Obligațiile cumparatorului

Obligațiile cumparatorului

1. Obligația de a plati prețul

Textul art. 1361 C. civ. dispune ca «Principala obligație a cumparatorului este acea de a plati prețul» (A). Cumparatorul datoreaza, de asemenea, cheltuielile accesorii ale vanzarii (B).

A. Obiectul principal al plații. Datoria principala a cumparatorului este plata prețului. Cuantumul prețului este cele convenit prin contract. Parțile pot sa prevada insa un discount, adica o reducere a prețului, pentru cumpartorul care platește prețul intr-un anumit termen.

Problema revizuirii prețului. Datorita fenomenului de devalorizare a monedei, in contractele care se executa pe o durata mare de timp, de exemplu, in contractele cu plata prețului in rate, s-a pus problema daca pretul ar putea fi actualizat cand, in cursul executarii, moneda s-a depreciat datorita inflatiei.[1]

In legatura cu aceasta problema s-au exprimat mai multe opinii.

a. Intr-o opinie, pretul convenit nu poate fi revizuit, ca urmare a cresterii inflatiei intrucat, in dreptul nostru nu este admisa teoria impreviziunii (rebus sic standibus). Sustinatorii acestei opinii aduc urmatoarele argumente:

- așa zisa clauza tacita rebus sic standibus este neconforma cu realitatea, pentru a exista ar trebuie sa fie prevazuta expres; ea ar putea fi prezumata numai in intentia uneia dintre parti (a creditorului) iar pentru interpretarea contractului nu este suficienta numai intentia uneia dintre parti ci a ambelor parti.

- buna-credinta si echitatea sunt reguli sau principii de interpretare a clauzelor indoielnice, judecatorul nu poate recurge la aceste principii in prezenta unor clauze exprese, clare si precise[2].

- dezechilibrul survenit intre cele doua prestatii nu poate fi calificat ca fiind imbogațire fara justa cauza, aceasta avand cauza in insusi contractul respectiv.

- aplicarea teoriei impreviziunii nu poate fi justificata pe conceptul de forta majora, deoarece aceasta are ca efect imposibilitatea executarii contractului, iar pe de alta parte, devalorizarea monedei a devenit un fenomen curent și deci parțile, in special creditorul, trebuie sa prevada o clauza de indexare a prețului.

Revizuirea pretului nu este admisa nici in cazul in care s-a prevazut ca, pentru nerespectarea obligatiei, cumparatorul datoreaza despagubiri, motivandu-se ca acordarea cu titlu de despagubiri a ratei inflatiei ar echivala cu revizuirea pretului.[3]

In opinia autorilor care resping teoria impreviziunii si deci revizuirea pretului, consecintele negative ale cresterii inflatiei trebuie evitate prin stipularea in contract a unor penalitati sau dobanzi adecvate.

b. Exista si autori care sustine ca actualizarea pretului datorat este posibila, chiar daca nu s-a prevazut in contract o clauza in acest sens. O astfel de teza se bazeaza pe dispozitiile art.1084 C.civ. care «da dreptul creditorului sa pretinda debitorului repararea pierderii suferite si a beneficiului de care a fost lipsit»; ca și pe dispozițiile art.970C.civ., potrivit carora «conventiile trebuie executate cu buna-credinta; ele obliga nu numai la ceea ce este prevazut in mod expres in ele, ci si la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa». A plati un pret cu mult mai mare sau mai mic decat valoarea reala a bunului din momentul executarii prestatiilor este contrar principiilor bunei-credinte si echitatii[4].

Se mai sustine ca daca nu se admite revizuirea contractului, se ajunge la o imbogatire fara just temei a uneia dintre parti in detrimentul celeilalte.

In practica instanțelor au existat soluții de actualizare a prețului[5].

In privinta criteriului de actualizare a pretului, s-a decis ca el nu poate fi decat coeficientul cresterii inflatiei pe perioada de executare a obligatiei, si nu cursul leu/dolar.

Pentru contracararea efectelor negative ale inflatie, in practica, partile stabilesc pretul intr-o moneda straina. In acest caz, cumparatorul datoreaza pretul convenit, cu plata in lei la cursul de schimb oficial din ziua platii.[6]

B. Locul și momentul plații. Corelația lor.

In principiu, prețul se platește la momentul la care este predata marfa, mai puțin. «Plata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea lucrului vandut daca nu s-a prevazut altfel in contract» (art.1362 C.civ.), de exemplu, cand vanzarea se face pe credit. Daca in contract predarea marfii este prorogata la un alt termen decat cel al incheierii, atunci și cumparatorul va plati pretul tot la momentul predarii.

