|
|
|
ACTUALITATE SI PERSPECTIVA IN EXPLOATAREA BOVINELOR PENTRU PRODUCTIA DE CARNE
Aferent solicitarilor mereu sporite ale consumatorilor fata de productia carnii de bovine si indeosebi ale celei de taurina, principalele preocupari ale crescatorilor se indreapta spre cresterea continua a acesteia, de producerea unor carcase mari, cu insusiri fizico-chimice si organoleptice mereu superioare, spre obtinerea carnii la consumuri specifice cat mai scazute, in conditiile acelerarii rotatiei fondului de rulment si a unei productivitati de munca cat mai ridicata. La randul lor, toate aceste deziderate sunt dependente de numerosi factori, dintre care mentionam evolutia efectivelor de bovine, potentialul de productie a materialului biologic existent, gradul de intensivizare a sistemelor si metodelor tehnologice de exploatare, care la randul lor sunt conditionate de baza tehnico-materiala asigurata, de nivelul pregatirii profesionale a crescatorilor si de posibilitatile de imbunatatire a acestora in timp. De fapt, baza tehnico-materiala existenta si nivelul cunostiintelor acumulate in domeniile concurente "stiintei carnii ",sunt determinante si hotaratoare in efoturile care au drept obiectiv obtinerea unor indici tehnico-economici mereu sporiti in productia de carne.
Evolutia efectivelor de taurine Cu efect nemijlocit asupra productiei de carne, sporirea efectivelor reprezinta un mijloc general prioritarsi cu implicatii nemijlocite asupra posibilitatilor de obtinere a acesteia, insa cu evolutii diferite in functie de zona si timp. In acest sens, se cuvine sa mentionam ca in ultimii 17 ani s-a inregistrat o crestere medie anuala a efectivului de bovine de 0,54% (tabelul 262), cresteri care insa marcheaza indeosebi tarile din continentele cu conditii economice mai modeste, cum sunt:America de Sud (cu 1,52% in medie anual ), Asia (cu 1,23% crestere medie anuala ) si Africa (cu 0,89% in medie anual ), respectiv o tendinta evidenta de scadere in toate tarile si continentele cu economie dezvoltata, cum sunt Europa si America de Nord (cu -0,81% si respectiv -0,3% in medie anual ).Acaesta evolutie este marcata de doua fenomene economico-sociale distincte, determinate pe de o parte de productiile individuale de lapte si carne foarte variate ce se obtin in diferitele zone si tari (tabelul 3,4,10 si 11 ), iar pe de alta parte, de nivelul de trai si puterea de cumparare a populatiei umane din tarile si zonele respective (tabelul 1,2,5 si 6 ). Acest fenomen va continua si in urmatoarele 1-2 decenii, in sensul ca in tarile in curs de dezvoltare, efectivele de bovine vor mai creste cu un ritm anual de cca 0,6-0,7% (intre 0,3-1,5 % in functie de continent si tara), in timp ce in tarile dezvoltate, acest ritm va fi negativ,cu o medie anuala de -0,4-0,5%. In acest context, mijloacele principale menite sa conduca in continuare la cresterea productiei totale de carne la taurine se indreapta spre imbunatatirea indicilor de reproductie, reducerea pierderilor prin mortalitati si sacrificari de necesitate, cresterea masei corporale de valorificare si a randamentului la taiere, s.a.
Potentialul biologic de productie.Datorita numeroaselor populatii si al gradului lor de ameliorare, potentialul acestora in directia productiei de carne este foarte diferit.Totodata, trebuie sa recunoastem ca in timp, cresterea productiei de carne s-a realizat intr-o prima etapa indeosebi pe seama sporirii efectivelor si abia intr-o etapa urmatoare s-a avut in vedere imbunatatirea acestei productii prin ameliorarea raselor pe directii de productie si aplicarea unor sisteme de ameliorare diferentiate (cap.1,vol.1 ). Desigur, rasele specializate pentru productia de carne se cresc in efective numeroase intr-un numar relativ mai reduse de tari, respectiv in cele cu o densitate mai scazuta a numarului de locuitori si care dispun de suprafete intinse de pajisti naturale, cum sunt majoritatea tarilor din continentele celor doua Americi si din Australia. In conditiile unei agriculturi mai intensive, aceste rase devin mai putin economicoase, deoarece cantitatea productiei obtinute raportate la consumul de nutreturi realizat, este evident mai scazuta fata de rasele exploatate pentru productia de lapte. Astfel, o vaca din rasele de carne consuma anual cca 4500 UN si asigura o natalitate de 80-90 % adica 0,8-0,9 produsi anual fata de o vaca din rasele exploatate pentru productia de lapte, care la un consum anual de 4800-5200 UN , asigura o productie de peste 5000 kg lapte si 0,9 produsi. Din aceste considerente si a preferintelor consumatorilor pentru o carcasa mai slaba, crescatorii de rase specializate pentru productia de carne adopta sisteme de ameliorare specifice, aferente celei mai favorabile si eficiente modalitati de circuitare a materialului biologic pe destinatii de crestere.
