Eficienta programului educational din penitenciare

OBIECTIVELE SI IPOTEZELE CERCETARII

1. Scopul si obiectivele cercetarii

Scopul fundamental al studiului de fata este acela de a evidentia modul in care diferite trasaturi de pe planul personalitatii educatorilor din penitenciare pot influenta atitudinea acestora fata de programele de reeducare pe care le desfasoara.

Din punct de vedere pragmatic, ideea unui studiu privind modul in care diferite trasaturi de personalitate pot influenta atitudinea educatorilor din mediul penitenciar fata de programele de reeducare pe care le desfasoara (si deci efectul pe care aceste aspecte le au asupra reintegrarii ulterioare a detinutilor) se dovedeste utila cu atat mai mult cu cat rezultatele obtinute ar putea servi ca punct de plecare in realizarea unor selectii mai riguroase a personalului din penitenciar, responsabil cu activitatile de reeducare a detinutilor.

Obiectiv general

Realizarea unei imagini de ansamblu asupra particularitatilor pe care le prezinta educatorii din mediul penitenciar, descrierea tabloului lor psihologic tocmai pentru a investiga influenta pe care structura de personalitate a acestora o exercita asupra activitatii desfasurate de ei cu detinutii in carul programelor de reeducare si reintegrare sociala.

Obiective specifice

Studiul de fata isi propune sa evidentieze urmatoarele obiective:

• identificarea diferentelor dintre atitudinile detinutilor si cele ale educatorilor fata de programele de reeducare desfasurate in penitenciar;
• evidentierea unei posibile legaturi intre atitudinea educatorilor din mediul penitenciar fata de activitatile de reeducare desfasurate cu detinutii si tabloul trasaturilor lor de personalitate
• elaborarea unui chestionar care sa ne permita crearea unei tipologii a educatorilor in functie de atitudinea lor fata de detinuti si fata de programele de reeducare;
• identificarea unei relatii intre tipul de educator si tipul de personalitate;
• evidentierea tipului dominant de educator si a atitudinii dominante a acestuia fata de mediul penitenciar la nivelul esantionului investigat.

Ipotezele cercetarii 

Pornind de la premisele teoretice prezentate anterior si de la obiectivele expuse, am formulat urmatoarele ipoteze:

• Atitudinea detinutilor fata de activitatile de reeducare si programele de reintegrare sociala desfasurate in penitenciar difera semnificativ fata de atitudinea educatorilor referitoare la acest aspect.

• Diferite tipuri de educatori din penitenciar se caracterizeaza prin tablouri specifice de structurare a unor aspecte ale personalitatii. (relatia Tip de educator-MBTI-Work locus of Control) - aici nu imi este foarte clar daca sa las si parantezele cu continutul lor. Nu, fara paranteze.
• Trasaturile dominante ale tipului psihologic si modalitatea de atribuire influenteaza atitudinile educatorilor din penitenciar fata de procesul de reeducare a detinutilor. (relatia MBTI-Work locus of control-Atitudinea educatorilor fata de activitatile de reeducare)
• Atitudinea educatorilor din penitenciar fata de procesul de reeducare a detinutilor difera in functie de tipul de educator. (relatia Tip de educator-Atitudinea educatorilor fata de activitatile de reeducare)

La fel!

Capitolul 3

METODOLOGIA CERCETARII

Cercetarea de fata are un design non-experimental, corelational, aplicativ deoarece pune in evidenta legatura de covariere dintre doua sau mai multe variabile (trasaturi de personalitate si atitudini fata de posibilitatile de reeducare si reintegrare sociala a detinutilor), prezinta o situatie in care sunt folosite variabile nominale (de tip dihotomic da-nu sau scale Likert cu 5, 6 si 7 gradatii), iar informatiile furnizate ar putea duce la schimbarea unor anumite situatii.

1. Esantionul

Pentru testarea ipotezelor lansate am ales un esantion format din 63 de educatori. Am considerat ca marimea esantionul ales satisface cerintele realizarii unei cercetari, insa nu este suficient de mare pentru ca rezultatele sa poata fi extrapolate la nivelul intregului personal responsabil de reeducarea detinutilor din mediul penitenciar.

Esantionul folosit nu este omogen, educatorii provin din penitenciare cu regim de maxima siguranta: Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova, Penitenciarul de Maxima Siguranta Targu Jiu, Penitenciarul de Maxima Siguranta Giurgiu, Penitenciarul de Maxima Siguranta Drobeta Turnu Severin.

Esantionul format cuprinde 63 de educatori, 51 barbati si 12 femei, cu varste cuprinse intre 25 si 44 ani, media de varsta fiind de 41 de ani.

Totodata, am constituit si un lot format din 63 de detinuti, pentru a identifica atitudinea lor fata de programele de reintegrare sociala, credinta lor fata de eficienta activitatilor de reeducare. Acestia au fost selectati din randul celor inchisi in cele patru penitenciare. Detinutii care au participat la aceasta cercetare au fost cei care s-au oferit in mod voluntar, dupa ce li s-a specificat ce au de facut. S-a urmarit insa ca ei sa se incadreze in aceeasi categorie infractionala si sa aiba relativ aceleasi pedepse de ispasit. Din cei 63 de detinuti - participanti la cercetare - 45 au fost barbati si 18 femei, avand varsta cuprinsa intre 21 si 53 de ani.

Tabelul 1. Reprezentarea esantionului participant la studiu

Metodele

In conformitate cu obiectivele propuse, precum si pentru a constata in ce masura ipotezele formulate si urmarite in aceasta lucrare se verifica sau nu, bateria de probe utilizata cuprinde:

A Chestionarul MBTI

A Scala Rotter I/E , varianta Work Locus of Control

A Chestionarul pentru evidentierea tipului de educator

A Chestionarul privind atitudinea educatorilor fata de mediul penitenciar si activitatile de reeducare

A Chestionarul aplicat detinutilor privind climatul penitenciar si procesul de penitenciarizare

Chestionarul MBTI

Pentru determinarea tipului psihologic al subiectilor inclusi in cercetare, s-a utilizat testul MBTI (Myers-Briggs Type Indicator), elaborat de K. Briggs si Isabel Myers. Testul se bazeaza pe teoriile lui C.G. Jung incepand cu anii 1940 evidentiind 8 dimensiuni ale personalitatii, organizate in 4 scale bipolare: scala introversiune-extraversiune, senzatie-intuitie, gandire-sentiment si scala judecata-perceptie. Extremele acestor scale se numesc preferinte.

K. Briggs si Isabel Myers au dorit sa transpuna aceste teorii intr-un limbaj care sa poata fi inteles si de un neinitiat. Katherine Myers era de multa vreme fascinata de diferentele psihologice dintre indivizi, iar teoriile lui Jung au incurajat-o si stimulat-o sa-si continue cercetarile.

Desi nu erau psihologi, Katherine si fiica ei Isabel au studiat teoriile lei Jung timp de patruzeci de ani, cu atentie si rabdare, in ciuda dificultatilor si lipsei de recunoastere. La sfarsitul acestei perioade, in 1962, au formulat un chestionar care permitea clasificarea si identificarea a saisprezece tipuri de personalitate. Chestionarul a fost numit Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs (Myers-Briggs Type Indicator MBTI). Acest test apartine acum companiei Consulting Psychologist Press, este conceput pentru aproximativ 20 de limbi straine si este interpretat de catre analisti licentiati. Testul este incontinuu dezvoltat ca urmare a cercetarilor si a miilor de subiecti intervievati.

Chestionarul evalueaza care dintre cele doua dimensiuni - introversie sau extraversie - este mai puternica in dezvoltarea personalitatii individului testat, care dintre ele joaca rolul dominant in ceea ce priveste comportamentul acestuia.

Sarcina subiectului este de a distribui 5 puncte intre cele doua variante ale fiecarei afirmatii, proportional cu masura in care acestea sunt in conformitate cu modul sau de a fi si de a se comporta.

Chestionarul cuprinde 32 de itemi in varianta condensata, fiecare item avand doua afirmatii, a si b. Fiecare subiect a fost incadrat intr-unul din cele 8 tipuri personale, in functie de preferintele sale. Testul are o fidelitate de 0,83 si validitate interna de 0,88, cu media de 0,86.

In urma aplicarii testului se pot identifica atitudinile subiectilor, in sensul stilului de viata, al stilului de procesare a informatiilor, al stilului de a lua decizii, stilului de interactiune, temperamentului si modului de utilizare a timpului, metodelor specifice de actiune.

Scala Rotter I/E - varianta Work Locus of Control

Aceasta scala subsumeaza si determina acele trasaturi de personalitate ce imprima o anumita directie comportamentului persoanei. Ea pune, deci in evidenta o variabila a personalitatii, Locus of Control (LOC) exprimabila prin una din cele doua dimensiuni: internalitate sau externalitate. Varianta Work Locus of Control este un instrument proiectat pentru evaluarea controlului autoperceput la locul de munca.

Rotter propune pentru aceasta varianta 16 itemi din care 6 reprezinta itemi-filtru.

Fiecare item se prezinta sub forma unei afirmatii, fie tipic interna, fie tipic externa, iar subiectul trebuie sa isi exprime acordul in legatura cu fiecare din ele pe o scala de 1 la 6, adica de la dezacord foarte puternic pana la acord foarte puternic.

Pentru a puncta scala, mai intai trebuie sa scadem raspunsurile date de subiect la intrebarile 1, 2, 3, 4, 7, 11, 14 si 15 din cifra 7. De exemplu, daca subiectul a dat un raspuns de 3 la intrebarea 1, ii vom acorda un punctaj de 4 (7 minus 3). Apoi adunam punctele subiectului la toate cele 16 intrebari. Scorul general trebuie sa fie undeva intre 16 si 96. Cu cat subiectul va avea un scor mai mic, cu atat va fi mai internist - va vedea ceea ce i se intampla ca un rezultat al propriilor actiuni si al initiativei personale. Cu cat va avea un scor mai mare, cu atat va fi mai externist - va vedea ceea ce i se intampla ca un rezultat al sansei, norocului si relatiilor.

Chestionar pentru evidentierea tipului de educator

Pornind de la cele 5 tipuri de educatori puse in evidenta de Gheorghe Florian in lucrarea sa "Psihologie penitenciara" am elaborat un chestionar care sa ne permita incadrarea fiecarui educator intr-unul din aceste tipologii.

œ Structura chestionarului si analiza pe itemi 

Chestionarul cuprinde 25 de itemi, repartizati in mod egal pentru cele 5 tipuri de de educatori (fiecarui tip corespunzandu-i un numar de cinci itemi): autoritar, cabotin, amabil, patern, vorbaret.

Ordinea celor 25 de intrebari este aleatoare, fara a respecta vreun criteriu in succesiunea itemilor.

Fiecare intrebare are 5 variante de raspuns, mergand de la dezacord total, dezacord la neutru, acord, pana la acord total.

Sarcina subiectilor a fost de a acorda un punctaj intre 1 si 5 puncte fiecarei afirmatii, in functie de acordul gradat cu continutul acestora. Cotarea se realizeaza prin insumarea punctelor acordate de subiect.

