|
|
|
Cum se clasificǎ sanctiunile contraventionale?
Sanctiunile aplicabile in cazul savarsirii contraventiilor sunt principale si complementare. Sanctiunile contraventionale principale sunt : a ) avertismentul; b) amenda contraventionala; c) obligarea contravenientului la prestarea unei contraventii in folosul comunitatii; d) inchisoarea contraventionala, daca nu exista consimtamantul contravenientului pentru prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Sanctiunile contraventionale complementare sunt : a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii; b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati; c) inchiderea unitatii; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activitatii agentului economic; f) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv; g) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in stare initiala.
Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.
Avertismentul
Avertismentul este sanctiunea cea mai usoara care se aplica faptuitorului in cazul savarsirii unei contraventii care prezinta un grad de pericol social redus. Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului faptei sale si in recomandarea ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale. Avertismentul se poate aplica oricarei persoane fizice sau juridice care a savarsit o contraventie.
Prin natura sa intrinseca, avertismentul este o sanctiune morala, avand caracter educativ, fata de amenda care are un caracter preponderent pecuniar. Practic, aceasta sanctiune consta in dojenirea, dezaprobarea faptuitorului pentru ceea ce a savarsit, aratarea pericolului social al faptei comise, al urmarilor provocate, sfatuirea contravenientului sa se indrepte si sa aiba o conduita corecta in societate. Totodata, avertismentul mai consta in atragerea atentiei acestuia ca daca in viitor va mai savarsi o alta contraventie, i se va aplica o sanctiune cu amenda sau chiar mai aspra. Asadar, pe langa elementul de mustrare, avertismentul cuprinde si de acela de atentionare cu privire la conduita ce trebuie avuta in viitor.
Avertismentul se poate aplica si atunci cand actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede expres aceasta sanctiune. Este intrucatva o derogare de la principiul legalitatii sanctiunii, potrivit caruia stabilirea si sanctionarea contraventiilor se aplica numai daca sunt prevazute in actul normativ respectiv. Este o consacrare a principiului oportunitatii, avand in vedere ca se aplica o sanctiune care este in favoarea contravenientului.
Aceasta dispozitie lasa un camp larg de apreciere organelor competente sa aplice sanctiunea, care vor putea sa decida daca este cazul ori nu sa substituie avertismentul unei alte sanctiuni principale. Aceasta consideram ca nu poate fi decat amenda, sanctiunea inchisorii contraventionale neputand fi inlocuita cu avertismentul. Aprecierea daca este cazul inlocuirii se face tinand seama de persoana contravenientului, de comportarea sa anterioara, de atitudinea acestuia fata de fapta, de angajamentul ca pe viitor nu o va mai repeta, de imprejurarile care se puteau produce ori scopul urmarit.
Dupa cum s-a observat, in practica se constata in general o exigenta sporita in ceea ce priveste aplicarea sanctiunilor contraventionale. Astfel se merge chiar spre limita maxima a amenzilor si nicidecum spre aplicarea avertismentului. De aceea se impune ca organele competente sa inteleaga ca orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii. Rezulta ca sanctiunile juridice in oricare din formele acestora nu constituie mijloace de represiune, de razbunare a societatii, ci de preintampinare a savarsirii de fapte antisociale, deci de preventie speciala si generala.
Prin insasi natura si scopul sau educativ, avertismentul se adreseaza oral contravenientului, la constatarea faptei. Ordonanta nr.2/2001 reglementeaza si posibilitatea aplicarii sale in forma unei comunicari scrise, chiar in situatia in care contravenientul a fost prezent la constatarea faptei. De ex., in caz de tamponare usoara a unui autovehicul, desi se aplica avertismentul, se va incheia procesul-verbal, fiind necesar la organul de asigurari si la service-auto. Uneori, forma scrisa a avertismentului este ceruta de lege. Intr-adevar, se prevede aplicarea avertismentului ori a avertismentului publicat (Legea nr.33/1991, Ordonanta Guvernului nr.24/1993).