Aferent etapelor parcurse in timp si a tendintelor existente in exploatarea taurinelor in directia productiei de lapte (cap.1,vol.1 ), ultimele doua decenii au avut in vedere cresterea rapida a productiilor individuale, ceea ce a dus in acest final de mileniu si respectiv in prezent, la specializarea populatiilor respective in directia productiei de lapte. Cu alte cuvinte, in conditiile in care populatiile actuale de taurine crescute in tarile cu economie dezvoltata depasesc in toate cazurile productia medie individuala de peste 5000-6000 kg lapte, nu mai putem vorbi de rase intermediare, decat numai de rase ameliorate specializate. Desigur, actiunile intense de precocizare si de masivizare a acestor rase, au atras dupa sine unele insusiri favorabile si pentru productia de carne, cum ar fi energia foarte mare de crestere, capacitatea sporita de valorificare a nutreturilor si chiar o usoara crestere a randamentului la taiere, ceia ce insa, nu inseamna ca sunt "rase intermediare", diferentele de aceasta categorie de rase si de cele specializate pentru productia de carne fiind mult mai profunde, marcate indeosebi de caracteristicile conformatiei corporale, de profilul metabolic si de structura carcaselor. In acest context, optimizarea insusirilor pentru productia de carne a raselor exploatate in directia productiei de lapte isi gaseste cea mai eficienta solutie in modul de adoptare si aplicare a sistemelor de ameliorare in programul de circuitare a materialului biologic pe destinatii de crestere, program care este strict necesar si obligatoriu pentru orice crescatorie (cap.6, vol.II).
In contextul celor de mai sus, dar fara sa revenim asupra obiectivelor generale ale ameliorarii taurinelor in directia productiei de carne, se cuvine totusi sa sintetizam principalele preocupari ale crescatorilor si selectionerilor, care in acest sens au in vedere indeosebi precocizarea populatiilor si cresterea capacitatii lor de conversiune a nutreturilor, valorificarea tineretului la mase corporale mari si la varste fiziologice cat mai reduse, randament la taiere ridicat, producerea de carcase mari si carne cu insusiri calitative foarte bune s.a.In acest sens, in urmatorii ani se are in vedere realizarea pe durata de ingrasare a unor acumulari medii zilnice de masa corporala peste 1,1-1,2 kg la tineretul din rasele exploatate pentru productia de lapte (si "intermediare") si de 1,4-1,5 kg pentru cei din rasele de carne (si hibrizi) la consumuri specifice de sub 5,5-6 UN, cu obtinerea la varsta de 14-17 luni a unor mase corporale de valorificare de 500-600 kg, cu randanent la taiere peste 56% pentru tineretul din rasele de lapte si peste 60 % la cei din rasele de carne (si hibrizi), respectiv un raport carne:oase cat mai apropiat de 5:1 pentru tineretul din rasele de lapte si de peste 5,5:1 la cel din rasele de carne.
Tehnologii de exploatare noi si optimizate: Datorita abnegatiei oamenilor de stiinta si a activitatilor sustinute a crescatorilor de animale, zootehnia moderna de astazi, dispune de o larga gama de tehnologii, care corespunzator particularitatilor procesului de crestere si dezvoltare, sunt diferentiate pe sisteme de exploatare, in functie de rasa si in cadrul acestora pe categorii de varsta si destinatie de productie, menite sa asigure obtinerea unor cantitati crescande de carne cu insusiri fizico-chimice si organoleptice superioare, in conditii de eficienta economica sporite. In acest context, sistemele de ingrasare se caracterizeaza printr-o mare diversitate de metode, care variaza in functie de zona de crestere si sursa de nutreturi asigurate, tehnica de exploatare gasindu-se la o raspantie cu numeroase posibilitati adaptative si de cai noi deschise in continuare.
