Lovirea sau insulta superiorului

Lovirea sau insulta superiorului

1. Continutul legal

Fapta de lovire a superiorului de catre inferior sau a sefului de catre subordonat este incriminata in art. 335 alin. (1) C. pen.

Textul de lege prevede in alin. (2) o forma agravata a infractiunii, in cazul in care cel lovit se gaseste in exercitiul atributiilor de serviciu.

Insulta superiorului de catre inferior sau a sefului de catre subordonat este incriminata in art. 335 alin. (3) Daca toate faptele aratate mai sus sunt savarsite in timp de razboi, exista agravanta prevazuta de art. 335 alin. (4) C. pen.

Lovirea si insulta, ca fapte cu incriminare distincta, incluse de legiuitor in categoria infractiunilor contra persoanei, aduc atingere unor atribute inerente fiintei si perso­nalitatii umane.

Lovirea sau insulta sunt fapte care pot fi savarsite de orice persoana contra alteia; atunci insa cand un militar loveste sau insulta pe superiorul sau seful sau, faptele ca­pa­ta o semnificatie mai grava; in acest caz se aduce atingere nu numai integritatii cor­porale ori demnitatii celui lovit sau insultat, ci si disciplinei si ordinei militare. Astfel de fapte savarsite de militari produc urmari grave, altereaza raporturile normale, ba­za­te pe criterii de ierarhie si subordine care trebuie sa existe intre inferiori si supe­riori, intre subordonati si sefi, in cadrul unitatilor si formatiunilor militare, slabeste ca­pacitatea de lupta a acestora.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic specific al infractiunii este complex, fiind constituit atat din relatiile sociale cu privire la mentinerea ordinii si a disciplinei mili­ta­re, sub aspectul atitudinii corecte a inferiorului (subordonatului) fata de superior (sef) cat si din relatiile sociale referitoare la integritatea corporala si demnitatea persoanei impotriva actelor de violenta fizica sau de desconsiderare a demnitatii sefului sau superiorului.

b) Obiectul material. In modalitatea insultei infractiunea nu are obiect ma­terial, iar in modalitatea lovirii are un obiect material constituit din corpul sefului (superiorului) asupra caruia se efectueaza ac­tiunea de lo vire sau alte violente.

B. Subiectii inactiunii. a) Subiectul activ este calificat, neputand fi decat militarul in­fe­­rior in grad sau subordonatul. In marea majoritate a cazurilor in practica, aceste ca ­litati pot exista in mod simultan, dar chiar daca exista numai una dintre ele, aceas­ta nu schimba cu nimic caracterul infractiunii.

Participatia este posibila, dar numai sub forma instigarii sau complicitatii. Coauto­ratul nu este posibil, fiind vorba de o infractiune cu subiect unic, propriu.

b) La aceasta infractiune avem de a face cu un subiect pasiv principal si un su­biect pasiv adiacent.

Subiectul pasiv principal este unitatea militara, a carei activitate este tulburata prin activitatea infractionala a subiectului activ. Subiectul pasiv secundar care, ca si cel activ, este calificat, este militarul cu grad superior sau seful care a fost victima a vio­lentei fizice sau a insultei.

De observat ca subiectul activ trebuie sa stie sau sa-si fi putut da seama ca  vic­tima este sef sau superior, indiferent daca acesta purta uniforma sau nu in mo­men­tul comiterii faptei asupra sa[1].

Daca se constata eroarea subiectului activ cu privire la ca­litatea de superior sau sef a subiectului pasiv, el nu va raspunde pentru infractiunea prevazuta in art. 335
C. pen., dar va raspunde pentru infrac­tiunea de lovire sau insulta, deoarece pentru existenta acestor infractiuni nu se cere ca subiectul pasiv sa aiba vreo calitate deter­minata.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin lovire sau alte violente, fie ca acestea au provocat numai o suferinta fizica, fie ca au produs o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile [art. 180 alin. (2) C. pen.].

