Evaluarea intreprinderii are drept obiectiv sa finalizeze o baza de referinta sau de negociere. Exista peste 200[1] metode de evaluare utilizate, in prezent, in diferite tari.

Aceasta diversitate a metodelor de evaluare folosite cat si variabilitatea ipotezelor de lucru conduc la concluzia ca nu exista o singura modalitate (metoda) de a determina valoarea intreprinderii.

Alegerea unui grup de metode sau a uneia este un moment important si revine exclusiv evaluatorului sau colectivului de evaluatori. Aceasta optiune este influentata atat de factori obiectivi, cat si de factori subiectivi.

Factorii obiectivi pot fi: - scopul evaluarii (vanzare, privatizare, fuziune, dezintegrare, etc.); - marimea si structura capitalului; - sectorul de activitate a agentului evaluat; - natura activelor societatii; - disponibilitatea informatiilor privind activitatea financiar-contabila, de productie, de tranzactii, etc.;

In categoria factorilor subiectivi se cuprind: - experienta si logistica evaluatorului; - interesele celor implicati in tranzactie (interes financiar de castig, interes pentru a obtine controlul asupra actiunii); - rezultatele diagnosticului.

Factorii care stau la baza selectarii unei metode sau un grup sunt urmatorii:

- natura si talia intreprinderii, a ramurii din care face parte. Daca este o intreprindere din sectorul primar (metalurgie, constructii de masini, chimie) unde capitalul investit are o valoare mare predomina metodele patrimoniale. In cazul intreprinderilor comerciale, de prestari de servicii, predomina metodele bazate pe cifra de afaceri si metodele de randament.

- cantitatea si calitatea datelor disponibile. Evaluatorul nu poate aplica o metoda ce necesita informatii financiar-contabile, informatii economice, informatii despre piata si tranzactii, ce nu pot fi obtinute.

- accesul la informatii al evaluatorului. Pot exista situatii in care colectivul de evaluare sa nu aiba acces liber si neconditionat la informatii cum ar fi evaluarea solicitata pentru a solutiona litigii, dispute. In astfel de cazuri evaluatorul trebuie sa aleaga acea metoda pentru care obtine informatii prin acces liber.

- patrimoniul intreprinderii. Patrimoniul intreprinderii se exprima valoric si are capacitatea de a genera venituri si implicit rezultate (profit, pierdere). In cazul unei intreprinderi caracterizata prin activitate sustinuta si eficienta, adica are venituri semnificative si in crestere, iar profitul se inscrie in linie ascendenta alaturi de metodele patrimoniale se pot folosi si metode de randament, cele din urma favorizeaza vanzatorul. Daca, din contra, activitatea agentului economic este oscilanta, folosirea metodelor de randament nu mai sunt favorabile vanzatorului, creeaza avantaje pentru cumparator.

- pozitia intreprinderii pe piata financiara daca actiunile proprii sunt sau nu cotate la bursa,daca detine titluri de plasament. In astfel de situatii se impune folosirea mai multor metode de evaluare bursiera, sau a actiunilor, atat pentru a verifica apropierea (departarea) dintre diferitele valori ale intreprinderii, dar si din considerentul de a crea o zona de negociere a partenerilor tranzactiei.

- interesul clientului este un alt factor ce nu trebuie neglijat. Intr-un mod se va evalua un pachet majoritar de actiuni ale unei societati cotate la bursa, si alta va fi abordarea pentru evaluarea unui pachet minoritar de actiuni ce nu sunt nici cotate la bursa. In alegerea metodelor evaluatorul trebuie sa tina seama de faptul ca unele metode sunt mai potrivite pentru evaluarea afacerii in ansamblu, alte metode se preteaza mai bine pentru evaluarea anumitor tipuri de actiuni.

- mediul economico-social si politic este un factor ce conditioneaza si influenteaza valorificarea potentialului tehnic-productiv al unui agent economic.

In teoria si practica economica intalnim mai multe metode de evaluare si care se pot grupa astfel:

metode de evaluare patrimoniala

metode de evaluare pe baza de randament

metode de evaluare bazate pe fluxul de disponibilitati banesti

metode bursiere

metode combinate

metode particulare de evaluare a activelor

Nu exista retete universal valabile in alegerea unei metode, dar exista cateva criterii de care sa se tina seama pentru a asigura comparabilitatea rezultatelor obtinute prin diferite metode. Astfel:

- metodele patrimoniale sunt statice, nu produc fluxuri corespunzator valorii lor de schimb. Pentru a putea compara o valoare patrimoniala cu una de randament, prima trebuie divizata in patrimoniu utilizat si patrimoniu neutilizat. Aceste metode se folosesc in una din situatiile: clientul este vanzatorul, cumparatorul vizeaza un pachet majoritar de actiuni (deci de control al afacerii), incertitudinile asupra evolutiei viitoare sunt mari, intreprindere evaluata este relativ mica.

