|
|
|
Categorii de agenti economici si serviciile pe care acestia le presteaza
Sistemul contabilitatii nationale prezinta intr-un cadrul riguros ansamblul de informatii cifrice referitoare la activitatea economica a unei tari. El descrie fenomenele fundamentale ale productiei, distributiei, repartitiei si acumularii avutiei nationale. Utilizarea acestui sistem are la baza metodele propuse de Organizatia Natiunilor Unite, pentru a armoniza contabilitatile din diferite tari.
Persoanele fizice sau juridice care dispun, controleaza sau utilizeaza factori de productie si participa la viata economica a unei tari sunt cunoscute sub denumirea de agenti economici.
Ansamblul (grupul) de agenti economici care sunt omogeni din punct de vedere al functiei principale pe care o au in cadrul vietii economice si al naturii resurselor utilizate formeaza o categorie de agenti economici sau un sector institutional, cum mai este cunoscut in literatura de specialitate.
Contabilitatea nationala distinge sase categorii de agenti economici. La acestea se adauga sectorul exterior care este in realitate o unitate contabila fictiva, pentru ca ea integreaza functii si resurse eterogene. Cele sase categorii de agenti economici (sectoare institutionale) sunt: menajele, (gospodariile), societatile nonfinanciare, administratiile publice, administratiile private, societatile financiare si intreprinderile de asigurari.
1. Menajele (gospodariile)
Menajul este o entitate care cuprinde una sau mai multe persoane care ocupa aceeasi resedinta principala. Functia principala a menajelor consta in consumul final al bunurilor si al serviciilor; menajele pot de asemenea sa produca bunuri si servicii, atunci cand ele imbraca calitatea de intreprinzatori individuali. Intreprinzatorii individuali sunt in acelasi timp si intreprinderi si menaje, deoarece nu se poate face o distinctie neta intre patrimoniul intreprinzatorului si cel al menajului sau: intreprinzatorul individual angajeaza bunurile sale personale in intreprinderea sa. Resursele principale ale menajelor provin din veniturile activitatilor desfasurate (pentru salariatii sau pentru intreprinzatorii individuali) si din veniturile din transferuri (din operatii de repartitie).
2. Societatile nonfinanciare.
Sectorul institutional al societatilor nonfinanciare regrupeaza unitatile a caror functie principala este productia de bunuri si de servicii comerciale (de piata). Resursele lor principale provin in cea mai mare parte din vanzarea productiei lor pe piata. In functie de natura relatiilor de proprietate distingem:
a) Societatile private care se caracterizeaza prin faptul ca tot capitalul sau apartine unor personae private. Din punct de vedere al statutului juridic, societatile private pot fi: societati cu raspundere limitata, societati pe actiuni, societati in comandita simpla, societati in comanda pe actiuni, societati in nume colectiv, societati cooperatiste.
b) Societatile si regiile autonome din sectorul public.
Intreprinderile din sectorul public au statut juridic: unele (RENEL, RADET, POSTA, SNCFR etc.) au un statut de regie autonoma, in timp ce altele (Tarom etc.) sunt societati mixte (cu capital mixt). Capitalul regiilor autonome apartine in totalitate statului sau unei autoritati publice (in cazul regiilor autonome de interes local).
Capitalul societatilor mixte este partajat intre stat sau colectivitati publice si persoanele private.
Regiile autonome sunt organizatii publice de dimensiune mare, care produc bunuri si servicii comerciale (de piata) si pentru care administratia nu este singurul lor client. Regiile autonome isi obtin resursele principale din vanzarea productiei lor pe piata: aceasta este de fapt si principala deosebire dintre regiile autonome si administratiile publice.
Regiile autonome au in comun pozitia lor de monopol intr-un sector de baza. Societatile mixte sunt insa unitati care isi desfasoara activitatea in sectorul comercial, concurential, deci ele trebuie sa-si dispute piata cu societatile private si cu cele straine.
3. Administratiile publice.
Administratiile publice au doua functii principale:
a) productia de servicii noncomerciale destinate colectivitatii;
b) redistribuirea.
Resursele lor provin in principal din prelevarile obligatorii (impozite si cotizatii sociale).
Administratiile publice regrupeaza trei sub-sectoare:
a) administratiile publice centrale: statul si anumite organisme atasate acestuia;
b) colectivitatile locale (comune, judete), precum si diverse administratii locale (comunitati urbane, birouri de ajutor social, camere de comert si industrie etc.);
c) organismele de securitate sociala, a caror functie esentiala este redistribuirea: ele percep cotizatiile sociale si le redistribuie apoi menajelor sub forma de prestatii sociale.
4. Administratiile private (organizatii neguvernamentale, nonprofit).
Termenul de administratii private reuneste institutii cum ar fi: sindicatele, asociatiile, ligile, fundatiile etc.
