|
|
|
Nivelul si dinamica salariului. Factori de influenta.
Ceea ce se intampla cu salariul aflam de pe piata muncii gandita ca loc de intalnire, in spatiu si timp, pe total si pe structura, a cererii de munca cu oferta de munca.
Cererea de munca se exprima prin numarul locurilor de munca si reprezinta nevoia de munca salariala pe care o resimte la un moment dat economia si societatea in ansamblu.
Oferta de munca reprezinta cantitatea totala de munca salariata pe care este dispusa sa o presteze populatia apta si disponibila de munca (minus femeile casnice, militarii in termen, elevii si studentii sau alti oameni care desfasoara activitati nesalariale).
Piata muncii ne intereseaza in masura in care privim salariul ca fiind pretul factorului de productie munca. Si, ca orice pret, el se afla la confluenta celor doua marimi ce definesc piata - cererea si oferta. Asa cum exista un pret de echilibru pe piata bunurilor obisnuite, tot asa exista un salariu de echilibru care defineste piata muncii. El reprezinta acea dimensiune a salariului la care se poate satisface cea mai mare parte a cererii si ofertei de munca agregate si, deci, pe care‑l primeste cea mai mare parte a populatiei.
Desi fig. 10.6. ne prezinta o situatie ipotetica de formare a salariului de echilibru, ea retine atentia in masura in care stim ca in realitate cele mai multe salarii graviteaza, in general, in jurul acestui reper si, astfel, ne ajuta sa intelegem ce se intampla pe piata muncii din fiecare tara. Si in fiecare tara punctul de intersectie al celor doua curbe se afla, fata de punctul de origine, mai sus sau mai la dreapta in functie de conditiile concrete care determina cererea si oferta de munca. Salariul de echilibru este, altfel spus, un dat concret istoric si national.
Privind lucrurile din punct de vedere statistic, tendinta generala, in majoritatea tarilor cu economie de piata, cu fluctuatiile inerente, a fost de crestere a salariilor, atat nominale cat si reale. Salariatii acestor tari traiesc, in mod cert, mai bine astazi decat acum 20 de ani, 50 de ani s.a.m.d. Cum e posibil sa se fi intamplat acest lucru in conditiile in care oferta de munca nu a scazut ci, dimpotriva, a crescut, cu amplitudini diferite de la o tara la alta? Explicatiile trebuie cautate in factorii specifici care au determinat si determina cererea si oferta de munca.
.1. Determinantii cererii de munca si nivelul salariilor
In prefata acestui capitol am invatat ca cererea pentru un anumit factor de productie reflecta productivitatea sa marginala. Factorul munca nu face exceptie. Si nu face exceptie nici din punctul de vedere al faptului ca, in timp, productivitatea sa marginala s‑a modificat. In general a crescut sub influenta a trei mari factori:
capitalul tehnic acumulat;
progresul tehnologic;
calitatea muncii.
La toti acesti trei factori s‑a inregistrat o dinamica ascendenta. A crescut capitalul tehnic acumulat pe cap de locuitor, progresul tehnic a patruns in textura si intimitatea tuturor proceselor economice iar munca prestata, fizica si intelectuala, este cu mult superioara celei din trecut sub raportul gradului de instruire, pregatire profesionala etc. Gratie acestui fapt munca a devenit mai productiva iar recompensarea ei prin salariu a trebuit sa raspunda acestor noi imprejurari. Dotat cu mijloace de productie mai pefectionate si mai bine instruit, ultimul muncitor angajat, care determina salariul de echilibru, a produs din ce in ce mai mult. Iar salariul lui real a crescut.
Dinamica acestor factori a fost si este diferita pe tari ca si in interiorul fiecarei tari pe ramuri si sectoare de activitate. Acest lucru conduce la diferentierea salariilor.
.3. Diferentierea salariilor intre tari
Salariul unui muncitor din Romania este de aproximativ 30 de ori mai mic decat al unui muncitor din SUA si de 20 de ori mai mic decat al unuia din UE. Putem pune acest lucru pe seama faptului ca oferta de munca din Romania este supraabundenta? Nu! Cauza rezida in modul in care in aceste tari se formeaza salariul de echilibru.
Daca analizam fig.10.7. observam ca in Germania curba ofertei de munca intalneste curba cererii intr‑un punct situat mult la dreapta si mai sus comparativ cu Romania. Mecanismul cerere - oferta ne lamureste ca in Germania salariul de echilibru este un multiplu de 'n' fata de cel din Romania pentru ca in prima tara productivitatea marginala a muncii este ridicata si deci cererea de munca este mare pe cand in Romania, inzestrarea tehnica modesta, tehnologiile neperformante si gradul de pregatire profesionala insuficienta reduc nivelul productivitatii si, in consecinta, al cererii de munca.
