SISTEMUL LOGISTIC - Structura sistemului logistic

SISTEMUL LOGISTIC

Elaborarea politicii de distributie a firmei, care sa contribuie la infaptuirea obiectivelor sale de marketing , presupune nu numai stabilirea canalelor de distributie , dar si formularea strategiei si tacticii referitoare la distributia fizica , respectiv logistica marfurilor. Practica arata ca deciziile luate in acest domeniu pot avea implicatii profunde atat asupra costurilor de marketing , cat si asupra calitatii activitatii inteprinderii, a gradului de satisfacere a intereselor consumatorilor si utilizatorilor cu bunuri sau servicii.

Distributia fizica/ logistica nu mai reprezinta doar un simplu ciclu de activitati de facilitare a circuitului produselor si serviciilor de la producator la consumator ci constituie un instrument foarte eficient al politicii de marketing a inteprinderii.

In cursul ultimelor decenii , specialistii in domeniul marketingului au utilizat diversi termeni pentru a descrie fluxul fizic al marfurilor de la punctul de origine la cele de utilizare . conceptul initial de " distributie fizica" a fost inlocuit de concepte mai cuprinzatoare , cum sunt " logistica" si " managementul lantului de aprovizionare/ furnizare'.

Una din definitiile de inceput ale distributiei fizice este cea propusa de Asociatia Americana de Marketing. Conform acestei definitii , distributia fizica consta in " miscarea si manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel in care sunt consumate sau utilizate".

Termenul "logistica" a inceput sa fie tot mai frecvent folosit in anii '80. Initial, distributia fizica si logistica au fost considerate sinonime. La sfarsitul deceniului al noualea, conceptul de logistica a inceput sa fie considerat mai complex , decat distributia fizica , un important mijloc concurential de obtinere a avantajului competitiv. Un exemplu semnificativ in privinta mutatiilor conceptuale care au avut loc in acest domeniu este faptul ca , in anul 1991, Consiliul Managementului Logistic, o prestigioasa organizatie profesionala din SUA a inlocuit termenul de management al distributiei fizice prin cel de logistica, pe care l-a definit astfel:"procesul de planificare , implementare si control al fluxului si depozitarii eficiente si eficace a bunurilor, serviciilor si informatiilor legate de acestea, de la punctul de origine la punctul de consum , cu scopul de a corespunde cerintelor clientului".

In prezent , logistica este considerata o competenta care conecteaza orice inteprindere cu clientii si furnizorii ei prin intermediul a doua fluxuri intercorelative - fluxul marfurilor si cel al informatiilor. Continutul acestui concept este mai amplu decat cel de distributie fizica.Numerosi specialisti considera ca distributia fizica este doar una dintre conceptele logisticii. Dintr-o astfel de perspectiva , la nivelul unei inteprinderi producatoare , sistemul logistic include trei componente majore:

a)       distributia fizica. In canalul de marketing , operatiunile de distributie fizica efectuate de intepridere vizeaza asigurarea disponibilitatii produselor pentru clienti. Obiectivul urmarit este de a oferi utilitati de forma, cantitate , timp si loc, solicitate si asteptate la nivelurile din avalul canalelor de marketing in care firma este implicate.

b)      activitati de sustinere a productiei. In aria responsabilitatilor logice nu este inclusa desfasurarea efectiva a intregului proces de productie. Contributia logisticii in domeniul productiei se refera doar la asigurarea materialelr , componentelor si produselor in curs de prelucrare, in cantitatile necesare desfaurarii activitatilor de productie, in concordanta cu programul de productie stabilite. Ansamblul activitatilor de sustinere a productiei se refera la fluxurile materiale din intertiorul inteprinderii.

c)       aprovizionarea. Activitatile de cumparare ( achizitionare, procurare) a materiilor prime, materialelor, componentelor sau produselor finite necesare indeplinirii obiectivelor firmei sunt operatiuni de natura logistica. Aceasta componenta a sistemului logistic se refera la relatiile ce se stabilesc intre firma si furnizorii ei, respective nivelurile situate in amonte fata de inteprindere.

