|
|
|
CLASIFICAREA MOTIVARII
Literatura de specialitate releva urmatoarea tipologie motivationala:
Motivarea pozitiva si negativa. Motivarea pozitiva urmareste cresterea satisfactiilor personale ın stransa corelatie cu rezultatele obtinute si comportamentele promovate. In contrast, motivarea negativa vizeaza sporirea eforturilor si contributiei angajatilor la
realizarea obiectivelor firmei prin diminuarea satisfactiilor sau prin amenintarea la reducerea lor, daca rezultatele obtinute nu au fost la nivelul celor solicitate.
Motivatia pozitiva este produsa de stimularile premiale (lauda, ıncurajare) si are efecte benefice asupra activitatii sau relatiilor interumane: aprecierea activitatilor, angajarea ın desfasurarea lor, preferinta fata de anumite persoane. Motivatia negativa este produsa de folosirea unor stimuli aversivi (amenint¸area, pedepsirea) si se asociaza cu efecte de abtinere, evitare, refuz.
Motivarea intrinseca si extrinseca. Dupa natura sursei care genereaza efectul motivational putem identifica doua forme ale motivarii:
Motivarea intrinseca denumita si motivare directa este generata de surse interne subiectului motivatiei, ce tin de eul sau personalitatea sa. Individul obtine satisfactii fie prin acoperirea trebuintelor sale, fie prin activitatea desfasurata (ıi place ceea ce face, ıi
sporesc cunostintele, se simte realizat profesional).
Motivarea extrinseca sau indirecta este generata de surse exterioare subiectului motivatiei. Aceasta forma de motivare este sugerata sau impusa de alte persoane sau de circumstante externe individului motivat. De exemplu, salariatii sunt determinati sa se
implice ın procesele de munca din cadrul firmei, deoarece acest lucru le poate aduce venituri suplimentare, un statut superior, un post mai bun, etc.
Datorita consecintelor acestor doua tipuri demotivatii ın planul eficientei actiunii,managerii trebuie sa urmareasca, ın primul rand, consolidarea elementelor ce tin de motivatia intrinseca, deoarece aceasta da satisfactiile cele mai mari si influenteaza pozitiv calitatea activitatii, relatiile interumane, atmosfera din grup.
Motivarea economica si moral-spirituala. Motivarea economica se concentreaza asupra satisfacerii nevoilor economice ale indivizilor. In practica, motivatiile economice pot lua forma: salariilor, primelor, participarilor la profit, penalizarilor la salarii, amenzilor etc. In plus, angajatii pot beneficia si de locuinte si/sau de autoturisme de serviciu.
Motivarea moral-spirituala vizeaza satisfacerea aspiratiilor si asteptarilor de natura moral-spirituala a indivizilor. Managerii pot aplica aceasta forma de motivare prin: manifestarea ıncrederii ın angajati, prin exprimarea de laude si multumiri, prin recunoasterea publica a meritelor, etc.
Motivarea cognitiva si afectiva. Motivarea cognitiva are ın vedere dimensiunea cognitiva a individului si se axeaza pe nevoile individuale de a sti, de a cunoaste, de a fi stimulat senzorial. Aceasta se manifesta prin curiozitate fata de nou, prin dorinta de cunoastere, de explicare a fenomenelor si de solutionare a dilemelor, prin toleranta ridicata fata de risc, etc. Motivarea se numeste cognitiva deoarece actioneaza din interiorul proceselor cognitive (perceptiei, gandirii, memoriei, imaginatiei), stimuland activitatea intelectuala din aproape ın aproape.
Motivarea afectiva se concentreaza asupra nevoilor de ordin sentimental ale angajatului, cum ar fi nevoia de a obtine recunoasterea celorlalti si de a se integra ıntr-un grup. Motivarea afectiva presupune, de obicei, utilizarea motivatiilor moral-spirituale cum
sunt multumirile, laudele, diplomele, ceremoniile, etc., dar nici alte tipuri de motivat¸ii nu sunt excluse.
