|
|
|
Comportamentul managerial și cheia succesului
S-a constatat ca managerii cu o buna pregatire in domeniul psihologiei organizaționale au posibilitatea sa dezvolte abilitațile native ale angajaților și sa-i foloseasca eficient. Știind aceste lucruri putem afirma ca personalitatea, aptitudinile, temperamentul, caracterul și comportamentul managerului sunt hotaratoare in cadrul organizarii activitaților unui colectiv de munca, respectiv in atingerea diferitelor obiective.
Mai intai de toate sa vedem insa ce inseamna a fi manager.
Exista opinii diferite in ceea ce privește definirea managerului (cadru de conducere). P.Drucker considera ca managerii sunt atat conducatorii propriu-ziși cat și specialiștii și alte persoane care pot lua decizii cu influența asupra activitații intreprinderii, exceptandu-i insa pe maiștri.
P.Bolinet susține ca un conducator este o persoana care-și obține rezultatele prin alții. Definiția adoptata de majoritatea specialiștilor este: orice persoana care ocupa o funcție de conducere intr-o organizație socio-economica reprezinta un manager (cadru de conducere), indiferent de treapta ierarhica pe care se afla. Se considera ca managerul unei intreprinderi este persoana care acționeaza pentru transformarea sarcinilor in acțiuni concrete, pentru folosirea eficienta a resurselor intreprinderii și creșterea profitului, pentru mobilizarea salariaților in procesul muncii și motivarea acestora.
Personalitatea managerului trebuie sa se plieze pe cerințele specifice ale intreprinderii, care depind la randul lor de etapele evoluției acesteia. In funcție de coordonatele diagramei respective, care se concretizeaza in cele mai multe cazuri in accentuarea flexibilitații, centralizare cu intarirea controlului, perfecționarea organizarii proprii, insoțite de consolidarea firmei și continuitatea stilului de conducere, și, in sfarșit, dezvoltarea, insoțita de competitivitate, expansiune, maximizarea rezultatelor economice, asigurarea resurselor umane, putem defini mai multe profiluri ale managerului: mentor, inovator, negociator, producator, director, coordonator, supraveghetor, diplomat, etc.
Managerii reprezinta un grup de persoane imputernicite, special pregatite, care orienteaza, coordoneaza si dirijeaza activitatea tuturor membrilor unei organizatii spre indeplinirea intocmai a obiectivelor prestabilite. Mai precis, managerii sunt persoane care detin, in cadrul organizatiilor, functii de conducere ce implica atributii de coordonare, organizare, dispozitie, comanda si control. Ei reprezinta factorii principali ai oricarui proces decizional, influentand direct, prin activitatea lor, actiunile si comportamentul altor persoane.
Managerii trebuie sa posede anumite calitati, care sa le permita sa desfasoare activitati de conducere, sa influenteze actiunile altor oameni si sa obtina rezultate prin activitatile acestora. In acelasi timp, managerii trebuie sa posede o temeinica pregatire manageriala, stiintifica, o reala capacitate de a conduce si talent organizatoric.
Acestea reprezinta acele trasaturi esentiale, proprii tuturor persoanelor cu functii de conducere, indiferent de profesia de baza, nivelul postului, profilul organizatiei sau natura activitatii.
Caracteristicile managerului se pot grupa in doua categorii:
1. Caracteristici specifice domeniului de activitate al organizatiei (cunostinte profesionale, capacitate de concentrare, aptitudini de munca, energie, perspicacitate, memorie etc.).
2. Caracteristici specifice activitatii de conducere (capacitate de a lua hotarari, abilitate de a lucra cu oamenii, de a-i dirija si conduce, stabilitate emotionala, creativitate, suplete intelectuala, receptivitate fata de nou, spirit de disciplina, de raspundere, devotament, fermitate, perseverenta s.a.).
Prin intermediul acestor calitati, managerii poseda asa-numita capacitate de conducere, respectiv acea influenta interpersonala pe care o exercita asupra subordonatilor in procesul stabilirii si realizarii obiectivelor.
