Minoritatea

MINORITATEA

Art. 99.- Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal.

Minorul care are varsta intre 14-16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.

Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal.

Art. 100.- Fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului.

Art. 101.- Masurile educative care se pot lua fata de minor sunt:

a) mustrarea;

b) libertatea supravegheata;

c) internarea intr-un centru de reeducare;

d) internarea intr-un institut medical-educativ.

Art. 102.- Masura educativa a mustrarii consta in dojenirea minorului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea minorului sa se poarte in asa fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se totodata atentia ca daca va savarsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa.

Art. 103.- Masura educativa a libertatii supravegheate consta in lasarea minorului in libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi incredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a infiat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea supravegherii minorului, pe acelasi interval de timp, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor.

Instanta pune in vedere, celui caruia i s-a incredintat supravegherea, indatorirea de a veghea indeaproape asupra minorului, in scopul indreptarii lui. De asemenea, i se pune in vedere ca are obligatia sa instiinteze instanta de indata, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele ori a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala.

Instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau mai multora dintre urmatoarele obligatii:

a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;

c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

Instanta atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale.

Dupa luarea masurii libertatii supravegheate, instanta incunostiinteaza scoala unde minorul invata sau unitatea unde este angajat si, dupa caz, institutia la care presteaza activitatea stabilita de instanta.

Daca inauntrul termenului prevazut in alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele, ori savarseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare. Daca fapta prevazuta de legea penala constituie infractiune, instanta ia masura internarii sau aplica o pedeapsa.

Termenul de un an prevazut in alin. 1 curge de la data punerii in executare a libertatii supravegheate.

Art. 104.- Masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare se ia in scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale.

Masura internarii se ia fata de minorul in privinta caruia celelalte masuri educative sunt neindestulatoare.

Art.105.- Masura internarii intr-un institut medical-educativ se ia fata de minorul care, din cauza starii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si de un regim special de educatie.

Art. 106.- Masurile prevazute in art. 104 si 105 se iau pe timp nedeterminat, insa nu pot dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani. Masura prevazuta in art. 105 trebuie sa fie ridicata de indata ce a disparut cauza care a impus luarea acesteia. Instanta, dispunand ridicarea masurii prevazute in art. 105, poate, daca este cazul, sa ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare.

La data cand minorul devine major, instanta poate dispune prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului internarii.

Art. 107.- Daca a trecut cel putin un an de la data internarii in centrul de reeducare si minorul a dat dovezi temeinice de indreptare, de sarguinta la invatatura si la insusirea pregatirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia inainte de a deveni major.

Art. 108.- Daca in perioada liberarii acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea liberarii.

Daca in perioada internarii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori a liberarii inainte de a deveni major, minorul savarseste din nou o infractiune pentru care se apreciaza ca este cazul sa i se aplice pedeapsa inchisorii, instanta revoca internarea. In cazul cand nu este necesara o pedeapsa, se mentine masura internarii si se revoca liberarea.

Art. 109.- Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt inchisoarea sau amenda prevazute de lege pentru fapta savarsita. Limitele pedepselor se reduc la jumatate. In urma reducerii, in nici un caz minimul pedepsei nu va depasi 5 ani.

Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata, se aplica minorului inchisoarea de la 5 la 20 ani.

Pedepsele complementare nu se aplica minorului.

Condamnarile pronuntate pentru fapte savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi.

Art. 110.- In caz de suspendare conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului, termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta. Daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de 6 luni.

Art. 110¹.- O data cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii aplicate minorului in conditiile art. 110, instanta poate dispune, pe durata termenului de incercare, dar pana la implinirea varstei de 18 ani, incredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii din cele aratate in art. 103, putand stabili, totodata, pentru minor una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute in art. 103, alin. 3, iar dupa implinirea varstei de 18 ani, respectarea de catre acesta a masurilor de supraveghere ori a obligatiilor prevazute in art. 86³.

Dispozitiile art. 81 alin. 3 si 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 si 86 se aplica in mod corespunzator.

Sustragerea minorului de la indeplinirea obligatiilor prevazute in art. 103 alin. 3 poate atrage revocarea suspendarii conditionate. In cazul neindeplinirii masurilor de supraveghere ori a obligatiilor stabilite de instanta, potrivit art. 86³, se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 86⁴ alin. 2.

Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator si in caz de liberare conditionata a minorului.

Desemnand ansamblul incalcarilor normelor sociale sanctionate penal, savarsite de minori, delincventa juvenila constituie un fenomen social complex si grav prin consecintele sale negative, nu numai pentru comunitate, dar si pentru destinul ulterior al minorului.

