Genocidul

Genocidul

1. Continutul legal

Infractiunea de genocid este prevazuta in art. 357 C. pen. si consta in savarsirea in scopul de a distruge in intregime sau in parte o colectivitate sau un grup national, etnic, rasial, sau religios a vreuneia dintre urmatoarele fapte:

a) uciderea membrilor colectivitatii sau a grupului;

b) vatamarea grava a integritatii fizice sau mintale a membrilor colectivitatii sau grupului;

c) supunerea colectivitatii ori grupului la conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugere fizica;

d) luarea de masuri tinzand la impiedicarea nasterilor in sanul colectivitatii sau grupului;

e) transferarea fortata a copiilor apartinand unei colectivitati sau unui grup in alta colectivitate sau in alt grup.

De asemenea, in art. 357 alin. (3) se incrimineaza in mod distinct intelegerea in vederea savarsirii infractiunii de genocid.

In anul 1948 ONU a aprobat textul Conventiei pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid. Conventia a intrat in vigoare in 1951, continand in ea faptele care constituie genocid, caracterizand totodata genocidul ca o crima internationala care incalca dreptul gintilor[1].

De fapt continutul normei din art. 359 C. pen. corespunde in totalitate cu textul si spiritul Conventiei ONU adoptata in 1948 si ratificata de Romania.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic specific il constituie acele relatii sociale care asigura existenta sau coexistenta popoarelor si a grupurilor sociale formate pe criterii nationale, etnice sau religioase. Ca obiect juridic adiacent se ocrotesc relatiile sociale privind viata, integritatea corporala sau sanatatea persoanelor facand parte din colectivitate sau grup.

Faptele de ucidere sau vatamare grava a integritatii fizice ori a sanatatii membrilor grupului constituie mijloacele de savarsire a genocidului

b) Obiectul material este constituit de corpul persoanelor impotriva carora se in­dreap ta actiunile incriminate.

Unii autori considera ca genocidul nu are obiect material, parere ce nu poate fi admisa.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al acestei infractiuni poate fi orice per­soa­na, legea necerand o calitate speciala. Nu intereseaza daca persoana face parte din interiorul colectivitatii sau grupului sau este din afara acestuia.

De asemenea, nu are importanta daca persoana actioneaza in nume propriu sau la indemnul sau cu consimtamantul altei persoane sau la ordinul unei autoritati. Participatia este posibila sub toate formele sale. In ultimul alineat legea prevede si o forma de pluralitate constituita, constand in intelegerea mai multor persoane de a sa­varsi infractiunea de genocid.

In literatura de specialitate s-a exprimat opinia conform careia autorii acestei in­frac­tiuni trebuie sa aiba o calitate speciala. Astfel, conditia speciala, calitatea pe care trebuie sa o indeplineasca autorii infractiunii, este aceea de a fi angajati intr-o struc­tura de stat - pe diferite trepte ierarhice - ori de a lucra din dispozitia unui asemenea angajat[2].

b) Subiectul pasiv este intotdeauna colectiv, reprezentat de o colectivitate sau de un grup national, etnic, rasial sau religios supus unei actiuni care vizeaza extermina­rea partiala ori totala a acestuia.

Prin colectivitate trebuie sa intelegem o grupare sociala organizata dupa anumite criterii de ordin politic sau economic, ce-si duce existenta intr-un spatiu bine deter­mi­nat, indiferent de marimea acesteia si de recunoasterea ei de catre structurile statale sau alte structuri similare. Bineinteles ca trebuie sa existe si un subiect pasiv secun­dar, adiacent, reprezentat de persoana supusa nemijlocit actiunilor incriminate de lege.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material se poate infatisa sub mai multe modali­tati si anume:

1. Uciderea membrilor grupului national, etnic, rasial sau religios, care consta in su­primarea vietii acestora. Uciderea ca modalitate de savarsire a genocidului are semnificatia data acestei notiuni in art. 174 C. pen.

2. Intr-o a doua modalitate, genocidul consta in vatamarea grava a integritatii fizice sau mintale a membrilor unei colectivitati sau grupului. Semnificatia expresiei "vatamare corporala sau mintala" este cea prevazuta in art. 182 C. pen. Pentru com pletare trimitem la explicatiile date acolo.

3. Genocidul poate consta si in supunerea colectivitatii sau grupului la conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugere fizica.