Administratiile private au ca functie principala producerea de servicii noncomerciale rezervate unor grupuri specifice de menaje, sau vanzarea de servicii comerciale, dar "fara scop lucrativ, adica fara profit".
Majoritatea resurselor lor provin din contributiile voluntare ale membrilor administratiilor private respective.
5. Institutiile financiare au ca functie principala finantarea economiei, concretizata in trei activitati principale: colectarea, transformarea si repartizarea disponibilitatilor financiare:
. intermedierea financiara intre agentii economici care doresc sa isi plaseze economiile si cei care doresc sa imprumute fonduri;
. transformarea economiilor plasate pe termen scurt in credite pe termen mediu sau lung;
. circulatia si crearea de mijloace de plata.
Resursele institutiilor financiare provin in principal din economiile colectate sau din imprumuturile contractate pe pietele de capital, precum si din moneda pe care ele o creeaza.
6. Societatile de asigurare au ca functie asigurarea, adica garantarea unor plati (indemnizatii) in cazul realizarii unor riscuri la care sunt expusi cei care se asigura.
Resursele acestor societati provin din primele prevazute in contractele subscrise de catre cei care se asigura, din cotizatii voluntare (in cazul mutualelor), precum si din dobanzile aduse de catre plasamente (fondurile plasate).
7. "Restul lumii"-Agenti nonrezidenti
"Restul lumii" regrupeaza ansamblul agentilor nonrezidenti care fac operatii de orice natura cu agentii rezidenti pe teritoriul economic national.
Agentii economici efectueaza o gama larga de operatii care pot fi grupate in functie de specificul lor in urmatoarele categorii:
. operatii de repartitie
. operatii financiare
Operatii asupra bunurilor si serviciilor
Bunurile sunt produse materiale, de regula stocabile. Serviciile sunt activitati care genereaza efecte utile, imateriale si deci nestocabile. Ele sunt rezultatul unor activitati efectuate de agentii economici intre care retinem:
a) Productia
Productia este activitatea economica socialmente organizata care consta in crearea de bunuri si de servicii schimbate pe piata si/sau obtinute plecand de la factori de productie care se modifica pe piata.
Conform definitiei, productia nu cuprinde economia subterana si nici munca domestica.
Intra in sfera productiei, conform ultimei parti a definitiei, serviciile noncomerciale (invatamantul, serviciile medicale etc.). Aceste servicii nu sunt vandute, dar necesita plata factorilor de productie: salariile cadrelor didactice sau ale personalului medical, de exemplu: In cadrul productiei, se poate face deci distinctie intre: o productia comerciala, care cuprinde bunurile si serviciile vandute la un pret care sa permita acoperirea costurilor necesare producerii loc, ea se masoara in preturile pietei; o productia noncomerciala, care cuprinde servicii furnizate in mod gratuit sau quasi-gratuit colectivitatii: aceste servicii nu genereaza o plata care sa acopere costurile lor de productie. Ele sunt finantate prin prelevarile obligatorii (impozite si cotizatii sociale) sau prin contributii voluntare.
b) Consumul intermediar
Se refera la bunurile si serviciile comerciale care sunt utilizate pentru a produce alte bunuri, adica sunt consumate si transformate in cursul procesului de productie.
c) Valoarea adaugata
Reprezinta diferenta dintre productie si consumul intermediar (cheltuieli cu materii prime, materiale, energie etc.). Cuprinde salariile, profitul, dobanda, impozitele indirecte, armonizarea.
d) Consumul final
Consumul final al menajelor consta in utilizarea bunurilor si serviciilor destinate satisfacerii nevoilor menajelor.
Consumului de servicii noncomerciale de genul intretinerii cailor rutiere sau a iluminatului public nu poate fi repartizat intre diferitii agenti economici (menaje, intreprinderi etc.) care beneficiaza de ele, deoarece cea mai mare parte a acestor servicii colective nu sunt facturate direct la utilizatori. Prin conventii, se considera deci ca administratiile sunt cele care consuma aceste servicii.
Consumul final al administratiilor corespunde deci ansamblului serviciilor noncomerciale pe care ele le-au produs, si de care beneficiaza colectivitatea.
e) Investitiile
A investi inseamna, in sens larg, a efectua cheltuieli in scopul de a mentine, de a creste sau de a perfectiona capitalul fix necesar productiei.
f) Comertul exterior
Exportul consta in vanzarea catre "restul lumii" de bunuri si de servicii, produse pe teritoriul national. Importul consta in cumpararea de bunuri si de servicii care provin din "restul lumii".
A. Operatii de repartitie
Operatiile de repartitie constau in distribuirea sau redistribuirea veniturilor intre diferitii agenti economici.
B. Operatii financiare
Operatiile financiare se traduc, pentru un agent economic, printr-o modificare a nivelului creantelor sau a debitelor sale. Orice creanta detinuta de catre un agent economic are in contrapartida un debit echivalent pentru un alt agent economic.