Eficienta logisticii presupune corelarea celor trei componente ce reunesc activitati desfasurate deopotriva in interiorul inteprinderii cat si la interfata cu secventele din aval si amonte in cadrul canalelor de marketing. Conceptul de logistica este deopotriva aplicabil inteprinderilor producatoare , angrosiste, detailiste,etc.

In cazul intermediarilor implicati in distributia cu ridicata si cu amanuntul structura sistemului logistic difera insa in raport cu cea specifica inteprinderilor producatoare , cuprinzand numai doua dintre cele trei prezentate respective aprovizionarea si distributia fizica. Prin operatiunile logistice specifice , aceste firme creeaza la randul lor, valoare semnificativa pentru clienti .

Utilizarea conceptului de logistica reflecta preocuparea de a integra firma in mediul in care actioneaza, de a pune accentul pe relatiile sale cu furnizorii si clientii. In prezent, cooperarea dintre participantii la canalele de marketing este considerata o modalitate de a facilita indeplinirea cu succes a obiectivelor de marketing din domeniul distributiei. Reusita fiecarei inteprinderi depinde de armonizarea eforturilor sale cu cele ale furnizorilor si clientilor.

Relatiile de colaborare dintre firme dobandesc o importanta tot mai mare , fapt dovedit si de promovarea ideii de parteneriat intre firmele si canalele de marketing.

Pentru a obtine rezultatele pozitive scontate, relatiile interorganizationale de parteneriat presupun indeplinirea urmatoarelor criterii de baza:

excelenta individuala- fiecare participant are o contributie de valoare la realatia interfirme, aport bazat pe punctele forte proprii;

importanta- relatia de parteneriat trebuie sa aiba un rol hotarator in indeplinirea obiectivelor strategice pe termen lung ale fiecarui participant

interdependenta- viabilitatea relatiei depinde de existenta unei complementaritati intre parteneri pentru a face posibil ceea ce ei nu pot realize  in mod individual

investitiile- implicarea fiecarei parti este de lunga durata si presupune alocarea de resurse financiare si alte tipuri de resurse;

informatia- schimbul permanent de informatii in ambele sensuri este o conditie a reusitei actiunilor desfasurate pentru indeplinirea obiectivelor comune ale partenerilor

integrarea- intre organizartiile partenere se stabilesc legaturi la diferite niveluri, pentru a face posibila comunicarea si colaborarea,

institutionalizarea- responsabilitatile partenerilor sunt specificate in mod clar, intr-o forma oficiala care sa raspunda intereselor pe termen lung ale partilor;

integritatea- adevaratele relatii de parteneriat presupun din partea fiecarei firme participante un comportament care sa justifice increderea reciproca si sa faciliteze realizarea obiectivelor propuse.

In prezent progresele inregistrate pe plan mondial in domeniul tehologiei informatiei fac posibila cresterea eficientei operatiunilor logistice, ca rezultat al facilitarii comunicarii si accesului la informatii intre diferitele niveluri ale canalelor de marketing, in special prin intermediul schimbului electronic de date (EDI) si transferal electronic de fonduri( EFT)

Structura sistemului logistic

Din perspectiva conceptului de marketing, principalul obiectiv al sistemului logistic il reprezinta asigurarea serviciilor de natura logistica in conformitate cu cerintele consumatorilor si utilizatorilor. Pe ansamblu, se urmareste ca la un cost cat mai mic, sa se asigure cat mai multe utilitati de natura logistica, astfel incat nivelul satisfacerii nevoilor consumatorului sau utilizatorului sa fie cat mai ridicat din punct de vedere al logisticii produsului. Clientii sunt interesati sa intre in posesia produselor in momentul in care au nevoie de ele, in cantitatile dorite de ei, in locul dorit si la calitatea solicitata. De asemenea, consumatorii si utilizatorii doresc sa beneficieze de un sistem cat mai facil si mai eficient de plasare a comenzilor, sa poarta returna cat mai usor bunurile uzate, refolosibile. Satisfacerea acestor nevoi de natura logistica, in conditii de eficienta si de stimulare continua a cererii, reprezinta un obiectiv complex, pentru realizarea caruia este necesara o ampla activitate de cercetari de marketing si de conducere a tuturor operatiunilor logistice.

