|
|
|
Definiti notiunea de contencios administrativ
Totalitatea litigiilor juridice dintre administratia publica si cei administrati reprezinta contenciosul administrativ. Notiunea de contencios provine din latinescul "contendere" si care inseamna "a lupta". Cuvantul contencios sugereaza contradictorialitatea si lupta de interese dintre cele doua parti, administratia publica si cei administrati.
In dreptul administrativ termenul de contencios a inceput sa fie utilizat din momentul in care s-a pus problema delimitarii cailor de atac jurisdictionale impotriva actelor administrative fata de recursurile administrative.
Continutul si sfera contenciosului administrativ ca fenomen juridic, implicit a notiunii respective, au variat de la o tara la alta, in aceeasi tara de la o perioada la alta, de la un autor la altul. Aceste orientari diferite ale doctrinei - ce au avut, firesc, ecou in legislatie, precum si in jurisprudenta - sunt determinate, in principal, de interrelatiile care au fost fundamentate intre sensul material si sensul formal - organic al contenciosului administrativ.
Prof. C. Rarincescu definea contenciosul administrativ ca fiind totalitatea litigiilor nascute intre particulari si administratiile publice, cu ocazia organizarii si functionarii serviciilor publice si in care sunt puse in cauza reguli, principii si situatii juridice apartinand dreptului public.
In sensul cel mai larg, contenciosul cuprinde toate litigiile juridice dintre administratia publica si cei administrati, indiferent de natura juridica a acestora. In sens restrans, termenul de contencios administrativ se refera numai la acele litigii juridice in care organele administratiei publice folosesc regimul juridic administrativ, in baza competentei pe care le-o confera legea.
Din punct de vedere istoric, institutia contenciosului administrativ apare la noi sub influenta sistemului francez, prin infiintarea in 1864 a Consiliului de stat in cadrul puterii executive cu atributii printre altele si de solutionare a litigiilor juridice dintre organele administratiei publice si cei administrati cu privire la actele administrative emise de aceste organe. In 1866 acest consiliu este desfiintat, iar atributiile de contencios trec in competenta instantelor judecatoresti. Initial a existat un control indirect pe calea exceptiei de ilegalitate pe care justitiabilii o puteau ridica in fata instantelor de judecata in cadrul proceselor cu care acestea erau investite, mai exact referitor la ilegalitatea actelor administrative care aveau incidenta cu respectivele procese. Ulterior, prin legile din 1905, 1910 si 1912 atributiile de control se extind in competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pe calea actiunii directe impotriva actelor administrative ilegale.
Constitutia din 1923 consfinteste principiul controlului judecatoresc, stipuland ca atributiile de contencios administrativ apartin puterii judecatoresti. In acest sens, 1925 a fost edictata noua lege a contenciosului administrativ care reglementa procedura de judecare a litigiilor juridice ce alcatuiesc contenciosul administrativ. Prin acest sistem puteau fi atacate numai actele administrative care aduceau atingere drepturilor subiective, contenciosul fiind de plina jurisdictie pentru actele de gestiune si de anulare printre actele de autoritate. Astfel a functionat contenciosul administrativ in Romania pana in 1948 cand a fost desfiintat. De la acea data, instantele judecatoresti puteau verifica legalitatea actelor administrative numai atunci cand legea prevedea in mod expres aceasta competenta.
Constitutia din 1965 introduce principiul controlului legalitatii actelor administrative in conditiile stabilite de lege si cu exceptiile prevazute de lege. In acest scop este data Legea nr. 1/1967 cu privire la judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati in drepturile lor prin acte administrative ilegale. Legea stabilea mai multe exceptii de la controlul judecatoresc si de asemenea practica judiciara de restrangere a sferei de aplicare au facut ca legea sa aiba eficienta scazuta.
In anul 1990 a fost adoptata Legea nr. 29 privind contenciosul administrativ, aflata in prezent in vigoare.
Legislatia in vigoare ne obliga sa privim notiunea de contencios administrativ intr-un sens strict si intr-un sens larg. In sens larg, vom intelege prin contencios administrativ litigiile de competenta instantelor judecatoresti, dintre un organ al administratiei - publice, respectiv un functionar public sau, dupa caz, o structura autorizata sa presteze cu serviciu public, pe de alta parte, si alt subiect de drept, pe de alta parte, in care organul sau functionarul public apare ca purtator al autoritatii publice.
Intr-un sens mai restrans, cel mai frecvent, notiunea de contencios administrativ evoca totalitatea litigiilor de competenta sectiilor de contencios administrativ
