|
|
|
PRINCIPIILE GENERALE ALE MANAGEMENTULUI, PROCESUL DE MANAGEMENT SI RELATIILE MANAGERIALE
OBIECTIVE
Studierea acestei teme isi propune ca obiective
Intelegerea semnificatiei principiilor generale ale managementului
Identificarea trasaturilor caracteristice ale activitatii de management
Definirea conceptului de proces de management
Scoaterea in evidenta a importantei factorului uman asupra calitatilor procesului de management
Definirea relatiilor manageriale si identificarea factorilor de determinare a acestora
CUPRINS
PRINCIPIILE GENERALE ALE MANAGEMENTULUI. PROCESUL DE MANAGEMENT SI RELATIILE MANAGERIALE
1 Principiile generale ale managementului
1.2 Principiul motivatiei materiale si morale
1.3 Principiul managementului participativ
1.4 Principiul cresterii continue a eficacitatii si eficientei economice a firmei
1.6 Optimizarea raportului dintre conducerea curenta si cea de perspectiva
2 Trasaturile caracteristice ale activitatii de management
3 Procesul de management si relatiile manageriale
2 Influenta factorului uman asupra calitatii procesului de management
Relatiile manageriale
Dupa cum se stie, principiul reprezinta teza fundamentala sau ideea de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem eficient, o organizare buna etc.
La baza conceperii si exercitarii managementului firmelor se afla un ansamblu de principii care au o tripla determinare si anume: socio-economica, tehnico-materiala si umana ce izvoraste din insasi realitatea firmelor la care se refera.
Principiile generale ale managementului exprima nivelul de dezvoltare al stiintei managementului si fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemelor de management ale firmelor, alcatuind impreuna un sistem al carui cunoastere si aplicare este indispensabila pentru toti managerii si personalul de specialitate implicat in managementul activitatilor agentilor economici. Printre cele mai importante principii, se numara
1. Principiul asigurarii concordantei dintre parametrii sistemului de management al firmei si caracteristicile sale esentiale si ale mediului ambiant.
2. Principiul motivatiei materiale si morale.
3. Principiul managementului participativ.
4. Principiul cresterii continue a eficacitatii si eficientei economice.
5. Principiul selectiei, repartizarii si promovarii personalului pe baza competentelor profesionale.
6. Optimizarea raportului dintre conducerea curenta si cea de perspectiva.
Pe langa principiile generale enuntate, literatura de specialitate evidentiaza si alte principii formulate de H. Fayol, F. W. Taylor, H. Emersson etc., considerati ctitori ai stiintei conducerii firmelor. Dintre acestea cu o aplicabilitate si eficienta ridicata se evidentiaza:
a. definirea clara si precisa a drepturilor si obligatiilor fiecarui lucrator, a competentei necesare fiecarui post si a gradului de incarcare cu sarcini.
b. corelarea judicioasa a autoritatii si responsabilitatii individuale.
c. studierea si valorificarea corespunzatoare a experientei firmelor din tara si strainatate in probleme de management si tehnologie.
d. diviziunea muncii in activitatea de conducere si de executie.
e. respectarea ierarhiei atat in transmiterea sarcinilor, cat si a informatiilor.
f. primirea sarcinilor de la o singura sursa si subordonarea la un singur sef.
Cunoasterea si insusirea principiilor de conducere ale firmelor sunt esentiale pentru toti cei implicati direct sau indirect in activitatile acestora. Tot atat de importanta este insa si folosirea lor adecvata, astfel incat sa li se valorifice la un nivel cat mai ridicat valentele de progres economico-social ce le sunt proprii.
Conform acestui principiu, functionalitatea si competitivitatea unei firme presupune o permanenta corelare, adoptare si perfectionare a sistemului de management la situatia efectiv existenta in cadrul sau, la cultura organizationala si la contextul socio-economic in care isi desfasoara activitatile.
