Natura salariului. Concepte.

Natura salariului. Concepte.

Salariul reprezinta venitul, indeosebi sub forma baneasca, distribuit posesorului fortei de munca pentru serviciile aduse economiei si societatii.

Prin definitie, pentru cel care il dobandeste, salariul reprezinta un venit. Acest venit nu se obtine insa decat atunci cand bunurile si serviciile, la realizarea carora posesorul fortei de munca a participat, se vand si se incaseaza contravaloarea lor. Atunci se si plateste salariul, dupa ce munca s‑a consumat. Pentru cel care il plateste, pentru angajatorul fortei de munca, salariul reprezinta un cost, un element al pretului marfurilor vandute. Din aceasta imprejurare, din faptul ca salariul este, in acelasi timp, cost si venit, rezulta doua lucruri:

prin insasi natura sa, salariul reflecta o relatie conflictuala intre angajator si angajat si, de aceea, marimea sa va reflecta dimensiunea raportului tensional dintre cererea si oferta de munca;

distributia salariului vizeaza perimetrul microeconomiei; marimea sa concreta se stabileste la acest nivel, unde se poate cunoaste cat mai exact contributia concreta a fiecarui salariat la rezultatele economice.

Salariul reprezinta forma de venit cu ponderea cea mai mare in societatea contemporana. Existenta si esenta sa tin de obiectivitatea intretinerii posesorului fortei de munca. 'Un om trebuie intotdeauna sa poata trai din munca sa, spunea  A. Smith, iar salariul trebuie sa fie cel putin suficient pentru a‑l intretine. Salariul trebuie sa fie, in cele mai multe imprejurari, chiar ceva mai mare decat atat, adauga economistul clasic; altfel, ar fi imposibil pentru muncitor sa intemeieze si sa intretina o familie'¹. Cheltuielile necesare autointretinerii muncitorului si familiei sale reprezinta, deci, prima borna reper a dimensiunii salariului. Pe aceasta linie explicativa au mers toti clasicii incepand cu Turgot si Quesnay, continuand cu Smith, Rocardo, Malthus si incheind cu Marx. Ea are ca fundal legea populatiei a lui Malthus care, in termenii pietei libere, inseamna ca 'cererea de oameni regleaza in mod necesar productia de oameni'. Daca, in alti termeni populatia se inmulteste mai repede decat posibilitatile de a se hrani, 'pretul natural al muncii' va ramane cel dictat de piata; surplusul de oferta de munca va mentine salariul la nivelul minumului vital determinat de mijloacele de subzistenta oferite de dezvoltarea economica.

O asemenea explicatie monista, bazata pe un factor determinant, nu este singulara. Neoclasicii marginalisti au mers pe aceeasi linie. Numai ca, de data aceasta, substanta salariului este pusa in legatura cu productivitatea marginala a muncii. Sporul de productie adus de ultimul angajat, este, aici, determinant in stabilirea dimensiunii salariului.

O combinatie intre costul fortei de munca si productivitatea sa marginala si‑a gasit expresie in teoria dualista despre substanta salariului. In aceasta viziune, nivelul salariului trebuie sa fie coroborat, concomitent, cu nivelul costului fortei de munca si cu cel al productiei si productivitatii; cea ce primeste salariatul este o parte din produsul muncii sale (mai mare sau mai mica in functie de nivelul productivitatii) care trebuie sa‑i asigure intretinerea sa si a familiei sale.

Variantele moderne ale teoriei neoclasice ale salariului cauta explicatii ce vin dinspre teoria capitalului uman. Avandu‑l ca protagonist pe G. Backer (premiul Nobel pentru economie in 1992) aceasta teorie incearca sa explice ca in afara de capitalul nativ, dobandit prin nastere, individul este si posesorul unui capital acumulat prin efort educational; ca banii investiti in formarea sa profesionala au statutul unei investitii analoage celei din industrie; si ca, plecand de aici, arbitrajele rationale pe care le face individul nu se reduc la cele intre consum si economii, ci pot di extinse la toate dimensiunile activitatii umane. Relativ la tema noastra, teoria lui G. Backer vrea sa ne spuna ca investitia in capitalul uman este una rentabila dar ca ea trebuie recuperata iar recuperarea trebuie sa fie asigurata prin dimensiunea salariului. In plus, aflam, tot pe aceasta cale, ca omul este si ramane rational si cauta avantajul maxim si atunci cand arbitreaza intre timpul pe care il consacra muncii si odihnei dar si atunci cand renunta, pentru un timp, la un salariu nestimulativ spre a‑si folosi timpul si resursele in vederea pregatirii si perfectionarii si, deci, pentru un salariu viitor compensatoriu, mai mare.

Teoria capitalului uman ne ajuta sa intelegem ca teoriile moniste sau dualiste nu sunt suficiente pentru a explica natura salariului; ca subzistenta si productivitatea raman factori esentiali in determinarea sa dar nu suficienti; ca atat marimea cat si dinamica si diferentierile dintre salarii depind si de aspecte specifice factorului de productie munca; si ca, legat de acest ultim aspect, originea etnica, sexul, rasa, originea sociala, gradul de sindicalizare, aspiratiile oamenilor, politica statala in domeniu etc. sunt tot atatea factori explicativi. De aceea abordarea heterodoxa, in care nu doar piata sau factorii legati de ea ci si aspectele sociologice, juridice, politice, culturale, psihologice, intr‑un cuvand, complexa natura umana, sunt la fel de importante in explicarea esentei salariului, se bucura de o mare atentie.

Caracterul complex al naturii salariului deriva si din imprejurarea ca dobandirea sa este, asa cum s‑a aratat, individuala iar finalizarea si utilizarea sa sociala. Banii in sine, primiti individualiceste, nu au valoare si sens decat daca se raporteaza la bunurile si serviciile de care posesorul fortei de munca are nevoie. Aceasta imprejurare explica de ce salariul este privit ca nominal sau real.

Salariul nominal (S­_n) reprezinta suma de bani pe care angajatul o primeste in schimbul muncii depuse.

Salariul real (S_r) reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparata, la un moment dat, cu ajutorul salariului nominal.

Salariul real se afla in relatie direct proportionala cu salariul real si in relatie invers proportionala cu nivelul preturilor:

 sau (10.1.)

In afara de venitul obtinut pe o cale directa, proportional cu munca depusa, angajatul mai poate fi beneficiarul salariului colectiv si al salariului social.

Salariul colectiv este acela atribuit tuturor salariatilor unei firme ca participare la rezultatele acesteia (profit) sau prin acordarea a diferite facilitati.

Salariul social se obtine in urma redistribuirii venitului national in vederea asigurarii de venituri unor categorii de salariati care se confrunta cu probleme deosebite sau se afla intr‑o situatie materiala precara (somaj, accidente de munca, boli profesionale etc.).