|
|
|
STRATEGII ECONOMICE ALE INTREPRINDERII
1. Importanta strategiilor economice pentru activitatea intreprinderii
Intr-o economie de piata, o intreprindere isi desfasoara activitatea in conditiile unei puternice competitii atat pe piata interna cat si pe cea externa.
Pentru a-si realiza obiectivele propuse ea trebuie sa-si desfasoare activitatea pe baza unei strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic si economic.
Conducerea si organizarea actitivatii intreprinderii pe baza unei strategii economice capata o importanta crescanda ca urmare a faptului ca pe plan mondial s-au realizat mari progrese in teoria managementului privind aplicarea unor concepte moderne si noi mutatii pe piata interna si externa.
Importanta si necesitatea crescanda a adoptarii unei strategii economice este determinata de actiunea puternica a unor factori dintre care cei mai importanti sunt:
1. accentuarea competitiei intre firme pe pietele interne si externe, competitie in care intra si firme apartinand tarilor in curs de dezvoltare;
2. aparitia si extinderea unor tehnologii moderne cum sunt sistemele flexibile si robotizarea sistemelor tehnologice care au dus la cresterea calitatii produselor, reducerea costurilor si la scurtarea termenelor de punere pe piata a unor noi produse;
3. cresterea considerabila a calitatii produselor oferite pentru piata, ceea ce a condus la ridicarea exigentelor consumatorilor in ceea ce priveste calitatea;
4. aplicarea de catre unele intreprinderi a unor strategii avansate de prelucrare, ceea ce a condus la cresterea productivitatii muncii si la reducerea costurilor;
5. extinderea folosirii calculatoarelor in cadrul managementului productiei, ceea ce a dus la optimizarea deciziilor si la cresterea performantelor pe plan economic si tehnic.
Tinand seama de actiunea tot mai puternica a acestor factori, o strategie economica are rolul dfe a defini prin obiective cat mai precise, directiile de desfasurare a activitatii firmei, astfel incat aceasta sa realizeze o crestere a competitivitatii.
O buna strategie economica trebuie sa satisfaca urmatoarele exigente:
1. sa permita o confruntare eficienta a intreprinderii cu altele similare in cadrul unui proces economic concurential si in conditiile unui mediu in permanenta evolutie;
2. sa faca fata cu succes, prin produse noi sau modernizate, exigentelor sporite ale consumatorilor sub raportul calitatii si al preturilor;
3. sa realizeze o perfectionare continua a structurilor existente astfel incat acestea sa fie cat mai bine adaptate noilor exigente impuse demodificarile care survin in tehnologii, pe pietele de desfacere si cerintele crescande ale consumatorilor.
1. Definirea conceptelor de strategie economica si politica economica
Strategia economica reprezinta un concept complex care defineste ansamblul obiectivelor pe care conducerea unei unitati economice isi propune sa le realizeze, obiective stabilite pe baza de studii, cercetari stiintifice si prognoze, actiuni ce trebuie intreprinse pe diferite orizonturi de timp si modul de alocare a resurselor in vederea mentinerii competitivitatii si a dezvoltarii viitoare.
Din definirea acestui concept rezulta ca stabilirea obiectivelor reprezinta o componenta de baza a strategiei economice.
Obiectivul reprezinta, deci, acea componenta a strategiei economice care stabileste ce isi propune sa realizeze o unitate economica in cadrul unui anumit orizont de timp.
Pentru a-si atinge scopul, un obiectiv trebuie sa fie precis formulat, cuantificabil si masurabil.
In raport cu orizontul de timp stabilit, obiectivele pot fi:
pe termen scurt,
pe termen mediu,
pe termen lung.
In raport cu nivelul si extinderea influentei pe care o exercita asupra activitatii, ele pot fi obiective stabilite pentru nivelul organizatiei superioare, obiective cu caracter divizionar sau cu caracter departamental.
Pentru punerea in aplicare a unei strategii economice se stabilesc anumite politici economice.
Prin politica economica se intelege acea componenta a strategiei prin care se precizeaza actiunile care trebuie intreprinse pentru punerea in aplicare a strategiei pe orizonturi de timp mai mici si limitele in cadrul carora trebuie realizate obiectivele.
Pentru a putea fi elaborata in mod corect o strategie economica trebuie sa defineasca clar 4 componente de baza:
1. sfera de aplicare a strategiei economice sau directiile in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea intreprinderile;
2. desfasurarea resurselor reprezinta acea componenta care precizeaza modul in care intreprinderea isi va utiliza resursele de munca, materiale si banesti pentru realizarea obiectivelor propuse;
3. caracteristica distinctiva defineste domeniul de activitate sau activitatile in care, potrivit strategiei, intreprinderea trebuie sa exceleze;
4. sinergia reprezinta acea componenta a strategiei care defineste modalitatile de crestere a capacitatii productive a fiecarei componente a unui ansamblu de activitati printr-o judicioasa structurare si interactiune a acestora. Realizarea efectului de sinergie duce la aparitia unor calitati superioare sumei aritmetice a calitatii elementelor componente.