Caracteristicile definitorii ale unui manager sunt:
. dubla profesionalizare, reflectata de cunostintele si calitatile ce pun in evidenta competenta profesionala, pe de o parte, si competenta de a conduce, pe de alta parte;
. capacitatea de a dezvolta un sistem eficient de relatii cu subordonatii si de relatii intre subalterni, prin intermediul carora sa se constituie un climat de munca favorabil performantelor;
. modelarea unui comportament propriu care sa-l influenteze pe cel al subalternilor si sa-l orienteze spre obtinerea de rezultate concrete, corespunzatoare obiectivelor stabilite;
. autoritatea cu care este investit - autoritatea formala, specifica functiei pe care o ocupa managerul in organizatie. Aceasta autoritate se impleteste organic cu autoritatea profesionala si, de cele mai multe ori, cu autoritatea neformala, care se obtine prin recunoasterea de catre subordonati a capacitatii managerului de a conduce;
. creativitatea, necesara pentru a face fata cu succes solicitarilor generate de schimbarile tehnice, tehnologice, sociale etc. cu care se confrunta o organizatie;
. puterea de rezistenta la solicitari: de regula, managerii sunt supusi stresului decizional, presiunii timpului, a raspunderii etc.
. simt ridicat al responsabilitatii, care confera managerului un anumit statut in fata subalternilor.
Aceste caracteristici ale managerului sunt influentate de calitatea factorului uman cu care lucreaza, deoarece managerul trebuie sa-si modeleze comportamentul, atitudinea si stilul de munca corespunzator subordonatilor.
De asemenea, un rol important il detine situatia concreta in care este plasat managerul, respectiv tipul de organizatie, situatia economica si financiara a acesteia, obiectivele pe care le are mediul economico-social in care functioneaza organizatia, restrictiile de care trebuie sa tina seama, gradul de libertate care i se acorda, reglementarile juridice existente, etc.
Nu in ultimul rand, prezinta importanta aptitudinile, temperamentul, caracterul si personalitatea managerului, respectiv acele elemente care tin de profilul psiho-social al acestuia. Personalitatea managerului se reflecta in ansamblul trasaturilor, insusirilor, capacitatilor si aptitudinilor acestuia, care se concretizeaza in comportamentul practic si sunt valorificate in managementul organizatiei.
Tocmai pentru ca un manager trebuie sa fie un lider, un conducator, personalitatea acestuia are un efect important asupra a numeroși factori, ca de exemplu echipa pe care o conduce, sarcina care trebuie indeplinita, etc.
Personalitatea managerului
Psihologia considera personalitatea ca un macrosistem al invarianților informaționali și operaționali, ce se exprima constant in conduita și sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect (cf. Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978, p. 532-533).
Personalitatea individului este o trasatura care se dezvolta permanent in timp, sub incidența tuturor factorilor de mediu, sociali, culturali și educaționali cu care omul vine in contact de-a lungul dezvoltarii sale.
Personalitatea manageriala nu este un dat și nu poate fi asimilata in baza exclusiva a unor deprinderi cognitive. Ea se construiește treptat, in timp, practica efectiva avand un rol deosebit de important in conturarea și definitivarea acesteia.
Psihologia manageriala studiaza personalitatea managerului din perspectiva realizarii funcțiilor sale: prevederea, decizia, organizarea, comanda, coordonarea și controlul.
Psihologia manageriala se ocupa cu investigarea sistemului psihic și implicarea lui in actul și procesul managerial. Ea pune in evidența ponderea diferitelor fenomene psihice in realizarea performanta a activitații manageriale.
Psihologia manageriala are in vedere relațiile dintre manager și colaboratori, se intereseaza de optimizarea lor in vederea realizarii funcțiilor manageriale intr-un mod silențios, cu minimum de efecte tensionale și conflictuale, și maximum de activitați cooperante, productive și de satisfacție.
Prin cooperare cu psihologia comportamentala, psihologia manageriala studiaza comportamentul managerului in realizarea creatoare a funcțiilor manageriale.
Ținand seama de faptul ca nu toți cei care ocupa funcții manageriale au și calitați reale de manageri, psihologia manageriala se intereseaza intre altele și de selecția pe criterii valorice și pregatirea profesionala a managerilor, avand in vedere atat fondul lor de predispoziții, cat și capacitatea de invațare a activitații manageriale spre a deveni performanți.