- metodele de randament se orienteaza si vizeaza viitorul intreprinderii. Daca apar schimbari semnificative ale activitatii (infuzie de capital, modernizari) acestea nu pot fi luate cu exactitate in calcul. In aceste cazuri se recomanda folosirea metodelor patrimoniale.

- metodele bazate pe fluxul de lichiditati se recomanda a fi folosite pentru acele intreprinderi ce au un grad mare de capitalizare, unde amortizarea este mare datorita capitalului imobilizat si a politicilor de amortizare. In aceste cazuri metodele de evaluare pe baza de profit nu sunt edificatoare.

- metodele bazate pe cifra de afaceri se pot folosi pentru acele societati comerciale care inregistreaza o marja a profitului constanta si actioneaza pe o piata cu concurenta puternica.

1. Metode de evaluare patrimoniala

Metodele patrimoniale se bazeaza pe evaluarea separata a tuturor elementelor de care dispune o intreprindere la un moment dat.

Pornind de la principiul ca valoarea intreprinderii este data de suma valorilor elementelor sale componente luate separat, rezulta ca evaluarea, in optica patrimoniala, priveste intreprinderea ca fiind dezmembrata. Pentru a cunoaste componenta patrimoniului intreprinderii se apeleaza la datele contabilitatii.

Valoarea patrimoniala a unei intreprinderi se compune din valoarea actuala a elementelor materiale ale capitalului propriu, adica forma concreta de utilizare. Stabilirea valorii patrimoniale are ca punct de plecare datele bilantului contabil, este vorba de bilantul ordinar sau cel intocmit special pentru acest scop.

Metodele de evaluare patrimoniale opereaza cu urmatoarele valori patrimoniale:

1.1. Activul net contabil (ANC)

1.2. Activul net actualizat sau reevaluat (ANA)

1.3. Activul net corectat (ANCR)

1.4. Valoarea substantiala a patrimoniului

1.5. Activul net de lichidare (ANL)

Pentru a explicita modul de calcul a acestor valori patrimoniale folosim bilantul contabil prezentat in tabelul 1.

Tabelul.1.

Bilantul contabil la 31 XII anul N99

in lei

1.1. Activul net contabil

Activul net contabil, cunoscut si ca patrimoniul net contabil, sau valoarea matematica a patrimoniului, este cea mai simpla metoda de evaluare, folosita in Romania, pentru privatizarea intreprinderilor mici prin metode MEBO. Este reglementata prin HG 887/1995. In conformitate cu aceasta metoda activul net contabil (ANC) se stabileste ca diferenta dintre activul total (A_T) si datorii totale (D_T).

ANC = A_T – D_T

Daca se doreste eliminarea dividendelor din activul net, formula de calcul a ANC este

ANC = A_T – (D_T – d) unde:

d – dividende de plata

In conformitate cu HG 887/1995, determinarea cu ajutorul datelor contabilitatii a activului total si a datoriilor totale este prezentata in tabelul 2.

Conform acestei metode conturile de regularizare pasiv se cuprind in datorii.

Folosind datele tabelului 1. avem urmatoarele valori:

Total activ = 3.843.460 lei

Datorii totale = 1.893.320 + 28.040 = 1.921.360 lei

ANC = Total activ – Datorii totale

ANC = 3.843.480 – 1.893.320 = 1.950.140 lei

Tabelul. 2

Calculul activului net

Prin urmare la data incheierii bilantului contabil valoarea intreprinderii este de 1.950.140 lei.

Presupunem ca valoarea nominala a unei actiuni este de 20 lei rezulta un numar de 73.725 de actiuni.

actiuni

Valoarea contabila a unei actiuni este data de raportul dintre activul net contabil (ANC) si numarul de actiuni (N_a).

lei / actiune

Desi relativ simpla si rapida metoda aceasta prezinta unele inconveniente. Pentru faptul ca nu are in vedere valoarea de utilitate a bunurilor, poate sa favorizeze sau defavorizeze atat cumparatorul cat si vanzatorul, daca actioneaza inflatia. In consecinta apare necesitatea actualizarii, aducerii la zi, a valorii contabile din bilant.

1.2. Activul net actualizat

Cunoscut si sub denumirea de activ net reevaluat[2], activul net actualizat (ANA) prezinta patrimoniul net a intreprinderii la valorile actualizate.