3. Tipologia strategiilor economice
Strategiile economice se clasifica dupa urmatoarele criterii:
1. In raport cu nivelul de adaptare:
a) strategie la nivel de organizare superioara. Se stabileste pentru ansamblul intreprinderilor care se afla sub conducerea acesteia, indiferent de ramura economica din care face parte;
b) strategie de afaceri la nivel de intreprindere defineste modul in care o intreprindere intra in competitie pentru o perioada data;
c) strategia functionala se elaboreaza pentru diferitele activitati functionale ale intreprinderii, de regula pe perioade mai scurte. Ca strategii functionale: strategia de marketing, de personal, de finante, pe productie si strategii elaborate pe produse si pe tipuri de consumatori.
2. In raport cu dinamica obiectivelor propuse:
a) strategii economice de redresare, care se elaboreaza la nivelul acelor intreprinderi care se afla in prag de faliment din cauza diferitelor dificultati;
b) strategii de consolidare care se recomanda a fi utilizate de acele intreprinderi care au devenit fiabile sau care se mentin intr-o stare de echilibru fragil;
c) strategii economice de dezvoltare se elaboreaza de catre intreprinderile viabile din punct de vedere economic, ce dispun de conditii si de capacitatea necesare pentru extinderea viitoare a activitatii.
3. In raport cu scopul urmarit:
a) strategii inovationale,
b) strategii de piata,
c) strategii pe produse.
4. Strategiile economice se mai pot clasifica si in raport cu sfera de cuprindere, caz in care se pot deosebi:
strategii globale,
strategii partiale.
5. In raport cu gradul de interdependenta:
strategii independente, caracterizate prin faptul ca organele de conducere isi fixeaza obiectivele de dezvoltare fara restrictii din partea altor organizatii;
strategii integrate, care trebuie sa tina seama de liniile directoare ale strategiei economice stabilite la nivelul organizatiei superioare din care face parte.
In cadrul strategiilor economice un loc important il au strategiile economice de dezvoltare dat complexitatii lor si a efectelor pe care le au asupra activitatii economice de perspectiva a intreprinderii.
Prin strategie economica de dezvoltare se intelege acel tip de strategie care defineste obiectivele de dezvoltare viitoare a intreprinderii, modul de alocare a resurselor si actiunile ce trebuie intreprinse pe orizonturi de timp bine precizate, tinand seama de accentuarea competitiei pe diferitele piete si de cerintele asigurarii unei anumite rentabilitati pentru activitatile desfasurate.
Elaborarea unei strategii economice de dezvoltare reprezinta rezultatul unui proces de conducere strategica la nivelul intreprinderii.
Prin proces de conducere strategica se intelege un ansamblu de activitati desfasurate la nivelul conducerii superioare a intreprinderii, ce are ca obiectiv adoptarea unui set de decizii si prevederea unor operatiuni pe un orizont mai mare de timp prin care sa se asigure stabilirea misiunii intreprinderii, a obiectivelor de realizat, elaborarea strategiilor de dezvoltare, in raport cu procesul evolutiv pr care il inregistreaza activitatea intreprinderii.
4. Model de elaborare a unei strategii economice
Elaborarea unei strategii economice reprezinta un proces complex si dinamic ce necesita numeroase analize cu caracter cantitativ sicalitativ, o foarte buna cunoastere a factorilor cu caracter intern si extern ce pot influenta activitatea intreprinderii.
Ea presupune studierea evolutiei viitoare a cerintelor pe diferitele piete si o buna documentare privind prognoza evolutiilor tehnologiilor, a produselor, a vietii economice, politice si sociale.
Elaborarea unei strategii economice se face prin parcurgerea a 4 etape la care se adauga activitatea finala de evaluare si control a strategiei:
1. prima etapa - analiza situatiei curente necesita o identificare a misiunii intreprinderii iar in raport cu aceasta o identificare a strategiei trecute si prezente. Prin identificarea strategiei trecute si prezente trebuie sa se constate daca acestea au fost aplicate corect si daca au corespuns sau nu obiectivelor stabilite;
2. examinarea perspectivelor pentru viitor, prin care se stabilesc obiectivele pe termen lung ale intreprinderii. In acest scop se analizeaza factorii din mediul inconjurator si situatia interna care sa ofere informatiile necesare si sa se asigure pe aceasta baza stabilirea obiectivelor pe termen lung;
3. elaborarea unui set de alternative strategice pentru viitor si alegerea strategiei de urmat. Consta in elaborarea unui set de alternative strategice posibile, compararea lor cu obiectivele prioritare fixate si adoptarea pe aceasta baza a strategiei economice de aplicat;
4. punerea in practica a strategiei economice adoptate necesita stabilirea strategiilor functionale ce urmeaza a fi adoptate si precizarea masurilor prin care sa se actioneze asupra factorilor de natura organizatorica pentru a se crea conditiile cele mai bune si punerea in functiune a strategiei adoptate. Un rol important in aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate il are activitatea de evaluare si de control a strategiei.