Capacitatea managerului se definește prin reușita in a influența colaboratorii sa obțina maximum de eficiența și maximum de satisfacții socio-umane. Managerul trebuie sa-i faca pe alții sa faca. (Tr. Herseni, Psihologia organizarii intreprinderilor industriale, Editura Academiei, București, 1969).
Principala funcție a managerului "Consta in coordonarea eforturilor unui grup, in organizarea și indrumarea acestuia in așa fel incat sa se asigure realizarea optima a sarcinii de indeplinit, atingerea scopului urmarit" (Tr. Herseni, 1969 ).
A fi un bun manager, adica a proba o capacitate manageriala buna nu presupune a indeplini efectiv sarcinile sau obiectivele ce sunt subsumate unei anumite activitați, ci dimpotriva, inseamna capacitatea acelei persoane de a coordona și conduce un grup de oameni pe care sa ii mobilizeze in vederea obținerii rezultatelor scontate.
Activitatea manageriala este una complexa, ea avand inglobata atat o componenta educaționala, profesionala cat și una umana. Arta de a dialoga cu subalterni, de a gasi modalitatea optima prin care trebuie sa transmiți sarcinile de servici sau sa fixezi obiectivele ce trebuiesc atinse in cadrul realizarii unei activitați performante, este una dintre caracteristicile de baza ale unei personalitați manageriale de succes.
Aptitudinile, temperamentul și caracterul sunt considerate drept insușiri psihice de baza ale personalitații.
Parțile pot fi socotite subsisteme, compuse și ele din elemente (sau subelemente, nuanțe, detalii, aspecte etc.).
Se evidențiaza faptul ca in condiții grave, de criza, ce pun in pericol existența structurii organizaționale (instituției, firmei etc.) sunt preferați conducatorii energici, autoritari, curajoși, deciși, ce se orienteaza repede in context, chiar daca recurg la mijloace ferme pentru a depași obstacolul).
Pe cata vreme, in situații normale, in care se cer decizii bine chibzuite, bazate pe depistarea și analiza completa a alternativelor, sunt preferați conducatorii calmi, bine echilibrați, rabdatori, cu masura, democrați, cu deplina stapanire de sine, cu un rol tonifiant și stimulativ in activitatea grupului (Tr. Herseni, 1969).
Temperamentele sunt modalitați comportamentale dinamice, ce se manifesta diferențiat atat in raport cu sarcina ce trebuie rezolvata, cat și in relațiile umane.
In literatura de specialitate exista doua direcții de investigare a stilului managerului.
1.De natura funcționala - in care se cerceteaza stilul managerial (democrat, autoritar, permisiv) sub raportul manifestarilor, facand abstracție de structura persoanei; aceasta direcție de cercetare a acumulat o vasta experiența, și-a diversificat tipologia.
2.De natura structurala - care investigheaza stilul managerial pornind de la structura persoanei, funcțiile stilistice, fiind deduse din structura.
Ambele direcții de cercetare sunt complementare, intregindu-se reciproc.
Stilul managerial consta intr-o serie de particularitați ale persoanei prin care managerul realizeaza fiecare din funcțiile manageriale, și care trebuie raportat și la structura, specificul și dinamica microgrupului in care managerul iși exercita activitatea de conducere.
Caracterul unei persoane și stilul ei de a conduce este de asemenea extrem de important.
Caracterul poate fi definit ca o constelație de atitudine, valori, norme, acte de conduita, fenomene cognitive, afective și volitive, integrate intr-un sistem complex, deschis, relativ stabilizat.
Conținutul caracterului este dat de o mulțime de trasaturi :
- orientarea caracterului = capacitatea persoanei de a selecta influențele externe, naturale și socio-culturale dupa criterii moral-valorice;
- stapanirea de sine = posibilitatea de a-și domina impulsurile, de a amana reacția atitudinal-comportamentala, sau in anumite condiții impuse de imprejurari, de a direcționa conform normelor moral valorice, sau de a o suprima total;
- bogația caracterului = multitudinea și complexitatea atitudinilor, valorilor, normelor asimilate care au devenit elemente perene ale persoanei;
- consistența = concordanța dintre idee, atitudine, vorba și fapta;
- generozitatea = sensibilitatea fața de nevoile altora, dorința de a le veni in ajutor intr-o forma dezinteresata, compasiune;
- puterea = capacitatea persoanei de a domina imprejurarile și de a se domina pe sine;
- suplețea = deschiderea persoanei la lumea valorilor;
- disciplina = incadrarea unei persoane intr-un sistem de norme și respectarea lor cu strictețe;
- optimismul = increderea persoanei in sine, in ceilalți și in viața.