Insulta superiorului are un continut asemanator cu cel al infractiunii de insulta, pre­vazuta de art. 205 C. pen. In cazul faptei prevazute de art. 335 C. pen., insulta consta in orice atingere adusa onoarei superiorului sau sefului si prin care se incalca ordinea si disciplina militara.

Exista opinii conform carora, notiunea de insulta, in sensul art. 335 alin. (3) C. pen., are un continut mai cuprinzator, intrucat priveste atat faptele de amenintare si ca­lom­nie, cat si incalcari ale politetii militare (de exemplu a adresat comandantului cuvinte jignitoare, refuzul de a-l saluta etc.)[2].

In situatia in care militarul cu grad superior indeplineste si o functie care implica exer­citiul autoritatii de stat, iar in momentul savarsirii faptei se afla in exercitarea functiei ori fapta a fost comisa pentru acte indeplinite in exercitarea functiei, va exista un concurs ideal de infractiuni (intre infractiunea de ultraj si cea de lovire sau insulta a superiorului).

b) Nu exista nici o cerinta speciala cu privire la locul si timpul savarsirii infractiunii in varianta simpla a infractiunii. In variantele agravate exista cerinta ca fapta sa fie comisa fie in timpul exercitarii atributiilor de serviciu de catre cel lovit, fie in timp de razboi.

c) Urmarea imediata a infractiunii de lovire sau insulta a superiorului se realizeaza prin producerea consecintelor la care se refera dispozitiile corespunzatoare din Codul penal, respectiv cauzarea unei suferinte sau unei vatamari.

d) In aceleasi conditii se verifica existenta legaturii de cauzalitate, care trebuie dovedita.

B. Latura subiectiva. Fapta de lovire sau insulta a superiorului se reali­zeaza nu­mai cu intentie directa sau indirecta.

Este de esenta infractiunii ca subiectul activ sa cunoasca faptul ca cel lovit sau insultat este militar, superior sau sef, indiferent daca acesta era imbracat militar sau nu, in momentul savarsirii faptei. Eroarea cu privire la calitatea victimei exclude ras­punderea penala.

In cazul in care fapta de lovire a superiorului produce vreuna din urmarile preva­zute in art. 181, 182, 183 sau 184 C. pen., infractiunea va fi savarsita in concurs cu in­­fractiunea corespunzatoare urmarilor pricinuite victimei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A) Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate in afara in criminarii de catre legiuitor. Infractiunea se consuma, in functie de modalitatea de savarsire, fie in momentul producerii suferintei fizice sau vatamarii, fie in momentul adresarii unor cuvinte jignitoare ori a altor mijloace ofensatoare.

B) Modalitati. In art. 335 alin. (2) C. pen. este prevazuta modalitatea agravata a lovirii superiorului, determinata de imprejurarea ca cel lovit se gaseste in exercitiul atri­butiilor de serviciu.

Insulta superiorului, prevazuta in art. 335 alin. (3) C. pen.: se poate savarsi prin actiuni alternative prevazute de dispozitiile art. 205 C. pen., toate con­stituind moda­litati normative de savarsire a faptei (atingerea adusa onoarei ori reputatiei sefului, expunerea la batjocura sau atribuirea de defecte, boala, infirmitate etc.).

O alta modalitate agravata este prevazuta in art. 335 alin. (4) C. pen., constand in savarsirea faptei de insulta sau lovire a superiorului in timp de razboi.

C. Sanctiuni. In varianta simpla fapta este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 2 ani. Pentru modalitatea agravata a lovirii, prevazuta in alin. (2) art. 335 C. pen., pedeapsa este inchisoarea de la 1 la 5 ani, iar insulta prevazuta in alin. (3) este sanctionata cu inchisoarea de la o luna la 1 an. Daca aceste fapte sunt savarsite in timp de razboi, maximul pedepselor aratate mai sus va fi sporit cu 2 ani.

Ca si in cazul celorlalte infractiuni din acest grup, punerea in miscare a actiunii penale se face la sesizarea comandantului, potrivit cu prevederile art. 337 C. pen. si art. 226 alin. (1) C. proc. pen., iar competenta de judecata apartine tribunalului militar.