Sursa acestui principiu rezulta din dinamismul dezvoltarii economice, tehnologice, stiintifice si culturale, precum si al mediului ambiant in care isi desfasoara activitatea. Ca urmare variabilele de management, atat endogene cat si exogene agentilor economici isi modifica parametrii in ritm rapid, determinand schimbari atat in relatiile de management cat si in continutul procesului de management.
Dinamismul imprimat sistemului de management ca urmare a aplicarii acestui principiu se refera la capacitatea ridicata de actiune, de interventie in scopul adoptarii activitatii la cerintele pietei, la anticiparea si chiar provocarea unui anumit curs al fenomenelor pietei.
In general, eficienta activitatii unei firme depinde in cea mai mare parte de modul de insusire a intereselor economice ale factorilor implicati, prin folosirea unui ansamblu de parghii economice si de alta natura. Intre acestea, un rol esential il are motivatia materiala si morala a angajatilor.
Ca principiu de management al firmei, motivarea exprima necesitatea stabilirii si utilizarii unor asemenea stimulente materiale si morale de catre factorii decizionali incat sa asigure o impletire armonioasa a intereselor tuturor partilor implicate in realizarea obiectivelor planificate ale organizatiei.
Subevaluarea sau supraevaluarea unei categorii de interese din cadrul firmei se rasfrange mai devreme sau mai tarziu, asupra satisfacerii celorlalte interese.
Concret, aplicarea acestui principiu in managementul firmei necesita, pe baza identificarii si evaluarii motivatiilor care se manifesta atat la nivelul compartimentelor de munca, cat si al indivizilor, adoptarea acelor modalitati de realizare, evaluare si promovare a personalului, de stabilire a marimii si repartizarii dividendelor, comisioanelor, premiilor etc., care sa determine maximum de contributie a stake-holderilor la atingerea obiectivelor stabilite.
In esenta, acest principiu consta in atragerea sub diverse forme a personalului de specialitate la exercitarea procesului de conducere a firmei.
Conform acestui principiu, exercitarea celor mai importante si complexe procese si relatii de management in cadrul firmei este necesar sa se bazeze pe implicarea managerilor, a specialistilor si reprezentantilor proprietarilor, apeland la leadership si realizand un nou tip de cultura organizationala.
Fenomenele care reclama utilizarea managementului participativ la nivelul agentilor economici sunt: complexitatea si dinamismul crescand al activitatilor din cadrul firmei, fluiditatea unor componente majore ale mediului ambiant, rapiditatea evolutiilor stiintifice, tehnice, comerciale, organizatorice contemporane, nivelul ridicat de pregatire al majoritatii personalului din firma, internationalizarea activitatilor economice etc.
Din practica manageriala rezulta ca pot fi folosite diferite metode de atragere si participare a specialistilor la actul de conducere, si anume:
1. managerul general se consulta bilateral si succesiv cu fiecare manager din subordine pentru a cunoaste parerile acestora si a obtine idei, sugestii, rationamente in plus, in vederea luarii deciziei de catre acesta.
2. managerul general conlucreaza in cadrul unor reuniuni colective cu colaboratorii sai in luarea deciziilor, realizand un schimb reciproc si multilateral de informatii si opinii, pentru ca in cele din urma decizia sa fie luata individual de catre acestia.
deciziile importante se iau in comun, in cadrul organismului colectiv de conducere (consiliul de administratie), pe baza schimbului de idei si opinii.
De asemenea, stiinta si practica conducerii evidentiaza si alte metode de atragere si participare la actul de conducere, de stimulare a ideilor si sugestiilor pentru adoptarea celor mai bune hotarari. Astfel de metode se bazeaza pe teoria dinamicii de grup: adunarea generala a actionarilor, brainstorming-ul (asaltul "creierului", " asaltul de idei"), reuniunea Phillipp 66, reuniunea panel etc.