Psihologia manageriala este o componenta indispensabila conturarii unei personalitați manageriale complexe și performante. Din pacate, pana in prezent, majoritatea managerilor ce ocupa funcții de conducere nu au la baza o pregatire solida și fundamentata in mod științific. Ei conduc de cele mai multe randuri in mod empiric, fara a avea fundamentari serioase și riguroase vis-a-vis de deciziile pe care le iau.
Dialogul cu subalternii este facut de cele mai multe ori in virtutea educației generale primite in familie sau școala, fara a da importanța formelor specializate de dialog social și profesional cu care un manager ar trebui sa opereze.
Formarea unui manager, presupune o bogata activitate de perfecționare profesionala, pe principii științifice și intr-un mediu socio-economic adecvat.
A fi manager nu este o calitate, un lucru cu care te naști, ci o deprindere care se dezvolta și se perfecționeaza continuu pe tot timpul vieții.
Pe langa personalitate, un alt element la fel de important pentru ca o persoana sa fie un manager bun, e definit de comportamentul acestuia.
Comportamentul managerial
Comportamentul se concretizeaza intr-o suita de evenimente, fapte, acțiuni, reglate psihic, conștient și voluntar, avand drept cauza situațiile din viața cu care se confrunta și interacționeaza persoana. Comportamentul managerilor trebuie sa se incadreze in cerințele transformarii fiecarui grup de salariați, intr-o echipa, pentru a crea o atmosfera propice muncii eficiente.
Principalele reguli ale unui astfel de comportament sunt urmatoarele:
- sa respecte personalitatea fiecarui individ
- sa fie preocupat de gasirea celor mai potrivite modalitați de cunoaștere nemijlocita a personalului
- sa trateze in mod diferențiat salariații, subordonații, ca și colaboratorii, pe baza cunoașterii corecte a deprinderilor, aptitudinilor, cunoștințelor și comportamentelor acestora
- sa acționeze permanent pentru amplificarea colaborarii ca și pentru crearea unui climat de incredere reciproca
- sa utilizeze competențele și responsabilitațile cu care este inzestrat, impunandu-se in fața subordonaților, in principal prin autoritatea cunoștințelor și numai in cazuri excepționale, prin constrangere
- sa aprecieze corect insușirile personalului pentru a nu pretinde mai mult decat este posibil
- sa recunoasca aptitudinile, calitațile, cunoștințele și deprinderile, performanțele subordonaților, ca pe un ansamblu de elemente stimulatorii ale procesului de atingere a obiectivelor intreprinderii(firmei)
- sa asigure comunicarea și aplicarea sancțiunilor cu mult tact și cu argumente cerute de situația sa in cadrul firmei
- sa informeze in timp util fiecare salariat, cu privire la modificarile ce vor afecta situația sa in cadrul firmei
- sa se foloseasca de exemplul personal in procesul de instruire a subordonaților
- sa fie imparțial
- sa-și controleze comportamentul in funcție de normele morale specifice culturii din spațiul geo-politic respectiv, ca și in funcție de cerințele menținerii unui climat de incredere și respect reciproc intre toți salariații intreprinderii(firmei).
Pentru ca managerul este un conducator, un lider, trebuie menționat ca acesta are un rol decisiv in cadrul unei intreprinderi.
Rolul conducatorului este de a informa, organiza, și planifica o institutie.
Conducerea reprezinta o putere asupra altora, cu capacitati de lider, care sa fie dorit, o putere impreuna cu oamenii, nu asupra lor, putere de decizie cu care poti sa misti masele, putere de interpretare care implementeaza idei.
Orice conducator trebuie sa castige increderea oamenilor și chiar suportul lor. In conducere, pentru o buna desfasurare a activitatilor nu trebuie sa se depașeasca 5-10% din totalul personalului.