Avertismentul este prevazut alternativ cu sanctiunea amenzii, care este sanctiunea cea mai importanta si reprezentativa a dreptului administrativ .
Amenda contraventionala
Amenda contraventionala consta intr-o suma de bani pe care contravenientul trebuie sa o plateasca, cand savarseste o contraventie cu un grad mai mare de pericol social. Tot gradul de pericol social abstract este cel care determina cuantumul amenzii, actele normative prevazand o limita minima si alta maxima pentru fiecare contraventie. Aceste limite se dubleaza uneori in cazul repetarii savarsirii contraventiei ori este mai mare cand contravenientul este o persoana juridica. Amenda contraventionala are caracter administrativ.
Regula este ca limitele minime si maxime ale amenzilor reprezinta anumite sume fixe, uneori insa cuantumul reprezinta anumite procente .
Pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale Guvernului se pot prevedea amenzi intre 500.000 lei si 100.000.000 lei. Pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale consiliilor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale consiliilor judetene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti se pot prevedea amenzi intre 250.000 lei si 25.000.000 lei.
Limitele amenzilor prevazute in actele normative care contin reglementari cu privire la stabilirea si sanctionarea unor fapte ce constituie contraventii, precum si limitele minime si maxime ale amenzilor prevazute in ordonanta, pot fi reduse sau majorate periodic prin hotarari ale Guvernului.
Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat, cu exceptia celor provenite din amenzile aplicate in temeiul hotararilor autoritatilor administratiei publice locale sau judetene, care se fac venit la bugetul local respectiv, precum si a celor pentru care legea prevede altfel. Amenzile aplicate in temeiul unei legi sau al unei hotarari a Guvernului se fac venit la bugetul de stat in cota de 75%, diferenta revenind unitatii din care face parte agentul constatator. Aceasta suma se retine integral ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent, si va fi repartizata pentru dotarea cu mijloace specifice activitatilor din domeniu.
Sarcina individualizarii amenzii revine organului competent sa aplice sanctiunea, care va aprecia de la caz la caz, in limitele prevazute de actul normativ, in functie de imprejurari, scop, persoana contravenientului etc.
Desigur, vor putea fi prevazute si alte criterii, asa cum prevede Legea fondului funciar, respectiv marimea suprafetei, categoria de folosinta si clasa de fertilitate a terenului aferent.
La unele contraventii economice, agentul care aplica sanctiunea nu are posibilitatea de a o individualiza, ci doar sa o calculeze.
Amenda contraventionala spre deosebire de cea penala este mai redusa, de regula si nu atrage decaderi sau interdictii pentru persoanele sanctionate si nici nu constituie antecedent care sa influenteze asupra unei eventuale sanctiuni ulterioare.
Obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii
O inovatie a Ordonantei nr2/2001 o reprezinta introducerea unei sanctiuni contraventionale principale, anume obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Pana la aceasta data, obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii era doar o modalitate de inlocuire, cu consimtamantul contravenientului, a sanctiunii inchisorii contraventionale. Ordonanta vine si-i da acestei sanctiunii caracter independent, fiind caracterizata ca o sanctiune principala alaturi de avertisment, amenda si inchisoare contraventionala.
Obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii se poate stabili numai prin lege si numai pe o perioada ce nu poate depasi 300 de ore.
Aceasta sanctiune se stabileste intotdeauna alternativ cu amenda. Ea se poate aplica atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice.
Inchisoarea contraventionala
Inchisoarea contraventionala este o sanctiune reglementata anterior, dar si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.32/1968, dar prin acte normative cu aceeasi forta juridica. Ea este mentionata prin Ordonanta nr.2/2001 cum este de la sine inteles, spre deosebire de amenda, se aplica doar persoanelor fizice.
Primul act normativ care a prevazut sanctiunea inchisorii contraventionale a fost Decretul nr329/1966 privind sanctionarea unor contraventii la regulile de calatorie cu trenul. Ulterior inchisoarea contraventionala a fost prevazuta si in alte acte normative.