Sistemul logistic este compus dintr-un ansamblu de activitati ocazionate de trensferul produselor intre nivelurile canalelor de marketing, precum si din infrastructura necesara desfasurarii acestor activitati. Dintre activitatile de distributie fizica, cele mai importante sunt urmatoarele: transportul, stocarea, depozitarea, manipularea, sortarea, preambalarea, conditionarea, expedierea si receptia produselor, distributia inversa si fluxurile informationale privind logistica produselor.

Conducerea acestui sistem si integrarea sa eficienta in realizarea obiectivelor de marketing ale intreprinderii reprezinta o sarcina complexa si foarte greu de realizat.Activitatile de distributie fizica sunt extrem de diferite in privinta continutului, ele realizandu-se in momente si locuri diferite in circuitul produsului, de catre unitati apartinand unor structuri organizatorice diferite si ale caror obicetive nu sunt intotdeauna concordante.

Procesul decizional din domeniul logistic trebuie sa aiba in vedere cateva elemente deosebit de importante. Mai intai, desi diferite ca natura, activitatile din lantul logistic au menirea ca, impreuna, sa asigure un flux eficient intre originea si destinatia produsului. De exemplu, la prima vedere, lansarea comenzii pentru aprovizionarea cu un nou lot de marfuri s-ar parea ca nu are nimic comun cu trasnsportul acestora, dar, in realitate, ambele urmaresc ajungerea produselor in timp util, in calitatea necesara, la locul dorit de consumator sau utilizator. In al doilea rand, o decizie care vizeaza o anumita activitate logistica, in mod automat poate determina o decizie in alt domeniu logistic. Astfel, trecerea la o noua modalitate de transportare a unui produs conduce la schimbari in politica de stocare si depozitare a acestuia. In al treilea rand, deseori, o decizie luata in domeniul logistic este resimtita pe un alt plan functional al unitatii economice. De exemplu, modificarea numarului de puncte depozitare poate conduce la nevoi suplimentare de fonduri banesti pentru finantarea diferentei de stoc.

Aceste specificitati au implicatii asupra conducerii activitatilor logistice ale unor intreprinderi. Numai o viziune sistemica poate asigura angrenarea tuturor componentelor distributiei fizice intr-un tot unitar, integrat, precum si colerarea necesara, la nivelul intreprinderii si din exteriorul acesteia. Pe de alta parte, notiunea de logistica trebuie considerate intr-un sens mai larg, ea cuprinzand nu numai fluxurile de produse, ci si fluxurile informationale conexe.

Transportul produselor este considerat cea mai importanta componenta a mixului logistic, ea detinand, de obicei, aproape doua treimi din costurile aferente tuturor activitatilor logistice. Acest domeniu necesita luarea de decizii cu o frecventa foarte ridicata si care, deseori, trebuie reconsiderate la mici intervale de timp, din cauza schimbarii restrictiilor existente in momentul adoptarii lor. Deciziile privitoare la transportul produselor se inscriu pe intregul circuit al acestora si isi exercita impactul asupra tuturor activitatilor din lantul logistic. Printre cele mai importante arii decizionale vizand transportul produselor, pot fi mentionate: alegerea modalitatii de transport, alegerea rutelor de transport si programarea operativa a vehiculelor pentru transportul produselor.

Selectarea celei mai potrivite modalitati pentru transportul unui produs necesita luarea in considerare a influentei unei multimi de criterii tangibile si intangibile, cum sunt: disponibilitatea mijloacelor de transport in locurile dorite, costul transportului, durata acestuia, siguranta in respectarea termenelor, gradul de adaptabilitate la cerintele specifice de transport impuse de particularitatile produsului,masura in care asigura accesul la locurile dorite, capacitatea de a asigura mentinerea calitatilor si a integritatii produselor. In functie de aceste criterii, se alege mijlocul de transport corespunzator sau o combinatie de mijloace.

