|
|
|
Oferta si cererea sunt principalele variabile care determina comportamentul pietei.
Piata furnizorilor (pentru consumator) este practic piata de desfacere a producatorilor, singura deosebire constand in faptul ca evaluarile trebuie facute din punctul de vedere al celor care cumpara, si nu din acela al celor care vand.
Pozitia de monopol reprezinta un atu pentru producator si o amenintare pentru consumator.
Diagnosticarea ofertei trebuie sa reflecte in ce masura oferta corespunde caracteristicilor cererii fata de un anumit produs, rezultata dintr-o evaluare corecta a nevoilor de consum.
Daca oferta corespunde cererii se realizeaza o stimulare a consumatorului in sensul cresterii dorintei acestuia de a produce. Deci apare o oportunitate pentru consumator.
In situatia inversa cand oferta nu corespunde cererii exista urmatoarele explicatii:
producatorii sa nu fie interesati de o oferta puternic particularizata (deoarece reprezinta o amenintare pentru ei);
producatorii existenti nu sunt capabili sa satisfaca cererea si atunci se cauta noi furnizori;
perceptia gresita a consumatorilor pentru nevoia de consum;
O asemenea situatie ridica urmatoarele intrebari:
care este (va fi) raportul fata de cerere, din acestea rezultand (sau nu) anumite oportunitati pentru consumator;
care sunt principalele caracteristici ale pietei agreate (ale furnizorilor) si cum pot fi folosite in favoarea consumatorului.
Pe langa factorii pusi in evidenta, exista si unele influente specifice:
1. raportul dintre capacitatea de productie si cerere cand apar doua cazuri:
a) neutilizarea capacitatilor de productie;
b) suprautilizarea capacitatilor de productie.
2. punerea in valoare a structurii costului de productie din punct de vedere al costurilor fixe si variabile, al costurilor materiale si a celor cu forta de munca etc.
Cand costurile variabile sunt mari exista tendinta din partea furnizorului de a fixa preturi mari.
3. identificarea barierelor de intrare si de iesire
- barierele de intrare ridicate pot determina mentinerea ofertei la parametrii existenti, situatie in care producatorii pot sa-si conserve anumite atuuri (favorabile furnizorilor);
- barierele reduse stimuleaza aparitia altor ofertanti care conduce la imbunatatirea ofertei (favorabila consumatorilor);
- existenta barierelor de iesire poate avea efecte similare.
in primul caz poate avea loc o reducere a ofertei - amenintari pentru consumator;
in al doilea caz producatorul neputand parasi o anumita piata, va fi obligat sa gaseasca solutii de supravietuire prin cresterea atractivitatii ofertei proprii.
4. gradul de concentrare a ofertei reprezinta o oferta deosebita. Din acest punct de vedere pot exista piete dominate de un furnizor (monopoliste), de mai multi furnizori (oligopoliste), nedominante (concurentiale). Deci se impune o evaluare a gradului de concentrare a pietei, a factorilor care stimuleaza concentrarea (barierele ridicate) sau a factorilor cu actiune contrara (barierele de intrare reduse).
5. un domeniu foarte interesant al evaluarii ofertei il reprezinta dimensiunea tehnologica. Tehnologia va influenta preponderent maturitatea sectorului si competitivitatea acestuia. Aceste influente vor determina anumite comportamente ale producatorilor de pe piata, cum ar fi:
disponibilitatea achizitionarii unor tehnologii - stimuleaza oferta in sens cantitativ, dar si calitativ;
lipsa de inovare tehnologica - poate sa determine o maturizare si un declin rapid al mediului concurential.
In cazul pietei furnizorilor o problema deosebita o constituie identificarea pietei agreate (calificate) a furnizorilor, care se apreciaza ca asigura sansa unei competitivitati adecvate. Pentru o firma care a obtinut calificativul 'ISO 9000' este obligatoriu, pentru a nu fi descalificata, sa lucreze cu furnizori care detin si ei acest certificat.
In identificarea pietei agreate pot fi folosite diverse metode, cele mai importante fiind:
- segmentarea pietei dupa cifra de afaceri a furnizorilor;
- segmentarea pietei in functie de detinerea certificatului ISO 9000 etc.
Segmentand furnizorii dupa cifra de afaceri, folosind sistemul ABC, vor rezulta cele 3 clase.
Cea mai favorabila grupa este clasa B iar cea mai nefavorabila este clasa C, pornind de la urmatoarele doua principii:
1. un furnizor cu o cifra de afaceri redusa nu are competenta recunoscuta pe piata, in timp ce unul cu o cifra de afaceri ridicata este recunoscut pe piata ca avand calitate, pret, experienta etc. favorabile;
2. obtinerea anumitor avantaje depinde si de raportul de putere care se manifesta intre consumator si furnizor pe piata. Din acest punct de vedere este evident ca in cazul celor din clasa A are sanse mari sa domine furnizorul iar in clasa C consumatorul.