Incidentele inflatiei sunt eliminate prin aplicarea unor indici calculati fie pe baza evolutiei preturilor fie a cursurilor de schimb. Indicii de corectie se pot determina si aplica pentru fiecare element de calcul, dar si ca un indice mediu pe total.

La determinarea activului net actualizat trebuie avut in vedere faptul ca nu toate elementele patrimoniale isi schimba valoarea. Prin urmare, corectiile se vor aplica numai la elementele ce-si schimba valoarea. Daca intreprinderea are obligatii in valuta si acestea trebuiesc corectate.

Asadar, activul net actualizat reprezinta rezultatul actualizarii costurilor istorice ale activelor si obligatiilor tinand seama de efectele inflatiei.

Pentru a exemplifica modul de obtinere a activului net actualizat, pornind de la datele tabelului 1., precizam urmatoarele:

- cheltuielile de infiintare    2.800 lei

- creante in valuta 135.000 lei

- disponibilitati in valuta   85.000 lei

- stocurile au fost inregistrate in contabilitate la un curs de 3,40 lei / €, la data efectuarii calculelor cursul leului este de 3,67 lei / €.

Determinarea activului net actualizat se prezinta in Tabelul. 3.

Tabelul.3.

Calculul activului net actualizat

-in lei-

Valoarea contabila a unei actiuni in noile conditii este data de raportul dintre:

lei / actiune

Ca atare, la 28 februarie 2001 valoarea contabila a unei actiuni a crescut fata de 31 decembrie 2000 cu 12% .

1.3. Activul net corectat

Activul net corectat se obtine plecand de la valorile reale ale elementelor patrimoniului cuprinse in activul si pasivul bilantului. Pentru corectarea elementelor de patrimoniu se are in vedere bilantul contabil.

Activul net corectat cuprinde corectiile ce se fac posturilor si conturilor din bilant ca urmare a verificarilor, inventarierii si reevaluarii efectuate de evaluatori. Este valoarea mai des folosita pentru evaluare si se determina atunci cand se are in vedere continuarea activitatii intreprinderii.

Activul net corectat (ANCr) se obtine prin reevaluarea elementelor de activ, in special imobilizari si active circulante (stocuri), avand in vedere deprecierea monetara, evolutia preturilor, utilitatea, modalitatile de amortizare, alti factori care pot antrena si genera distorsiuni si unele elemente de pasiv se impun a fi reevaluate (corectate).

In ce priveste elementele de activ criteriu de utilitate are importanta deosebita dar poate constitui si un mijloc prin intermediul caruia pot actiona factori subiectivi dictati de interese partizane. Se pot intalni situatii in care o constructie sa fie aproape integral amortizata,alta construita relativ recent. In evaluarea acesteia trebuie sa se aiba in vedere ca pretul imobilelor a crescut substantial fata de anii 90 uneori cu peste 100 ori. Pot aparea cazuri cand un agent dispune de utilaje relativ noi, dar schimbarea structurii fabricatiei face ca acestea sa nu mai poata fi utilizate. In astfel de circumstante trebuie avut in vedere criteriul de utilitate a acestor elemente, dar evaluatorul trebuie sa propuna si modalitati cat mai adecvate, favorabile, de valorificare a lor.

A obtine activul net corectat (ANCr) inseamna a revedea si recalcula in special elementele din activ dar si din pasiv.

In activ abordarea posturilor este de maniera urmatoare:

la imobilizari necorporale

cheltuielile de constituire se considera non valori si se elimina

cheltuieli de cercetare-dezvoltare, care nu se finalizeaza se scad.

concesiuni, brevete, licente, marci, valoarea lor poate fi afectata de inflatie, daca se pot trata separat adica fiecare are o valoare independenta de valoarea celorlalte active ale intreprinderii. In caz contrar se evalueaza si corecteaza prin metoda goodwill-ui avandu-se in vedere

V = ANC + GW => GW = V – ANC, unde:

V – valoarea intreprinderii

ANC – activ net contabil

GW – goodwill-ul

la imobilizari corporale

la terenuri valoarea se poate corecta functie de indicele de inflatie sau evolutia raportului de schimb

la imobilizari corporale de aceeasi maniera

la imobilizari in curs se are in vedere daca unele obiective de investitii s-au dat in folosinta si se diminueaza cu suma respectiva

la active circulante, in special stocuri, se tine seama de evolutia preturilor.

In pasiv se impune corectarea unor posturi precum:

datorii fata de furnizori in valuta

diminuare (majorarea) provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.

Pentru a exemplifica modul de obtinere a activului net corectat folosim datele din Tabelul.1. cu precizarile. Pentru activ:

-cheltuielile de infiintare   2.800 lei

-cheltuieli de cercetare care nu se finalizeaza    3.000 lei

concesiuni, brevete, licente.

