|
|
|
Stocurile sunt cantitati de resurse materiale, care se acumuleaza in depozitele si magaziile unitatilor economice, intr-un anumit volum si intr-o anumita structura, pe o perioada de timp determinata, cu un anumit scop.
Practic stocurile sunt rezultatul activitatii de aprovizionare si de desfacere (al activitatii comerciale).
Stocurile sunt dependente de:
- natura si caracteristicile materialelor si produselor;
- de conditiile si modalitatile de furnizare;
- de asigurarea transportului;
- de strategiile care se abordeaza pe aceasta linie.
Scopul constituirii stocurilor:
- indeplinirea obiectivului de baza pe care fiecare agent economic si l-a propus.
In general, scopul formarii stocurilor este diferit:
- la nivelul economiei guvernul constituie stocuri sub forma rezervei nationale pentru resursele materiale strategice sau deficitare in scopul de a pune la adapost economia nationala de influenta unor factori de forta majora:
- seisme;
- inundatii;
- stare de necesitate;
- evitarea conjucturilor economice nefavorabile sau a penuriei.
- agentii economici constituie stocuri pentru:
- alimentarea continua a subunitatilor de consum;
- servirea clientilor in vederea desfasurarii normale a activitatii;
- realizarii obiectivelor ce si le-au propus.
Stocurile indeplinesc o functie vitala pentru armonizarea fluxurilor dintr-o intreprindere:
cumpararea aducerea (transportul) receptia, depozitarea pregatirea pentru consum - utilizare a materialelor trecerea acestora prin fazele de prelucrare pana la magazia de produse finite expedierea sau livrarea produselor la clienti, in magazinele proprii sau ale distribuitorilor specializati in desfacere - vanzare.
"Functia vitala" a stocurilor nu justifica o supradimensionare a lor deoarece conduce la o imobilizare de capital. In mod obisnuit un mare concern dispune de stocuri a caror valoare reprezinta cca. 25% din capitalul investit.
Detinerea de stocuri necesita:
- spatii comerciale amenajate si dotate;
- cheltuieli de depozitare - pastrare;
- taxe de asigurare, dobanzi la credite.
Un efect negativ care se poate produce in timpul stocarii este uzura morala a resurselor materiale sau produselor stocate si chiar uzura fizica.
In anumite situatii intervine necesitatea obiectiva de formare a unor stocuri curente necesare pentru:
- formarea unor stocuri sub forma rezervei nationale;
- periodicitatea productiei la furnizori;
- periodicitatea transportului.
Eventualele dereglari in livrarile de la furnizori sau in productia acestora determina formarea unor stocuri de siguranta la consumatori.
Intreruperea exploatarii (productiei) sau a transportului ca urmare a conditiilor naturale, de clima, de sezonalitate a productiei pentru anumite produse determina formarea stocurilor sezoniere. Astfel se formeaza stocurile de iarna la constructori (agregate, ciment etc.).
Necesitatea pregatirii sau a conditionarii materialelor inainte de trecerea lor in consum implica constituirea stocurilor de pregatire sau conditionare.
Pentru minimizarea cheltuielilor necesare formarii stocurilor se efectueaza analize si calcule economice in urma carora se stabileste strategia si politica firmei in domeniul formarii stocurilor si anume:
stabilirea tipurilor de stocuri;
ce avantaje sau pierderi se inregistreaza daca se opteaza pentru constituirea unui anumit stoc;
trebuie stabilit un program optim, care sa asigure un echilibru intre efectele negative si cele pozitive ale formarii unor stocuri.
Pentru aceasta este nevoie de cuantificarea efortului de stocare. Efortul de stocare (E) se compune din doua mari categorii de cheltuieli:
Efortul direct (Ed) care cuprinde totalitatea cheltuielilor necesare pentru detinerea si formarea stocurilor materiale;
Efortul indirect (Ei) care reprezinta cheltuielile ce nu se mai fac pentru achizitionarea si stocarea resurselor materiale in ipoteza nestocarii si folosirea fondurilor financiar - valutare pentru sporirea profitului, dezvoltarea productiei, noi investitii etc.
Deci efortul de stocare este dat de suma:
E = Ed + Ei
Efortul de stocare reprezinta totodata suma cheltuielilor necesare pentru formarea stocului:
Ed = Cs + Ct + Ca + Cr + Ci + Cma + Cp
Cs = cheltuieli cu salariile muncitorilor si ale personalului administrativ din depozite, inclusiv contributiile privind asigurarile sociale;
Ct = cheltuieli cu energia electrica, lubrifianti, abur etc. (cheltuieli tehnologice);
Ca = cheltuieli cu amortizarea imobilizarilor corporale (mijloacelor fixe);
Cr = cheltuieli de intretinere si reparatii;
Ci = cheltuieli cu iluminatul, climatizarea spatiilor;
Cma = cheltuieli cu mijloacele auxiliare sau de intretinere;
Cp = cheltuieli cu perisabilitati sau pierderile normale.
Efortul de stocare poate fi calculat pe orice perioada (an, semestru, trimestru, luna, zi).
In general, efortul direct de stocare este aproximativ constant in conditiile in care activitatea de mentinere a stocurilor intr-un depozit are continuitate, fara mari variatii ale volumului si valorii materialelor depozitate. In consecinta se poate determina un coeficient de calcul (a) care arata cat reprezinta cheltuielile aferente efortului direct de stocare in raport cu valoarea medie anuala a materialelor stocate ( s). In aceste conditii Ed (efortul direct de stocare) va avea urmatoarea forma:
Ed = a x s
a = coeficientul reprezentand
cheltuieli aferente Ed ED
( --)
s s
s = valoarea medie anuala a materialelor stocate
Ei = a x s x ei
ei = eficienta investitiei pentru dezvoltarea productiei care se calculeaza astfel:
Pr
ei = ---
I
Pr = profitul suplimentar obtinut prin punerea in functiune a investitiei realizate cu suma economisita prin evitarea formarii stocurilor;
I = valoarea investitiei care a influentat cresterea profitului in perioada respectiva.
Efortul specific (Esp) pe unitatea de valoare medie stocata va fi:
E
Esp = --- si se exprima in lei/ leu / an valoare medie a stocului.
s
In afara factorilor prezentati care determina nivelul optim de stocare mai intra in analiza managementului si urmatorii factori:
Influenta gradului de utilizare a capacitatilor de productie la furnizor asupra nivelului optim al stocurilor de materiale la beneficiar;
Frecventa livrarilor care trebuie stabilita tinandu-se seama de conditiile furnizorilor cat si de cele ale consumatorilor;
Normele minime de livrare;
Capacitatea de transport in corelatie cu distanta de transport;
Amplasarea si apartenenta stocurilor;
Conditiile naturale si climatice;
Capacitatea de depozitare.
