|
|
|
CULTURA ORGANIZATIONALA
Consider ca pentru a putea intelege un concept trebuie, mai intai, sa devii familiar cu termenii din care e constituit. Astfel propun sa incepem drumul nostru spre cunoasterea si intelegerea "culturii organizationale" printr-o analiza individuala a celor doi termeni. Sa luam, spre exemplu, termenul "cultura", etimologic vorbind termenul deriva din cuvantul latin "colere" ce se traduce prin "a cultiva/ a onora".
Dictionarul Explicativ al Limbii Romane ofera opt definitii distincte pentru acest termen , dar cu siguranta folosit in sintagma care da titlul acestei lucrari nu face referire nici la "totalitatea lucrarilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza productii mari si constante; stiinta, priceperea de a lucra pamantul, de a ingriji plantele" si nici la "crestere, in laborator, a bacteriilor; colonie de bacterii obtinuta pe aceasta cale". In cazul de fata face referire la "totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om si a institutiilor necesare pentru comunicarea acestor valori".
Cultura este considerata a fi "o serie de caracteristici distincte a unei societati sau grupa sociala in termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emotionali' si poate fi inteleasa si prin partile ei componente: valori si norme. Valorile reprezinta ideile importante si comune pe care un grup le impartaseste si normele sunt setul de reguli dupa care se ghideaza, care nerespectate aduc, in consecinta, o serie de sanctiuni acceptate care variaza in functie de importanta normei. Setul cel mai formal de astfel de norme si sanctiuni sunt legile.
Astfel putem spune despre cultura ca este ansamblul de convingeri si norme pe care membrii unei forme sociale le detin si le aplica urmarind buna functionare si interesele acesteia.
Cultura reprezinta dimensiunea simbolica a unei astfel de entitati sociale fara de care aceasta nu isi poate atinge obiectivele stabilite.
Astfel de entitati formeaza si obiectul acestei lucrari, pe care le vom numi in continuare organizatii. Etimologic acest termen isi are radacinile in limba greaca cu sensul de "instrument /unealta" si desemneaza un grup de oameni cu un tel comun.
Dictionarul Explicativ al Limbii Romane ofera o definitie asemanatoare "asociatie de oameni cu conceptii sau preocupari comune, uniti conform unui regulament sau unui statut, in vederea depunerii unei activitati organizate". Organizatiile raspund nevoii indivizilor de asociere pentru indeplinirea unor scopuri instrumentale,dar si nevoi afective sau de cunoastere astfel deosebind organizatia umana de alte forme de organizare ale altor vietuitoare.
Pentru a putea fi distinse organizatiile isi stabilesc limite identificable si in cadrul acestor limite isi stabilesc identitatea, care sa fie in acord cu obiectivul acesteia. Obiectiv pe care, trebuie sa recunoastem, cineva l-a stabilitimpreuna cu modalitatile prin care scopul va fi atins si oamenii care vor duce la atingerea lui. Structural observam ca organizatiile se pot dezvolta atat in plan vertical(ierarhic) cat si in plan orizontal( pe departamente) influentand activitatea de ansamblu a organizatiei. Marimea organizatiei, numarul gradelor ierarhice, numarul departamentelor, gradul de specializare a muncii influenteaza activitatea de ansamblu a organizatiei, rezulta astfel diferite tipuri de organizatii
Criterii importante in stabilirea acestor tipologii sunt modul in care isi stabilesc obiectivele sau in care isi obtin si distribuie beneficiile, dar nu in ultimul rand comportamentul membrilor. Urmarind aceste criterii obtinem urmatoarele organizatii :
Autori de specialitate ne ofera si alte clasificari, de exemlpu, in functie de beneficarul activtatilor desfasurate:
Pe de alta parte sunt determinate alte trei tipuri de organizatii in functie de modalitatea in care este impusa norma si de relatiile posibile intre conducatori si condusi:
Organizatii coercitive in care normele se impun prin constrangere( lagare, inchisori)
Organizatii normative in care normele nu sunt neaparat impuse de o persoana ( biserici , scoli, spitale)
Organizatii utilitare avand reguli specifice de impunere a autortatii ( intreprinderi, firme, asociatii patronale, organizatii militare pe timp de pace)
In realitate intalnim combinatii intre cele trei tipuri astfel organizatiile pot fi utilitar-coercitive, utilitar-normative, normativ-coercitive etc.
Un model cu totul aparte il reprezinta organizatiile totalitare deoarece in astfel in acest caz activitatile individuale sunt complet subordonate organizatiei.
Indivizii care apartin unei astfel de organizatii le sunt impuse activitatile si in general trebuie sa renunte la familie si la timpul lor liber. Membrii organizatiei nu sunt recompensati financiar si constata dificila integrarea in organizatii din lumea exterioara.