Instructiunea data subiectilor a fost urmatoarea :

Va rog sa cititi cu atentie fiecare afirmatie de mai jos si sa decideti cat de caracteristica este pentru sentimentele si comportamentul dumneavoastra la locul de munca, in activitatile cu detinutii. Marcati apoi cu un X care din cele 5 raspunsuri vi se potriveste cel mai bine. Astfel, raspunsul dumneavoastra poate fi unul dintre urmatoarele:

Dezacord Total - fals, total necaracteristic pentru mine

Dezacord - necaracteristic, dezacord moderat

Neutru - nu stiu

Acord - acord, caracteristic

Acord Total - foarte caracteristic, adevarat, acord foarte puternic"

œ Modalitati de cotare si interpretare a chestionarului

Fiecarui raspuns indica pozitia subiectului fata de continutul sau, alegand una din cele cinci posibilitati de raspuns corespunzand unor grade diferite de acord. Punctajul care se acorda pentru fiecare item este de la 1 (Dezacord total) pana la 5 (Acord total) puncte. Exista un numar de patru itemi inversati (itemii 7, 11, 16, 20), la care cotarea se va face invers decat la restul itemilor (1 punct pentru acord total si 5 puncte pentru dezacord total). In acest fel un punctaj mic va indica faptul ca subiectul nu apartine acelui tip de educator, iar un punctaj mare va arata o identificare foarte buna a subiectului cu tipul respectiv de educator. Calculand media pentru toate cele 5 tipuri de educatori se va putea observa (in functie de scorul cel mai mare obtinut) in care tip se incadreaza cel mai bine subiectul respectiv.

Proba a fost aplicata fara anonimat si fara limita de timp.

Chestionarul se poate aplica individual sau colectiv.

œ Caracteristici metodologice ale chestionarului

Consistenta interna a probei

Pentru a verifica fidelitatea chestionarului s-a calculat coeficientul Alpha Crombach. Valoarea coeficientului pentru cele 5 tipuri de educatori si in final pentru intrg chestionarul este alpha = .64 pentru 60 de subiecti.

Aceasta valoare ne permite sa consideram chestionarul relativ fidel. Cu alte cuvinte, chestionarul masoara ceea ce si-a propus, adica cele 5 tipuri de educatori - tipul autoritar, tipul cabotin, amabil, patern si vorbaret.

Validitatea

Pentru a testa validitatea chestionarului am apelat la trei persoane cu pregatire in domeniul psihologiei judiciare : sef Birou Resurse Umane Penitenciarul Pelendava, directorul adjunct al Biroului de Metodologie si Statistica din cadrul Penitenciarului Pelendava si directorul adjunct al Directiei de Interventie Psihosociala din cadrul Penitenciarului de Maxima Siguranta Craiova.

Sarcina acestora a fost aceea de a aprecia fiecare item pe o scara de la 1 la 5, unu semnificand total dezacord, iar 5 - intru totul de acord, din punct de vedere al conceptelor folosite si al ierarhiei celor 5 raspunsuri posibile.

Valorile abaterii standard sunt foarte apropiate de mediile itemilor; acest lucru semnifica faptul ca nu exista diferente mari intre evaluarile celor trei evaluatori. In consecinta, putem afirma ca acest chestionar nu contine concepte si formulari care sa diferentieze semnificativ subiectii. Totusi, nu trebuie neglijat faptul ca aceste valori se pot datora si numarului mic de evaluatori.

In viitor ne propunem sa imbunatatim itemii existenti folosindu-ne de sugestiile evaluatorilor si sa adaugam cel putin o serie de 10 itemi la lista itemilor existenti pentru fiecare tip de educator in parte, crescand in acest fel sensibilitatea chestionarului.

Chestionar privind atitudinea educatorilor fata de mediul penitenciar si activitatile de reeducare

Chestionarul a fost elaborat de Gheorghe Florian, cuprinde 40 de itemi si vizeaza determinarea pe de o parte a atitudinii generale a educatorilor din peniteciar fata de sistemul penitenciar in care isi desfasoara munca si, pe de alta parte, atitudinea lor privind activitatile de reeducare si reintegrare sociala pe care ei le desfasoara cu detinutii. Am aplicat chestionarul in intregime, dar pentru ca tema acestei cercetarii vizezaza doar aspectele regasite in cea de-a doua scala, am luat-o in calcul pentru prelucrarea statistica si pentru interpretarea datelor doar pe aceasta.  

Fiecare item solicita individului o autoapreciere a propriilor conduitei si atitudini - manifestate cu regularitate la locul de munca - in ceea ce priveste mediul, ambianta de lucru precum si activitatile pe care ei le desfasoara cu detinutii pe o scala cu 7 trepte (acord total, de acord, oarecum de acord, indecis, oarecum dezacord, nu sunt de acord, dezacord total).

Cotarea raspunsurilor se face prin acordarea pentru fiecare item a unui anumit numar de puncte, intre 1 si 7, in functie de gradul in care corespunde cu propriile sale credinte. In functie de punctajul acumulat, pentru fiecare scala se poate stabili in ce masura subiectul considera ca mediul penitenciar ii confera siguranta, satisfactie profesionala sau se poate stabili importanta pe care o acorda educatorul respectiv activitatilor de reeducare (pentru integrarea sociala ulterioara a detinutilor) si care este in opinia lui scopul principal al activitatilor reeducative.

Chestionarul se poate aplica individual sau colectiv. Timpul de aplicare al chestionarului nu este limitat.

Calcularea coeficientului Alpha Crombach = .72 a evidentiat consistenta interna a acestui chestionar.

Chestionar aplicat detinutilor privind climatul penitenciar si procesul de penitenciarizare

Acest chestionar a fost elaborat de Gheorghe Florian si contine 4 scale: perceptia detinutilor asupra mediului penitenciar; relatiile interpersonale in detentie si cu cei din "afara" (adica relatiile cu ceilalti detinuti si cu familia);  semnificatia sederii in penitenciar; atitudinea fata de programele de reeducare si fata de personalul responsabil cu aceste activitati de reintegrare sociala.

Cele patru scale sunt evidentiate de raspunsurile la 35 de itemi.                                              

Chestionarul a fost aplicat in intregime, dar pentru prelucrarea statistica si interpretare am luat in calcul numai ultima scala.

Chestionarului fiind alcatuit din intrebari redactate intr-un limbaj accesibil, a putut fi aplicat tuturor subiectilor - incepand de la 21 - 53 de ani - indiferent de pregatirea si nivelul lor socio-cultural.

Sarcina care le revine subiectilor este aceea de a acorda cate o nota de la 1 la 7 pentru fiecare din cele 35 de afirmatii ale probei, in functie de gradul lor de acord (nota 1 pentru dezacord total, iar nota 7 pentru acord total).

Cotarea raspunsurilor oferite de detinuti se face in maniera similara chestionarului privind atitudinea educatorilor fata de mediul penitenciar si activitatile de reeducare, in final putandu-se determina atitudinea si opinia detinutilor in ceea ce priveste scopul activitatilor reeducative, importanta pe care fiecare din ei o acorda acestora, credinta lor in capacitatea programelor de acest gen de a le facilita reintegrarea sociala, etc.

Chestionarul a fost aplicat individual, timpul nefiind limitat. Subiectilor care nu stiau bine sa citeasca si sa scrie le-am prezentat pe rand fiecare item, amintind de fiecare data posibilitatile de raspuns.

Indicele de fidelitate este Alpha Crombach = .69

Nu este necesara aceasta trecere in revista !! - deci, cum credeti ca ar fii mai indicat, sa exclud aceasta parte?

Asta inseamna ca si fara ea se poate. Dar las-o daca doresti.

Activitatea de cercetare se structureaza pe urmatoarele faze:

F Faza 1. Documentare

F Faza Selectarea populatiei

s Contactarea unitatilor

s Selectarea subiectilor din fiecare unitate.

F Faza Pregatirea culegerii datelor si definitivarea design-ului cercetarii :

s Redactarea pe computer a testelor ;

s Stabilirea ordinii de prezentare a probelor ;

s Intocmirea fiselor de raspuns individuale ;

s Multiplicarea testelor si a fiselor de raspuns.

F Faza   Culegerea datelor, respectand standardele de competenta si normele deontologice

F Faza Construirea bazelor de date si introducerea raspunsurilor

F Faza 6. Analiza primara a datelor, interpretari

F Faza 7. Concluzii

F Faza 8. Redactarea studiului realizat

Capitolul 4

ANALIZA DATELOR

Pentru atingerea obiectivelor acestui studiu, s-a recurs la analiza cantitativa si apoi la cea calitativa a rezultatelor obtinute. Dupa calculul primilor parametrii, medii si abateri standard, s-a folosit ca metoda de comparare testul hi patrat, testul t pentru esantioane independente, regresia multipla liniara, pe diferite aspecte surprinse in ipoteze.

Tabelele inserate in cadrul acestei lucrari contin aceste informatii, constituind baza analizei calitative si a interpretarii psihologice prin care s-a stabilit confirmarea sau infirmarea ipotezelor.

Ipoteza 1

Atitudinea detinutilor fata de activitatile de reeducare si programele de reintegrare sociala desfasurate in penitenciar difera semnificativ fata de atitudinea educatorilor referitoare la acest aspect.

Demersul statistic

Pentru a sti daca respingem sau nu ipoteza cercetarii, vom introduce ipoteza nula.

HO (ipoteza nula) presupune ca diferentele dintre cele doua loturi de subiecti in ceea ce priveste atitudinea fata de activitatile de reeducare si programele de reintegrare sociala sunt datorate hazardului si nu statutului pe care il ocupa in cadrul penitenciarului.

Verificam daca corelatia obtinuta intre cele doua variabile atitudinea detinutilor si cea a educatorilor din penitenciare fata de activitatile de reeducare si programele de reintegrare sociala este una semnificativa, admitand pentru moment ipoteza nula si presupunem ca legatura dintre cele doua variabile se datoreaza intamplarii si ca nu exista legatura semnificativa intre ele.

Tabelul Mediile si abaterile standard privind atitudinea fata de activitatile de reeducare si programele de reintegrare sociala a celor doua grupe.

Distanta de puncte dintre mediile celor doua loturi este de 2,6. Pentru a stabili daca aceasta diferenta este suficient de mare pentru a sprijini ipoteza cercetarii a trebuit sa resping ipoteza nula care nega existenta unor diferente intre cele doua grupe de subiecti, iar pentru aceasta am aplicat testul t pentru esantioane independente si am obtinut urmatoarele rezultate:

Tabelul Semnificatia diferentelor dintre cele doua grupe de subiecti in cazul testului t pentru esantioane independente.

Pentru a vedea care din cele doua valori ale lui t, din tabelul de mai sus, este adecvata cazului de fata am consultat valoarea testului F al lui Levene. Cum testul Levene este semnificativ statistic (F=101.848, p< .01) ne vom putea increde in cea de-a doua valoare a lui t .Prin urmare, presupunerea ca exista diferente semnificative intre atitudinea detinutilor si cea a educatorilor din mediul penitenciar privind activitatile de reeducare si programele de reintegrare se confirma la un t(51,00)=9.815 si la un prag de semnificatie p< .01. Asadar rezultatul fiind semnificativ statistic duce la respingerea ipotezei nule care stipula ca cele doua grupe de subiecti nu difera in privinta atitudinii pe care o adopta fata de demersurile de reinsertie sociala ce se deruleaza in penitenciar. Directia diferentelor este data de Tabelul 1 in care observam ca detinutii manifesta o mai mare incredere fata de scopul activitatilor de reeducare comparativ cu cadrele care se ocupa in mod direct de reintegrarea lor sociala.

Pentru a vedea cat de mare este diferenta dintre cele doua grupe am calculat marimea efectului (dupa formula rČ=) si am obtinut un r de .808, respectiv un de .653 (65%). Aceasta valoare indica o diferenta de magnitudine ridicata intre cele doua grupe cu privire la atitudinea fata de activitatile de reeducare.

