|
|
|
Protectia juridica a marcii
Istoria marcilor
Pentru a intelege pozitia actuala a marcilor si valoarea sa pentru identitatea unui produs putem urmari cresterea importantei sale in comert. Incepand cu era antica, producatorii si-au insemnat bunurile cu o marca de semnatura pentru a distinge usor fabricantul. Acest lucru a devenit esential cand s-a initiat comertul pe distante lungi pe suprafata Europei si Orientului Mijlociu. A servit ca garantie a proprietatii in privinta pirateriei, confirmand originalitatea bunurilor si asigurand usurinta identificarii lor de catre populatia extinsa a circuitului. In vremurile medievale, a apǎrut o alta forma a marcii reflectand natura comertului de atunci - organizatiile reprezentand asociatii de mestesugari din ramuri specifice de productie, ca tamplaria, dulgheria, olaritul sau argintaria. Numai membrii organizatiilor aveau dreptul de a activa in domeniu iar organizatia stabilea standardele de calitate, pret si protocoluri privind forta de munca. Astfel s-a creat un monopol al productiei fiecarui tip de bunuri si in general in fiecare regiune prin marca sau logo-ul usor de identificat. Desi se stabilise o relatie provinciala intre producator si consumator, organizatia permitea manipularea pietelor locale in favoarea produselor locale si impotriva competitiei externe. In ambele cazuri scopul principal al marcii era de a mentine si confirma calitatea produselor consumatorului, prin evidentierea directa a unui producǎtor specific.
In timpul revolutiei industriale marcile au devenit bunuri efective ale unei companii. O datǎ cu expansiunea economica si cresterea disponibilitatii de bunuri, s-a creat un canal de legatura intre producator si consumator necesar pentru identificarea produselor. Sprijinul magazinelor locale de ambalare si distributie a fost redus pe masurǎ ce companiile tindeau sa produca si sa distribuie la nivel national. A intervenit nevoia de a ambala un produs la nivel individual. Marca avea rolul de a garanta originalitatea si calitatea specifica a produselor. Astfel s-a ales cu atributia reputatiei intre producator si consumator. In aceasta perioada valoarea marcii a trecut de la ceea ce Pickering (1998) descria ca semnal la simbol, de la un simplu mesaj pentru consumator la un simbol puternic, capabil sa genereze numeroase semnificatii pentru client. Marcheaza schimbarea de la expresia marcii ce se gaseste la producator la aceea in care puterea imaginii marcii se gaseste de partea consumatorului. Consumatorii sunt cei ce construiesc identitatea marcii cu toate materialele comunicative, produsele, ambalajele si mesajele promotionale incorporate intr-o singura personalitate a marcii de maxima coerenta.
Definitii juridice
Proprietatea intelectualǎ se referǎ la o multitudine de drepturi aflate sub protectie legala, dar relevanta pentru managerii de marca este legea privind marcile precum si autorizatiile si drepturile de autor deoarece aceasta din urma influenteaza identitatea marcii. De-a lungul timpului, ori de cate ori reglementarea este confuza, reclamantul era cel obligat sa faca dovada impotriva acuzatului. In Marea Britanie si Statele Unite, marca era protejata de legea civila sau consuetudinara chiar fara a fi inregistrata. Totusi aceasta protectie era limitata, iar daca marca era inregistrata urma a fi protejata de dreptul penal. Mai mult decat atat, cu cat o marca era mai concis inregistrata cu atat sanctionarea -atat civila cat si penala - a incalcarii dreptului detinatorului ei era mai facila. Marcile se pot referi atat la produse cat si la servicii oferind aceeasi protectie pentru ambele. Proprietatea asupra marcii trebuie mentionata clar si prezentata competitorilor prin folosirea unuia din urmatoarele simboluri:
- indica faptul ca lucrarea respectiva este o marca dar nu este inregistrata
a - indica faptul ca lucrarea este o marca inregistrata
a 2002 - indica faptul ca lucrarea este sub drept de autor si trebuie atasata datei
Lucrarile licentiate trebuie marcate "licenta in curs de aprobare (2002)" sau "licenta inregistrata (2002)" in functie de statutul introducerii produsului. In ciuda tentativelor recente de armonizare a diferitelor legislatii nationale in sensul Tratatului de la Madrid ce urmarea unificarea procesului inregistrarii, rar au existat incalcari ale principiilor protectiei marcii. Este asadar nevoie ca marca sa fie inregistrata in fiecare tara in care e distribuita. Inregistrarea se face in general de catre un specialist in proprietate intelectuala ce poate cerceta eficient bazele de date si oferi consultatie asupra oricaror nelamuriri juridice.
