|
|
|
Canale de distributie pentru produsele agroalimentare
Avand in vedere diversitatea de produse supuse distributiei este foarte important a se stabili o strategie optima de distributie a produselor. Aceasta strategie vizeaza atat proiectarea unor canale de distributie, care sa contribuie la satisfacerea cerintelor consumatorilor in momentul, cantitatea, calitatea si la locul dorit de catre acestia, cat si fundamentarea unei logistici de distributie care sa genereze cele mai mici costuri.
Canalele de distributie reprezinta itinerariul pe care producatorii agroalimentari il parcurg de la producator la consumatorul final. Un canal de distributie are obligatoriu doua verigi de baza: producatorul si consumatorul final.
Proiectarea canalelor de distributie trebuie sa tina cont de caracteristicile, particularitatile produselor agroalimentare supuse distributiei si de cele 3 dimensiuni ale unui canal de distributie: lungimea, latimea si adancimea canalului de distributie.
In cadrul produselor agroalimentare dimensiunea canalelor de distributie se caracterizeaza prin urmatoarele trei dimensiuni:
a) lungimea canalului - reprezinta numarul de verigi prin care produsele trec pentru a ajunge de la producator la cosumatorul final. Aceasta lungime a canalului este diferentiata pe cele doua categorii de produse agroalimentare astfel:
- pentru produsele perisabile - sunt preferate canale directe sau scurte.
- pentru produsele mai putin perisabile - orientarea este catre canale scurte sau lungi.
b) latimea canalului - determinata de numarul de agenti economici care actioneaza la nivelul fiecarei verigi a canalului de distributie. Pentru majoritatea produselor agroalimentare, canalul de distributie se caracterizeaza printr-o latime excesiva spre cele doua extreme ale canalului.
X P1 X C1
X I
X P2 X C2
X
X X C3
X
I n-1
X Pn X Cn
c) adancimea canalului - locul de "apropiere" al produselor agroalimentare fata de consumatorul final.
Canalele de distributie pretabile produselor agroalimentare sunt urmatoarele:
Este specific produselor agroalimentare care sunt vandute prin magazinele proprii ale entitatii producatoare. Se practica aceste gen de canal pentru produsele alimentare gen: carne si preparate din carne, lapte si preparate din lapte, peste si preparate din peste.
Acest tip de canal este practicat de catre micii producatori de legume si fructe care practica asa numitul "comert la taraba", fiind un comert dezorganizat si neigienic, avand toate defectele unui canal de distributie.
Distributia directa constituie forma de distributie clasica practicata in cea mai mare parte de producatorii particulari. Este o varianta de distributie care presupune transportul produselor catre magazinele proprii de desfacere sau catre piata de desfacere, prima varianta determina cele mai mici preturi pe piata, iar cea de-a doua duce in cele mai dese cazuri la ineficienta economica, deoarece cantitatile transportate sunt mici, protectia contra perisabilitatii inexistenta, iar comertul este neigienic.
Avantajul acestei forme de comert consta in aceea ca produsul poate fi urmarit pe intreaga lui filiera la care se adauga faptul ca datorita preturilor mici practicate produsele agroalimentare se vand intr-o perioada scurta de timp, eliminandu-se pericolul perisabilitatii.
Principalul dezavantaj este ca aria de acoperire a pietei este destul de restransa, unitatile agroalimentare, in marea lor majoritate private nu reusesc sa-si infiinteze magazine de desfacere pe o raza suficient de mare.
In acest fel riscul nerealizarii intregii productii creste, de aceea se apeleaza la comertul prin magazine de vanzare ale altor unitati economice.
Reprezinta canalul prin care sunt vandute majoritatea produselor agroalimentare.Este specific unitatilor agroalimentare care produc cantitati mari de produse. Reprezinta canalul care are ca prim intermediar angrosistul iar cel de-al doilea intermediarul, magazinele de vanzare cu amanuntul ale altor unitati economice. In cazul marilor producatori de produse agroalimentare ( ALDIS, DORNA, CRIS-TIM ) care au posibilitati de transport, produsele sunt vandute in proportie majoritara printr-un canal cu un singur intermediar ( magazinele de vanzare cu amanuntul ale altor agenti economici ).
Comercializarea produselor alimentare prin intermediari este justificata mai ales pentru unitatile de dimensiuni mijlocii si mari pentru ca acestea sa-si vanda intreaga productie.
Ca principal dezavantaj al acestei forme este faptul ca producatorul mai mic are controlul asupra vanzarilor, iar datorita preturilor mari apare si riscul necomercializarii produsului in totalitate (nerecuperarea banilor la timp).
Este specific produselor agroalimentare cu termen de valabilitate mai mare, respectiv produselor agroalimentare provenite din import. Se practica de catre unitatile agroalimentare care se adreseaza pietei nationale sau pietei externe.
altor produse perisabile. Acest sistem reprezinta o forma specifica de canal lung, menit sa contribuie la omogenizarea productiei din punct de vedere calitativ.