Principiul eficacitatii si eficientei exprima necesitatea modelarii sistemului de management al firmei, astfel incat sa se determine obtinerea, atat a competitivitatii, cat si eficientei economice prognozate.
In baza acestui principiu, la dimensionarea, structurarea si combinarea tuturor proceselor si relatiilor manageriale este necesar sa se aiba in vedere maximizarea efectelor economico-sociale cuantificabile si necuantificabile ale firmei in vederea asigurarii unei competitivitati ridicate.
Conform acestui principiu, in conceperea si derularea proceselor si relatiilor manageriale este important de avut in vedere realizarea concomitenta atat a eficacitatii, cat si eficienta activitatii desfasurate. Prin eficacitate desemnam indeplinirea obiectivelor si/sau sarcinilor previzionate, element cel mai adesea decisiv pentru competitivitatea firmei. Concomitent se impune obtinerea eficientei, adica realizarea, din activitatea condusa, de venituri superioare cheltuielilor efectuate. De retinut ca o firma poate fi eficace dar, cateodata, nu si eficienta si viceversa. Un manager competent le realizeaza concomitent, deruland un management eficace in conditii de eficienta.
Alegerea, repartizarea si promovarea pe functii a personalului (de conducere si executie) pe toate treptele ierarhice in cadrul firmei este unul din principiile generale ale managementului, cu un rol deosebit in conditiile economice de piata si ale progresului stiintifico-tehnic contemporan.
Realizarea problemelor complexe ale activitatii firmelor in conditiile unei concurente crescande, a dinamismului si complexitatii economice nationale si mondiale nu poate fi indeplinita decat cu ajutorul unui personal cu un grad ridicat de competenta si profesionalism, cu spirit intreprinzator, cu o mare capacitate de organizare si responsabilitate deplina. Aceste cerinte se impun atat pentru titularii functiilor de conducere de la toate nivelurile, dar si pentru personalul de executie. Este necesar, de asemenea, ca firmele sa se preocupe continuu de perfectionarea si ridicarea continua a calificarii personalului prin diferite forme pentru a asigura o competenta permanenta a personalului.
Acest principiu impune pentru manageri grija constanta pentru ca odata cu rezolvarea problemelor curente, de zi cu zi ale firmei sa se preocupe in paralel si de rezolvarea problemelor care vizeaza perspectiva activitatii, in sensul de a elabora strategii si tactici prospective, corespunzatoare evolutiei pietei, a mediului ambiant in ansamblul sau (economic, tehnologic, stiintific, social etc. )
Principalele trasaturi caracteristice ale activitatii de management sunt:
1. Activitatea de management are caracter sistemic.
Aceasta caracteristica este determinata de faptul ca activitatea de management se desfasoara la nivelul tuturor structurilor sistemului condus, urmareste realizarea unui anumit obiectiv, este ierarhica, ordonata, holistica, diferentiata, integratoare etc.
2. Activitatea de management are caracter stiintific
Managementul in intreaga sa activitate apeleaza la cunostinte stiintifice pe care se bazeaza in luarea deciziilor.
Activitatea de management are caracter interdisciplinar.
Aceasta datorita faptului ca solutiile folosite de sistemul conducator in procesul de conducere presupune apelarea la cunostinte de specialitate dintr-un numar insemnat de discipline.
4. Activitatea de management presupune modelarea, adica elaborarea de modele de analiza in vederea luarii deciziilor, construite pe baza realitatii, avand de fiecare data suport teoretic adecvat.
5. Activitatea de management necesita utilizarea intregului echipament electronic de calcul oferit de tehnologia actuala, inclusiv sisteme expert si inteligenta artificiala.
6. Activitatea de management are caracter profesionist.
Profesia de manager este o realitate, fara de care nu putem vorbi de eficienta in activitatea de conducere.
