Renta - Natura rentei

Renta - Natura rentei

Fiind legata de folosirea unuia dintre principalii factori 'originari' - pamantul, renta a angajat consistent discursul teoretic inca din perioada de afirmare a stiintei economice. Willian Petty, François Quesnay, Adam Smith, David Ricardo si Karl Marx si‑au facut o preocupare esentiala din a explica natura si formele pe care le imbraca renta.

In general, se admite ca pentru faza clasica a stiintei economice teoria rentei a castigat, explicativ, notional si in planul mecanismului de formare, prin contributia decisiva a lui Ricardo si Marx. Cum pentru acea perioada pamantul era socotit principalul factor de productie, renta a imbracat forma rentei funciare si a fost definita de Ricardo, reprezentativ si acoperitor, ca fiind ' acea parte din produsul pamantului care se plateste landlordului pentru folosinta fortelor originale si indestructibile ale solului'⁴. In circumstantele de atunci renta era explicata plecand de la:

proprietatea privata asupra pamantului;

'legea fertilitatii descrescande' a solului, ca forma a legii randamentelor neproportionale;

modul specific de formare a preturilor agricole in conditiile unei oferte de pamant relativ fixe.

Modul in care Ricardo, completat de Marx, a explicat renta a ramas de referinta. Teoria neoclasica in varianta marginalista dar si contemporana a preluat esentialul din ceea ce a oferit Ricardo. In plus, prin extensie si generalizare, a tratat renta sub forma rentei economice ca venit obtinut prin inchirierea folosintei oricarui factor de productie disponibil in cantitate limitata: pamant, zacaminte de petrol, aur, dar si jucatori de fotbal, aviatori etc.

Pentru A. Marshall, de exemplu, renta este un surplus situat dincolo de costul de productie maxim admis de 'zgarcenia naturii'.

Fig. 10.14., fidela conceptiei marshalliene despre renta, ne arata ca unei doze suplimentare de factor compozit (pamant plus munca), P+L, ii corespunde o productie (Q) aditionala descrescatoare. N este punctul in care pretul posibil de obtinut pe piata abia acopera costul de productie. Dincolo de acest punct (linia punctata), continuarea productiei se soldeaza cu pierderi. Suprafata cuprinsa intre punctele OQN(P₁L₁) reprezinta valoarea totala a productiei obtinute. Dreptunghiul OMN(P_lL₁) reprezinta costul de productie. Suprafata hasurata MQN, reprezinta 'surplusul' cuvenit proprietarilor factorilor de productie, in cazul acesta renta.

De o maniera generala, plecand de la oferta fixa de factori de productie, mecanismul rentei economice poate fi prezentat astfel:

Dupa cum se observa, oferta de factor de productie este rigida si insensibila la modificarile de pret. Ea se intalneste cu cerereaC₀ in punctul E₀ pentru a forma pretul de echilibru p₀. Dar la acest pret cererea nu este saturata. Orice crestere a cererii pentru serviciile factorului de productie in discutie va deplasa curba cererii factorului in sus si la dreapta. Intregul surplus (suprafata hasurata) determinat exclusiv prin cresterea cererii (si, ca o consecinta, a pretului), gandit, fie in expresie fizica, fie valorica, imbraca forma rentei.