Cum predarea se face la locul unde se afla bunul sau la domiciliul ori sediul vanzatorului, daca partile nu au prevazut in contract un loc unde se va face plata pretului atunci și plata va fi facuta in același loc. Asadar, in contractul de vanzare-cumparare, cu privire la plata prețului, se deroga de la regula generala potrivit careia plata este cherabila (se face la domiciliul debitorului - cumparatorul) (art. 1104 C.civ.). In acest caz plata prețului este portabila (se face la domiciliul creditorului - vanzatorul)[7]. Regula este ușor verificata in practica contractuala. Cumparatorii se deplaseaza la magazinul vanzatorului și platesc prețul marfii ridicate.

In temeiul art.43 C.com. «obligația este producatoare de dobanzi din momentul la care a devenit exigibila, fara a fi necesara punerea in intarziere pentru efectuarea plații», deoarece, in materie comerciala, debitorul este de drept in intarziere la termenul de scadența.

C. Excepția de neexecutare. Potrivit art.1364C.civ. «cumparatorul poate sa suspende plata pretului daca este tulburat in pasnica posesie a bunului sau daca exista pericolul de evictiune prin exercitarea unei actiuni in revendicare din partea unui tert, pana ce vanzatorul va face sa inceteze tulburarea sau va da cautiune, afara numai daca s-a stipulat expres ca plata trebuie sa aiba loc chiar in caz de tulburare».

Dispozitiile art.1364 C.civ. consacra principiul interdependentei prestatilor celor doua parti; este o aplicare a exceptiei inadimpleti contractus sau a retentiei ( debitum cum re junctum ). Ar fi injust sa fie obligat cumparatorul sa plateasca pretul si in caz de tulburare sau pericol de evictiune, pentru ca apoi sa fie obligat sa exercite o actiune in restituire.[8]

Clauza solve et repet. Pentru a impiedica pe cumparator sa se prevaleze de excepția de neexecutare prin invocarea unor justificari șicanatoare privind calitatea marfii, partile au posibilitatea sa stipuleze clauza solve et repete, in virtutea careia cumparatorului ii este interzis sa se prevaleze de vreo exceptie impotriva vanzatorului ce nu-si exercita obligatia sa, mai inainte de a face plata pretului.[9]

D. Indivizibilitatea plații. Plata pretului se face integral, potrivit principiului indivizibilitatii platii. Plata pretului se poate face si in rate ( pe credit ), dar si in acest caz plata pretului este o prestatie unica, plata in rate fiind o modalitate de executare, si nu o vanzare succesiva[10]. In acest din urma caz termenul de prescriptie a dreptului de a solicita plata curge de la data stabilita in contract pentru plata ultimei rate, chiar si pentru ratele anterioare neachitate.

Prin conventie expresa partile pot atribui termenelor de plata a ratelor un caracter esential, caz in care plata pretului devine o obligatie cu executare succesiva. Astfel termenul de prescriptie se calculeaza separat pentru fiecare rata ( art.12 din Decretul nr.167/1958 ) iar neplata la termen a ratei scadente indreptateste pe vanzator sa ceara rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare .[11]

E. Dovada platii. Potrivit art. 46 C.com. dovada se face "cu acte autentice; cu acte sub semnatura privata, cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu registrele partilor; cu martori" si " prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila ".

Dovada platii nu se face prin dispozitie de plata in copie, ci numai prin extrase de cont din care sa rezulte ca s-a facut efectiv plata prin virament.

F. Sancțiunea neexecutarii obligației de catre cumparator. Neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre cumparator da dreptul vanzatorului sa aleaga intre:[12]

- executarea in natura a obligatiei de catre cumparator, cu daune-interese, actiunea putand fi exercitata in termen de 3 ani;

- invocarea exceptiei de neexecutare a contractului daca cumparatorul nu si-a indeplinit obligatia (art. 1322 C.civ.);

- rezolutiunea contractului, in conditiile art.1020-1021, și art.1365 C. civ. si ale legislatiei speciale.