Brevetele se evalueaza la 12.000 lei, iar indicele preturilor este 103,5%.

terenurile: suma initiala se corecteaza cu indicele cursului valutar 28.000martie 2001/2770 la 1 ianuarie 2000 =104,6%

echipamentele si tehnologiile, alte imobilizari corporale se rectifica cu indicele preturilor (103,5%)

s-a dat in folosinta o investitie in valoare de 3.000 lei

intreprinderea “A” la care societate comerciala cercetata avea titlurile participatii de 3.800 lei a dat faliment

stocurile se rectifica cu indicele preturilor.

Pentru pasiv:

datoriile in valuta fata de furnizori de 150.000 lei se rectifica indicele cursului valutar (104,6%)

provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se diminueaza cu 2.500 lei.

Corectiile care se fac se prezinta in Tabelul.4.

Tabelul.4.

Corectii in activ si pasiv

- lei -

Marimea corectiilor s-a obtinut astfel:

Activ

–Brevete achizitionate (12.000*1,035 – 12.000) = +420 lei

–Terenuri                  (345.000*1,046- 345.000) = + 15.870 lei

–Echipamente si alte imobilizari (258.000 + 483.000)1,035 – 741.000 =+25.935 lei

–Active circulante   (1.249.500*1,035 – 1.293.233) = +43.733 lei

Pasiv

–Datorii fata de furnizori in valuta (150.000*1,035-150.000) =+6900 lei

Calculul activului net corectat (ANCr) se face cu relatia:

ANCr = (A + DA) – (D + DP), astfel

ANCr = (3.843.460 + 73.358) – (1.893.320 + 9.400) = 2.014.098 lei

In acest caz valoarea unei actiunii este calculata astfel:= == 27.319 lei / actiune.

Referitor la aceste calcule este de retinut urmatoarea remarca: aceasta valoare a activului net corectat este stabilita la o anumita data calendaristica, data care, in general, se precizeaza in raportul de evaluare. Daca tranzactia se efectueaza la o data ulterioara se va pune problema actualizarii deci o refacere a calculelor de evaluare.

1.4. Valoarea substantiala a patrimoniului

Valoarea substantiala face parte din categoria valorilor functionale ce are in vedere o functie principala a intreprinderii, cea de exploatare. Ea reprezinta totalitatea mijloacelor corporale ale intreprinderii organizate si angajate pentru a-si indeplini obiectivele fara a se tine seama de modul de finantare si asigura continuitatea activitatii.

Teoria si practica economica cunosc mai multe categorii de valori substantiale[3]:

1.4.1. Valoarea substantiala bruta (VSB)

Se calculeaza pornind de la activul brut contabil corectat la care se adauga activele folosite de intreprindere, dar nu apartin ei (sunt luate in leasing) si se scad activele ce apartin intreprinderii dar pe care nu le foloseste (date in leasing, cele inchiriate). Activul brut contabil corectat se obtine adunand la activul net corectat (ANCr) datoriile totale ale intreprinderii.

Folosind calculele anterioare, determinarea valorii substantiale brute se prezinta in Tabelul.5.

Tabelul.5.

Calculul valorii substantiale brute

-in lei-

1.928.260 =1.893.320 + 900 + 28.040

*se includ si corectiile aplicate furnizorilor din tabelul 4. si conturi de regularizare pasiv

1.4.2. Valoarea substantiala redusa (VSR)

Se calculeaza avand ca punct de plecare valoarea substantiala bruta (VSB) din care se scad datoriile intreprinderii pe termen scurt si cele care nu sunt purtatoare de dobanzi. Determinarea acesteia se prezinta in Tabelul.

Tabelul.

Calculul valorii substantiale reduse

-in lei-

1.4.3. Valoarea substantiala neta (VSN)

Se obtine prin scaderea din valoarea substantiala redusa (VSR) a datoriilor pe termen lung si mediu, Tabelul.7.

Tabelul.7.

Calculul valorii substantiale nete

-in lei-

Determinarea valorii substantiale nete (VSN) este folositoare pentru a aprecia cat mai real valoarea patrimoniala, intrucat pot sa apara aspecte de natura subiectiva la cumparator si vanzator in procesul de vanzare-cumparare. De obicei vanzatorul apreciaza valoarea intreprinderii in forma bruta (VSB), in timp ce cumparatorul apreciaza valoarea afacerii prin prisma valorii substantiale nete (VSN) fiind mai mica.