Evaluarea strategiei trebuie sa se faca pe baza unor criterii obiective prin care sa se stabileasca compatibilitatea, consonanta, avantajul aplicarii, fezabilitatea.
Controlul aplicarii strategiei economice trebuie sa se efectueze cu regularitate si are rolul de a evidentia: lipsurile existente in aplicarea ei si adoptarea de masuri pentru redresarea situatiei.
5. Planul - instrumentul de concretizare si realizare a strategiei economice
La nivelul unitatilor economice desfasurarea organizata a actiunilor prevazute si aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate necesita o anumita activitate de planificare.
Planificarea reprezinta o functiune de baza a managementului ce trebzuie efectuata la un nivel stiintific corespunzator, folosind metode si tehnici de lucru adecvate.
A planifica inseamna a concretiza in documente scrise cu caracter imperativ prevederile strategiei si politicii adoptate pentru o anumita perioda sub forma de indicatori cantitativi si calitativi, termenele la care acestea trebuie realizate, resursele ce trebuie alocate pentru indeplinirea lor, sarcinile concrete care revin executantilor la nivel de conducere si compartimente functionale, masurile ce trebuie aplicate pentru crearea conditiilor necesare si modul de urmarire si control al felului cum sunt indeplinite prevederile pe toate nivelele ierarhice.
Planificarea economica se concretizeaza intr-un ansamblu de planuri care devin instrumente esentiale in activitatea de conducere si organizare.
Prin plan se intelege documentul elaborat sub o anumita forma scrisa pe baza unei metodologii bine precizate, prin care se concretizeaza prevederile strategiei economice, luata in ansamblul ei sau pe diferite componente si se precizeaza sarcinile care revin compartimentelor de productie si functionale pe anumite perioade de timp.
Planificarea economica are un caracter complex iar definirea ei sub diferite aspecte necesita o clasificare dupa mai multe criterii:
1. In raport cu gradul de institutionalizare si de formalizare:
formala,
informala.
2. Dupa orizontul de timp la care se refera:
pe termen lung sau de perspectiva,
curenta - ce poate fi pe termen scurt sau foarte scurt.
3. In raport cu nivelul la care se realizeaza:
la nivel de organizatie superioara
la nivel de intreprindere.
4. In raport cu gradul de importanta a indicatorilor stabiliti si cu orizontul de timp la care se refera acestia se poate deosebi:
strategica,
tactica.
Prognoza strategica se realizeaza de regula la nivelul conducerii de varf pe termen lung si concretizeaza obiectivele strategiei economice adoptate.
Prognoza tactica concretizeaza actiunile si activitatile la nivelul unei unitati economice sunt reunite si definite prin termenul de planificare interna de intreprindere.
Aceasta planificare interna are doua componente aflate intr-o stransa interdependenta:
prognoza tehnico-economic, care are ca obiectiv stabilirea principalilor indicatori cantitativi si calitativi pe toate domeniile de activitate;
prognoza operatica - reprezinta acea parte a prognozei interne de intreprindere care are ca obiectiv elaborarea programelor de activitate pe diferite verigi structurale si pe diferite unitati de timp.
In conditiile unei economii de piata, intreprinderea isi organizeaza activitatea fie dupa sistemul productiei pe stoc, fie dupa sistemul productiei pe baza de comenzi.
In astfel de cazuri, punctul de plecare in elaborarea planului economic il constituie rezultatele obtinute pe baza efectuarii prognozelor de vanzari, prin studierea pe cale probabilistica a cererii pentru produsul intreprinderii.
Pe baza rezultatelor programului pe termen scurt si lung se face o estimare a produsului ce s-ar putea vinde, iar in functie de aceasta se determina indicatorii privind productia ce urmeaza a fi realizata.
In functie de aceasta productie se calculeaza resursele de munca si de materiale necesare, se dimensioneaza ansamblul indicatorilor economici si se fac ajustarile necesare tinand seama de capacitatea de productie si de resursele de munca si materiale existente.
In conditiile in care intreprinderea actioneaza in cadrul economiei de piata, elaborarea planului economic tine seama de un grafic de productie director, elaborat in prealabil, care stabileste grupele de produse ce urmeaza a se executa, cantitatea si datele de executie, in functie de comenzile existente si de rezultatele prognozelor cererii de produse.