Interpretarea rezultatelor in cazul primei ipoteze

In urma aplicarii celor doua chestionare privind atitudinea fata de activitatile de reeducare si programele de reintegrare sociala a reiesit faptul ca atitudinile si asteptarile detinutilor si cele ale educatorilor privind activitatile cultural-educative desfasurate in penitenciar sunt diferite. Astfel, cadrele care se ocupa in mod direct de aceasta latura urmaresc in principal sa implice detinutii in cadrul unor activitati, netinand cont neaparat de preocuparile, interesele, capacitatile lor. Urmaresc sa ii antreneze intr-o gama cat mai diversificata de programe, stiind astfel ca isi fac datoria, iar detinutii au si ei ceva concret de facut.

Atitudinea lor se explica prin credintele, opiniile pe care le au fata de posibilitatea reala de reeducare a detinutilor. Prin urmare, intrucat educatorii traiesc cu convingerea ca oricat de mult s-ar incerca readaptarea sociala a detinutilor acest lucru nu se va putea realiza, acest lucru justifica atitudinea lor fata de activitatile pe care le desfasoara in penitenciar.

Foarte posibil este ca asupra acestei atitudini adoptate de educatori o amprenta puternica sa isi puna si perioada comunista. Multi dintre educatori au trait si au lucrat in acest sistem si in timpul fostului regim opresiv si fara speranta pentru detinuti, in care penitenciarul nu era un loc de reeducare, ci doar unul de ispasire a pedepsei intr-un mod cat mai dur posibil.

O alta posibila explicatie ar fi si aceea ca educatorii adopta o astfel de atitudine fata de programele de reeducare si pentru faptul ca ei cunosc mai bine normele, parghiile administrative si de aici neincrederea in eficienta acestor activitati. Ei stiu foarte bine ca desi se deruleaza in penitenciar numeroase astfel de programe, pentru ca ele nu au continuitate si dupa iesirea din acest mediu, ele nu isi ating obiectivul fundamental. Prin urmare, neexistand o alta forma de stimulare si de orientare sociala imediat dupa eliberare, cel mai frecvent fostul detinut revine in anturajul nefavorabil, isi reia vechile obiceiuri. Probabil si observand ca foarte putini detinuti pastreaza legatura cu familiile lor pe timpul detentiei, educatorii anticipeaza ca dupa eliberare acestia nu vor mai avea nici un sprijin, nici un ajutor si de aceea cel mai la indemana le va fi sa cada iar in pacat. Este foarte important de specificat aici faptul ca reintegrarea persoanelor fost delincvente in contextul si structurile activitatii sociale normale depinde nu doar de achizitiile psihocomportamentale realizate pe parcursul procesului de reeducare, dar si de modul in care sunt primiti de catre ceilalti membrii ai grupurilor sociale in care reintra acestia (modul in care sunt perceputi, tratati, integrati etc.).

Pe de alta parte este posibil ca educatorii sa fie reticenti la eficienta programelor de reeducare si pentru faptul ca stiu ca multi din detinuti invata in penitenciar de la cei mai "experimentati" multe alte tehnici si modalitati de a produce alte infractionalitati (este cunoscut faptul ca in penitenciar multi detinuti isi perfectioneaza tehnicile de a fura, jefui, ,agresa afla alte tipuri de excrocherii, delicte etc).

Tinand cont de faptul ca multi dintre educatorii din penitenciare nu au o pregatire speciala in acest sens, adica foarte multi au lucrat inainte tot in acest mediu si au fost numiti in aceasta functie din randul subofiterilor, agentilor, supraveghetorilor este de inteles atitudinea pe care o au in prezent fata de eficienta activitatilor de reeducare.

In ceea ce priveste detinutii, in urma prelucrarii statistice a datelor obtinute de la ei, a reiesit faptul ca principalul motiv pentru care acestia participa la activitatile organizate in scop educativ este acela de a alunga plictiseala. Aceasta motivatie a reiesit in urma Chestionarului aplicat detinutilor privind climatul penitenciar si procesul de penitenciarizare , itemul 28 al acestuia urmarind tocmai acest aspect: "Scopul principal al activitatilor reeducative este acela de umplere a timpului detinutilor". Din cei 63 de detinuti chestionati 57 (adica 90,47%) sunt de acord (acordand 6 puncte pentru acest item) si in total acord (acordand 7 puncte pentru acest item) cu faptul ca principalul rol al activitatilor de reeducare este acela de a le umple timpul, de a le alunga plictiseala.

Cei mai multi detinuti considera ca luand parte la astfel de activitati au posibilitatea de a se relaxa, de a face ca timpul sa treaca mai repede. Aceste activitati constituie pentru ei chiar o buna modalitate de a-si satisface nevoia de joc, de gluma, de ras, nevoie care are insa un important rol in echilibrarea psihica a oricarui individ.

Fiind antrenati in acest gen de programe evita conflictele cu ceilalti detinuti (in special cu cei cu care trebuie sa imparta aceeasi camera-celula) si astfel reusesc sa se sustraga sentimentului de nesiguranta.

Totodata a reiesit din prelucrarea datelor si faptul ca detinutii participa la programele de reintegrare sociala pentru a obtine eliberarea inainte de termen. Aceasta atitudine pe care ei o adopta nu are un suport real, pentru ca daca iau parte la astfel de activitati nu inseamna ca se pot elibera conditionat. La baza acestei atitudini se poate afla generalizarea ideii conform careia o comportare exemplara faciliteaza o liberare mai rapida. Nu exista nici o lege in care sa fie prevazut faptul ca alegerea implicarii in acest gen de programe cu caracter reeducativ atrage dupa sine posibilitatea de reducere a perioadei de detentie.

O posibila explicatie a acestei atitudini adoptate de majoritatea detinutilor poate fi pusa in evidenta prin teoria "influentei colective". Foarte cunoscut este faptul ca detinutul poate fi foarte usor influentat de ceilalti colegi ai sai, astfel ca el poate lua parte la acest gen de activitati din motiv ca a aflat de la colegii sai ca in acest fel poate obtine mai repede eliberarea. Este vorba aici de un mecanism de exercitare a influentarii psihosociale la nivel informational, detinutul acceptand ca adevarate informatiile primite de la cei cu care isi petrece cea mai mare parte a timpului si actionand in sensul lor datorita incertitudinii privind cunoasterea situatiei reale.

Multe din aceste reactii si atitudini ale detinutilor se explica si prin modul in care ei percep mesajul educativ. Multi dintre ei apreciaza pedeapsa mult prea aspra si de aceea se inchid in fata posibilitatilor reeducative depuse de cadre.

Altii au acest gen de atitudini fata de activitatile de reeducare si programele de reintegrare sociala tocmai pentru faptul ca temele abordate nu le suscita prea mult interesul, modul de adresare este unul impersonal, iar limbajul destul de specializat (spre exemplu in cazul temelor de educatie juridica sau morala).

In ceea ce priveste atitudinea pe care o adopta educatorii fata de programele de reeducare, mai trebuie facuta urmatoare precizare: activitatile desfasurate in penitenciar pentru reintegrarea detinutilor ar trebui sa vizeze toate directiile de influentare psihosociala a individului care a comis o infractionalitate, mai precis:

- viata profesionala - urmarindu-se formarea unui producator de bunuri sau servicii, constient de locul, rolul si importanta sociala a muncii sale;

- viata sociala - urmarindu-se formarea unui membru angajat in realizarea scopurilor generale;

- viata particulara si familiala - urmarindu-se formarea unui individ autonom si a unui membru de familie capabil;

- viata culturala

- activitatile in timpul liber.

Educatorii din mediul penitenciar se rezuma insa in cele mai multe cazuri la ultimele doua, iar daca pe primele ar trebui sa se axeze, tocmai acestea sunt cel mai putin vizate .

Se poate spune ca in multiple situatii nici aceste directii nu sunt percepute corect de educatori. Spre exemplu, pentru reeducarea detinutilor pe plan profesional educatorii urmaresc doar sa le dezvolte anumite capacitati si abilitati si omit tocmai aspectul cel mai important, acela de a-i face pe detinuti sa constientizeze locul, rolul si importanta sociala a muncii pe care o poate el presta.

Ipoteza 2

Diferite tipuri de educatori din penitenciar se caracterizeaza prin tablouri specifice de structurare a unor aspecte ale personalitatii. ( relatia tip de educ-MBTI-Loc).

Pentru a verifica aceasta ipoteza am considerat importanta studierea separata, pe de o parte a relatiei dintre tipul de educator si trasatura de personalitate predominanta si , pe de alta parte, a relatiei dintre dimensiunea introvesie-extravesie predominanta in personalitatea educatorilor si modalitatea de localizare a factorilor care le controleaza comportamentul la locul de munca.

A. Prin urmare, prima premiza de la care am pornit a fost aceea ca fiecare tip de educator prezinta anumite trasaturi de personalitate care ii diferentiaza unii de altii, mai exact educatorii amabili au o atitudine predominant extravertita, spre deosebire de cei autoritari care sunt definiti in special prin introversie.

Demersul statistic

Pentru verificarea acestei ipoteze am folosit ca metoda de comparatie testul hi patrat: in primul rand, am verificat daca exista diferente intre cele cinci tipuri de educatori in functie de trasaturile lor de personalitate predominante (personalitate intrinseca sau predominant extrinseca), apoi am calculat semnificatia diferentelor intre cele cinci grupe privind incadrarea subiectilor in cele doua tipuri de personalitate.

Valoarea semnificativa a lui hi-patrat este prezentata in tabelul urmator:

Tabelul Semnificatia diferentelor dintre cele doua grupe de subiecti privind orientarea lor      valorica.

In urma prelucrarilor statistice se poate observa ca datele obtinute (χČ(4)=20.587, p<.01) sprijina cea de-a doua ipoteza lansata. Dar rezultatul semnificativ statistic nu inseamna decat ca grupele comparate difera intre ele. El nu insemna neaparat ca diferenta este mare. Calculand marimea efectului in cazul testelor hi-patrat (dupa formula rČ= χČ /n ) am obtinut un rČ=.326  ceea ce inseamna ca exista un efect puternic, adica diferentele privind trasaturile de personalitate intre cele cinci grupe exista si sunt destul de mari. Cu alte cuvinte, apeland la criteriile de comparatie propuse de Cohen si utilizand si coeficientul de determinare rČ, constatam ca marimea efectului obtinuta in urma diferentierii celor cinci tipuri de educatorii in functie de dimensiunea introversie-extraversie este una ridicata.

Evidentierea principalelor tipuri de educatori in functie de trasatura de personalitate dominanta

Interpretarea calitativa

Foarte usor se poate observa cum in viata si in munca fiecare din noi folosim comportamente specifice atat extraversiunii, cat si introversiunii; totusi majoritatea oamenilor constata ca una dintre acestea este mai fireasca, mai usoara si confera mai multa energie - ii "defineste" pe ei.

In cadrul studiului de fata am urmarit sa evidentiem care este tipul de personalitate predominant in cazul educatorilor din mediul penitenciar, daca se diferentiaza cumva educatorii autoritari de cei amabili si prin dimensiunea extraversie-introversie. Toate acestea pentru a verifica in ce masura caracteristicile personale ale cadrelor influenteaza activitatile ce le desfasoara cu detinutii, reintegrarea ulterioara a acestora din urma in cadrul societatii.

In tabelul 3 se poate observa ca educatorii caracterizati ca amabili, vorbareti si paterni prezinta ca si trasatura dominanta a personalitatii extraversia, spre deosebire de cei autoritari si cabotini la care predominanta este introversiunea.