Delincventa juvenila, ca fenomen socio-uman cu o identitate proprie, desemneaza ansamblul comportamentelor ilicit-penale savarsite de minori care raspund penal, intr-un spatiu si timp determinate¹.

Cunoasterea in profunzime, veridica, esentiala a delincventei juvenile, ca de altfel a fenomenului infractional in ansamblu, constituie o necesitate² izvorata din politica penala, a carei scop il reprezinta nu simpla ingradire a delincventei juvenile si a criminalitatii in ansamblu, ci diminuarea treptata a criminalitatii, a delincventei din viata societatii.

Pentru a ajunge la realizarea acestui scop, este imperios necesar sa fie cunoscute cauzele si conditiile reale ale delincventei juvenile, ceea ce inseamna cunoasterea interactiunii sistemelor ca factori interni si a sistemelor de factori externi, prin alte cuvinte ca o impletire a sistemelor de factori de personalitate a participantilor minori la comiterea de infractiuni (autori, instigatori sau complici) cu sistemele ce tin de mediul social-istoric concret³.

In general, faptele savarsite de minori sunt considerate ca prezinta un pericol social mai redus decat a celor comise de infractorii majori, astfel ca minoritatea constituie o cauza de diferentiere a raspunderii acestora. Din aceasta cauza, pentru sanctionarea minorilor care raspund penal, se aplica reguli speciale legate de gradul si limitele raspunderii penale⁴.

Potrivit art. 100 Cod penal, fata de minorul care raspunde penal, se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa, deci sistemul de sanctionare este unul mixt, fiind alcatuit din masuri educative si pedepse.

La alegerea sanctiunii trebuie sa se tina seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait, precum si de orice alte elemente care sunt de natura sa caracterizeze persoana acestuia.

Ca atare, in Codul penal este reglementat un sistem de mijloace pentru a avea o eficienta maxima, tinandu-se seama de conditiile concrete ale fiecarei cauze in parte, masuri educative si pedepse.

Legea prevede ca in sanctionarea infractorilor minori, masurile educative trebuie sa aiba precadere, adica nu se va recurge la aplicarea unei pedepse decat in cazul in care, tinand seama de criteriile ce trebuie sa serveasca la alegerea sanctiunii prevazute de alin.1 din art. 101 Cod penal, s-ar aprecia ca luarea unei masuri educative nu ar fi suficienta pentru indreptarea minorului.

1 - V. Dragomirescu, Psihologia comportamentului deviant, ASE Bucuresti, 1976; C. Paunescu, Coordonate metodologice ale recuperarii minorului neadaptat, EDP Bucuresti, 1984, p. 11

2 - C. Bulai, Premise teoretice si metodologice de cercetari criminologice, Studii si cercetari juridice 3/1970, p. 389

3 - A. Dincu, op. cit., p. 49

4 - M. Basarab, op. cit., vol. I, p. 258; Curtea de Apel Cluj, decizia nr. 11/1996, Revista de drept penal nr. 1/1998, p. 138

Atata timp cat ele pot functiona ca atare, vor fi preferate masurile educative daca servesc in mod efectiv la educarea minorului in vederea indreptarii sale. Dupa ce faptuitorul atinge varsta majoratului, faza educarii devine in general depasita, nu se mai poate recurge la masuri educative si devine necesara aplicarea de sanctiuni cu caracter de reeducare, cu alte cuvinte, recurgerea la aplicarea pedepselor, avandu-se in vedere pericolul faptei din momentul comiterii ei si nu al judecatii¹.

1. Masurile educative

Fata de infractorii minori se impune ca o necesitate sa se reactioneze, in primul rand prin masuri cu un continut preponderent educativ si nu prin masuri cu caracter represiv accentuat, cum sunt pedepsele care urmeaza sa fie aplicate minorilor numai in cazuri extreme, cand interventia lor este absolut necesara (art. 100 alin.2 Cod penal). De aceea, pentru a raspunde necesitatilor luptei contra criminalitatii minorilor, Codul penal a reglementat un sistem de masuri cu caracter educativ.

In cadrul acestui sistem au fost instituite, in raport de necesitatile minorului infractor, urmatoarele masuri educative:

a.       mustrarea;

b.       libertatea supravegheata;

c.       internarea intr-un centru de reeducare;

d.       internarea intr-un institut medical-educativ.