In principiu, esenta managementului poate fi exprimata prin cele doua componente de baza ale sale si anume:
a. Procesul de management
b. Relatiile manageriale
Procesul de management (de conducere) se caracterizeaza prin faptul ca o parte din forta de munca a organizatiei actioneaza asupra celeilalte parti (a executantilor), a majoritatii resurselor umane, in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate a activitatii desfasurate. Rezulta astfel ca, diferenta dintre executanti si manageri consta in faptul ca executantii actioneaza direct asupra obiectivelor muncii, in timp ce managerii actioneaza prin intermediul oamenilor aflati in subordine.
De asemenea, procesul de management se caracterizeaza printr-o paleta larga de decizii si actiuni necesare a fi intreprinse de catre sistemul conducator pentru determinarea obiectivelor organizatiei, a resurselor si mijloacelor necesare realizarii lor.
A. Mackensie5 arata ca: managementul este procesul in care managerul opereaza cu trei elemente fundamentale si anume: idei, oameni si relatii.
Ideile sunt cele pe baza carora se stabileste ce este de facut in prezent si mai ales in perspectiva prin elaborarea de strategii, obiective si programe pentru organizatie; oamenii, cei care emit si cei care indeplinesc ideile si, in fine, relatiile dintre oameni, care presupun stabilirea structurii organizatorice, precizarea legaturilor intre compartimentele organizatiei si intre oameni in cadrul acestora etc.
In procesul de management, in baza principiilor generale ce guverneaza activitatea de conducere, subiectul managementului (respectiv managerii sau sistemul conducator) actioneaza asupra obiectului managementului (respectiv asupra sistemului condus), folosind instrumente, metode, procedee si tehnici specifice, Figura 1.
Figura 1 Procesul de management
Procesul de management are caracter ciclic; el se deruleaza, in general, in mai multe faze, si anume:
-faza previzionala, care consta in stabilirea obiectivelor, anticiparea de metode si tehnici manageriale pentru fundamentarea, implementarea si evaluarea deciziilor strategice si tactice.
-faza de operationalizare, concretizata in actiuni cu caracter operativ, vizand organizarea, coordonarea si antrenarea angajatilor pentru realizarea obiectivelor prestabilite.
-faza finala care presupune actiuni de evaluare a rezultatelor obtinute, pe baza obiectivelor previzionate in fazele anterioare. Aceasta este o etapa in care managementul are un caracter constatativ si corectiv, cand se pregatesc conditiile lansarii unui nou proces de management.
Sintetic, derularea fazelor procesului de management se prezinta ca in Figura 1.2.
Figura 2 Fazele procesului de management
De multe ori se pune intrebarea: de ce o organizatie are succes atat de mare sau de ce a dat faliment? Raspunsul este aproape acelasi: a avut sau nu un management bun. Termenul face referire la oamenii care, in diferite colective sunt responsabili de coordonarea si conducerea organizatiei.
Este managementul la fel in toate organizatiile? Raspunsul corect este DA si NU!
-DA, pentru ca managerii indeplinesc aceleasi functii.
-NU, pentru ca ponderea in modul de realizare a activitatilor specifice uneia sau alteia din functii sunt diferite in raport cu pozitia pe care acestia o accepta in cadrul organizatiei. NU, de asemenea, datorita calitatii diferite a factorului uman chemat sa indeplineasca una sau alta din functii.
Pentru diminuarea acestui fenomen, cel mai adesea, managementul nu este atributul exclusiv al conducatorilor, la cel mai inalt nivel. Acesta este impus oricarui responsabil de gestiune, indiferent de locul pe care il ocupa in ierarhia organizatiei, echipa de manageri este structurata pe cateva niveluri de conducere, niveluri ce formeaza un sistem piramidal, asa cum se prezinta in Figura 1.
Figura 3 Structura sistemului conducator al unei organizatii
Managementul de varf (strategic) include de regula presedintele si vicepresedintele organizatiei, care sunt raspunzatori de conducerea de ansamblu. Acestia stabilesc strategia si politicile operationale, obiectivele generale ale organizatiei si reprezinta oficial organizatia in exterior. Acesti manageri formeaza conducerea strategica a organizatiei.