Originea conducatorului poate fi: innascut, format (a urmat sa se formeze ca lider), latent (urmeaza sa fie lider), limitat (a stat in preajma unui lider).
Pentru a fi un bun organizator și sa stie cum sa conduca o institutie, managerul trebuie sa cunoasca regurile exterioare dar și interioare.
Conducatorul are urmatoarele roluri de indeplinit in relație cu instituția și cu oamenii pe care ii are in subordine:
in calitate de exercitare a rolului de cunoaștere a organizației, a tradițiilor, accepta sau respinge ceva, cauta imbunatatirea și ca totul sa fie cat mai bine;
in relatia cu oameni: sa-i ajute sa-și ajunga țelurile, comunica stategia de organizare, sa fie intelegator, se angajeaza in diferite misiuni spre a atinge un tel; rezultatele muncii sale si ale oamenilor pe care ii are in subordine reprezinta rolul cel mai important;
reproducere: sa fie un model de urmat pentru ceilalți;
respectul de sine și a colegilor este un factor care va determina ca ceilalți sa fie loiali managerului și gata de sacrificiu.
Organizarea constituie lucrul fundamental atat in sistemul organizational cat si pentru atribuirea functiilor si a activitatilor.
Organizarea presupune o activitate completa și anume cea de:
stabilire a coordonatelor formale ale sistemului pentru desfașurarea activitaților
delimitare a compartimentelor funcționale (sectoare, secții) și precizarea sarcinii (planificare)
distribuirea sarcinii prin resurse financiare, materiale și informale
ținerea evidențelor si pastrarea datelor
asigurarea funcționarii intregului ansamblu.
Un mare filosof spune: "Pentru o buna desfașurare a calitaților și activitaților se vede pornind de la procese bine definite".
Comportamentul managerial nu poate fi desparțit de stilul de conducere. Astfel stilurile manageriale au fost grupate in functie de diferite criterii, care se refera la urmatoarele:
1) atitudinea fata de responsabilitate;
3) initierea de structura si de consideratie;
4) preocuparea pentru productie si preocuparea pentru oameni;
5) preocuparea pentru productie, preocuparea pentru oameni si pentru eficienta;
6) tipul de motive, caracteristicile comunicatiei, natura cooperarii si modul de adoptare a deciziilor.
In functie de criteriile adoptate au rezultat mai multe categorii de stiluri manageriale:
a) stiluri unidimensionale;
b) stiluri bidimensionale;
c) stiluri pluridimensionale;
1) Atitudinea fața de responsabilitate:
Pe baza acestui criteriu stilurile de munca ale managerilor pot fi clasificate astfel:
stil repusliv - se caracterizeaza prin tendinta de a refuza promovarea in functii de conducere. De asemenea, manifesta un respect exagerat fata de independenta subordonatilor. In situatii deosebite va adopta solutii pripite si putin eficiente. Managerii stil repulsiv prezinta, in general, complexe de inferioritate, deci o redusa incredere in propriile forte.
stil dominant - desemneaza managerii caracterizati printr-un comportament orientat spre dobandirea puterii. Persoanele cu acest stil sunt dinamice, active si genereaza un climat caruia ii sunt specifice tensiunile, conflictele. Conducatorii cu stil dominat au in general o buna parere despre ei insusi, un grad ridicat al increderii in sine si convingerea ferma ca posturile de conducere le revin de drept, numai ei fiind apti si dotati sa duca la indeplinire in mod exemplar sarcinile legate de aceste posturi.
stil indiferent - subliniaza lipsa de interes fata de propria evolutie in ierarhie. Persoanele cu acest stil nu cauta in mod deosebit sa ocupe posturi de conducere, dar, odata promovate in aceste posturi, au toate sansele sa fie manageri eficienti. Eficienta managerilor cu un astfel de stil deriva din orientarea lor spre ponderatie si straduinta de a indeplini atributiile de conducere ce le revin cu aceeasi constiinciozitate ca si pe celelalte indatoriri.
2) Autoritatea exercitata de manager:
In cadrul acestui criteriu pot fi cuprinse doua sisteme de clasificare:
a) dupa categoriile de stil managerial;
b) dupa tipurile de zone.
