|
|
|
Centralizarea si descentralizarea manageriala
1. Nivelul centralizat al luarii deciziilor
Centralizarea semnifica focalizarea posibilitatilor luarii deciziilor la nivelul
superior al ierarhiei din structura organizatorica a unei firme.
Decizia principala a centralizarii infatiseaza anumite avantaje, precum:
este posibila formularea unei viziuni globale asupra firmei si traiectoriei
acesteia;
se inregistreaza operativitate in construirea deciziei (pregatirea acesteia);
este posibila imprimarea coerentei intre obiective si avansul global
articulat, consistent al firmei;
sunt eliminate suprapunerile si duplicitatea decizionala;
se reduc costurile de conducere.
In acelasi timp, se identifica si unele dezavantaje, precum:
este discutabila capacitatea decidentului singular si exclusiv de a
receptiona toate ecourile si circumstantele din cadrul firmei, care sa fie luate in
considerare in pregatirea si emiterea actului decizional, respectiv a deciziei;
situatiile involuntare din firma nu sunt sesizate in totalitate de catre
decidentul din pozitia centralizata, mai ales in situatia in care contactul cu angajatii
pe teme decizionale este redus sau inexistent;
transmiterea deciziei luate pe o linie verticala, ce apartine unei ierarhii
organizationale inalte, este costisitoare;
este posibila distorsionarea, modificarea, alterarea sau subevaluarea
continutului si sensului deciziei, odata cu circulatia sa de sus in jos, pe un traseu
organizational de mare inaltime.
2. Nivelul descentralizat al luarii deciziilor
Descentralizarea permite distribuirea detaliilor deciziei sau a actelor de luare
a deciziilor, pe nivelurile medii si inferioare ale structurii organizatorice din cadrul
firmei.
Premisele operationalizarii descentralizarii decizionale se refera la:
necesitatea angajarii nivelurilor medii si inferioare in situatii de a
dispune de capacitati specifice de pregatire si luare a deciziilor;
deciziile de importanta majora, exceptionale se pot lua in maniera des-
centralizata, insa trebuie sa existe posibilitatea consultarii decidentilor respectivi cu
persoanele aflate pe palierele organizationale superioare in cadrul firmei (top-
managementul entitatii);
centralizarea decizionala totala presupune eliminarea oricarui act de
supervizare sau supraveghere a nivelului ierarhic angajat in procesul decizional.
In acelasi cadru conceptual, se identifica anumite aspecte programatice ale
firmei, care, de regula, nu intra sub incidenta descentralizarii totale.
Dintre aceste amintim:
identificarea si intelegerea problemelor fundamentale ale firmei;
delegarea de autoritate;
identificarea si depasirea incertitudinilor;
traversarea de catre firma a situatiilor de criza, atipice, neobisnuite.
Descentralizarea inregistreaza avantaje, precum:
se elimina "distantarea" dintre inferiori si superiori in cadrul firmei;
persoanele decidente aflate pe o anumita locatie organizationala nu
cheltuiesc timp si alte resurse pentru delocalizari temporare, in vederea pregatirii si
luarii deciziilor;
eficienta si motivarea decidentilor concentreaza responsabilitatea, fiind
retinuta doar alternativa consultarilor cu superiorii, in cazurile de forta majora;
sunt create premise pentru cresterea calitatii deciziei si a actului
decizional; se evita excesele in continutul deciziei;
operativitatea luarii deciziei este crescuta;
permite formalizarea subentitatilor de tip "filiala" ale firmei, capabile de
performante marcate de responsabilitate sporita.
Dezavantajele principale ale descentralizarii sunt:
nu este asigurata uniformitatea deciziilor; standardizarea sau tipizarea
actelor decizionale, pentru aceleasi categorii de probleme, nu sunt de relevanta sau
semnificatie deosebita;
intre top-management si nivelurile inferioare, abilitatea pentru luari de
decizii se instaureaza tot mai mult prin relatia de "coordonare", in defavoarea
subordonarii;
nu este asigurata intotdeauna multimea de specialisti cu competente sau
cu performanta decizionala competitiva;
este posibil ca pe nivelurile medii si inferioare, abilitate cu responsa-
bilitati de a lua decizia, sa se constituie scari suplimentare de functionari, care cresc
aparatul birocratic al firmei;
se manifesta un anumit subiectivism decizional, provenit din variabili-
tatea numerica si calitativa a decidentilor.
In mod practic, intr-o firma moderna se identifica un anumit raport optim
intre centralizarea si descentralizarea actelor decizionale.