Pentru a facilita atingerea obiectivelor sale o organizatia totalitara isi izoleaza membrii de lumea exterioara. Cateva exemple de astfel de organizatii sunt manastirile, penitenciarele, taberele militare, ospiciile etc.
Un aspect structural al organizatiilor este felul in care in aproape oricare dintre tipologiile mentionate putem delimita doua planuri distincte: cel formal si cel informal.
Primul se refera la structura oficiala a organizatie in care sunt indicati liderii formali si sursele de autoritate, responsabilitatile fiecaruia, conditiile de intrare si iesire, normele, sanctiunile si relatiile dintre membrii organizatiei.
Planul informal nu are un lider desemnat si difera de cele mai multe ori de cel formal. Acesta are o autoritate morala impusa prin prestanta sa profesionala si prin capacitatea sa de a motiva si stimula ceilalti membrii intre care se leaga relatii spontane si nedefinite in plan formal. Normele ce vin din planul informal sunt mai degraba "legi nescrise" si mult mai usor acceptate. In plan informal se reflecta, in general, starea reala a organizatiei.
Dupa dezbateri si clasificari tragem concluzia ca un grup cu identitate proprie, identificabil fata de alt grup care are un obiectiv precis stabilit si care se ghideaza dupa un set de norme formeaza o organizatie. Putem, spune astfel ca am atins scopul pe care ni l-am propus la inceputul acestei lucrari, acela de a patrunde in intelesul celor doi termeni "cultura" si "organizatie". Insa nu am reusit sa aflam si esenta sintagmei "cultura organizationala" care era de fapt obiectivul nostru final.
Propun in continuare, acum ca ne-am familiarizat cu termenii, sa incercam sa deslusim adevarul din spatele importantei culturii organizationale si sa incercam sa intelegem mai precis care ii este rolul.
Am stabilit anterior rolul de dimensiune simbolica al culturii pentru entitati sociale, pe care acum le recunoastem ca fiind o organizatii si fara de care acestea nu isi poate atinge obiectivele. Cultura este de fapt elementul de identificare al unei organizatii si cuprinde totalitatea credintelor, valorilor, ideilor impartasite de aceasta toate fiind influente de sistemul managerial de istorie si traditii chiar si de nivelul tehnologiei.
S-a teoreticizat mult pe baza acestui concept si au fost elaborate o serie de definitii fiecare aducand in prim plan alt element al acestuia . Vom mentiona cateva dintre ele si cativa dintre cei care le-au propus.
Lorek - "convingerile impartasite de managerii unei organizatii referitoare la modul cum isi vor organiza ei impreuna cu angajatii afacerile"
Mintzberg -"traditiile si convingerile unei organizatii prin care ea se distinge de alte organizatii si care inculca siguranta si trainicie intr-o organizatie"
K.Putterson - "ceea ce oamenii cred despre ceea ce merita sa fie facut si ceea ce nu"
Joan Marin -"expresia trebuintelor intime ale oamenilor, o expresie a inzestrarii experientei lor de viata cu semnificatii"
Schwartz Davies -"modelul convingerilor si expectatiilor impartasite de membrii unei organizatii ce produc o serie de norme ce descriu comportamentul membrilor organizatiei si grupului.
Cultura organizationalaraspunde satisfacerii unor nevoi umane cum ar fi nevoia de semnificatie, control, siguranta si stabilitate; necesitatea unor directii clare, ideologice in vederea atingerii obiectivelor si intelegerea sensului organizatiei din care face parte si actiunea in conformitate cu aceasta.
Cultura organizational se constituie dintr-o serie de elemente cum ar fi:
Cercetarile specialistilor au identificat patru tipuri de culturi organizationale :
cultura de tip putere - prezenta in organizatiile mici, financiare sau politice in care controlul este exercitat de o persona in conformitate cu niste reguli stricte; este deosebit de eficienta dar incapabila sa indeplineasca mai multe sarcini in acelasi timp.
Cultura de tip rol - tipica organizatiilor clasice, formale de tip birocratic, puternic standardizate este predictibila si rigida
Cultura de tip sarcina - orientata catre sarcina profesionala are la baza puterea expertului , ofera libertate individului, dar acesta trebuie sa isi canalizeze energia pentru ca impreuna cu grupul sa indeplineasca sarcina.
Cultura de tip persoana - individul este elementul central si are independenta absoluta apare in asociatii profesionale intrucat membrii au in comun bagajul de cunostinte, dar obiectivele le sunt diferite.
Drept concluzie putem spune ca singurul element anticipativ dintr-o organizatie il reprezinta "cultura organizationala" fiind probabil singura constanta din aceasta. Cu toate acestea orice organizatie trebuie sa isi dezvolte capacitatea de adaptabilitate la schimbarile ce survin in jurul acesteia chiar daca asta inseamna modificare normelor si valorilor interne.
Bibliografie