Conform art.9 din Ordonanta nr.2/2001 inchisoarea contraventionala poate fi stabilita numai prin lege si numai pe o durata ce nu poate depasi 6 luni. Anterior durata inchisorii contraventionale prevazuta prin lege era diferentiata de la 15 zile la 23 luni, pentru altele de o luna la 3-6 luni ori de la 3 luni la 6 luni. Observam ca in prezent nu se mai fixeaza un minim al inchisorii contraventionale, urmand ca legile speciale sa faca acest lucru.
Trebuie remarcat faptul ca sanctiunea inchisorii contraventionale este alternativa cu amenda contraventionala.
Sanctiunea inchisorii contraventionale va putea fi aplicata, cand legea prevede, si minorilor care au implinit varsta de 16 ani.
Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal sanctiunile se cumuleaza fara a putea depasi maximul general stabilit de ordonanta, respectiv 6 luni de inchisoare contraventionala.
Confiscarea bunurilor
Potrivit art.5 alin.3 din Ordonanta nr.2/2001 a Guvernului Romaniei, reprezinta sanctiune contraventionala complementara confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. Acest text corespunde dispozitiei constitutionale din art.41 alin.8.
Sunt de facut doua remarci : prima, se refera la natura juridica a sanctiunii, iar cea de-a doua priveste entitatea materiala confiscata. Referitor la natura juridica, ordonanta stabileste ca suntem in prezenta unei masuri complementare. Consideram ca potrivit reguli simetriei in drept, mai corect ar fi trebuit ca aceste masuri sa fie denumite "de siguranta" asa cum procedeaza Codul penal. Pe de alta parte, confiscarea trebuie sa priveasca "lucrurile", iar nu doar bunurile. Intr-adevar exista entitati materiale, precum alimente alterate, materiale obscene sau substante toxice care nu se incadreaza in categoria de bunuri asa cum acest concept este definit de dreptul civil.
Ar mai fi de facut si o alta observatie anume, faptul ca masura, desi se numeste complementara, poate fi luata chiar daca nu s-a pronuntat o sanctiune principala.
In baza ordonantei, sunt supuse confiscarii trei categorii de bunuri : cele destinate savarsirii contraventiei (ex. uneltele de pescuit), cele folosite in comiterea contraventiei (ex. un cutit), precum si cele rezultate din contraventie (ex. substante toxice ori psihotrope).
S-ar mai putea pune si intrebarea in ce masura dispozitia din art.5 alin.3 lit.a din ordonanta nu contravine cu prevederile constitutionale conform carora avea dobandita ilicit, nu poate fi confiscata ( art.41 alin.7 din Constitutie). Consideram ca legea fundamentala are in vedere doar averea dobandita ilicit, iar nu si lucrurile provenite din faptele ilicite, care trebuie sa despagubeasca victimele ori cele care avand legatura directa cu fapta ilicita urmeaza a fi confiscate, ca masura complementara, deci de siguranta.
Confiscarea este o masura obligatorie, iar nu una facultativa. Din aceasta cauza, organul competent, aplicand sanctiunea principala, va dispune si confiscarea prin actul administrativ sau hotararea judecatoreasca respectiva.
G. Alte sanctiuni complementare
a) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati ( de pilda suspendarea sau anularea permisului de conducere sau de port-arma);
b) inchiderea unitatii (de pilda, pentru nerespectarea regulilor de igiena);
c) blocarea contului bancar (de exemplu, pentru neachitarea unor datorii financiare).
d) suspendarea activitatii agentului economic (de exemplu, pentru incalcarea unor norme de protectie a muncii);
e) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv;
f) desfiintarea lucrarilor si aducerea termenului in stare initiala (de pilda, demolarea unei constructii ridicate fara autorizatie).
Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni complementare. Sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei si pot fi cumulate, de la caz la caz.