Sancțiunea intarzierii plații prețului. Daunele-interese[13]. Daca in materie civila plata dobanzilor se face potrivit art. 1363 C.civ. numai in cazurile expres stipulate de lege, in materie comerciala, potrivit art.43 C.com., cumparatorul este obligat la plata dobanzilor in toate cazurile de intarziere la plata pretului. Potrivit acestui text, «cumparatorul datoreaza, pe langa pretul vanzarii si dobanda pretului, aceasta fiind datorata de la data scadentei si pana la plata sumei care constituie pretul vanzarii».

Rata dobanzii pentru intarzierea plații pretului poate fi stabilita in contract. In lipsa, se aplica procentul dobanzii legale stabilita de O.G.nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatiile banești.

Conditiile de fond pe care trebuie sa le indeplineasca o obligatie pentru a i se aplica regimul instituit de art.43 C.com. sunt: obligatia sa aiba o natura comerciala; sa constea intr-o suma de bani, in a carei valoare se vor socoti si dobanzile de drept; sa fie lichida, adica determinata cu exactitate valoarea ei; sa fie exigibila, adica sa fi ajuns la scadenta[14].

Justificarea acestui regim derogatoriu consta in aceea ca debitorul comercial care nu plateste datoria la scadenta se foloseste intre timp de sumele cuvenite creditorului, imbogatindu-se fara justa cauza, iar, pe de alta parte, creditorul comercial sufera din aceasta neexecutare la timp a contractului, caci in comert operatiunile de credit se leaga in mod obisnuit unele de altele intr-o stransa interdependenta.[15]

Cumulul dobanzii cu suma rezultata din actualizarea creanței. O problema care se pune este aceea daca cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda legala si in cazul cand suma de bani datorata a fost actualizata.

De lege lata, potrivit art.43 C.com. dobanzile in dreptul comercial curg de drept, dar acest text nu intemeiaza dreptul la a le cumula cu diferenta din actualizare ci ca debitorul este obligat sa plateasca suma datorata, plus dobanzile, si nu actualizata. Daca ar trebui sa plateasca si suma datorata actualizata si dobanda atunci ar insemna sa repare de doua ori intarzierea la plata sumei datorate.

In practica judiciara insa debitorul care a intarziat plata este obligat sa plateasca, cu titlu de daune-interese, atat dobanzile cat și suma rezultata din reactualizarea creanței. Ea infrange insa principiul nominalismului monetar prevazut in art. 1578 C. civ. și regulile raspunderii pentru intarzierea plații (restituirii) (art. 1586 C. civ.). Soluția de acordare a dobanzilor și a reactualizarii este justificata pe rațiunea de echitate, considerand ca legiuitorul a reglementat principiul nominalismului monetar ca aplicandu-se intr-o economie cu moneda stabila[16].

Curtea Suprema de Justitie[17], a decis ca repararea integrala a prejudiciului cauzat prin nerestituirea sumei de bani datorate se realizeaza prin actualizarea ei cu indicele inflatiei la care se adauga dobanda legala. Aceasta soluție este excesiva insa atunci cand parțile au stabilit o dobanda contractuala caci, cuantumul ei acopera și devalorizarea monedei[18]. De asemenea, consideram ca și atunci cand nu a fost stipulata o dobanda contractuala nu este just sa se cumuleze dobanda legala cu devalorizarea monedei deoarece procentul dobanzii stabilit de BNR este stabilit in funcție de indicele de inflație.

B. Obligația de a primi lucrul vandut

Corelativ cu obligatia de predare a vanzatorului, cumparatorul este obligat sa ia in primire bunul vandut si la termenul la care vanzatorul este obligat sa-l predea, suportand si cheltuielile ridicarii de la locul predarii.

Prin executarea celor doua obligatii, de a preda si de a lua in primire bunul, se asigura realizarea uneia dintre finalitatile contractului, aceea de punere a bunului in stapanirea de drept si de fapt a cumparatorului.[19]

Luarea in primire a bunului vandut se face la data si locul convenite de parti in contract. In lipsa, ridicarea bunului se face imediat dupa realizarea acordului de vointa sau la cererea vanzatorului; iar potrivit dispozitiilor art.59 alin 2 C.com., cu privire la locul ridicarii, acesta este «locul unde cel ce s-a obligat isi avea stabilimentul sau comercial sau cel putin domiciliul ori resedinta, la formarea contractului».