Ordinea in care sunt enumerate masurile educative in cuprinsul art. 101 Cod penal, nu este intamplatoare, ci reprezinta o scara de masuri din ce in ce mai aspre in continut, corespunzator gradului de pericol social concret al faptelor savarsite si gradului de degradare morala a minorului.

Masurile educative fiind sanctiuni specifice minorilor, inseamna ca ele nu pot fi luate decat fata de faptuitorul care a pastrat calitatea de minor si la data pronuntarii masurii educative². In afara de aceasta, odata masurile luate, ele nu pot dura, de regula, decat pana la majoratul faptuitorului, deoarece mijloacele folosite in executarea acestor masuri sunt si ele specifice minorilor. Doar in cazuri exceptionale, internarea intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, durata masurilor educative poate fi prelungita si dupa majorat.

Se poate concluziona deci ca in principiu luarea masurilor educative este conditionata de existenta starii de minoritate a faptuitorului in momentul pronuntari acestor masuri, iar durata este conditionata de existenta aceleiasi stari in timpul executarii lor. De altfel, aceasta concluzie se impune nu numai din ratiunea legii, dar si din dispozitiile care reglementeaza aplicarea si executarea fiecareia din aceste masuri in parte.

In cazul in care minorul a savarsit mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv judecat pentru vreuna dintre ele, instanta daca apreciaza ca pentru fiecare in parte este necesara o masura educativa, va aplica, avand in vedere incompatibilitatea aplicarii simultane a doua sau mai multor masuri deosebite, pe

1 - M.S.Godea - Minoritatea in dreptul penal roman, Editura Servo-Set, Arad, p. 91

2 - M.S.Godea - op. cit., p. 91

cea mai aspra in scara masurilor educative. Desigur, in cazul in care se apreciaza ca pentru fiecare infractiune in parte se impune aceeasi masura educativa, aceasta se va aplica o singura data¹.

a) Mustrarea este masura educativa ce se poate lua de organul judiciar si consta in dojenirea minorului care a savarsit o infractiune, asupra pericolului social al acesteia si in sfaturi referitoare la modul in care trebuie sa se comporte in viitor, atragandu-i-se atentia ca daca va savarsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa (art. 102 Cod penal).

Practica a dovedit ca o mustrare bine adaptata personalitatii minorului si facuta in asa maniera incat minorul sa simta nu numai dojana, ci si stimularea pentru o buna comportare prin increderea ce i s-ar insufla ca el se poate indrepta, poate avea rezultate pozitive si durabile².

Aceasta masura se ia in general in cazul faptelor mai usoare sau chiar pentru fapte care, desi nu pot fi socotite usoare, insa faptuitorul este un minor care se afla sub influenta unor apucaturi invatate in faza copilariei, pe care abia a depasit-o.

Prin natura ei, mustrarea se caracterizeaza prin aceea ca este o masura cu caracter moral, o masura care se adreseaza constiintei minorului.

De asemenea, mustrarea se caracterizeaza prin aceea ca se executa imediat, prin admonestarea minorului de catre instanta de judecata; ea nu implica, ca celelalte masuri educative, actiuni de durata, in decursul carora minorul sa fie supus unei supravegheri deosebite (ca in cazul libertatii supravegheate) sau internarii (ca in cazul internarii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ).

De cele mai multe ori, numai amintirea dojanei facuta in instanta cu ocazia mustrarii, este de ajuns sa destepte simtul de raspundere al minorului si sa-l determine sa nu incalce din nou legea penala, sa regrete fapta comisa. Mustrarea poate fi aplicata cu mult succes in cazul acelor infractori minori care au savarsit fapta in mod ocazional, fara a fi decazuti din punct de vedere moral.

Masura educativa a mustrarii se aplica mai des in cazul unor infractiuni cu un grad de pericol social mai redus si infractorilor minori primari, care au savarsit fapta in mod ocazional, nefiind pervertiti din punct de vedere moral³.

Prin natura si continutul ei, mustrarea implica cu necesitate ca pronuntarea, punerea ei in executare si executarea ei sa se faca concomitent, respectiv de indata⁴.