Educatorii amabili, vorbareti si cei paterni cedeaza de multe ori in fata cerintelor exterioare, insa nu fara lupta, dar finalul este in favoarea conditiilor exterioare. Constiinta lor legata de munca pe care o desfasoara in penitenciar este orientata in intregime spre exterior, intru cat de acolo vine determinarea cea mai importanta, decisiva. Se orienteaza in directia realizarii concrete a obiectivelor stabilite, iar ideile folosite sunt imprumutate intr-o foarte mare masura din exterior (prin instruire, educatie, traditie).

Educatorii autoritari si cei cabotini se orienteaza dupa factorii subiectivi, adica dupa acei factori ai perceperii si cunoasterii reprezentand dispozitia lor personala. Adesea incearca sa mentina o anumita distanta in relatia cu detinutii si manifesta atitudini defensive si de impunere in fata lor; are nevoie mereu de o lucrare interioara enorma.

Tinde sa aprofundeze, nu sa se extinda.

Judecata lor pare rece, brutala, arbitrara, inflexibila pentru ca se raporteaza la ei insisi si foarte putin (ori deloc) la detinutii cu care lucreaza.

Pentru detinuti apar ca persoane rece, dure, inaccesibile, distante, antipatice. Influenta pe care o exercita este una scazuta, deoarece nu cunoaste mentalitatea detinutilor cu care lucreaza. Exclude influentele straine.

Educatorul amabil se remarca printr-o personalitate extravertita, bazandu-se pe ideea ca amabilitatea permite detinutului sa se exprime liber, urmarind astfel sa sesizeze mai bine particularitatile psihologice ale subiectului. Este acel educator conciliator, care vede ambele laturi ale problemei si cauta un consens. Tolereaza de multe ori atitudinile neadecvate ale detinutilor care participa la activitatile reeducative; incearca sa le evidentieze celor cu care lucreaza ca fiecare are un potential ce poate fi valorificat pozitiv insa numai cu puterea vointei. Adopta pozitia "daca este cu adevarat important pentru tine, te sustin".

Educatorul autoritar prezinta trasaturi de personalitate predominant introvertite: are o atitudine independenta, este destul de rezervat in relatiile cu detinutii, nu este foarte deschis fata nevoile pe care acestia le sustin, tine pentru sine sentimentele si interesele rezolvand problemele pe cont propriu. Postura corporala este una rigida, iar in spatele inchiderii, interiorizarii pe care o afiseaza acest gen de educator, el pandeste momentul in care poate interveni cu eficienta si in care poate conduce discutia luand in considerare toate amanuntele pe care le-a observat in prealabil. Este vazut de detinuti ca fiind o persoana severa, dominatoare. Trebuie precizat aici si faptul ca in notiunea de "educator autoritar" sunt imbinate atat autoritatea veritabila (acea putere data de specificul unitatii in care isi desfasoara munca) cat si autoritarismul (autoritatea exercitata de educatorii care vor numai sa-si dovedeasca lor insisi si detinutilor ca poate).

Educatorul cabotin apare ca o persoana introvertita; nu isi arata adevaratele stari, nu isi exteriorizeaza atitudinile, gandurile, sentimentele reale. Se bazeaza pe principiul conform caruia orice educator trebuie sa fie si un bun actor: sa poata simula nerabdarea ori simpatia, fara insa sa isi pierde vreodata sangele rece. Exagerand in teatralizarea unor atitudini, se va trada, conducand astfel la inchiderea detinutului in sine;

Educatorul vorbaret are o personalitate vizibil extravertita, este acel educator care intrerupe des detinutul si emite un adevarat potop de cuvinte. De multe ori propune exprimari mai potrivite (din punctul lui de vedere), obisnuieste chiar sa anticipeaza cu voce tare ce vrea sa spuna mai departe detinutul. Debitul sau verbal exagerat poate fi pus pe seama: trebuintei lui de afirmare de sine, poate chiar nevoii de descarcare a tensiunii afective, insa acestea conduc adesea la afectarea calitatii convorbirilor cu detinutii;

Educatorul patern are o personalitate predominant extravertita; privind relatia educator - detinut ca o relatie parinte-copil manifesta adesea o conduita asemanatoare cu cea a 'tatalui', iar detinutului ii atribuie o conduita 'infantila'. 

Ceea ce mai reiese din aceasta ipoteza si surpinde intr-o oarecare masura este faptul ca din cei 63 de educatori participanti la cercetare cei mai multi au o personalitate introvertita. Consider acest lucru surprinzator din prisma faptului ca lucrand cu oameni, ei ar trebui sa fie mai deschisi si, deci, sa aiba o personalitate extravertita.

Tot aici merita precizat faptul ca urmatoarele tipuri de personalitate au aparut cel mai frecvent in randul educatorilor:

Tipul ISRP Introvertit-Senzorial-Reflexiv-Perceptiv (Rezervat ♦ Practic ♦ Logic ♦ Flexibil)

Educatorii de acest tip nu vorbesc mult, motiv pentru care sunt adesea gresit intelesi; ceilalti pot crede ca sunt oarecum debusolati, dar de fapt acesti oameni nu pierd niciodata contactul cu ei insisi si lumea din jur. Observa totul cu atentie, percep detaliile, dar, de obicei, nu vorbesc despre asta. Faptul ca au un simt al observatiei foarte bun si remarca aspectele practice nu poate sa constituie decat un avantaj indiscutabil, mai ales pentru mediul penitenciar. Prefera sa actioneze si au o buna intelegere a realitatilor acestei lumi.

Alaturi de simtul observatiei, foarte dezvoltat este si cel practic; inlege cu usurinta si pot manui aproape orice mecanism. Orice presupune manualitate, indemanare sau manevrare le se potriveste foarte bine. E posibil insa ca in copilarie sa-si fi exasperat parintii si profesorii prin incapacitatea lor de a-si insuti notinuile teoretice.

Nu rateaza ocaziile care li se par favorabile pentru ca stiu foarte bine cand sa intre in scena si sa-si joace rolul, isi consuma rareori energia in actiuni inutile.

Cum nu sunt atrasi de discutiile minore sau de barfa, cei din jur nu-si dau de obicei seama de inteligenta si de perspicacitatea lor.

Sunt persoane care, datorita realismului pe care se bazeaza, rezolva problemele cu care se confrunta cu eficienta si siguranta de sine.

La locul de munca accepta bucurosi sa lucreze mult si cu perseverenta, chiar in conditii neavantajoase pentru sine, atunci cand au posibilitatea sa-i angeneze pe detinuti in activitati foarte variate si incitante. Atunci cand desfasoara cu detinutii acelasi gen de activitati, sau activitati monotone, conventionale in care nu se poate implica prea mult, cand nu sunt organizate noi programe, educatorii apartinand acestui tip se plictisesc repede si se intampla chiar sa regizeze situatii exceptionale, tocmai pentru a mai inviora lucrurile. Prin urmare activitatile repetitive ii frustreaza, de aceea actioneaza asa cum le place, adica din impuls. Rareori tin cont de activitatile preferate de detinuti, cel mai adesea desfasoara cu acestia activitatile pe care le considera ei ca fiind cele mai adecvate.

Postul pe care il ocupa ii multumeste intru cat le ofera posibilitatea sa isi puna in valoare acuratetea practica intr-un mediu mereu schimbator, in care lucreaza cu persoane din cele mai diverse. Desele comportamente neasteptate, rasturnarile de situatii nu-i deranjeaza, se pot adapta usor, folosindu-si "ochii de vultur" si perspicacitatea.

Acest tip de educatori se remarca prin faptul ca le place ca ceea ce trebuie sa faca la locul de munca le solicita spontaneitate, impulsivitate si libertate de actiune. De ei depinde, in mare masura, tipul de activitate ce urmeaza sa-l desfasoare cu detinutii. Tot ei au si un aport insemnat si in derularea diferitelor programe de reabilitare sociala si reeducare.

Desi nu sunt lipsiti de simtul datoriei, educatorii iSRP cauta - in general - sa isi asume cat mai putine responsabilitati pentru ca vor sa se simta nelegati de nimeni si nimic. Acest lucru este valabil nu numai la locul de munca, dar si in mediul lor familial. Pentru ca sunt usor sensibili la schimbarile de moment, prefera sa nu depinda de nimic si sa decida din mers ce au de facut mai departe.

Relatiile apropiate ii obosesc si chiar ii stanjenesc. Cu cat sunt mai presati sa intre intr-o asemenea relatie, cu atat se retrag mai repede, deopotriva fizic si emotional.

In ceea ce priveste diferentierea pe sexe, trebuie mentionat ca sunt mai usor acceptate de societate caracteristicile acestor educatori atunci cand este vorba de barbati.

Reprezentatii acestui tip de educatori de multe ori pierd prea mult timp disecand problemele, ignorand posibilitatile ulterioare. Se intampla sa nesocoteasca sentimentele celorlalti, sa-si amane hotararile si sa nu respecte termenele. Poate faptul ca cei multi educatori se incadreaza in acest tip de personalitate explica cel mai bine de ce ei vad activitatile de reeducare ac ineficiente si nu privesc scopul lor pe termen lung.

In randul educatorilor extravertiti, tipul predominant a fost ESRP: Extravertit-Senzorial-Reflexiv-Perceptiv(Deschis ♦ Practic ♦ Logic ♦ Flexibil).

Educatorii de acest tip cauta mereu sa fie in centrul atentiei, povestesc lucruri cat mai neobisnuite, cat mai iesite din comun. Incearca mereu sa evite activitatile rutiniere; incearca mereu sa faca lucruri practice si active. Participa direct la multe din activitatile pe care le desfasoara cu detinutii (spre exemplu joaca sah, basket cu acestia), dar tine de fiecare data sa accentueze clar care este pozitia lui in cadrul acelui grup.

Acesti educatori sunt deschisi si receptivi la problemele pe care le prezinta detinutii, tin cont de activitatile pe care acestia le prefera si le desfasoara cu mai mare placere.

Sunt persoane indemanatice, adesea pasionate de sport, de activitatile care presupun implicare fizica.

Desi sunt vorbareti si comunicativi in societate, educatorii de tip eSRP cauta mai degraba actiunea decat discutiile intime. Adanc inradacinati in realitatea cotidiana, isi bazeaza deciziile pe fapte concrete. Iau hotarari cu usurinta, folosindu-se de logica si fara sa se implice prea mult, dupa ce au analizat toate variantele.

Atunci cand au in vedere implementarea unui program reeducativ nou, testeaza cat mai multe posibilitati, fara sa le pese daca majoritatea nu vor conduce la un rezultat realist, concret. Din aceasta cauza, educatorii de tip eSRP, sunt mai tot timpul ocupati, explorand mereu cate ceva. Chiar si la ora actuala, indiferent de societate, acest stil le este mai accesibil educatorilor barbati.

In relatiile cu detinutii pot fi captivanti si imprevizibili, iar realismul lor este foarte benefic relatiei educator-detinut.

Desfasoara si se implica in numeroase activitati la locul de munca, cu toate acestea insa, nu se simt atasati de detaliile zilnice ale activitatii desfasurate in penitenciar.

Adora riscul si ar da orice pentru a-si face viata mai palpitanta. Cand un anumit proiect este in declin, sunt persoanele cele mai potrivite pentru a transforma pierderile in profit. De indata ce lucrurile incep sa mearga mai bine, isi pierd orice interes. Pot initia programe de reabilitare sociala si de reeducare excelente, care insa vor esua pana la urma pentru ca nu au rabdare sa se ocupe constant de ele. Urmaresc sa introduca mereu alte si alte activitati interesante de reintegrare a detinutilor la viata sociala de dupa gratii, dar nu urmaresc insa sa le atinga adevaratul scop pentru care le-a implementat. Aceste programe trebuie desfasurate pe o perioada indelungata de timp pentru a da rezultatele scontate.