Aceste valori (VSB, VSR, VSN) sunt folositoare in stabilirea si negocierea pretului afacerii supusa vanzarii si care continua sa functioneze.

Nu se poate preciza care din cele trei valori sa se foloseasca. Exista si puncte de vedere ce opteaza pentru a calcula valoarea intreprinderii ca medie aritmetica simpla a celor trei valori. Avandu-se in vedere elementele care le diferentiaza, expertii, evaluatorii, pot face judecati de valoare asupra unei situatii de fapt. Atunci cand exista o diferenta mare intre valoarea substantiala neta si valoarea substantiala redusa aceasta semnalizeaza existenta datoriilor pe termen lung si mediu, prin urmare atrag dupa sine un nivel ridicat al gradului de indatorare, afectand, pe viitor, echilibrul financiar al firmei. Aceeasi diferenta semnificativa poate fi intre valoarea substantiala bruta si valoarea substantiala redusa , cauza fiind datoriile pe termen scurt (furnizori, creditori, imprumuturi pe termen scurt). Datoriile pe termen scurt afecteaza capacitatea de plata a intreprinderii.

1.5. Activul net de lichidare (ANL)

Evaluarea intreprinderii prin activul net de lichidare este un caz particular de determinare a valorii intreprinderii folosit (aplicat) numai cand intreprinderea se lichideaza, isi inceteaza activitatea. Modul de organizare si desfasurare a lichidarii intreprinderii in Romania este reglementata de Legea 64 din iunie 1995.

Lichidarea cuprinde ansamblul operatiilor care, dupa ce s-a declarat dizolvarea unei intreprinderi, au drept obiect plata datoriilor si realizarea elementelor de activ in vederea partajarii valorii ramase intre asociati.

Dizolvarea unei intreprinderi, hotarata de asociati, si care a parcurs toate fazele judiciare legale, poate avea loc in una din situatiile: - s-a expirat termenul prevazut in contractul de asociere;

s-a hotarat de adunarea generala a actionarilor;

nu mai este posibila realizarea obiectului de activitate;

se reduce capitalul sub limita legala, scade sub 50% iar asociatii nu procedeaza la completarea lui;

falimentul intreprinderii.

Notiunea de valoare de lichidare sau ANL trebuie nuantata functie de modul de incetare a activitatii intreprinderii: lichidare progresiva sau lichidare imediata.

Daca lichidarea este imediata sau fortata valoarea de lichidare este un activ net ce se determina astfel:

activele se evalueaza in cele mai dezavantajoase conditii, valori mai mici decat preturile in vigoare

pasivele se vor majora cu costurile de lichidare a intreprinderii precum: onorarii lichidatori, penalitati de rupere a contractelor de inchiriere, indemnizatii de concediere a personalului.

In cazul lichidarii progresive stabilirea acestei valori are la baza ipoteza vanzarii in timp a activelor. Se calculeaza un activ net care se evalueaza la costuri de tranzactie, dar mai mici ca cele contabile.

Operatiunea de lichidare poate sa apara in doua situatii:

- intreprinderea este in dificultate si

- intreprinderea este in dificultate temporara

In primul caz inseamna ca societatea comerciala isi inceteaza activitatea ca atare si calculeaza activul net de lichidare (ANL) ca diferenta dintre activul inventariat si evaluat la valoarea de inventar si datoriile evaluate la valoarea de inventar. In calculul ANL se poate folosi si activul net corectat (ANCr) care se diminueaza cu cheltuielile de lichidare si obligatiile fiscale asupra rezultatului.

Daca intreprinderea este in dificultate temporara (al doilea caz) dar este redresabila, se va lichida ca societate comerciala dar continua sa functioneze prin fuziune sau la alti proprietari. In astfel de situatii valoarea intreprinderii se calculeaza ca diferenta dintre valoarea la termen actualizata si capitalul investit de cumparator pentru a redresa activitatea societatii comerciale, dupa relatia:

, unde

V – valoarea intreprinderii,

Vt – valoarea la termen, se poate lua si ANC,

i – rata de actualizare,

n – numarul de ani dintre data evaluarii si a reluarii activitatii,

C_i – capital investit.

In astfel de cazuri potentialii cumparatori pot fi: firmele concurente care doresc sa-si consolideze pozitia pe piata si au resursele financiare necesare; investitori ce o cumpara pentru a-i schimba profilul de activitate, etc.

Pentru a exemplifica acest mod de calcul cunoastem urmatoarele:

1. Activul net corectat 2.014.098 lei (Tabelul.4.)

2. Capitalul necesar pentru redresarea societatii 850.000 lei.

3. Termenul de redresare 2 ani

4. rata de actualizare   18%

V = = 59494 lei