|
|
|
Dobanda si profitul - Chestiuni preliminare, Capitalul factor de productie
Dobanda si profitul sunt 'fructul' capitalului. Alaturi de munca si pamant, capitalul reprezinta unui din cei trei factori indispensabili oricarui proces de productie. Primii doi se numesc factori de productie originari disponibili prin gratia puterii divine. Capitalul este un factor produs prin activitatea nemijlocita a omului.
Numim capital ansamblul bunurilor prin a caror folosire productiva se obtin alte bunuri si servicii, de o valoare mai mare
Din definitie rezulta doua lucruri:
Bunurile ce intra in componenta capitalului au o destinatie productiva si, prin aceasta, se deosebesc de bunurile de consum. Structural privind lucrurile, capitalul cuprinde: elemente de infrastructura (sosele, fabrici, cladiri etc.), echipamentele (masini, instalatii, linii tehnologice etc.) si stocurile de materii prime, materiale, combustibili etc.
Bunurile dobandesc statutul de capital numai daca exploatarea lor productiva se soldeaza cu un castig. Casa in care locuim nu este capital decat atunci cand o inchiriem si, pe aceasta cale, ne aduce un castig. Banii pe care‑i avem in buzunar nu sunt capital; numai investiti intr‑o afacere si numai daca se intorc la noi nu un surplus ei devin capital. Acest castig isi gaseste expresia condensata in profit si dobanda.
Capitalul poate fi privit ca real si nominal sau, ceea ce inseamna acelasi lucru, ca active fizice si active financiare. Capitalul real se refera la bunurile cu o existenta de sine statatoare: fabrici, masini calculatoare, materii prime etc. Capitalul nominal nu are existenta in sine; el cuprinde titluri de valoare cu suport in economia reala (actiuni, bonuri de tezaur etc.). Atunci cand miscarea capitalului nominal castiga autonomie si se realizeaza pe o ruta paralela sau chiar diferita de cea a capitalului real, apare capitalul fictiv, de obicei, rod al operatiunilor bursiere cu caracter speculativ.
Componenta principala a capitalului cu destinatie direct productiva o formeaza capitalul tehnic. Dupa modul in care se consuma, se recupereaza valoarea si se inlocuiesc componentele sale, capitalul tehnic se imparte in fix si circulant..
Capitalul fix este format din bunuri de folosinta indelungata (cladiri, masini, mijloace de transport etc.) care participa la mai multe cicluri de productie, isi transfera valoarea asupra produselor la a caror realizare participa in mod treptat, etapa cu etapa, pe masura uzurii si amortizarii. Transferul de valoare se face asupra costurilor bunurilor realizate si se recupereaza prin pretul incasat al acestora. Procedeul poarta numele de amortizare. De la data intrarii in functiune si pana la scoaterea sa din uz, mijlocul fix cuprinde o valoare deja amortizata si o valoare ramasa. La sfarsitul perioadei de functionare, valoarea ramasa este zero iar amortizarea (privita de data aceasta ca valoare si nu ca proces) acopera intreaga valoare de inventar a mijlocului fix. E posibil ca mijlocul fix sa nu ajunga sa functioneze pe toara durata normata, potrivit fisei sale tehnice. Aceasta pentru ca, pe parcurs, el se uzeaza. Uzura este de doua feluri: fizica si morala. Uzura fizica inseamna pierderea treptata a caracteristicilor tehnico-functionale ale mijlocului fix ca urmare a folosirii sale productive sau a nefolosirii (prin actiunea agentilor naturali). Uzura morala reprezinta pierderea de valoare pe care o sufera mijlocul fix ca urmare a efectelor ce vin dinspre progresul tehnic si piata concurentiala. Ea imbraca forma uzurii morale de gradul I atunci cand deprecierea se datoreaza aparitiei pe piata a unor masini si utilaje cu aceeasi destinatie ca cele aflate deja in procesul de utilizare dar mai ieftine gratie cresterii productivitatii in aceste sectoare si forma uzurii morale de gradul II cand pe piata apar masini de aceeasi valoare sau chiar cu o valoare mai mare dar mult mai performante.
Capitalul circulant reprezinta acea parte a capitalului tehnic format din bunuri de capital care se consuma in intregime si se recupereaza valoric pe parcursul unui singur ciclu de productie (materii prime, combustibil, apa etc.).
Notiunea dar mai ales procesul de formare a capitalului trimit direct sau indirect la notiunile si procesele de economisire, investitie, imprumut si randament.
A achizitiona o linie tehnologica sau a construi o fabrica nu este un lucru la indemana. Dimpotriva, e nevoie de bani multi. Suma necesara se poate obtine fie economisind pe parcurs si abtinandu‑te, astfel, de la un consum prezent in speranta unui consum in viitor mai mare, fie facand un imprumut. De la bani investiti, indiferent de sursa lor (resurse proprii sau imprumutate), se asteapta un randament. Altfel nu ar exista ratiunea unei astfel de operatiuni.
Unul din cei mai importanti indicatori care ne ajuta sa aflam daca am investit banii cu folos este randamentul capitalului. El se determina ca raport procentual intre venitul anual net (incasari minus cheltuieli) si valoarea investitiei facute. Iata un exemplu. Cumpar un apartament cu 20.000$. Il inchiriez pe timp de 10 ani contra unei chiriri de 3000$ pe an. Cheltuielile pe care le fac anual cu intretinerea si functionarea apratamentului sunt de 1000$. Randamentul unei asemenea investitii va fi de 100% pe zece ani
sau de pe an.
Randamentul capitalului isi gaseste forma concreta de existenta in dobanda si profit.
