|
|
|
Ceea ce motiveaza calculul valorii unei intreprinderi nu este numai realizarea unei operatiuni de vanzare sau de cumparare, de cele mai multe ori aceasta folosind necesitatilor de gestiune.
La ce poate servi valoarea unei intreprinderi? Cand trebuie sa se dispuna de asemenea valoare? In ce situatii valoarea intreprinderii este utila? Pentru a raspunde la intrebari trebuiesc mai intai precizate (clarificate) situatiile, circumstantele, in care se utilizeaza aceasta valoare.
Se cunosc urmatoarele situatii:
1.1.situatii exceptionale;
1.situatii curente.
1.1. In situatiile exceptionale este necesar a se evalua intreprinderea sau subansamblurile sale pentru a face fata la doua evenimente: schimbari in structura capitalului si operatiuni de crestere (descrestere) externa.
a1) Schimbari in structura capitalului - O schimbare in structura capitalului este o operatiune prin care se modifica in cantitate sau in destinatie drepturile reprezentative a proprietatii intreprinderii ce privesc urmatoarele situatii:
.cresterile (diminuarile) capitalului social;
.cesiunea (cumpararea) totala sau partiala a actiunilor tertelor persoane in urma unei actiuni de arbitraj;
.introducerea la bursa;
.lichidarea intreprinderii.
Orice transfer de proprietate se face pe baza unui schimb monetar. In acest caz valoarea este necesara pentru a servi ca referinta la stabilirea pretului ce va fi platit, cat si pentru a fixa termenii acestui schimb.
a2) Operatiuni de crestere (descrestere) - Este imperativ de a avea o valoare a intreprinderii cand cumpara (dobandeste) sau vinde global sau partial ansambluri productive deja existente. Aceasta valoare serveste drept baza pentru negocieri, dar ea intervine (se foloseste) mai ales pentru a justifica pozitiile contabile, juridice si fiscale care se adopta in cazul acestor operatii.
Principalele operatiuni se refera la:
.absorbtia unei intreprinderi;
.fuziunea cu o alta intreprindere;
.luarea de participatii intr-o alta intreprindere;
.sciziunea unei societati;
.aportul partial de active a unei intreprinderi la alta.
Remarcam ca primele doua situatii (fuziunea si absorbtia) presupun o evaluare unitara si corelata a intreprinderilor ce pot fi doua sau mai multe.
Aceste evenimente nu sunt asa de frecvente si intervin relativ rar in viata unei firme si cu atat mai rar daca firma este de mica marime. Desi asemenea situatii sunt putin probabile la o anumita data, simplul fapt ca ar fi posibile justifica calculul periodic al valorii intreprinderii.
Conducatorii, cat si proprietarii de intreprinderii, risca sa piarda sau sa castige destui bani cu ocazia unei astfel de operatii, este deci important pentru ei de a sti in ce conditii vor aborda respectivul caz. In alti termeni ei au tot interesul de a urmari cum evolueaza parametrul cheie a acestei situatii care este valoarea firmei.
Evidentiem ca in ipostazele mai sus prevazute intervin de obicei terte persoane externe intreprinderii. In asemenea cazuri este necesar a se pune de acord cu aceste persoane asupra valorii de schimb, ceea ce implica o negociere.
Astfel, atunci cand se procedeaza la evaluarea intreprinderii in una din cele doua situatii, valoarea obtinuta nu poate fi decat baza necesara negocierii ce va avea loc intre parteneri. Orice calcule ce vor fi facute nu au un alt interes decat de a furniza repere obiective unei discutii care va ramane puternic subiectiva.
Evaluarile in cazuri exceptionale reprezinta in majoritate misiuni (sau sarcini) cerute cabinetelor sau serviciilor specializate. Din ratiuni evidente, interventia unui expert independent si recunoscut este adesea ceruta de partile participante.
1. Situatiile curente (ordinare). In practica economica este util a se proceda la evaluarea intreprinderii, eventual a unuia sau a mai multor subansambluri ale sale, pentru a raspunde necesitatilor impuse de gestiunea curenta. Pana nu demult interesul si importanta unei astfel de analize nu aparuse ca prioritare pentru conducatorii de intreprindere care vedeau in aceasta analiza, in modul cel mai general o risipa de timp si de resurse. Dar importanta crescatoare acordata variabilelor financiare in gestiunea intreprinderii, au evidentiat necesitatea si oportunitatea unor astfel de calcule economico-financiare. Tot mai numerosi sunt managerii care-si dau seama de faptul ca indicatorii de gestiune ce au la baza marimile oferite de evaluarea intreprinderii se cer a se calcula si verifica la perioade cat mai mici posibile.