In ipoteza in care cumparatorul nu-si indeplineste obligatia de ridicare a bunului cumparat, aceasta fiind o obligație de a face, vanzatorul are posibilitatea:[20]

- sa solicite instantei de judecata sa oblige pe cumparator sa ia in primire bunul cumparat sub sanctiunea platii de daune-cominatorii (amenzi cominatorii) pentru fiecare zi de intarziere;

- sa i se incuviințeze depoziteze bunul la el sau in alt loc, pe cheltuiala cumparatorului ( art. 68 alin. 1 C.com. );

- sa ceara rezolutiunea contractului plus daune-interese iar daca sunt bunuri perisabile sau care se deterioreaza, rezolutiunea contractului opereaza de drept, chiar daca in contract nu s-a prevazut un pact comisoriu expres (art. 1370 C.civ).

Vanzarea in cont (vanzarea coactiva). In dreptul comercial legiuitorul prevede o regula speciala ca sancțiune a cumparatorului pentru incalcarea obligației acestuia de a prelua bunul cumparat. Aceasta regula este un corolar al dreptului cumparatorului de a cumpara bunul in contul vanzatorul cand acesta a incalcat obligația de predare a marfii.

«Cand cumparatorul este cel care nu-si executa obligatia de a lua in primire bunul, vanzatorul are dreptul fie sa depuna bunul la o casa acreditata de comert pe socoteala si cheltuiala cumparatorului, fie sa vanda bunul» (art.68 alin.1 C.com.).

- Daca vanzatorul a primit pretul, pentru a nu mai fi obligat sa conserve bunul atunci cand cumparatorul nu l-a ridicat, il va depozita.

«Daca nu a primit prețul, vanzatorul poate sa vanda bunul prin licitatie publica, iar daca bunul are un pret la bursa sau in targ, atunci vanzarea se face la pretul curent de catre un ofiter public».[21]

Ca si in cazul neexecutarii obligatiei de catre vanzator «daca pretul obtinut pentru vanzarea bunului este mai mic decat cel prevazut in contract diferenta se suporta de catre cumparator» (art. 68 alin. 2 C.com.) [22]. Si in acest caz executarea coactiva se face in aceleasi conditii ca in cazul neexecutarii obligatiei de catre vanzator, relativ la notificarea intenției de vanzare in cont, și la procedura vanzarii prin licitație publica sau la prețul curent de un executor judecatoresc incuviințat de judecator (art. 68 alin. 2 C. com.) .

3. Obligația de a suporta cheltuielile accesorii ale contractului

In afara de cele doua obligatii analizate, conform art.1305C.civ. «cumparatorul este obligat, in lipsa de stipulatie contrara, sa plateasca, ca accesoriu al pretului, cheltuielile vanzarii» (cheltuielile propriu-zise ale actului, taxele de timbru si de autentificare-onorariul notarial sau de publicitate imobiliara).[23]Aceste cheltuieli sunt diferite de cheltuielile de predare (cantarire, masurare, numarare) care sunt in sarcina vanzatorului si de cheltuielile de ridicare a lucrului, aflate in sarcina cumparatorului.

In cazul in care cumparatorul pretinde ca intre el si vanzator a avut loc o intelegere cu privire la suportarea cheltuielilor vanzarii, dar in contract nu s-a stipulat nimic, va trebui sa dovedeasca acea intelegere deoarece cheltuielile vanzarii nu pot fi puse in sarcina vanzatorului pe baza unor simple prezumtii.

Fata de tertele persoane, in special fata de stat, partile contractante raspund solidar, cu privire la obligatia de achitare a taxelor de timbru si de autentificare. Astfel, daca una dintre parti plateste in parte sau integral, de exemplu, taxa de timbru, va avea actiune in regres impotriva celeilalte parti, caci obligatia ambelor parti (solidara) este prevazuta in favoarea tertului.

Legiuitorul a protejat interesele statului, in sensul ca, indiferent de intelegerea partilor sau de dispozitiile art.1305C.civ. oricare dintre partile contractante poate fi urmarita pentru achitarea sumelor datorate statului.[24]

Secțiunea II. Vanzarile comerciale speciale

Subsecțiunea I. Vanzari interzise.