Educatorii din aceasta categorie trebuie sa se asigure ca nu se precipita, ca nu ignora posibilitatile ulterioare, ca nu nesocotesc sentimentele altora, ca nu-si amana hotararile pana la nesfarsit si ca respecte termenele.

B. Cel de-al doilea aspect pe care l-am avut in vedere in scopul verificarii celei de-a doua ipoteze lansate a fost acela de a analiza daca exista diferente statistic semnificative, in ceea ce priveste credinta legata de munca (work locus of control), intre educatorii cu o personalitate predominant introvertita si educatorii predominant extravertiti.

Pentru a testa aceasta ipoteza am utilizat testul Student (t) pentru esantioane independente. Am considerat ca aceasta este cea mai potrivita metoda datorita particularitatilor datelor analizate:

Aipoteza este de tip bidirectional (bilateral) ;

A exista doar doua modalitati ale variabilei independente : educatori extravertiti si educatori introvertiti;

A sunt comparate mediile a doua esantioane independente, intre subiectii celor doua grupe

neexistand o corespondenta prealabila naturala sau artificiala ;

A datele colectate sunt de tip numeric ;

Inainte de aplicarea acestui test am verificat daca sunt indeplinite conditiile de aplicare :

distributia variabilei dependente - locul controlului la locul de munca - este normala, indicele de oblicitate (skewness) in valoare absoluta este z =0,65 < 1,96, iar indicele de boltire ( kurtosis) in valoare absoluta este z = 1,863 < 1,96 ( vezi Anexa 2 ).

rezultatul testului Levene' s F=659, p >.05 ne indica ca dispersia este omogena ;

Demersul statistic

HO (ipoteza nula) presupune ca diferentele dintre educatorii extrinseci si cei intrinseci in ceea ce priveste nivelul locului controlului la locul de munca sunt datorate hazardului si nu trasaturilor de personalitate dominante.

Rezultatele obtinute in urma aplicarii testului Student pentru dimensiunea locul controlului la locul de munca:

Tabelul Mediile si abaterile standard privind gradul locului controlului celor doua grupe.

Distanta de puncte dintre mediile celor doua loturi este de 2,8 Pentru a stabili daca aceasta diferenta este suficient de mare pentru a sprijinii ipoteza cercetarii a trebuit sa resping ipoteza nula care nega existenta unor diferente intre diferitele tipuri de educatori, iar pentru aceasta am aplicat testul t pentru esantioane independente si am obtinut urmatoarele rezultate:

Tabelul 6. Semnificatia diferentelor dintre cele doua grupe de subiecti in cazul testului t pentru esantioane independente.

Rezultatul obtinut in urma aplicarii testului Student in ceea ce priveste cea de-a treia ipoteza este: t(61) = -6,046, la un prag de semnificatie p < .01. Acest rezultat este semnificativ statistic (vezi tabelul nr.5), ceea ce duce la respingerea ipotezei nule care stipula ca cele doua grupuri nu difera in privinta localizarii controlului la locul de munca. Prin urmare ipoteza cercetarii este confirmata, intre cele doua grupuri existand diferente in ceea ce priveste localizarea factorilor care le controleaza comportamentul la locul de munca. Pentru a vedea directia diferentelor voi consulta valorile mediilor prezentate in tabelul nr. 4 si Anexa nr. 4, graficul nr.1 (educatori introvertiti 51,06 si educatori extravertiti 53,89).

Pentru a vedea cat de mare este diferenta dintre cele doua grupe am calculat marimea efectului (dupa formula rČ=) si am obtinut un r de .61, respectiv un  de .374 (37,4%). Aceasta valoare indica o diferenta de magnitudine ridicata intre cele doua grupe cu privire la localizarea controlului la locul de munca.

Interpretarea calitativa

Se poate constata ca educatorii care au un comportament predominant extrinsec cred ca sansa de a-si controla comportamentul la locul de munca se afla in ei insisi spre deosebire de educatorii care sunt in general introvertiti si care considera ca fortele externe le determina comportamentul la locul de munca. Prin urmare, daca in mod normal am fi tentati sa credem ca un comportament extrinsec se asociaza automat cu externalismul, datele cercetarii de fata evidentiaza ca lucrurile sunt opuse acestei idei. Asadar, in mediul penitenciar, educatorii cu o personalitate predominant extravertita au un locus of control intern, in comparatie cu educatorii introvertiti care au un locus of control extern.

Educatorii extravertiti au convingerea ca puterea si controlul personal pot influenta evenimentele, iar succesele proprii se datoreaza aptitudinilor si muncii depuse. Educatorii cu o personalitate intrinseca au convingerea ca puterea personala in activitatile de reeducare pe care le desfasoara in penitenciar are un efect minim asupra evenimentelor, acestea fiind determinate de destin, sansa, noroc sau puterea celorlalti.

Educatorii extravertiti tind sa fie mai multumiti de munca pe care o fac decat cei cu o personalitate introvertita, isi percep superiorii ca initiatori de structuri, relateaza un stres de rol diminuat, se percep mai autonomi si controlori ai mediului inconjurator, sunt mai stabili pe postul de munca si profesional [Spector, 1988].

La educatorii cu un locus of control extern se semnaleaza cel mai adesea probleme de ordin adaptativ, aceasta datorandu-se nivelului mic de incredere in fortele proprii, subestimarii propriilor posibilitati, cu implicatii de ordin psihologic mult mai evidente decat la educatorii internalisti, cei din urma trecand mult mai usor peste problemele aparute in mediul penitenciar, in lucrul lor permanent cu detinutii.

Educatorii externalisti, spre deosebire de cei internalisti care au adesea initiativa si deschidere catre socializare (fiind usor abordabili si uneori preluand initiativa, fiind permanent preocupati de a nu fi singuri), se remarca prin slabe capacitati organizatorice, apatie si nu depun eforturi pentru adaptarea la situatiile noi, preferand sa desfasoare mereu acelasi gen de activitati, fara sa caute sa introduca programe cat mai atractive pentru detinuti si care implicit sa conduca la remodelarea personalitatii acestora.

Se poate spune ca educatorii cu cat sunt mai internalisti, cu atat au mai mare incredere in fortele proprii, au tendinta de a stabili contacte sociale, pot avea raporturi emotionale bune cu cei din jur si sunt mai putini iritabili, au o mai buna toleranta la frustrare. Pe de alta parte, cu cat educatorii sunt mai externalisti, cu atat au tendinta de a fi mai iritabili, mai nelinistiti, neincrezatori in fortele proprii si in ceilalti.

In urma aplicarii celor doua chestionare (MBTI si Scala Rotter I/E , varianta Work Locus of Control) a reiesit faptul ca educatorii extravertiti si cu un locus of control intern urmaresc intotdeauna sa dirijeze activitatile pe care le initiaza, accentueaza intotdeauna pozitia lor, le place sa fie in centrul actiunii si al atentiei, coordoneaza si controleaza permanent actiunile desfasurate de detinuti. Sunt foarte expresivi, vorbesc mult, intr-o maniera vesela, optimista. Educatorii introvertiti si cu un locus of control extern urmaresc in special sa se conecteze nu atat de mult cu cei cu care au de-a face la locul de munca, ci in deosebi cu obiectivul pe care il solicita postul pe care il ocupa (adica mereu cauta sa implementeze o gama cat mai larga si atractiva de activitati si programe de reabilitare)

Pentru ca se percep ca fiind capabili sa controleze ceea ce li se intampla, educatorii care cred in controlul intern sunt mai satisfacuti de munca lor, castiga mai multi bani si ajung in pozitii mai inalte in cadrul penitenciarului. (Andrisani, P. J., Nestel, G., 1976, pag 156-165). Acestia sunt mai putin stresati, suporta mai bine stresul si se angajeaza in planificari mult mai ingrijite ale carierei (Thorton, G. C., 1978). Acest lucru nu inseamna neaparat ca educatorii internalisti lucreaza obligatoriu mai bine decat externalistii, doar ca ei par sa actioneze mai bine in munci care necesita initiativa si inventivitate, in timp ce externistii se descurca mai bine in cazul sarcinilor de rutina. Externistii prefera o supraveghere mai directiva, in timp ce participare si autoconducerea par sa fie mai potrivite pentru un educator internist.

Educatorii cu o personalitate extravertita doresc sa stie foarte bine ce se petrece in randul detinutilor, sa le cunoasca problemele. Totodata ei pun accentul foarte mult pe comunicarea - sub toate formele - cu detinutii, cauta oportunitati pentru a discuta totul, pentru ca isi dezvolta gandurile prin interactiunea cu ceilalti. In activitatile de reeducare pe care le desfasoara in penitenciar obisnuiesc sa vorbeasca mult si rapid, sa dezvolte ce spun detinutii, ba chiar se ii intrerupa, in surescitarea lor, aceasta deoarece "gandesc cu glas tare". Prefera activitatile de reeducare prin care sa le formeze detinutilor anumite deprinderi sau cele realizate in colaborare cu diferiti specialisti urmarind informarea, instruirea, educarea celor privati de libertate.

Educatorii extravertiti localizeaza intern controlul la locul de munca intru cat pornesc de la premiza ca in puterile lor sta posibilitatea de a ajunge angajati de exceptie; ca numai de ei depinde obtinerea de merite si promovari. Acest tip de educatori se bazeaza pe ideea ca prin efort personal devin capabili sa-si faca bine munca si in acest fel sunt rasplatiti corespunzator. In ceea ce priveste insa aportul lor la remodelarea personalitatii detinutilor ei considera ca acesta nu este unul foarte insemnat; ei isi pot face foarte bine treaba, adica pot sa organizeze si sa desfasoare cu detinutii numeroase programe reeducative si cu toate acestea credinta lor referitoare la reintegrarea sociala a celor inchisi nu este deloc pozitiva.

Educatorii cu o personalitate intrinseca localizeaza extern controlul la locul de munca intru cat pornesc de la premiza ca pentru a obtine merite si pentru a fi promovati si, in general, a fi recunoscuti ca buni educatori, este nevoie de mult noroc. Totodata ei sunt de parere ca pentru a urca in ierarhie la locul de munca este nevoie sa cunosti pe cine trebuie. Promovarile sunt mai usor de obtinut, in opinia lor, de cei ai caror rude sau prieteni sunt persoane sus-puse. Aceasta atitudine pare sa contravina normelor si legilor instituite de o organizatie de acest gen, precum si functiei pe care o ocupa.

Tot educatorii cu o personalitate intrinseca sunt si de parere ca oricat s-ar stradui sa-i implice pe detinuti in activitati cat mai variate de reeducare si reinsertie sociala, acest lucru nu depinde prea mult de ei.

Prin urmare, datele colectate in cadrul acestei ipoteze le putem include intr-un tabel ce ar putea reliefa foarte bine tabloul specific de structurare a personalitatii principalelor tipuri de educatori din penitenciar:

Tabelul 7 . Tabloul specific de structurare a personalitatii principalelor tipuri de educatori din penitenciar.