Insasi serviciile de control de gestiune sunt confruntate cu nevoile (necesitatile) in crestere, in domeniu sau in materie de evaluare. Integrarea metodelor de evaluare in procesul de gestiune interna a intreprinderii marcheaza cu certitudine un progres considerabil in sensul ameliorarii, imbunatatirii calitatii deciziilor luate. Alocarea resurselor nu poate fi cea mai buna decat daca se are in vedere valoarea reala a acestor resurse, prin evaluare, o alocare riguroasa permite evitarea risipei lor.
In mod curent conducerea trebuie sa dispuna de valoarea intreprinderii, deci este necesara evaluarea, pentru faptul ca aceasta (valoarea intreprinderii) reprezinta:
a. Un criteriu de masura a gradului de realizare a obiectivelor;
b. Instrument de negociere cu tertii;
c. Element de baza a unor calcule economice;
d. Instrument de informare a tertelor persoane.
a. Criteriu de masura a gradului de realizare a obiectivelor
Printre obiectivele fundamentale ale unei intreprinderi se afla maximizarea bogatiei (veniturilor) actionarilor a carui realizare sau nerealizare este sanctionata sub o forma sau alta de reactia proprietarului sau proprietarilor ei. Calculul periodic al valorii intreprinderii, la un moment dat, permite furnizarea unor indicatori despre gradul de realizare a obiectivelor cat si a riscului unor sanctiuni. Valoarea poate astfel deveni un indicator de performanta foarte util pentru autoritati care nu sunt direct implicate in procesul de gestiune a acestei intreprinderi dar care doresc sa aiba, sa pastreze, un minim de control asupra ei.
O determinare a valorii poate fi utila autoritatilor care sunt direct implicate in procesul de gestiune. In cadrul controlului performantelor intreprinderii sau a performantelor subdiviziunilor organizationale intreprinderea poate utiliza drept criteriu de gestiune valoarea globala pe total sau pentru o anumita parte componenta a intreprinderii. In cazul unor grupuri industriale sau financiare cu putere economica, valoarea lor se bazeaza pe valoarea fiecarei filiale. Fiecare filiala este judecata nu numai prin prisma capacitatii sale de a genera beneficii si a contributiei la trezorerie, cat mai ales prin contributia sa asupra valorii globale a grupului. Interesul major a unei astfel de abordari este de a evita ca managerii filialelor sa nu sacrifice rentabilitatea pe termen lung, rentabilitatii pe termen scurt.
In asemenea situatii, alegerea metodei de evaluare nu este un lucru simplu caci ea trebuie sa fie neutra atat manipularilor de informatii accesibile filialelor dar si sa faca obiectul unui larg consens. Este pentru aceasta necesar de a pune la punct metode de calcul care sa fie in acelasi timp obiective dar si acceptabile.
b. Un instrument de negociere cu tertii
Exista diverse exemple de negocieri in care este indispensabil sa se dispuna de o evaluare fie a intreprinderii ca un tot unitar, fie a unei/unor parti componente. Se pot, cu titlu de exemplificare, preciza situatiile:
.negocierea unui contract cu o societate financiara care pretinde evaluarea puterii financiare a intreprinderii si a garantiilor reale pe care ea le poate oferi;
.negocierea unui contract de asigurare care necesita o evaluare a elementelor supuse riscului;
.negocieri cu alte intreprinderi in ipoteza unui parteneriat;
.negocieri cu administratiile fiscale.
c. Un element de baza pentru o serie de calcule economice
In cadrul gestiunii operationale, intreprinderea este adesea adusa in situatia de a apela la modele de calcul economic ce folosesc marimi valorice. Este necesar, in aceste situatii, de dispune de o masurare si apreciere cat mai reala a elementelor valorice, cum ar fi:
.calcul costului capitalului;
.cercetarea resurselor financiare potentiale ca urmare a unei subevaluari (la un imobil, un brevet, etc.);
.determinarea exacta a valorii elementelor
folosite pentru a calcula un indicator de forma generala: 
.
d. Un instrument de informare a tertilor
Orice ansamblu de entitati din afara intreprinderii este interesat de evaluarea acesteia. Astfel:
.actionarii, din ratiuni de administrare a portofoliilor, modul de plasament;
.bancile, pentru a-si completa o serie de informatii privitoare la intreprindere;
.alte intreprinderi, in ideea unei colaborari;
.statul si fiscul, pentru a percepe taxe si impozite.