Atat legislația speciala a protecției concurenței cat și cea a protecției consumatorilor interzic practicile comerciale abuzive intre comercianți și intre aceștia și consumatori

§1.Vanzarile legate

a. In raporturile dintre comercianți. Este interzisa exploatarea poziției dominante pe piața a unui comerciant prin condiționarea incheierii unui contract de acceptarea cumpararii altor marfuri ori servicii care nu au legatura, prin natura lor cu raportul de vanzare dintre parți(art. 82 Tratatul UE, și art. 5 alin. 1 lit e din L. nr. 21/1996 de transpunere a art. 81-82 din Tratatul UE.).

b. In raporturile dintre comercianți și consumatori. Textul art 10 C. consum. «interzice condiționarea vanzarii catre consumatori a unui produs, de cumpararea unei cantitați impuse sau de cumpararea concomitenta a unui alt produs sau serviciu. De asemenea, este interzisa prestarea unui serviciu catre consumator condiționata de prestarea unui alt serviciu sau de cmpararea unui produs». In același sens, art. 1 lit. c din L. nr. 12/1990 interzice vanzarea condiționata de cumpararea altor marfuri

§2. Vanzarile fara comanda prealabila

Textul art. 11 C. consum. «interzice orice vanzarile forțate. Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu catre o persoana se face numai in baza unei comenzi prealabile din partea acesteia». Aceasta regula releva interdicția vanzarii fara comanda prealabila din partea consumatorului. Interdicția se traduce in drept prin lipsa de sancțiune juridica a vanzarii forțate.

O astfel de vanzare nu poate face obiectul unei cereri de plata a prețului; ea nu naște nici o obligație in sarcina consumatorului, chiar daca el a primit un bun sau o prestație de servicii, cu incalcarea interdicției aratate.

Rațiunea acestei reguli este protecția consumatorului care ar putea fi angajat prin simpla tacere, involuntara; este greu de admis rațional ca prin simpla livrare a unui produs, fara comanda, destinatarul sa fie obligat sa și raspunda ca nu primește produsul și sa faca toate demersurile pentru restituirea lui catre expeditor.

In același sens, Ordonanta nr. 130/2000 privind contractele la distanta reglementeaza expres interdictia vanzatorului sau prestatorului de serviciu de a livra produse ori servicii necomandate de cumparator (art. 14 ). Livrarea sau prestarea unor astfel de marfuri ori servicii nu angajeaza nici o prestatie din partea cumparatorului, iar tacerea lui nu valoreaza cu acceptarea produselor necomandate[25].

§3. Vanzarea insoțita de speranța obținerii unor marfuri cu titlul gratuit

Sunt interzise vanzarile prin care se creeaza speranța cumparatorilor de a obține marfuri cu titlu gratuit in schimbul plații unei sume inferioare valorii lor reale. Speranța intreținuta este falsa, ea vizand doar sa incite la cumpararea mai multor marfuri.

§4. Vanzarea cu prime.

Sunt interzise orice oferte sau vanzari a unui produs ori a unui serviciu facuta consumatorilor prin care se da dreptul, cu titlu gratuit, imediat sau la termen, a unei prime constand in produse, bunuri sau servicii cu excepția cazului an care ele sunt identice celor care au facut obiectul vanzari sau a prestației.

Rațiunea acestei interdicții consta in evitarea situațiilor incare cumparatorii ar fi tentați deprime mai degraba decat de produ. In plus, o astfel de vanzare ar afecta mici comercianți care nu au mijloace de a face aceste oferte. Aceasta interdicție nu este totuși absoluta. Sunt permise oferirea de eșantioane ale aceluiași produs.

Interdicția vanzarilor cu prime se refera, de asemenea, la vanzarile insoțite de biletele de participare la caștiguri prin tragere la sorți, deoarece aceste risca sa aiba un efect de a incita pe cumparator sa cumpere un produs sperand ca va caștiga la loteria organizata de vanzator. Este insa vanzarea insoțita de biletele de tragere la sorți daca fiecare participant va caștiga un produs, fara insa ca pentru aceasta ei sa plateasca un preț sub orice forma ar fi. Aceasta loterie angajeaza pe ofertant.

Subsecțiunea II. Forme speciale de vanzari reglementate legal

§1. Vanzari sub condiția agrearii produsului

Aceste vanzari se bazeaza pe mecanisme juridice diferite insa au totuși in comun faptul ca perfectarea lor este condiționata de agrearea bunului dupa ce el a fost incercat.