Ipoteza 3

Trasaturile dominante ale tipului psihologic si modalitatea de atribuire a succesului/esecului la locul de munca influenteaza atitudinile educatorilor din penitenciar fata de procesul de reeducare a detinutilor. (relatia MBTI-Work Locus of Control-Atituinea educatorilor)

Demersul statistic

Pentru a testa aceasta ipoteza am utilizat ecuatia de regresie multiliniara. Am considerat ca aceasta este cea mai potrivita metoda datorita particularitatilor datelor analizate:

Aipoteza este de tip bidirectional (bilateral) ;

A este testata relatia dintre trei variabile (utilizate pe post de predictori si criteriu), toate exprimate in date numerice, urmarindu-se totodata expresia matematica a acestei relatii;

A urmarim identificarea acelor predictorilor care exercita influenta asupra atitudinii educatorilor ;

Tabelul 8. Mediile si abaterile standard pentru tipul psihologic, modalitatea de atribuire a succesului/esecului la locul de munca si atitudinea educatorilor fata de programele reeducare a detinutilor.

Corelatia celor trei variabile

Tabelul 9. Corelatia, pragul de semnificatie si numarul de subiecti in cazul celor trei predictori: tipul psihologic, modalitatea de atribuire a succesului/esecului la locul de munca si atitudinea educatorilor fata de programele reeducare a detinutilor.

Urmatoarele doua tabele:

Modelul SUMAR

S. Predictori: (Constanta), Tipul psihologic, Modalitatea de atribuire a succesului/esecului la locul de munca

Tabelul 10. Valoarea lui R, RČ, RČ si Eroarea standard estimata pentru cei trei predictori inclusi.

a. Predictori : Tipul psihologic, Modalitatea de atribuire a succesului/esecului la locul de munca

b. Variabila dependenta : Atitudinea fata de reeducare

Tabelul 11. Valoarea Regresiei si a Reziduurilor

arata ca cei doi predictori inclusi conduc la un model de regresie semnificativ statistic mai bun decat cel obtinut pe baza mediei : F(2, 63) = 11, p = .05, care este capabil sa explice, in forma ajustata, o proportie de 6,4 % (R ajustat = .064) in ceea ce priveste influenta exercitata asupra atitudinii manifestate de educatorii din penitenciar fata de programele de reeducare desfasurate cu detinutii.

Restul de 93,6 % ramas neexplicat, se datoreaza altor factori, neinclusi in modelul de regresie. Trebuie mentionat ca o asemenea valoare, indica o putere explicativa mica in cadrul stiintelor sociale, deoarece majoritatea modelelor de regresie in aceasta arie se rezuma la coeficienti de determinare multipla cuprinsi intre .10 si . 50.

CoeficientiS

a. Variabila dependenta: Atitudinea fata de reeducare

Tabelul 1 Valorile coeficientilor de regresie multipla

Acest ultim tabel ne ofera informatii pretioase referitoare la predictorii care contribuie la eficienta modelului si la ponderea predictorilor in cadrul modelului. La o prima vedere, pe baza testului de semnificatie t, se constata ca, excluzand interceptul, doar unul din cei doi predictori (mai exact, modalitatea de atribuire a succesului/esecului la locul de munca) influenteaza intr-un mod semnificativ statistic atitudinea educatorilor din penitenciar fata de programele de reeducare desfasurate cu detinutii.

Totusi, tinand cont ca alegerea predictorilor nu s-a facut la intamplare, ci pe baza unor premise teoretice, am putea spune ca avem de-a face cu o ipoteza de tip unilateral, in care se specifica din start directia de evolutie a criteriului in functie de predictori. Astfel, ne-am astepta ca educatorii care au un nivel de extraversiune mai ridicat si cele care atribuie succesul/esecul de la locul de munca factorilor interni, vor avea o atitudine pozitiva fata de programele de reeducare desfasurate cu detinutii, spre deosebire de educatorii cu caracteristici opuse.

In asemenea conditii, trebuie sa tinem seama ca semnificatia testului t oferita de SPSS implica o ipoteza de tip bilateral. In consecinta, pragul de semnificatie poate fi injumatatit pentru a testa semnificatia ipotezei unilaterale. In urma consultarii acestui ultim tabel, prezentat in figura 12 , se observa ca predictorul tip psihologic devine semnificativ statistic in influentarea atitudinii educatorilor fata de reeducarea detinutilor, deoarece in urma injumatatirii pragului de semnificatie bilateral .099 se obtine un t =-1.29, p<.0

Interpretarea calitativa

Prin cea de-a treia ipoteza am incercat sa demonstram ca atitudinea pe care o adopta educatorii din mediul penitenciar fata de activitatile de reeducare pe care le desfasoara cu detinutii depinde intr-o anumita masura de trasaturile lor de personalitate precum si de modul in care ei atribuie succesul / esecul la locul de munca.

Datele obtinute in urma prelucrarii statistice au evidentiat faptul ca cei doi predictori luati in calcul influenteaza credinta educatorilor in posibilitatile reale de reeducare a detinutilor prin intermediul activitatilor de reabilitare derulate in penitenciar. Influenta exercitata de acesti doi factori nu este insa una foarte mare - doar 6,4 % din atitudinea pe care o adopta educatorii vis-a-vis de puterea pe care o au activitatile de reabilitare de a-i reintegra intr-adevar pe detinuti dupa eliberare se datoreaza trasaturile lor de personalitate si modului in care ei atribuie succesul / esecul la locul de munca.

Din acesti doi factori avuti in vedere se pare ca modul in care educatorii isi explica succesul sau esecul prin cauze de tip intern sau extern, controlabile ori necontrolabile influenteaza intr-o masura mai mare felul in care privesc eficienta activitatilor si programelor de reeducare asupra detinutilor. Mai exact, educatorii care pun ceea ce li se intampla la locul de munca pe seama factorilor interni (controlul intern), adica acei educatori care se considera responsabili pentru ceea ce realizeaza, pentru succesul/insuccesul profesional, acestia considera ca programele de reeducare implementate in penitenciare au intr-adevar un efect pozitiv asupra detinutilor, ajutandu-i mult sa se reintegreze in societate imediat dupa eliberare.

Educatorii care insa cred ca reusita profesionala este independenta de ceea ce sunt si de ceea ce au produs (control extern), adica cei care pun totul (atat esecul, cat si succesul profesional) pe seama destinului, acestia considera si ca oricat de mult s-ar lucra cu detinutii in vederea reeducarii si reabilitarii sociale acest lucru nu este capabil sa-i readuca pe calea cea buna. Acesti educatori sunt de parere ca influenta pe care o pot avea programele de reeducare asupra celor din detentie este nesemnificativa, pentru ca daca dorinta lor de schimbare, de indreptare nu exista, iar dupa ispasirea pedepsei se reintorc in acelasi anturaj, activitatile derulate in penitenciar sunt ineficiente.

Ipoteza 4

Atitudinea educatorilor din penitenciar fata de procesul de reeducare a detinutilor difera in functie de tipul de educator.

Mai exact, aceasta ipoteza sustine faptul ca exista diferente semnificative intre educatorii autoritari si cei amabili in ceea ce priveste atitudinea lor fata de activitatile de reeducare, adica educatorii autoritari tind sa perceapa activitatile de reeducare ca fiind ineficiente, spre deosebire de cei amabili care le percep a fi eficiente.

Demersul statistic

Pentru a vedea daca acceptam sau respingem ipoteza cercetarii introducem ipoteza nula, conform careia nu exista diferente semnificative intre educatori in ceea ce priveste atitudinea lor fata de activitatile de reeducare.

Pentru verificarea acestei ipoteze am utilizat testul hi-patrat deoarece avem diferente de frecvente, iar cele doua variabile ale ipotezei sunt: tipul de educator si atitudinea fata de activitatile de reeducare si programele de reintegrare sociala a detinutilor.

Tabelul 1 Prezentarea variabilei tip de educator si variabilei atitudinea educatorilor din penitenciar fata de procesul de reeducare a detinutilor

Tabelul 1 Testul hi - patrat

Calculul diferentei de frecvente prin utilizarea lui hiČ pentru tipurile de educatori, ne ofera valoarea de 5,746 la un prag de semnificatie p>.0 Rezultatele testului hiČ demonstreaza ca nu exista diferente intre educatori in ceea ce priveste modul in care ei percep activitatile de reeducare pe care le desfasoara cu detinutii.

Interpretarea calitativa

Din analiza ultimei ipoteze a reiesit faptul ca nu exista diferente intre educatori in ceea ce priveste modul in care ei percep activitatile de reeducare pe care le desfasoara cu detinutii, contrar asteptarilor noastre.

Prin urmare, datele prezentului studiu au dovedit ca atat educatorii autoritari, cat si cei amabili, vorbareti, paterni, ori cabotini au aceeasi perceptie vis-a-vis de eficienta programelor de reintegare sociala, cu toate ca suntem inclinati sa credem ca cei amabili si paterni le gasesc eficiente, iar cei autoritari, cabotini ori vorbareti vad activitatile de reeducare ca fiind mai putin eficiente, daca nu chiar total ineficiente. Aici apare cu siguranta o erore de perceptie si influenta sociala in ideea ca atitudinea pe care o au in general cadrele din mediul penitenciar fata de activitatile desfasurate cu detinutii trebuie sa fie diferita in functie de variabila conduita dominanta. Educatorul autoritar, prin faptul ca urmareste sa domine detinutii si sa le impuna vointa lui, precum si cel cabotin - prin teatralizarea atitudinilor sale - , dar si cel vorbaret (din dorinta sa de afirmare de sine) nu percep adevaratul scop al activitatilor in care ii antreneaza pe detinuti.

O posibila explicatie o constituie faptul ca cei mai multi educatori vizeaza obiectivele pe termen scurt ale activitatilor ce le desfasoara cu detinutii, neprivind in perspectiva.

Asadar, indiferent de tipul in care se incadreaza, educatorii din mediul penitenciar au o viziune similara asupra sistemul social pe care il reprezinta.

Educatorii paterni sunt la inceput, in cadrul primelor activitati desfasurate cu detinutii amabili, simpatici si ulterior ajung sa ofere mereu acestora numeroase sfaturi, sugestii, pareri, ii chestioneaza mult (uneori inhibandu-le creativitatea), le vorbesc pe un ton condescendent dandu-le sentimentul ca sunt iar copii in fata unuia dintre parinti. Prin urmare, ei se intereseaza mult de aspecte nesemnificative in procesul de reeducare al detinutilor, se axeaza mult pe trecut si prezent, si nu privesc asupra viitorului. Asadar educatorii paterni, urmaresc sa ii vada pe detinuti implicati in diverse activitati, sa le umple timpul si nu se orienteaza spre efectul acestor activitati asupra personalitatii detinutilor, adica asupra posibilitatii lor de reintegrare ulterioara in viata sociala.

Educatorii amabili initiaza permanent interactiuni intre detinuti (le propune sarcini colective, ii angreneaza in activitati pe care detinutii sa le desfasoare in comun). Considera ca succesul activitatilor de reeducare sta in socializarea dintre indivizi, de aceea pune detinutii in legatura unii cu altii, ii prezinta si stabileste contacte; urmareste totodata eliminarea conflictelor, mai ales cele care apar intre colegii de celula.

Educatorii autoritari comunica direct cu detinutii, mai ales vorbindu-le si mai putin ascultandu-i, spre deosebire de cei amabili care obisnuiesc sa-i si asculte. Tot educatorii autoritari, pentru ca adora puterea, ii fac adesea pe detinuti sa se simta prost, inutili; nu prea au respect fata de propria lor persoana, iar aceasta atitudine se manifesta printr-un complex de superioritate. Au pareri preconcepute pe care nu le pun la indoiala, fac generalizari si categorisesc, actioneaza in mod arbitrar, reflecteaza cat mai putin posibil, de multe ori au unele idei absurde si incearca sa-i faca pe toti cei cu care lucreaza sa creada ca sunt rezonabile.