.4. Diferentierea pe categorii profesionale
Este un lucru stiut de toata lumea ca veniturile variaza si in functie de cantitatea, calitatea, importanta si 'raritatea' muncii depuse. Toate acestea tin de apartenenta la o categorie profesionala, de mostenirea sau dobandirea unor aptitudini deosebite, de talent, inspiratie etc. Si toate aceste deosebiri produc diferentieri salariale. Dintre cele mai importante retinem:
a) Diferentierile compensatorii
Muncile difera intre ele din punct de vedere al atractatibilitatii sau, respectiv, al penibilitatii. Munca silvicultorului, profesorului, preotului, avocatului, politistului etc. este o munca 'curata' si fara riscuri directe, imanente. Alte munci sunt insa mai putin atragatoare. Si totusi, societatea are nevoie de munca vidanjorului si a maturatorului de strada; de salvamontisti si de spalatorii de geamuri la zgarie nori; de metrologi izolati in varful muntelui si de mineri pentru a scoate carbunele din subteran; de petrolisti pe o platforma in largul marii si de scafandri pentru a sonda la nevoie adancul apelor. Asemenea munci, care presupun riscuri, efort fizic sau psihic deosebit, rezistenta la stres, prestigiu social scazut, cu perioade de inactivitate sau care implica activitati in timpul legal de odihna sau desfasurate pe mai multe schimburi etc. si de care societatea are nevoie, trebuie sa primeasca o diferenta compensatorie pentru a deveni, cat de cat atractive, cel putin din punct de vedere financiar.
b) Diferentieri determinate de capitalul uman
Fundamentala in diferentierea salariala ramane calitatea muncii. Chiar daca gradul de penibilitate al muncii lor este foarte mare, vidanjorii si gunoierii castiga mult mai putin decat medicii sau profesorii desi munca acestora din urma este si mai placuta si se bucura de un prestigiu social mult mai mare. Ceea ce opereaza aici este calitatea muncii prestate care are ca suport capitalul uman mostenit sau acumulat.
Daca ne oprim mai intai la ceea ce oamenii mostenssc, e bine sa stim ca nu ne nastem egali si nici nu ramanem egali.'Norocosii', care se vor afla in varful piramidei salariale, vin pe lume cu un talent aparte; cu o propensiune speciala pentru un anumit domeniu de activitate. De aceea, un pictor talentat si consacrat, un sculptor, un chirurg renumit, un prezentator TV de exceptie, un actor sau chiar un matematician cu rezultate iesite din obisnuit etc, vor castiga infinit mai mult decat un coleg de‑al lor de breasla dar cu rezultate medii. Sa intelegem bine, e vorba de fructul unui talent solicitat, recunoscut de piata.
Capitalul uman se poate insa si insusi. Desi e dificila o partajare neta intre ceea ce inseamna zestre nativa si ceea ce s‑a adaugat la acea zestre un lucru e cert: se poate acumula capital uman numai pe un fond pregatit, o minima dotare nativa este necesara.
Acumularea de capital uman se face cu eforturi materiale, de timp si bani. Ca sa poata fi socotita rentabila, aceasta investitie trebuie, cel putin, recuperata. Calculele arata ca, in general, investitia in capital uman este profitabila. Cel care astazi a cheltuit timp si bani pentru a se perfectiona, sacrificand din veniturile posibile de dobandit, va compensa si va castiga in viitor pe seama unui salariu mult mai mare.
Asa cum ne arata fig. 10.8., pe axa orizontala este reprezentata varsta iar pe cea verticala veniturile posibile de dobandit. Punstul S, de pe axa orizontala, reprezinta varsta obligatorie de scolarizare. Pana la aceasta varsta venitul obtinut este zero. Pe baza cunostintelor dobandite pana la aceasta data, o persoana se incadreaza si obtine un venit mediu reprezentat de curba O. Dupa aceasta data, o alta persoana se instruieste in plus. Costul total al pregatirii sale in perioada T are doua componente: cheltuielile nete cu care isi plateste scolarizarea; foloasele nerealizate , adica veniturile pe care le‑ar fi castigat daca s‑ar fi incadrat in munca in aceasta perioada. Persoana care a acumulat capital in plus se incadreaza in munca in momentul S+T. Veniturile dobandite de ea sunt surprinse de curba I. Diferenta de venit dintre cele doua curbe, O si I, (suprafata hasurata) reprezinta castigul obtinut in timp de catre persoana care si‑a permis sa investeasca in propria sa pregatire fata de persoana care s‑a multumit cu pregatirea medie. Castigul isi dovedeste semnificatie pozitiva numai cand suprafata hasurata este mai mare decat cea care desemneaza incasarile negative din perioada educatiei suplimentare T.