Sistemul de clasificare a stilului managerial in grupe de stil a fost elaborat de Lippit si White.
Grupele de stil managerial:
Acest sistem de clasificare (pe grupe de stil) cuprinde:
a) stilul autoritar - este propriu acelor manageri care refuza sa accepte participarea subalternilor la indeplinirea atributiilor manageriale.
b) stilul democratic - este caracteristic managerilor care asigura participarea subalternilor la procesul de conducere.
c) stilul permisiv (Laisser-Faire) - se caracterizeaza prin evitarea oricarei interventii in organizarea si conducerea grupului, plasand accentul pe organizarea si conducerea spontana.
Clasificarea pe tipuri de zona:
Acest sistem de clarificare imparte conducatorii in doua zone dupa natura raportului de autoritate manifestat:
a) zona de exercitare a autoritatii conducatorilor din firma;
b) zona de libertate a colaboratorilor.
3) Inițierea de structura și considerație:
Acest stil managerial surprinde atat latura organizatorica cat si cea umana. Prin inițierea de structura Fleishman si Harris desemneaza orientarea managerilor spre organizare:
distributie de sarcini;
stabilirea componenței grupului;
stabilirea modului de realizare a sarcinilor.
Considerația se refera la tendinta managerilor de a se preocupa de motivarea subalternilor, privind subalternii ca pe egalii lor. Conducatorii cu acest stil managerial vor fi orientati cu precadere spre stabilirea unor relatii de incredere si reciprocitate.
4) Preocuparea pentru oameni și preocuparea pentru producție:
Conform acestui criteriu, stilul managerial este clasificat in functie de centrarea preocuparii managerului pe productie si pe oameni.
5) Interesul pentru producție, pentru oameni și eficiența:
W.I. Reddin identifica 8 categorii de stiluri manageriale, din care patru sunt apreciate ca eficiente, iar patru ca ineficiente.
1. Stiluri eficiente
Stilul metodic (apeleaza la metode moderne de management, la stiinta, tehnologie si inovare);
Stil umanist (acorda prioritate resurselor umane, ceea ce garanteaza eficienta);
Stil tehnicist (acorda prioritate productiei, dar intr-o maniera fundamentala cautand totdeauna solutii rationale pentru probleme tehnice; subalternii inteleg caracterul de necesitate al masurilor adoptate);
Stilul moderat (echilibru intre productie si cerintele oamenilor, colaborand cu subalternii).
2. Stiluri ineficiente:
Stilul dezinteresat (indiferenti fata de productie, fata de oameni, fata de rezultate) ceea ce conduce la pierderea interesului oamenilor pentru productie;
Stilul paternalist (managerul exagereaza preocuparea pentru oameni, asemanator celui intalnit in relatia parinti - copii, acest stil reduce interesul participativ al subordonatilor si ii desresponsabilizeaza);
Stilul abuziv (centreaza interesul spre productie, fata de subordonati fiind distant sau chiar dezinteresat; el poate genera tensiuni si conflicte, datorita rezistentei tacite a subalternilor fata de solicitarile exagerate);
Stil indecis (managerul - bazat pe exagerarea echilibrului intre cele doua categorii de interese - productie si oameni; manifesta prudenta exagerata; lipsa de fermitate in decizie).
Clasificarea acestor stiluri are in vedere in primul rand eficienta tipului de comportament managerial.
6)Tipul de motivare, comunicare și cooperare:
Clasificarea stilurilor manageriale dupa tipul de motivare, caracteristicile comunicarii, natura cooperarii si modul de a decide a fost operata de Likert. El a construit un sistem de clasificare in stilul este impartit in 4 categorii:
stil foarte autoritar;
stil autoritar - binevoitor;
stil participativ - consultativ;
stil extrem de participativ.
Asa cum se observa stilurile difera intre ele in functie de nivelul atins de fiecare dintre dimensiunile considerate (motivare, comunicare, cooperare, participare).
Literatura de specialitate vorbește și de o anumita tipologie a managerilor.
Prin tip de manager se poate desemna un ansamblu unitar și structural de calitați și cunoștințe speciale, care conduce la modalitați asemanatoare de rezolvare a problemelor manageriale, la comportamente manageriale și interacțiuni ale intreprinderii (firmei) cu numeroase note comune.
