Competenta, conditie juridica indispensabila pentru participarea subiectelor de drept la raporturile de drept administrativ

Competenta, conditie juridica indispensabila pentru participarea subiectelor de drept la raporturile de drept administrativ

Dupa cum am aratat, cel putin unul dintre subiectele ra­portului de drept administrativ este un organ al administratiei publice, iar ceea ce constituie elementul comun in marea varietate a raporturilor de drept administrativ este competenta cu care sunt investite organele administratiei publice.

Competenta organelor administratiei publice este consti­tuita din ansamblul atributiilor publice conferite de lege pentru a actiona pe baza si in executarea legii, efectuand acte adminis­trative, operatii administrative si/sau simple operatii materiale.

Competenta este o categorie de baza pentru  dreptul admi­nistrativ si in jurul acestei categorii se construieste intregul drept

Categoria juridica de competenta confera nu numai dreptul, dar impune si obligatia ca organele administratiei publice sa exercite atributiile care le-au fost stabilite prin lege.

Pe de alta parte, notiunea de competenta reprezinta o impu­ternicire data organelor administratiei publice de a desfasura anumite activitati dar, pe de alta parte, este si o limitare data acelorasi organe ale administratiei publice de a se abtine de la savarsirea altor activitati date in competenta altor organe ale statului.

A.Caracterele competentei

Competenta are un caracter permanent, in sensul ca se exercita in mod continuu, in perioada de functionare a organului administratiei publice caruia i-a fost conferita.

Caracterul legal rezida in faptul ca fiecare organ al administratiei publice are o competena stabilita prin lege sau pe baza legii, in raport cu sarcinile pentru realizarea carora a fost infiintat

Caracterul obligatoriu al competentei evoca faptul ca exercitarea competentei ce i-a fost conferita prin lege unui organ al administratiei publice nu reprezinta o facultate, ci o obligatie a carei neindeplinire constituie temeiul tragerii sale la raspundere[1].

B.     Clasificarea competentei

Dupa intinderea sferei de atributii, distingem intre:

• competenta generala, pe care o autoritate administrativa o are in toate domeniile de activitate ale administratiei publice, precum Guvernul, spre exemplu;
• competenta speciala, pe care un organ o are doar intr-un domeniu de activitate, precum ministerele, spre exemplu. Competenta, cum, in mod traditional, se sustine in literatura de specialitate, este de trei feluri:

A. competenta materiala (rationae materiae) este aceea care desemneaza sfera si natura atributiilor unui organ al administratiei publice;

B. competenta teritoriala (rationae hei) este aceea care desemneaza limitele teritoriale ale actiunii organelor administratiei publice. Din acest punct de vedere, vom avea organe cu o competenta teritoriala generala, la ni­velul intregii tari, si organe  cu o competenta teritoriala locala, adica la nivelul unui judet sau al unei localitati;

C. competenta temporala (rationae temporis) inseamna limitele in timp in care un organ al administratiei publice isi poate exercita atributiile. De regula, organele admi­nistratiei publice sunt infiintate pe timp nedeterminat, dar sunt si unele autoritati administrative care sunt organizate pe o perioada de timp limitata de realizarea sarcinilor care au impus infiintarea lor.