Alegerea celei mai eficiente rute de transport contribuie in mod substantial la cresterea calitatii transportului si, in consecinta, a sistemului logistic. Prin aceasta, se urmareste minimizarea timpului de transport sau a distantei de parcurs de mijlocul de transport pana la destinatie. Exista doua tipuri de situatii in alegerea rutei de transport, dupa cum originea si destinatia produselor sunt situate in aceeasi localitate sau in localitati diferite. Pentru optimizarea rutelor pot fi folosite metode econometrice

( programare liniara, programarea cu numere intregi, programarea dinamica), metode euristice. Cand sunt antrenate mai multe mijloace de transport pentru realizarea volumului necesar de transport sau cand un singur mijloc de transport trebuie sa faca mai multe rute, se desfasoara o complexa activitate de programare operativa pentru realizarea transportului in cele mai bune conditii.

Strans legate de problematica transporturilor sunt deciziile care au ca obiect stocarea produselor, o alta componenta a sistemelor logistice, a doua ca pondere in totalul costurilor, capabila sa creeze utilitati de timp si loc. Pintr-o gestiune stiintifica a stocurilor se pot aduce importante economii de fonduri, paralel cu cresterea calitatii serviciilor logistice oferite consumatorilor. Obiectivul central urmarit il constituie asigurarea unei aprovizionari continue, adaptata specificului cererii si cu costuri mai mici. La nivel operational se concretizeaza in decizii referitoare la: marimea unei comenzi, frecventa si momentul lansarii comenzilor, marimea stocului de siguranta pentru evitarea rupturilor de stoc. Printr-o politica rationala de stocare, se constituie stocul de produse necesare, la momentul potrivit, urmarindu-se minimizarea numarului rupturilor de stoc, ca si a costului total aferent stocarii.

In procesul decizional, vizand o gestiune stiintifica, se cer luate in considerare unele elemente ale mecanismului stocarii, intre care, oscilatiile imprevizibile in manifestarea cererii, incertitudinea legata de timpul de satisfacere a unei comenzi, necesitatea combinarii mai multor produse in procesul de aprovizionare si stocare, existenta mai multor puncte pentru stocareaa produselor, in diferite etape ale circuitului acestora, posibilitatea aplicarii unor rabaturi la cantitatile considetate. In general, minimizarea costului total se face pe baza unei foarte atente analize a costurilor de stocare propiu-zise (c1), pe de o parte, a costurilor de lansare a comenzilor (c2) si a celor generate de rupturi de stoc(c3), pe de alta parte (fig 3). Cele din prima categorie cresc odata cu cresterea cantitatii de reaprovizionat, iar celelalte scad.Luarea celor mai corecte decizii in problemele de stocare este conditionata de obtinerea informatiilor necesare si de conceperea unor modele decizionale adecvate.

Fig II.1  Costurile stocarii [1]

Intre activitatile care compun lantul logistic , depozitarea are , de asemenea un rol,important. Amplasarea, proiectarea si alegerea spatiilor de depozitare aflate in punctele nodale ale circuitului fizic al produselor, in vederea realizarii in conditii de eficienta a functiilor care le revin , angreneaza numeroase decizii. Dar nu intotdeauna se folosesc unitatii proprii de depozitare ci deseori , se apeleaza la serviciile altor unitati, specializate in prestarea acestui gen de servicii.

Pentru indeplinirea functiilor sale , orice unitate de depozitare organizeaza o serie de activitati , toate acestea presupunand luarea de decizii dintre cele mai diverse. In aceste unitati se realizeaza receptia produselor intrate , se asigura pastrarea si protectia lor, sortarea , constituirea loturilor corespunzatoare etapelor urmatoare ale circuitului logistic , pregatirea lor pentru expediere, etc.

Manipularea fizica a produselor in diferitele faze ale circuitului logistic exercita un puternic impact asupra nivelului de satisfacere a nevoilor consumatorilor si asupra eficientei distributiei fizice. Printer obiectivele prioritare ale acestei activitati se inscriu minimizarea costurilor de manipulare si utilizarea la maximum a spatiilor de depozitare. Deciziile in acest domeniu urmaresc stabilirea celei mai bune marimi a lotului supus supus unei manipulari , alocarea achipamentelor de depozitare si a celor de manipulare manuala, partial mecanizata sau total mecanizata.