Renato Tagiuri, Ph. D., profesor de științe sociale la Harvard Business School, a afirmat ca, dupa ani de studii, privind ce anume il face pe un manager sa fie foarte bun, s-a ajuns la concluzia: "Nu este vorba de personalitatea lui, ci de comportament". Desigur, aceasta concluzie da o lovitura intregii industrii create in jurul intaririi personalitații liderilor. Renato Tagiuri a descris zece acțiuni esențiale ce pot face dintr-un om un manager foarte bun:
1. sa clarifice obiectivele fiecarei funcții, poziții in companie;
2. sa descrie clar scopurile;
3. sa asculte punctele de vedere ale angajaților;
4. sa se asigure ca exista resurse care sa susțina scopurile propuse;
5. sa fie explicit in privința standardelor de evaluare;
6. sa rasplateasca efortul, sa incurajeze;
7. sa ofere un feedback prompt performanței;
8. sa evite prieteniile cu angajații, relațiile personale;
9. sa-și recunoasca greșelile și sa nu minta;
10. sa ia deciziile pe care el trebuie sa le ia.
Aceste zece comportamente formeaza un sistem și oricare dintre ele ar lipsi, ar fi afectata intreaga structura. In esența, angajații trebuie sa știe cum vor fi evaluați, care sunt prioritațile pe care șeful le stabilește și daca eforturile lor suplimentare vor fi apreciate.
Am putea vorbi despre urmatoarele tipuri de manageri :
1.Introvertiți - persoane interorizate, meditative, rezervate și subiective.
2. Extrovertiți - persoane deschise lumii exterioare, impetuoase, sociabile și obiective.
3. Echilibrați - persoane meditative dar energice, deschise lumii exterioare, adaptabile dar cenzurate de filtrul introspecției.
4. Compensații - persoanele la care tipurile introvertit și extrovertit coexista, alternand cu o anumita periodicitate. Ei cumuleaza fapte, observa, mediteaza, concluzioneaza și verifica propriile concluzii.
5. Managerul populist - caracterizat prin absența unei viziuni strategice, tergiversarea disponibilizarilor de personal, contractarea de credite pentru salarii.
6. Managerul autoritar - bogata experiența și personalitate, puternic conturata, competența, exigența, dezinteres pentru problemele sociale.
7. Managerul incompetent - lipsit de inițiativa, nemulțumește pe toata lumea, absența unei viziuni strategice, neadaptare la schimbare produse in mediul ambiant.
8. Managerul participativ - reformist-curaj in asumarea riscurilor, spirit inovator, disponibilitate pentru comunicare, antrenare.
Din informațiile prezente in lucrare, am putea concluziona ca un manager perfect ar trebui sa fie in posesia unor anumite calitați și capacitați.
Indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea, de nationalitatea lor sau de cultura careia ii apartin, toti managerii de succes din lume par sa aiba in comun anumite lucruri. Aceste lucruri sunt, de fapt, de niste calitati: ele fac dintr-o persoana un bun conducator si ofera managerilor un anumit "aer de familie", atenuind diferentele inerente si creionand astfel un portret-robot al managerului perfect. Unii descopera aceste calitati intuitiv, altii prin instruire sau luand exemplul celor din jur, dar, oricum, cu totii au in comun urmatoarele:
1. Constituie modele credibile si impun respect. Managerii care se bucura cu adevarat de succes sunt in primul rand oameni cu un sistem de valori personale foarte bine definit, pe care il aplica in egala masura pentru ei insisi, pentru cei din jur si pentru firma. In plus, sunt dornici si dispusi sa-si impartaseasca experientele cu cei din jur. Fie ca este vorba de serviciile oferite clientilor, de stabilirea unor standarde ridicate ale produselor sau de orice altceva, ei intotdeauna se gandesc mai intai cum si-ar putea imbunatati propria prestatie si abia apoi pe a celorlalti;
2. Stabilesc standarde ridicate si obiective ambitioase Sunt capabili sa identifice corect calitatile, cunostintele si gradul de instruire de care are nevoie un angajat pentru a functiona eficient in cadrul organizatiei si sunt apti sa evalueze individualizat, pentru fiecare om, aceste calitati necesare. Sunt grabiti sa-si atinga obiectivele, dar extrem de rabdatori cand este vorba de ajutorul acordat salariatilor. Odata ce au reusit sa creeze un nucleu care intelege exact care sunt scopurile urmarite, se asteapta la totala implicare a tuturor in acest sens. Scopul nu este crearea unor clone ale propriei persoane, ci ca fiecare sa-si atinga nivelul maxim al propriului potential;
3. Ii trag dupa ei pe ceilalti. Aceasta implica un anume comportament, o anume educatie, actiuni de incurajare, explicare, consiliere si multe altele, toate focalizate in scopul de a-i ajuta pe ceilalti sa reuseasca. Acesti manageri sunt permanent si activ implicati in cresterea performantelor si ajutarea oamenilor pe care ii conduc sa devina mai talentati si mai oportuni.