1. Vanzarea pe gustate

Vanzarea sub condiția agrearii produsului, este reglementat de art. 1301 C. civ., potrivit caruia «in privința vinului, a uleiului și a altor lucruri care sunt gustate inainte de a fi cumparate, nu exista vanzare decat dupa ce cumparatorul le-a gustat și a declarat ca ii convin». Acest contract permite cumparatorului sa guste produsul inainte de a perfecta contractul. Aceasta vanzare se traduce intr-o promisiune unilaterala de vanzare conferind un drept de opțiune benefiiciarului.

In materie comerciala, vanzarea pe gustate ia in general forma unei vanzari condiționata de prezentarea produsului pentru a fi examinat și facultatea cumparatorului de a nu cumpara daca nu il agreeaza.

2. Vanzarea pe incercate

Vanzarea pe incercate este reglementata de art. 1302 C. civ. potrivit caruia: « vanzarea pe incercate este totdeauna prezumata a fi facuta sub condiția suspensiva».

Spre deosebire de vanzarea pe gustate, vanzarea pe incercate este o adevarata vanzare. Cumparatorul poate totuși utiliza bunul un timp, cu scopul de a-i verifica calitațile. Vanzarea pe incercate est deci o vanzare sub condiția suspensiva. Daca cumparatorul poate totuși sa desființeze contractul, condiția suspensiva nu poate fi considerata a fi potestativa pentru el. Desființarea contractului nu poate avea loc decat in masura in care calitatea bunului nu este obiectiv satisfacatoare.

Parțile pot stabili un termen pentru incercare.

3. Vanzarea cu facultatea de restituire

Aceasta vanzare este practicata de intermediarii care cumpara bunuri pe care le vor revinde. Aceste bunuri sunt cumparate sub condiția suspensiva de a le revinde ori sub condiția rezolutorie a absenței revanzarii.

Este astfel cazul societaților de presa care vand ziarele și revistele proprietarilor chioșcurilor de vanzare iar pe cele ramase nevandute le recumpara.

§2. Vanzarea in alte locuri decat cele destinate comerțului

Vanzarea in locuri neobișnuite presupune mai multe riscuri motiv pentru care legiuitorul a intervenit pentru a limita consecințele acestora. Astfel ea poate fi practicata intr-un loc neadecvat comerțului de aceea legea cere practicanților acestor vanzari un regim special de autorizare a comerțului.

1. Vanzarea in afara spațiilor comerciale

Vanzarea in afara spațiilor comerciale este o vanzare ambulanta. Ea se realizeaza la domiciliul vanzatorului persoana fizica, la locul de munca al cumparatorului ori al vanzatorului persoana fizica, ori pe strada. Aceste vanzari, datorita locului unde se desfașoara, surprinde pe cumparator intr-o situație speciala unde ii este mai greu sa refuze cumpararea cu atat mai mult cu cat vanzatorii profita de situația aratata și conving pe cumparatori sa achiziționeze produsul. Pentru a atenua consecința slabiciunii cumparatorilor la agresiunea vanzatorilor aflați in situația aratata, legiuitorul a intervenit cu reguli speciale. Legiuitorul considera ca aceste vanzari nu sunt necesare cumpatatorului și ca acesta și-a dat consimțamantul la cumparare datorita tehnicilor speciale folosite de vanzatori. De aceea, legea le acorda cumparatorilor un termen de gandire pentru a reflecta in condiții normale daca bunul cumparat ii era necesar sau l-a cumparat datorita insistențelor abuzive ale vanzatorului.

Prin legea nr. 106/1999 a fost reglementata vanzarea in afara spațiilor comerciale. Potrivit acestei legi vanzarea aratata este supusa unui formalism. Vanzatorul este obligat sa remita un inscris cumparatorului sub sancțiunea nulitații relativa a vanzarii. Acest inscris trebuie sa menționeze datele de identificare ale comerciantului.

De asemenea, vanzarea nu este perfecta decat dupa trecerea unui termen de reflectare din partea cumpatatorului. In acest termen cumparatorul poate sa decida revocarea actului. Orice clauza de renunțare la termenul de reflexie este nul și considerat nescrisa.

In cazul contractelor incheiate in afara spatiilor comerciale, ca o masura de protectie a consumatorului, O.G.nr.106/1999[26] prevede dreptul consumatorului de a denunta unilateral contractul, in termen de 7 zile lucratoare, de la data incheierii contractului daca este concomitenta cu livrarea produsului sau de la data primirii produsului cand livrarea se face ulterior incheierii contractului, fara a fi necesara invocarea vreunui motiv (art. 9). Pana la expirarea acestui termen, consumatorul nu poate fi obligat sa plateasca produsul.