De exemplu, membrii colectivitatii sau grupului sunt supusi la conditii inumane de hrana, imbracaminte, locuinta sau, potrivit celei de-a doua ipoteze, la obligarea efec tuarii unor munci excesiv de obositoare, neasigurarea asistentei sanitare etc.

Infractiunea sub aceasta forma mai poate consta si in administrarea unor medi­camente sau tratamente medicale de natura sa le puna in pericol existenta fizica. Distrugerea fizica in acceptiunea art. 357 lit. c) poate insemna si punerea in primejdie a vietii.

4. Elementul material al genocidului poate sa constea si in luarea de masuri pen­tru a impiedica direct sau indirect nasterile in sanul colectivitatii sau grupului. In mod concret acest lucru se poate face prin actiuni de sterilizare, castrare, interzicerea raporturilor sexuale, avorturi provocate fortat etc.

Aceste fapte sunt deosebit de periculoase, avand in vedere ca o colectivitate nu poate sa subziste daca se impiedica procesul natural al reproducerii.

In timp repetarea acestor fapte poate avea ca efect exterminarea colectivitatii sau grupului.

5. In sfarsit, genocidul se savarseste sub aspectul elementului material prin trans­fe­rarea fortata a copiilor dintr-o colectivitate sau grup in alta colectivitate sau in alt grup.

In aceste situatii ne aflam tot in prezenta modalitatii de distrugere indirecta a colectivitatii sau grupului, dar de data aceasta prin dislocarea sau dispersarea tinerei generatii. Transferarea trebuie sa-i priveasca pe copii, adica acele componente ale grupului care sunt susceptibile de a fi mai usor rupte de la locul de origine.

Transferarea trebuie sa fie fortata, adica impotriva vointei membrilor colectivitatii sau grupului.

Asemenea fapte sunt reprobabile, deoarece incalca dreptul la identitate sub as­pect national, etnic, rasial ori religios al fiecarui individ si al colectivitatilor formate pe criteriile de mai sus din care individul face parte.

In plus, pentru existenta infractiunii in modalitatea de fata se cere ca fapta sa pri­veasca mai multi copii, transferul putand fi realizat si succesiv, insa cu scopul aratat.

S-a admis in doctrina ca alaturi de actiune si inactiunea poate constitui element material al infractiunii.

b) Urmarea imediata consta atat in punerea in pericol a existentei unei colectivitati sau al unui grup national, etnic, rasial sau religios, dar si intr-o vatamare concreta, spe­cifica uciderii, vatamarii corporale grave. Cu atat mai mult cu cat modalitatile pre­vazute la punctele 1, 2, 3, 4 conditioneaza incriminarea de producerea unor urmari determinate (suprimarea vietii, vatamarea corporala, distrugerea fizica, impie dicarea nasterilor).

In mod normal in aceste situatii trebuie dovedita si legatura de cauzalitate.

In ultima modalitate este incriminata actiunea de transfer a copiilor, urmarea imediata rezultand din insasi realizarea actului incriminat.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie este doar intentia directa, avand in ve­dere faptul ca faptele descrise se savarsesc in scopul distrugerii in intregime sau in parte a unei colectivitati sau a unui grup.

Desi legea nu cere un anumit mobil, este cunoscut faptul ca in general astfel de fapte se savarsesc din considerente ce privesc anumite conceptii ori sentimente de natura nationalist fascista, xenofobe, rasiste ori de intoleranta religioasa.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. De regula actele de pregatire nu se pedepsesc, dar atunci cand ele im­braca forma unor intelegeri in vederea savarsirii genocidului legea le considera infractiune distincta, incriminandu-le in art. 357 alin. ultim. C. pen.

Tentativa se pedepseste.

Infractiunea se consuma in momentul cand s-a realizat una din modalitatile alter­native si s-a produs urmarea ceruta de textul incriminator.

B. Modalitati. In afara celor cinci modalitati normative mai exista si o modalitate agravata, prevazuta in art. 357 alin. (2), care corespunde savarsirii faptelor in timp de razboi (art. 153 C. pen.).

C. Sanctiuni. Pedeapsa pentru cele cinci modalitati normative este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 15 la 25 ani, iar ca pedeapsa complimentara, interzicerea unor drepturi prevazute in art. 64 C. pen. Pentru modalitatea agravata singura pe­deap­sa aplicabila este detentiunea pe viata.

In cazul ultimului alineat, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si inter­zicerea unor drepturi.