Managementul functional reprezinta cea mai larga grupa de manageri din cadrul unei organizatii, incluzand managerii de problema si sefii de serviciu, sefii de sectii, de departamente etc. Acestia planifica, organizeaza, conduc si controleaza activitatea altor manageri, dar la randul lor si ei sunt subordonati unui nivel managerial superior. Ei formeaza conducerea tactica, fiecare manager conducand activitatea unei subunitati a organizatiei.
Managementul operational este reprezentat de supraveghetori, sefi de echipa, maistri, sefi de birou, de laboratoare etc. Ei supravegheaza, indeamna si coordoneaza activitatea lucratorilor operativi si reprezinta conducerea operativa. Subordonatii lor sunt executantii (nonmanagerii) care realizeaza nemijlocit operatii de care depinde atingerea obiectivelor planificate.
Prin relatii manageriale se inteleg acele relatii care se statueaza intre angajatii unei organizatii, in functie de pozitia ierarhica ocupata si responsabilitatea concreta incredintata fiecaruia in cadrul acestuia.
Astfel, relatiile manageriale sau de management pot fi definite ca raporturile ce se stabilesc intre componentii unei organizatii si intre acestia si componentii altor sisteme in procesele previzionarii, organizarii, coordonarii, antrenarii si control-evaluarii activitatii firmei.
Natura relatiilor manageriale in cadrul organizatiei izvoraste din insasi modul in care se concepe derularea procesului de management, metodele folosite etc.
Analiza factorilor care conditioneaza caracteristicile relatiilor de management in cadrul firmelor releva o tripla determinare a acestora, si anume:
-social-economica
-tehnico-materiala
-umana
Determinarea social-economica rezida in dependenta relatiilor de management de natura si modalitatile de existenta ale proprietatii asupra mijloacelor de productie si, in general de natura relatiilor de productie.
Determinarea tehnico-materiala consta in dependenta trasaturilor managementului de caracteristicile obiectelor muncii si mijloacelor de munca folosite. Prin aceasta ele imprima o serie de particularitati firmelor si implicit relatiilor de management.
Determinarea umana rezida in influenta pe care o are asupra relatiilor de management componenta colectivitatii fiecarei firme, nivelul de pregatire profesionala si de educatie a membrilor acesteia, cultura sa organizationala etc.
In fapt, relatiile manageriale in cadrul organizatiei sunt cele impuse de necesitatea realizarii procesului de management in cele mai bune conditii. Acestea se stabilesc, in functie de structura organizatorica conceputa, intre membrii sistemului conducator, pe de o parte, si intre acestia si toti ceilalti angajati ai organizatiei pe de alta parte.
In functie de pozitia ocupata in cadrul structurii organizatorice si a responsabilitatilor asumate, relatiile manageriale pot fi: de autoritate, de colaborare, de subordonare, de reprezentare.
principii de management
proces de management
relatii manageriale
1. Ce se intelege, in general, prin principiu?
2. Care sunt principiile teoretice care stau la baza activitatii de management?
3. Enumerati principalele trasaturi ale activitatii de management.
4. Ce se intelege prin proces de management si in ce consta acesta?
5. Care sunt elementele fundamentale cu care opereaza managerii in procesul demanagement?
6. In ce consta ciclicitatea procesului de management?
7. Ce se intelege prin relatii manageriale si de cate feluri sunt acestea?
1. Constantinescu, D., A., Ungureanu, A., Management, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1998
2. Dima, I., C., Popescu, V., D., Management, Ed Agir, Bucuresti, 2000
3. Gavrila, T., Lefter, V., Managementul general al firmei, Ed. Economica, Bucuresti, 2002
4. Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Ed. Economica, Bucuresti, 1995