2. Vanzarea ambulanta

Ipoteza vanzarii ambulante acopera vanzarile ocazionale ale marfurilor noi intr-un amplasament sau intr-un local nedestinat vanzarii in public, cum ar fi: vanzarea pe trotuar, in piețele centrale ale localitaților sau in vehicule, amenajate pentru acest scop. Aceste vanzari sunt ocazionale, fiind autorizate și controlate de serviciile specializate de control comercial al administrațiilor publice locale cu ocazia unor evenimente, targuri, cand meșterii populari sau artizanii iși etaleaza marfurile destinate comerțului.

Vanzatorii ambulanți sunt supuși condiției de fi autorizați sa faca acest comerț și de a plati taxa pentru locul pe care-l ocupa pentru a face comerț.

§3. Vanzarea cu preț redus

Unele vanzari permit desfacerea rapida a marfurilor prin practicarea prețurilor scazute și o promoție intensiva. Aceste vanzari sunt justificate de unele imprejurari obiective care il indreptațesc pe comerciant sa le practice, pentru a evita o pierdere, in același timp, ele risca sa tulbure echilibrul concurențial și de aceea legea le admite insa sub control pentru a se putea verifica existența reala a motivului care a pus pe comerciant in situația de a vinde in aceste condiții și a se evita astfel abuzul comercianților care ar putea sa invoce astfel de condiții doar pentru a inlatura concurența.

Aceste vanzari sunt reglementate prin OG nr. 99/2000, privind comercializarea produselor și serviciilor de piața[27].

Campul de aplicare a acestor vanzari este cel in care prețul practicat de vanzatori este egal sau inferior costului de achiziție, motiv pentru care legiuitorul le denumește vanzari in pierdere (art. 19 alin . 2 din OG nr. 99/2000) și este determinat de urmatoarele imprejurari obiective: lichidarea societații; lichidarea stocurilor; vanzari directe din depozitul fabricii; vanzari promoționale[28].

1. Vanzarea de lichidare

Vanzarea pentru lichidare este vanzarea determinata de nevoia de a epuiza intregul stoc de marfuri sau o parte a ei, determinata de incetarea, suspendarea sau schimbul activitații comerciantului. Pentru a putea practica aceasta vanzare, comerciantul trebuie sa fie anunțata public, inainte de a punerea in aplicare, ca vinde marfuri cu reducere de preț, pentru lichidare.

Aceste vanzari trebuie sa fie anunțata primariilor din localitatea unde este practicata și trebuie sa se finalizeze in maxim 90 de zile de la data acestui anunț.

2. Vanzarea de soldare

Vanzarea soldului de marfa este vanzarea la prețul redus a stocului de marfurilor de sezon care au ramas nevandute. Ca și precedentele, aceste vanzari trebuie sa fie anunțate public, sub denumirea aratata. și sa fie notificate primariilor in raza carora exista magazinul ce vinde soldul la prețul redus.

Acest stoc trebuie sa fie prestabilit inainte de a incepe vanzarea marfurilor, sa fie achitate de comerciant cu cel puțin 30 de zile inainte de inceputul perioadei de vanzare la prețul redus și nu pot avea loc decat de doua ori pe an, pe o perioada de maxim 45 zile, in intervalul: 15 ianuarie-15 aprilie, pentru marfuri de toamna-iarna, și 1 august - 30 septembrie, pentru marfuri de primavara-vara.

3. Vanzarea din depozitul sau magazinul fabricii

Vanzarea din depozitul fabricii direct catre consumatori nu poate sa fie practicata decat de catre producatori care nu au reușit sa distribuie marfa in magazinele de desfacere sau aceasta i-a fost returnata. Aceste vanzari au ca obiect exclusiv marfuri ale sezonului anterior iar prețul lor trebuie sa fie mai mic decat cel de producție.

§4. Vanzarile intre absenți

Vanzarea la distanța este contractul incheiata intre persoane ce nu sunt prezente fizic. Este vorba atat de vanzarile prin corespondența cat și de cea incheiata prin telefon sau internet. Modalitațile de incheiere a acestor vanzari determina momentul și realitatea intalnirii voinței celor doua parți. Normele legii privind vanzarea la distanța soluționeaza aceasta problema.