4. Urmaresc performanta, avand standarde bine stabilite. Prin aceste standarde masoara si evalueaza gradul de reusita al fiecarui proiect. Esentiala este stabilirea cu exactitate a ceea ce inseamna succesul si care sunt factorii de risc pentru fiecare angajat in parte. Aceste standarde reflecta planul de dezvoltare individual al fiecarui membru al echipei. Ei stabilesc responsabilitati si cer socoteala pentru modul in care acestea sunt folosite.
5. Formeaza noi manageri. Managerii de succes au capacitatea si abilitatea de a recunoaste printre cei din jur persoanele cu calitatile necesare pentru a conduce. Astfel, ei pregatesc viitorii manageri, oferindu-le oportunitatile optime pentru dezvoltarea propriilor calitati si dandu-le sansa de a-i pregati la randul lor pe altii. De fapt, aceasta este una dintre cele mai bune metode de a forma noi conducatori, prin implicarea lor in formarea noilor generatii de angajati.
6. Introduc un program pentru cei mai buni. Multi oameni se multumesc cu nivelul pe care l-au atins la un moment dat, nedorindu-si sa devina lideri. Pentru un bun manager, aceasta nu este o scuza pentru stagnarea din punct de vedere profesional. De aceea ei permanent ridica stacheta, stabilind un nou standard si gasind noi cai de cointeresare a celorlalti in domeniul imbunatatirii performantelor. Ei considera ca evolutia continua a nivelului de pregatire reprezinta o calatorie de o viata, si nu o destinatie care, odata atinsa, implica stationarea pe acea pozitie.
7. Sunt oameni perseverenti. Indiferent de domeniu, nu exista succes peste noapte. Singura cale de atingere si mentinere a unui nivel inalt o reprezinta perseverenta in incercarea de a fi mai bun azi decat ieri, fara de care celelalte sase secrete raman doar bune intentii.
Ca majoritatea secretelor succesului, acestea pot parea pur si simplu lucruri de bun-simt. Sunt chestiuni usor de inteles, dar greu de pus in practica. Si tocmai modul cum sunt aplicate reprezinta principalul secret al unui adevarat manager de succes.
Dupa toate cele menționate in lucrare am putea concluziona ca pentru ca un manager sa gaseasca cheia succesului are nevoie de majoritatea acelor elemente, despre care menționeaza prezenta lucrare. Toate aceste elemente trebuie sa formeze un intreg, o complexitate coordonata de insuși managerul. Asta insa presupune ca mai intai de toate managerul sa se cunoasca pe sine, ca apoi prin cunoaștere sa devina un manager bun, responsabil, un lider adevarat, care este capabil sa indeplineasca sarcinile care i s-au incredințat lui și echipei conduse de el.
Bibliografie:
1.Plosca, Marin; Mois, Augusta: Consiliere privind cariera; Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001
2.Tabachiu, Anton; Moraru, Ion: Tratat de Psihiologie Manageriala; Editura Didactica și Pedagogica, R.A. Bucuresti, 1997
3.Petrescu, Ion: Psihologia conducerii colective a intreprinderilor industriale; Craiova, Scrisul Romanesc, 1977;
4.Mihaela, Vlasescu: Psihosociologia organizatiilor si a conducerii; Ed. Paideia, Bucuresti, 1993