1 - T. Vasiliu, G. Antoniu, St. Danes, G. Daranga, D. Lucinescu, V. Papadopol, D. Pavel, Codul penal al RSR - comentat si adnotat, Parte generala, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972, p. 522

2 - V. Dongoroz s.a. - op. cit, vol. II; p. 246

3 - I.C. Manoliu, Minoritatea in reglementarea noului Cod penal, RRD nr. 10/1968,, p. 7; C. Bulai in Explicatii, vol. II, p. 246

4 - M.S.Godea, op. cit., p. 96

Executarea mustrarii implica cu necesitate un contact nemijlocit intre instanta de judecata si minori. In acest sens dispune art. 487 alin. 1 Cod proc.penala care atesta ca in cazul luarii fata de minor a masurii educative a mustrarii, aceasta se executa de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea, iar in alin.2 al aceluiasi articol se dispune ca atunci cand din orice imprejurari masura mustrarii nu poate fi executata, indata dupa pronuntare se fixeaza un termen pentru aducerea minorului, citandu-se totodata parintii sau alte persoane in grija sau supravegherea carora se afla minorul.

b) Libertatea supravegheata (art. 103 Cod penal) consta in plasarea minorului care a comis o infractiune, sub supraveghere deosebita pe timp de 1 an. Supravegherea se poate incredinta de catre instanta de judecata, dupa caz, parintilor sai, celui care l-a infiat sau tutorelui, iar daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii corespunzatoare, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude apropiate, la cererea acesteia ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor.

Din ansamblul dispozitiilor care reglementeaza masura libertatii supravegheate, reiese ca aplicarea acestei masuri este subordonata conditiei ca faptuitorul sa nu fi depasit varsta de 17 ani de la data pronuntarii.

Cu privire la masura educativa a libertatii supravegheate, prin decizia de indrumare nr. 1 din 13 februarie 1971, pct. 3 alin.2, s-a aratat ca aceasta masura nu poate fi luata fata de infractorul minor care a depasit varsta de 17 ani¹. Fata de aceasta situatie, minorului intre 17 si 18 ani la data solutionarii cauzei, este uneori indicat sa i se aplice masura internarii intr-un centru de reeducare, masura ce nu este in mod absolut conditionata de neimplinirea varstei de 18 ani de la data pronuntarii hotararii sau sa i se aplice o pedeapsa, de regula, cu suspendarea conditionata a executarii acesteia, in conditiile art. 110 Cod penal². Infractorul nu mai poate fi supravegheat in virtutea drepturilor parintesti, care nu mai opereaza din momentul cand a devenit major, deoarece sub aspect civil, devine independent, dobandind capacitate de exercitiu.

Instanta pune in vedere celui caruia i s-a incredintat supravegherea, ca are indatorirea de a supraveghea indeaproape minorul in scopul indreptarii sale si obligatia sa instiinteze instanta de indata, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui, daca minorul are purtari rele sau a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala in termenul de 1 an al libertatii supravegheate.

Instanta poate pune in vedere celui caruia i s-a incredintat supravegherea, indatorirea de a supraveghea indeaproape minorul cu scopul indreptarii acestuia si pentru a-i pune in vedere ca are obligatia sa instiinteze instanta de indata, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui, are purtari rele sau a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala in termenul de 1 an al libertatii supravegheate.

1 - Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 1/1971, R.R.D. nr. 4/1971, p. 31; Tribunalul Mun. Bucuresti, Sectia a II-a penala, decizia nr. 11/1993, Dreptul nr. 9/1994, p. 92

2 - T. Vasiliu s.a., op. cit., p. 543-546

Instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau mai multora din urmatoarele obligatii:

- sa nu frecventeze anumite locuri stabilite (baruri, restaurante, locuri unde se consuma droguri);

- sa nu intre in legatura cu anumite persoane cu influenta negativa asupra lor;

- sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public, cu o durata intre 50 si 200 ore, maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare sau in vacanta.

Dupa luarea masurii, instanta atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale, in sensul ca se poate dispune revocarea libertatii supravegheate si inlocuirea ei cu internarea intr-un centru de reeducare sau o pedeapsa.

Despre masura luata, instanta va trebui, de asemenea, sa incunostiinteze scoala unde minorul invata sau unitatea unde este angajat si, dupa caz, institutia la care va trebui sa presteze activitatea dispusa de instanta.

Daca in termenul de 1 an al libertatii supravegheate, minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui, are purtari rele sau a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, libertatea supravegheata se revoca de catre instanta si se ia fata de minori masura internarii intr-un centru de reeducare, iar daca fapta constituie infractiune, instanta ia masura internarii sau poate aplica minorului o pedeapsa.

In ipoteza in care se revoca liberarea supravegheaza, conform art. 103 alin.6 Cod penal, pentru ca se comite o fapta prevazuta de legea penala, se impune stabilirea acelor fapte, deoarece in cazurile de la art. 44-51 Cod penal, faptele nu constituie infractiuni si nu atrag consecinte juridice in afara, eventual, de masuri de siguranta, ca si in situatia prev. de art. 18¹ Cod penal, cand, de asemenea, nu constituie infractiune fiind sanctionata cu sanctiune cu caracter administrativ.