Educatorii din categoria amabili se angajeaza direct in activitatile de reeducare, adesea participa alaturi de detinuti - ca parte integranta - in mod activ la programul care se deruleaza. Educatorii de tip autoritar prefera sa urmareasca din exterior modul in care se desfasoara activitatile, sa ofere indicatii, sa instruiasca, fara sa ia parte efectiv la activitatea respectiva.

In conditiile in care coordonatele de existenta ale detinutilor sunt esecul, patologicul, disperarea si neputinta, educatorii trebuie sa descopere punctele de plecare in construirea unor experiente autentic umane, in care, cel putin pentru unii detinuti, lumea valorilor este repusa in ordinea fireasca.

Datele obtinute in urma aplicarii chestionarelor evidentiaza faptul ca cea mai mare parte din educatori, indiferent de tipul in care se incadreaza, au convingerea ca puterea personala in activitatile de reeducare pe care le desfasoara in penitenciar are un efect minim asupra reorientarii si remodelarii personalitatii detinutilor, acestea fiind determinate de destin, sansa, noroc sau puterea celor inchisi sau a celor din familia si anturajul din care vor face parte dupa eliberare.

Capitolul 5

Concluzii

Reeducarea detinutilor presupune in esenta, ca principal obiectiv, restructurarea personalitatii, reorganizarea si echilibrarea subcomponentelor ei in vederea apropierii modului de conduita de cel acceptat de catre societate.

Activitatile de reeducare a detinutilor nu sunt deloc simple si usoare, necesitand in permanenta o evaluare a programelor folosite. Majoritatea activitatilor de reeducare sunt desfasurate exclusiv de educatori si cam o treime din acestea sunt realizate in colaborare cu specialistii.

In acest context, educatorilor care activeaza in cadrul acestor institutii specializate le revine o sarcina deosebit de importanta si de mare raspundere. Aceasta categorie de personal trebuie sa fie formata cu multa atentie pentru ca ei, in actiunile directe, efective cu detinutii, sa adopte un stil instructional si relational-educativ adecvat "cerintelor" specifice contextului in care se desfasoara activitatea reeducativa si, totodata, eficient in raport cu "comanda sociala" referitoare la obiectivele majore ale acestui tip de actiuni sociale.

. Principalele concluzii ale studiului de fata evidentiaza cateva aspecte importante pentru intelegerea modului de actiune si interactiune a caracteristicilor individuale ale educatorilor din mediul penitenciar. In acelasi timp, acestea s-ar putea dovedi utile pentru optimizarea procesului de reabilitare si reintegrare sociala a detinutilor, cat si pentru cel de selectie a personalului.

In cercetarea de fata, ne-am folosit de cinci probe pentru a surprinde unele din aspectele enumerate mai sus: Chestionarul MBTI, Scala Scala Rotter I/E (varianta Work Locus of Control), Chestionarul pentru evidentierea tipului de educator, Chestionarul privind atitudinea educatorilor fata de mediul penitenciar si activitatile de reeducare, Chestionarul aplicat detinutilor privind climatul penitenciar si procesul de penitenciarizare. Am incercat sa extragem toate informatiile care ne erau utile din aceste probe si un ajutor insemnat ne-au oferit ultimele probe, deoarece ne-au furnizat datele esentiale de care aveam nevoie pentru a orienta demersul cercetarii in directia pe care ne-o propusesem initial. Restul probelor ne-au folosit pentru a putea cerceta posibilii factori care ar sta la baza atitudinii pe care educatorii o adopta fata de procesul de reeducare.

Prin aplicare probelor mentionate, prin analiza si interpretarea datelor obtinute, putem sa ne formam o imagine mult mai precisa asupra caracteristicilor personalului responsabil de reeducarea detinutilor. Radiografierea particularitatilor lor psihologice si ale implicatiilor psiho-sociale ale comportamentelor si atitudinilor adoptate de ei in contextual schimbarii personalitatii detinutilor ne poate oferi o buna modalitate de evaluare a factorilor implicati in procesul de reeducare desfasurat in penitenciar, extrem de utila pentru buna derulare a reintegrarii sociale ulterioare a detinutilor.

Ipotezele cercetarii au fost in numar de trei, dintre care doua au fost acceptate si una a fost respinsa conform prelucrarilor si interpretarilor statistice.

Textul de pana aici trece-l la Discutii.

In urma teoretizarii principalelor concepte necesare acestui studiu si a realizarii demersului statistic necesar, datele obtinute (afisate in tabele si anexe), au scos in evidenta urmatoarele aspecte in legatura cu ipotezele formulate:

Concluziile trebuie sa fie succinte si clare, nu trebuie sa reia explicatiile din partea calitativa si trebuie sa se refere strict la rezultatele acestui studiu!!! Fara introduceri si fara explicatii pe care le-ai mai dat odata! Gadeste-te ca ele vor constitui ultimul slide al prezentarii din care comisia retine esentialul!

♣ In ceea ce priveste prima ipoteza, asa cum arata datele satistice, dar si explicatiile teoretice prezentate in prima parte a lucrarii, se demonstreaza ca.. ..de ex, acest text e in plus, incepi direct cu "atitudinea.. .." atitudinea detinutilor fata de activitatile de reeducare si programele de reintegrare sociala desfasurate in penitenciar difera semnificativ fata de atitudinea educatorilor referitoare la acest aspect. Dupa asta, inserezi alte concluzii tot pe ipoteza 1 in care sa afirmi mai precis care atitudini, dar nu si de ce difera!! Asa faci la toate!! Asta inseamna max. 2 pagini de concluzii.

Acest fapt era oarecum de asteptat daca tinem cont de faptul ca in penitenciare se desfasoara destul de multe si variate programe de reeducare al caror prim scop il constituie reintegrarea sociala a celor care au avut de ispasit o pedeapsa in penitenciar (si deci impiedicarea fenomenului de recidiva) si cu toate acestea majoritatea celor care populeaza penitenciarele sunt recidivisti. Aceasta ipoteza se dorea o confirmare a celor teoretizate in domeniu care vizau faptul ca principala cauza pentru care activitatile de reeducare nu isi ating adevaratul obiectiv rezulta din modul diferit in care acestea sunt percepute pe de o parte de educatori si, pe de alta, de detinuti.

Educatorii tind sa vada doar obiectivele pe termen scurt al activitatilor cultural-educative, urmaresc in mod deosebit sa evite conflictele, sa mentina un sistem de norme riguros, sa ajute la adaptarea celor de curand intrati in penitenciar, sa formeze opinii corecte fata de evenimentele din detentie si sa le creeze sentimente umane autentice. Acestea au cu siguranta efecte pozitive, dar nu vor fi durabile in plan educativ.

Prin implicare in aceste activitati detinutii urmaresc insa obtinerea liberarii inainte de termen, sa alunge plictiseala, sa se sustraga sentimentului de nesiguranta, sa se relaxeze, sa ia hotarari acolo unde exista alternative, sa-si largeasca imaginea asupra realitatii, sa-si satisfaca nevoia de joc.

♣ Cea de a doua ipoteza a avut ca scop evidentierea faptului ca diferitele tipuri de educatori din penitenciar se caracterizeaza prin tablouri specifice de structurare a unor aspecte ale personalitatii.

Intru cat studiile din domeniul psihologiei judiciare au accentuat ideea ca dincolo de o politica educationala adecvata, de existenta unor conceptii bazate pe ideea de tratament si ameliorare umana sau de o structura organizationala gandita pentru suport si progres uman, succesul unui program educativ derulat in mediul penitenciar depinde foarte mult de personalitatea educatorului, prezentul studiu devine o incercare de realizare a unui tablou descriptiv al structurilor de personalitate caracteristice diferitelor tipuri de educatori din penitenciar.

Am pornit de la premisa ca fiecare tip de educator prezinta anumite trasaturi de personalitate prin care se diferentiaza de ceilalti educatori, mai exact educatorii amabili au o atitudine predominant extravertita, spre deosebire de cei autoritari la care predominanta este introversia. Intr-adevar, datele studiului au confirmat ca educatorii incadrati in tipul amabil, vorbaret si cei patern cedeaza de multe ori in fata cerintelor exterioare, iar cei autoritari si cei cabotini se orienteaza dupa factorii subiectivi, adica dupa acei factori ai perceperii si cunoasterii reprezentand dispozitia lor personala.

Totodata, in functie de trasaturile de personalitate dominante am putut constata diferente semnificative intre educatorii extrinseci si cei intrinseci in ceea ce priveste factorii care le determina comportamentul la locul de munca. Astfel, datele cercetarii au ilustrat faptul ca educatorii cu o personalitate intrinseca au convingerea ca puterea personala in activitatile de reeducare pe care le desfasoara in penitenciar are un efect minim asupra evenimentelor, acestea fiind determinate de destin, sansa, noroc sau puterea celorlalti, in timp ce educatorii extravertiti au convingerea ca puterea si controlul personal pot influenta evenimentele, iar succesele proprii se datoreaza aptitudinilor si muncii depuse.

♣ Prin cea de-a treia ipoteza am incercat sa demonstram ca atitudinea pe care o adopta educatorii din mediul penitenciar fata de activitatile de reeducare pe care le desfasoara cu detinutii depinde intr-o anumita masura de trasaturile lor de personalitate precum si de modul in care ei atribuie succesul / esecul la locul de munca.

Astfel, educatorii care pun ceea ce li se intampla la locul de munca pe seama factorilor interni (controlul intern), adica acei educatori care se considera responsabili pentru ceea ce realizeaza, pentru succesul/insuccesul profesional, acestia considera ca programele de reeducare implementate in penitenciare au intr-adevar un efect pozitiv asupra detinutilor, ajutandu-i mult sa se reintegreze in societate imediat dupa eliberare.

Educatorii care insa cred ca reusita profesionala este independenta de ceea ce sunt si de ceea ce au produs (control extern), adica cei care pun totul (atat esecul, cat si succesul profesional) pe seama destinului, acestia considera si ca oricat de mult s-ar lucra cu detinutii in vederea reeducarii si reabilitarii sociale acest lucru nu este capabil sa-i readuca pe calea cea buna.

Se pare deci ca trasaturile de personalitate ale educatorilor, precum si modul in care ei atribuie succesul/esecul la locul de munca influenteaza atitudinea pe care o adopta fata de activitatile de reeducare a detinutilor, insa aceasta influenta, desi semnificativa din punct de vedere statistic, nu se exercita intr-o proportie foarte mare; dimensiunile introverise-extraversie si internalism-externalism sunt responsabile intr-o proportie de 6,4% de atitudinea ce o manifesta educatorii fata de eficienta programelor de reabilitare derulate in penitenciar.

♣ Cea de-a patra ipoteza a urmarit evidentierea faptului ca atitudinea educatorilor din penitenciar fata de procesul de reeducare a detinutilor difera in functie de tipul de educator.

Am plecat astfel de la ideea ca exista diferente semnificative intre educatorii autoritari si cei amabili in ceea ce priveste atitudinea lor fata de activitatile de reeducare, adica educatorii autoritari tind sa perceapa activitatile de reeducare ca fiind ineficiente, spre deosebire de cei amabili care le percep a fi eficiente, insa datele obtinute au demonstrat ca acest lucru nu este valabil. Prin urmare indiferent de tipul in care se incadreaza, educatorii din mediul penitenciar au o viziune similara asupra sistemul social pe care il reprezinta. Atat educatorii autoritari, cat si cei amabili, vorbareti, paterni, ori cabotini au aceeasi perceptie vis-a-vis de eficienta programelor de reintegare sociala, cu toate ca suntem inclinati sa credem ca cei amabili si paterni le gasesc eficiente, iar cei autoritari, cabotini ori vorbareti vad activitatile de reeducare ca fiind mai putin eficiente, daca nu chiar total ineficiente.

