa
ingerarea zaharului printr-un lant de procese hormonale prea complexe pentru a
fi descris aici. Aceasta duce la o expunere periculoasa si inutila la gripa,
boli de plamani, infectii urinare si intestinale, rinita, sinuzita etc.
- lipsa de calciu se instaleaza si ea cu timpul, mai ales daca consumul
regulat de zahar in diferite forme este insotit si de un stres puternic.
- caria dentara apare la 94% din populatia care consuma produse cu zahar
(de sase ori mai mult decat in urma cu 200 de ani, inainte de descoperirea
zaharului). Cauza nu este, asa cum se credea acum zece ani, faptul ca zaharul
si dulciurile favorizeaza dezvoltarea bacteriilor pe dinti, ci perturbarea unui
lant de procese metabolice ale calciului.
- obezitatea se instaleaza frecvent la marii consumatori de dulciuri.
Acest lucru se produce desi zaharul nu este atat de bogat in calorii pe cat se
crede, dar are 'darul' de a perturba echilibrul hormonal, ceea ce
duce la cresterea apetitului si la dezvoltarea in exces a tesutului adipos.
- o serie de alte boli cum ar fi: reumatismul, anemia, astenia, degenerescenta
osoasa, cancerul, scleroza multipla, sinuzita si rinita cronica, tulburarile
hormonale se agraveaza ca o consecinta a consumului de zahar si se retrag ca
prin farmec o data ce am renuntat la el.
Iata de ce va propunem ca in aceasta vara sa renuntati doar pentru o perioada,
sa zicem o luna, la zahar, pentru a verifica in practica efectul miraculos al
renuntarii la otrava alba, cum 'alinta' naturistii occidentali
zaharul.
Inlocuitorii naturali ai zaharului
Cel mai potrivit inlocuitor natural al zaharului este mierea de albine, care este nu doar un amestec foarte complex de zaharuri naturale, ci si un produs viu, care contine substante special facute sa ajute organismul sa asimileze fara probleme acest aliment. In perioada de vara, un inlocuitor si mai bunt sunt fructele proaspete, care acum se gasesc din abundenta. Sucurile, salatele de fructe, fructele consumate ca atare sunt o adevarata relaxare pentru organism, ducand la normalizarea glicemiei, la reglarea functiilor pancreasului, la rafinarea gustului, precum si a perceptiilor olfactive. Iarna, fructele uscate: stafidele, smochinele, curmalele, caisele deshidratate etc. sunt un excelent inlocuitor al zaharului. Ele sunt foarte dulci, foarte bogate in zaharuri (aproape 80% din masa lor), dar sunt mult mai usor de suportat de organism fata de zaharul alb.
Antidoturi naturale pentru zahar
Exista anumite plante care au darul de a corecta
intr-o buna masura efectele nefaste ale consumului de zahar si de alimente
indulcite cu zahar. Cele mai cunoscute si la indemana antidoturi de acest fel
sunt:
- tijele si frunzele proaspete de papadie - consumate ca atare sau sub
forma de salata.
- frunzele de dud, de afin, de nuc - se ia o lingurita pulbere de planta
uscata de patru ori pe zi, la doua ore dupa masa, cu putina apa.
- afinele proaspete si sucul de afine.