1. Vanzarea la distanța

In cazul contractelor incheiate la distanta reglementate de Directiva nr. 97/7/CE din 20 mai 1997 și transpusa in dreptul nostru prin O.G.nr.130/2000[29], aprobata prin L. nr. nr. 51/2003[30] se prevede obligatia comerciantului de a-l informa pe cumparator atat inaintea cat si dupa incheierea contractului, si, mai mult, dreptul consumatorului de a denunta unilateral contractul in termen de 10 zile[31].

Oferta de a contracta. Aceasta oferta trebuie sa conțina un anumit numar de informații care sa satisfaca exigențele obligației generale de informare de care beneficiaza consumatorul (art. 14 și art. 27 lit. b C. cons.). Aceasta oferta trebuie sa fie pusa la dispoziția consumatorilor cel puțin la momentul incheierii contractului.

Dreptul de reflectare și de denunțare. Consumatorul are dreptul la un termen de șapte zile libere de reflectare, incepand de la data recepției bunurilor, cu scopul de a se decide daca accepta sau nu bunul transmis și, in acest din urma caza sa iși exercite dreptul de a retracta acceptarea ofertei cu privire la bunul transmis, fara sa fie necesar a justifica motivele renunțarii și nici a plati penalitați, cu excepția cheltuielilor de restituire.

Executarea comenzii. Furnizorul trebuie sa execute comanda in termen de treizeci de zile incepand din ziua urmatoare celei in care consumatorul a transmis-o.

In cazul imposibilitații de executare furnizorul trebuie sa informeze pe consumator iar daca acesta a facut plata anticipata trebuie sa ii fie restituit prețul cel mai tarziu in treizeci de zile de la data efectuarii plații. Consumatorul poate fi informat de posibilitatea livrarii unui produs și la un preț echivalent pe care acesta poate sa il accepte sau nu in aceleași condiții ale dreptului la reflectare și denunțare.

Responsabilitatea comerciantului. Acesta este responsabil de drept, potrivit Codul consumatorului de executarea conforma a obligațiilor generate de contractul incheiat la distanța. El se poate exonera de responsabilitate, potrivit dreptului comun, prin dovedirea culpei consumatorului, a faptei terțului sau a forței majore sau a cazului fortuit.

2. Vanzarea electronica

Noțiune. Comerțul electronic (e-comerț) este activitatea economica prin care o persoana propune pe cale electronica furnizarea de bunuri și servicii. Comerțul electronic include vanzarea de bunuri sau prestarea serviciilor. Este indiferent ca operațiile sunt incheiate intre persoane fizice sau juridice și consumatori, ori intre profesioniști ori doar de persoane fizice intre ele.

Informațiile relative la e-comercianți. Deși comerțul electronic are o cifra de afaceri din ce in ce mai mare, neincrederea și lipsa de transparența a e-comercianților, ridica probleme de protecție a cumparatorilor. Se intampla foarte adesea ca e-comercianții, contactați pe cale electronica sa dispara dupa ce au incheiat contractul facand astfel dificila antrenarea raspundere lor pentru lipsa calitații marfii sau pentru a raspunde pentru viciile marfii pe perioada de garanție.

Sediul materiei. Pentru a proteja pe cumparatorii sau beneficiarii serviciilor achiziționate prin mijloacele electronice, legiuitorul a intervenit prin doua legi care constituie cadrul special al comerțului electronic. Utilizarea mijloacelor electronice pentru realizarea comerțului este reglementata de L. nr. 365/2002 privind comerțul electronic, ce completeaza L. nr. 455/2001 privind semnatura electronica. Aceste legi au menirea de a proteja comerțul electronic.

Incheierea contractului. Vanzarea electronica se incheie in momentul in car acceptarea ajunge la ofertant (art. 9 din L. nr. 365/2002). Mijlocul folosit pentru a realiza acordul de voința poate fi: faxul, telefonul, voice-mail, e-mail, extranet sau internet. Nu sunt incluse vanzarile prin telefon mobil.

Proba plații. E-comerciantul confirma primirea banilor reprezentand prețul marfii printr-un e-mail, care trebuie sa conțina descrierea marfii, prețul platit, semnatura electronica și un certificat de autentificare prin care sa se dovedeasca autenticitatea chitanței.

Responsabilitatea pentru executarea contractului. E-comercintul este responsabil de drept fața de cumparator de executarea intocmai a obligațiilor sale rezultate din contract, indiferent ca executarea a fost realizata de el sau de alți prestatori de servicii.