Prin demonstrarea acestor ipoteze, scopul cercetarii a fost atins.

Discutiile le trec ca si parte integranta a capitolului Concluzii, sau ca si capitol separat?

Discutiile te rog sa le inserezi inaintea Concluziilor, ele nu sunt parte din Conluzii. Nu faci capitol separat pt Discutii, ci pur si simplu pui titlul Discutii pe o pagina separata

Discutii

In urma prelucrarii tuturor datelor obtinute putem afirma ca educatorul ar trebui sa se situeze undeva intre subiect si mediul sau problematic. El ar trebui sa vizeze urmatoarele :

a - corectarea comportamentului infractional prin constientizarea de catre persoanele condamnate a faptei savarsite, a consecintelor acesteia si asumarea responsabilitatii pentru fapta comisa;

b  -motivarea detinutului in vederea dezvoltarii responsabilitatii si autodisciplinei;

c - elaborarea si derularea unor programe eficiente de reeducare si reintegrare socila a persoanelor condamnate, in functie de nevoile identificate ale acestora;

d -sprijinirea detinutilor in scopul satisfacerii nevoilor sociale referitoare in primul rand la educatie, apoi la pregatirea profesionala, locul de munca, locuinta sau alte astfel de nevoi.

In functie de trasatura de personalitate dominanta si de modalitatea de atribuire a esecului/succesului la locul de munca s-au putut constat urmatoarele:

Educatorii cu o personalitate extravertita apeleaza cel mai adesea la programe precum:

Educatie:

-'Educosan' - de educatie sanitara - realizat impreuna cu asistenti sociali;

- 'Deprinderi sociale pozitive'- formarea unor deprinderi sociale pozitive - realizat impreuna cu asistenti sociali;

-'Educolex' - de educatie juridica - realizat in colaborare cu juristi;

Informare si instruire:

- 'INSTAD' - de informare  si instruire a detinutilor aflati in carantina - realizat de o echipa multidisciplinara: educator, jurist, psiholog si asistent social; Acest program vizeaza adaptarea la viata institutionalizata, care se deruleaza in mod obligatoriu pe durata a 21 de zile. In acest timp, detinutul sta in carantina, educatorul il instruieste cu regulile de ordine interioara, i se fac vizite medicale si testarea psihologica. Este de fapt o pregatire pentru viata din penitenciar.

- "Egal intre egali" - curs de prevenire HIV-SIDA ce vizeaza formarea de «formatori» in randul persoanelor private de libertate. De fapt, strategia este una extrem de simpla. Cativa detinuti sunt "instruiti" cu privire la istoricul bolii, cazuistica la nivel global, caile de transmitere a bolii, folosirea de prezervative. La randul lor, acestia, vor deveni "instructori" pentru colegii de camera, care nu au fost prezenti la instruire.

Formare de deprinderi:

- 'ALFAZ' - de alfabetizare a detinutilor nescolarizati - sustinut de detinuti absolventi de studii superioare;
- 'HOBBY' - de dezvoltare a unor deprinderi sau pasiuni - participa detinuti talentati la pictura, literatura sau teatru.

Educatorii la care apare predominanta introversia doresc ca in comunicarea verbala sa poata reflecta la cele spuse si apoi sa aiba o ocazie in care sa se pronunte. Uneori le vine greu sa gaseasca o asemenea ocazie. Cand sunt angajati si implicati in activitatile desfasurate in penitenciar, acest lucru nu-i neaparat vizibil din exterior; de multe ori prefera sa ofere detinutilor cateva semne nonverbale si sa nu-si exprime gandurile. Prefera programele de reeducare menite sa le ofere detinutilor posibilitatea de a-si impartasi experientele si gandurile colegilor lor, pentru ca in acest fel au posibilitatea sa ia la cunostinta problema detinutilor si abia apoi, pe baza informatiilor primite sa emita, sa faca cunoscute propriile idei si sa orienteze detinutii respectivi catre activitatile de reabilitare cele mai adecvate. Educatorii introvertiti desfasoara in special programe de interventie precum: Antidrog si MENSAN (realizat in principal cu detinutii fosti toxicomani, respectiv cu cei care au probleme psihice), VAAD (ce are ca si prim scop diminuarea agresivitatii), precum si activitatile la alegere ( detinutii cu un comportament exemplar, o data sau de doua ori pe saptamana, sunt scosi din celule pentru 30-40 de minute si condusi in "sala de lectura", la televizor sau in sala de sport).

Nici la limite nu stiu exact cum trebuie sa le trec, tot la capitolul Concluzii, sau fac un capitol separat ?

Limitele dupa concluzii. Deci, vei avea :

cap. 4

discutii

cap.5

limite

Limite ale cercetarii si posibilitati de dezvoltare ulterioara

Pe parcursul desfasurarii studiului, precum si a analizei rezultatelor ne-am lovit de multe ori de unele lacune metodologice, dar si de sugestii utile pentru desfasurarea studiilor ulterioar referitoare la aceasta problema.

Este important sa se ia in considerare si unele limite. In primul rand rezultatele acestea nu pot fi generalizate, deoarece subiectii la care am apelat nu sunt reprezentativi pentru populatia vizata; in al doilea rand, numarul lor este prea mic pentru unele tehnici statistice folosite in acest studiu (de exemplu, Testul hi-patrat), puterea statistica fiind scazuta.

O alta limita a acestui studiu este aceea ca el a fost realizat pe educatori doar din patru penitenciare din cadrul aceleiasi zone geografice, astfel ca este posibil ca aceste rezultate sa nu fie valabile si pentru educatorii din penitenciarele din alte localitati sau din alte zone geografice ale tarii.

Alta limita a cercetarii poate consta in numarul probelor utilizate. Intr-o viitoare cercetare acesta poate fi modificat, dar si utilizarea altor probe care sa surprinda mai bine fenomenul cercetat, noi probe pentru educatori.

Tot limita pentru acest studiu poate fi considerat si faptul ca in aceasta cercetare nu s-a tinut cont de variabila gen (sex) in alegerea subiectilor, astfel ca s-ar putea efectua o cercetare pe educatorii din penitenciar repartizati in doua grupe: femei si barbati, urmarindu-se posibilele diferente intre ei in ceea ce priveste atitudinea fata de procesul de reeducare.

Pentru ca in penitenciarele din care am selectat subiectii educatorii aveau varste cuprinse intre 38 si 43 de ani, putem considera si intervalul de varsta ca una dintre limitele cercetarii, iar intr-o viitoare cercetare acest interval ar putea fi modificat, studiul realizandu-se si pe educatori mai tineri, care sa nu fi lucrat si in timpul perioadei comuniste in acest mediu. De asemenea intr-o alta cercetare s-ar putea utiliza esantioane formate din educatori apartinand unor penitenciare cu regimuri diferite, care sa puna in evidenta existenta unor diferente intre ele. Eventual s-ar putea efectua un studiu comparativ pe educatori din penitenciare pentru minori si educatori din penitenciare pentru adulti.

Tot limita a acestui studiu poate fi considerat intervalul de timp in care a avut loc efectuarea cercetarii. Intr-o cercetare ulterioara ne propunem efectuarea acesteia in decursul unui interval mai lung de timp pentru a surprinde mai bine fenomenul.

Concluziile acestui studiu trebuie apreciate ca indicatori ai unor aspecte ale personalitatii educatorilor ce au influente asupra atitudinii lor generale privind procesul de reeducare a detinutilor si nu trebuie sa tragem concluzii generale numai pe baza acestui studiu.

Consider acest studiu ca fiind unul modest si care poate fi si unul pilot, el putand deschide drumul altor cercetari pe tema influentei exercitate de diferitele aspecte ale personalitatii educatorilor asupra procesului de reeducare in mediul penitenciar, domeniu atat de vast si totusi putin explorat. Cercetarile ulterioare pot pleca de la oricare din ipotezele acestui studiu, ficare dintre ele putand conduce la un studiu de sine statator, dar pot relua si acest design folosind un numar mai mare de subiecti si tehnici si probe mai noi si mai relevante.

Studiile de genul acesta demostreaza faptul ca psihologia nu poate sa trateze fiinta umana decat in complexitatea sa: psihologica, biologica, sociala si culturala.

M-am gandit sa fac eventual, in incheiere si un studiu de caz pe un educatorcare este parerea dumneavoastra?

Iubita mea, tu chiar nu iti dai seama ca ai una dintre cele mai bine structurate, organizate si argumentate lucrari?? Pe langa faptul ca denota o cursivitate ideatica, o metodologie adecvata si analze pertinente, mai este si estetica! Asa ca te rog fara studii de caz! Gata! E timpul sa instrainezi "copilul"! Te astept pe 11 iunie cu ea listata!

Bibliografia trebuie sa apara ca ultim capitol sau este trecuta separt  fara sa fie numerotata ?

Este treuta separat, nu este deci capitol si trebuie numerotata. Vezi ca nu e in ordine alfabetica!!

Bibliografie :

& Dragan I, (1980)"Opinia publica, comunicarea de masa si propaganda", E.S.E., Bucuresti.

& Durnescu Ioan (2004)"Manualul consilierului de reintegrare sociala si supraveghere", Editura Themis Fundatia Europeana "Nicolae Titulescu", Filiala Craiova

& R. L Ecuzer (1978), "Le concept de soi", Paris, P.U.F.

& Gottraux M. (1991) "Prisons, droit penal: le tournant?", Edition I.E.S. Geneve

& Gary Johns (1998) "Comportament organizational. Intelegerea si conducerea oamenilor in procesul muncii", traducere de prof. Univ. Dr. Ioan Ursachi, Editura Economica, Bucuresti.

& Gary Johns, Xie J., Fang. Y. (1992) "Mediating and moderating effects in job design", Jurnal of Management, 18, pag 657-676

& Iorgulescu Mircea "Dilema", nr. 428

& Rotter, J. B. (1977) "Generalized expectancies for internal versus external controls of reinforcement", "Pszcological Monographs", nr. 80 (1), intregul nr. 609

& Spector, P. (1988), "Development of the Work Locus of Control Scale", "Journal of Occupational Psychology", 61, pag 335-340s

& Syilagzi, A. D., Sims, H. P., Jr. (1975), "Locus of control and expectancies accross multiple organizational levels", "Journal of Applied Psychology", 60, pag 638-640

& Miller D., Kets de Vries, M. F. R., Toulouse, J. M (1982), "Top executive locus of control and its relationship to strategy-making structure and environment", "Academz of Management Journal", 25, pag 237-253

& Macsinga Irina (2003) "Psihologia diferentiala a personalitatii - curs", Editura Mirton, Timisoara

& Andrisani, P. J., Nestel, G., (1976), Internal-external control as contributor to and outcome of work experience", "Journal of Applied Pszchologz", 61, pag 156-165

& Teet, R. P., Rothstein, M. si Jackson, D. N. (1991) "Personalitz measures as predictors of job performance: A meta-analytic review "Personnel Psychology" 44, pag 703-742

& Thorton, G. C., (1978) "Differential effects of career planning on internals and externals", "Personnel Pszchology", 31, 471-476

& Tiberiu Bogdan (1973) "Probleme de psihologie judiciara" Editura Stiintifica, Bucuresti;

& Jung, C. G. (1997) "Tipuri psihologice", Editura Humanitas, Bucuresti

& Jean M. Kummerov, Nancy J. Barger, Linda K. Kirby (2002) "Stilul de munca si tipul psihologic" Editura Teora, Bucuresti;