De remarcat, ca evolutia tehnologiilor de crestere si exploatare, reprezinta rezultatul cunoasterii aprofundate a procesului biologic complex de crestere si dezvoltare, ceia ce a si determinat modificarea in timp a orientarii cu privire la principala categorie de taurine producatoare de carne, respectiv la inversarea raportului ponderal contributiv al tineretului (60-85 %) comparativ cu animalele adulte (15-40 %), proportie care insa variaza de la o tara la alta, in functie de baza tehnico-materiala asigurata si de gradul de dezvoltare a acestui sector economic (1,5:1 la 4,3:1 ). Cu alte cuvinte, intr-o zootehnie moderna, termenul "tehnologie de ingrasare" subantelege ca obiectiv si sursa numai tineretul, valorificarea taurinelor adulte pentru carne realizandu-se direct din procesul de productie, sau dupa o evenuala reconditionare, ceia ce nu solicita o tehnica deosebita:
La cele de mai sus se cuvine sa subliniem necesitatea adoptarii de catre crescatori a tehnologiilor de valorificare a tineretului la mase corporale cat mai mari si la varste cat mai scazute. Cu alte cuvinte, producerea de carcase mijlocii si mai ales mari, la varste in general de sub 20 luni. Este suficient sa amintim ca in prezent masa medie a carcaselor taurinelor valorificate pentru productia de carne este de numai 199 kg (tabelul 263), fata de tendintele actuale de 280-320 kg, ceea ce face ca in prezent sa existe posibilitati deosebite de crestere a productiei de carne la taurine, indeosebi prin cresterea masei corporale de valorificare. O crestere cu numai 50 kg a masei carcaselor ce se obtin la taiere in prezent, ar asigura o sporire a productiei mondiale a carnii de taurine cu 25 %.
Aferent tendintelor actuale si de perspectiva, producerea si obtinerea carnii de taurine, subantelege in continuare organizarea acestei productii pe baza principiilor de intensivizare, concentrare si integrare.
Intensivizarea sistemelor si metodelor de ingrasare.Aceasta tendinta, are in vedere elementele de interdependenta si conditionare tehnico-economica menite sa conduca la obtinerea unor productii cat mai mari de carne, intr-un interval cat mai scurt de timp si cu cheltuieli cat mai reduse. In acest sens, se urmareste scurtarea duratei de ingrasare, reducerea cunsumului specific, producerea unor carcase mari, cu insusiri fizico-chimice si organoleptice superioare, in conditii de productivitate a muncii mereu sporite si implicit a indicilor economico-financiari.
Specializarea reprezinta o necesitate obiectiva si obligata, rezultat al diviziunii sociale a muncii, care pe langa directia de productie, vizeaza in aceeas masura sisteme si metode tehnologice precise de ingrasare. Ca urmare, crescatoriile, exploatatiile, fermele sau unitatile de ingrasare a taurinelor, au in exclusivitate acest profil, fiind organizate pe un singur sistem de exploatare, iar in cadrul acestuia pe o anumita categorie de animale sau tip de productie si metoda de ingrasare. In acest context se incadreaza majoritatea unitatilor de exploatare a taurinelor pentru productia de carne existente in lume, in tara noastra acest obiectiv fiind necesar a se relua cu mai multa insistenta.
Concentrarea productiei se refera la parametrajul functional al exploatatiilor, care este subordonat in egala masura bazei tehnico-materiale existente si conditiilor social-economice zonale specifice. Ca urmare, in tarile cu economie dezvoltata si care dispun de mari suprafete agricole cum sunt cele din continentele americane si Oceania, dimensionarea platformelor de ingrasare variaza intre 5-10 mii si 300 mii capete,fata de 100-500 capete in tarile Europene.
Integrarea productiei de carne are la baza principiul triadei de "productie-prelucrare-valorificare", ceea ce pe de o parte inseamna realizarea unei filiere continue si nemijlocite intre producator si consumator, iar pe de alta parte, asigura o repartizare judicioasa a beneficiilor pe cele trei verigi economice.