Linia care demarca costurile si beneficiile de pe urma capitalului uman acumulat nu este trasata odata pentru totdeauna. Daca cererea pentru o forta de munca inalt pregatita creste, posibilitatea de a obtine venituri in viitor mari creste si ea. Creste deci si tentatia de a 'sacrifica' prezentul pentru un viitor mai promitator. E posibil insa, sa creasca cererea pentru o forta de munca mediu calificata. Intr‑o astfel de situatie foloasele nerealizate vor fi mari iar tendinta de a folosi prilejul oferit de un prezent mai putin pretentios cu pregatirea si suficient de generos cu retribuirea isi va spune cuvantul. Mai adaugam si faptul ca dimensiunea costului acumularii de capital uman nu are aceeasi amplitudine pentru toti oamenii. Cei carora le place si invata cu usurinta vor 'suporta' un cost mai mic. Cei care prefera sa munceasca decat sa invete vor ingrosa randurile celor care se vor incadra in munca in puntul S. In timp, tendinta insa este alta; tinerii se indreapta cu precadere spre slujbe bine platite care cer un capital de cunostinte tot mai mare.
c) Diferente determinate de lipsa concurentei intre grupurile profesionale
Piata muncii nu este un tot omogen. Dimpotriva, ea se prezinta ca un complex de piete pe care se manifesta o diversitate de profesii. O diviziune naturala dar si in detaliu a muncii ii separa pe strungari de zidari, pe medici de juristi, pe ingineri de economisti etc. Relatiile dintre aceste grupuri sunt de interdependenta in masura in care matematicianul are nevoie de medic iar acesta din urma de zugrav. Dar, pe aceste piete secundare salariile variaza foarte mult de la o profesie la alta. Nu se compara, de exemplu, salariul inginerului cu al tamplarului. La o analiza atenta constatam ca aceste grupuri sunt neconcurente. Relatia dintre cerere si oferta capata tensiune doar in interiorul unui grup profesional. Trecerea unui individ de la un grup la altul este dificila sau imposibila. E posibil ca pe matematician sa‑l pui sa scoata carbune din mina si sa o poate face dar e greu de crezut ca scotandu‑l pe miner din mina si trimitandu‑l la o catedra universitara sa predea un curs vom avea studenti multumiti de prestatia sa.
Vrem sa spunem, cu alte cuvinte, ca prin zestrea de plecare, prin cunostintele dobandite si prin propensiunea pentru un anumit domeniu, fiecare individ intra intr‑o anumita categorie profesionala in cadrul careia isi va consuma energia si talentul multa vreme. Odata intrat intr‑un anumit grup profesional, el intra si sub incidenta mecanismului cerere - oferta din acel domeniu si, gratie acestui fapt, venitul lui va creste si va scadea in functie de situatia din perimetrul profesiei sale. Relatia cu veniturile altor categorii profesionale este slaba. Doar o politica statala poate uniformiza si aduce salariul medicului la nivelul celui al paznicului. Dar acest lucru este neconsonant cu regulile pietei libere. La piata se intampla ca anumite categorii profesionale sa‑si vanda serviciile pe segmente specializate ale fortei de munca, segmente separate prin bariere greu de trecut si pe care jocul cererii si al ofertei castiga o anumita autonomie.
.5. Diferentieri determinate de discriminarea religioasa, sociala sau sexuala
Diferentierea si stratificarea salariala au fost si sunt considerate normale, firesti. Piata il aseaza pe fiecare acolo unde‑i este locul si din punctul de vedere al veniturilor dobandite. Daca diferentierea salariala se datoreaza unor motive logice sau masurabile cum ar fi nivelul de calificare, vechimea in munca, cantitatea bunurilor realizate etc. totul este bine. Mai putin bine si greu de inteles este atunci cand diferentierea opereaza dupa criterii irelevante cum ar fi sexul, apartenenta etnica, religia etc. In aceasta situatie diferentierea se bazeaza pe ceea ce se numeste discriminare.
Desi legislatia din cele mai multe tari interzice in mod categoric discriminarea pe orice considerente, in mod voalat, subtil, ea se practica,. Cel mai adesea ea consta in excluderea anumitor grupuri de la ocuparea unor slujbe bine platite. Odata exclus, grupul respectiv intra intr‑un cerc vicios. Membrii sai sunt obligati sa accepte posturi mai prost platite. Castigurile mici ii marginalizeaza in planul conditiilor de viata si educatie. Pregatirea profesionala precara a urmasilor ii condamna la a perpetua o oferta de munca cu o productivitate marginala scazuta care nu se va intalni decat cu o cerere redusa. Cauza si sursa unei atari stari de fapt rezida in imprejurarea ca, din start, anumite minoritati au fost excluse si nu pentru ca, in sine, ele nu pot proba aceleasi calitati ca grupurile majoritare si, deci, 'merita' salarii mai mici.
In afara de discriminarea pe considerente religioase, sexuale sau rasiale si a carei victime cad femeile, populatia de culoare, hispanica sau afro-asiatica, prejudecatile pot juca si ele un anumit rol. Desi se pot mari profiturile prin angajarea unui grup minoritar, prost platit, exista si patroni care, subjudati de prejudecati, sacrifica rentabilitatea firmei in folosul prejudecatilor. Alteori, sursa discriminarii se poate situa la nivelul gusturilor consumatorilor. Estre vorba de consumatorii de servicii pentru ca e greu de crezut ca pe cineva il intereseaza culoarea pielei celui care a croit costumul pe care si‑l cumpara de la supermarket. Dar e de presupus ca exista clienti consumatori pe care ii intereseaza rasa,sexul sau etnia medicului curant, a frizerului etc.