Pentru cazurile de la art. 44-51 Cod penal, revocarea nu poate avea loc, pentru ca ar insemna ca minorul sa fie sanctionat pentru o fapta prevazuta de legea penala, dar care nu atrage niciodata vreo sanctiune, doar pentru ca aceasta a fost comisa in intervalul termenului de 1 an. Aceasta ar duce la concluzia ca suntem in situatia unei exceptii de la regula ca faptele comise in asemenea imprejurari nu sunt sanctionate de fel, pentru ca lipseste vinovatia. S-ar aplica, deci, o sanctiune penala, internarea intr-un centru de reeducare, contrar dispozitiilor legale in care se prevedea ca masura se aplica minorilor care raspund penal.

Astfel, minorul care ar comite fapte in legitima aparare ar fi sanctionat, iar un major care ar comite o asemenea fapta in aceleasi conditii, in timpul suspendarii conditionate a executarii pedepsei sau cand o executa la locul de munca ori chiar in locul de detinere, sa nu fie sanctionat, desi legiuitorul ar creat un sistem sanctionator mai putin sever pentru minori decat pentru majori¹.

1 - M. Basarab, Raspunderea penala a minorilor, Studia Universitatis Babes-Bolyai, Jurisprudentia nr. 1/1992, Cluj Napoca, p. 57

Libertatea supravegheata se deosebeste de liberarea conditionata atat prin momentul in care se dispune (libertatea supravegheata - in momentul solutionarii fondului, liberarea conditionata - in cursul executarii unei pedepse privative de libertate, cat si prin durata termenului de incercare fix - in cazul libertatii supravegheate, variabil in raport cu durata pedepsei aplicate - in cazul liberarii conditionate).

c) Internarea intr-un centru de reeducare

In ierarhia masurilor educative prevazute de art. 101 Cod penal, a treia masura educativa ce se poate lua fata de minorul infractor este internarea intr-un centru de reeducare care se ia "in scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pregatire potrivit cu aptitudinile sale".

Masura educativa a internarii minorului intr-un centru de reeducare este mai aspra in continut decat masura libertatii supravegheate, deoarece, spre deosebire de aceasta, masura internarii este o privare de libertate a minorului, in scopul reeducarii acestuia, realizandu-si scopurile prin actiunea unei institutii de stat specializate, indicata generic, dar expres si limitativ de legea penala. Datorita acestei caracteristici, masura internarii se ia numai in cazul in care, dat fiind gradul de pervertire a minorului si de gradul de pericol social al faptei savarsite, se apreciaza ca, celelalte masuri educative mai putin aspre (mustrarea si libertatea supravegheata) nu ar putea constitui mijloace suficiente pentru a realiza indreptarea minorului. De altfel, tocmai acest lucru se evidentiaza in cuprinsul alin.2 art. 104 Cod penal, care prevede ca masura internarii se ia fata de minorul "in privinta caruia celelalte masuri educative sunt neindestulatoare, precum si in cazul acelor minori care prezinta incipiente deformari intelectual-morale care reclama supunerea lor la o actiune de reeducare"¹.

Masura are caracter de constrangere fata de faptuitorul minor in scopul reeducarii minorului. In cadrul centrului de reeducare, aflat in subordinea Ministerului Justitiei, minorului i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si pregatirea potrivit aptitudinilor sale.

Internarea minorului nu ar duce la rezultatele scontate daca pe langa reeducarea lui morala nu i s-ar asigura si instructia necesara varstei sale, precum si o pregatire profesionala corespunzatoare aptitudinilor sale. In activitatea de reeducare a minorului, trebuie deci impletita actiunea de influentare morala cu aceea de formare intelectuala si profesionala pentru ca la iesirea lui din centrul de reeducare, minorul sa-si castige existenta in mod cinstit si util pentru societate.

Desigur, nu toti minorii care sunt internati prezinta o stare identica, unii poseda o oarecare invatatura, altii au primit oarecare pregatire profesionala, asa incat actiunea de reeducare va fi, pe cat posibil, indreptata in sensul completarii a ceea ce minorul poseda bun si a inlaturarii a tot ceea ce constituie o deformare.

1 - V. Dongoroz s.a., op. cit., vol. II, p. 250

Reeducarea trebuie sa se faca in asa fel incat minorul sa capete interes pentru invatatura ce i se da si pentru pregatirea profesionala, care sa fie in concordanta cu aptitudinile sale.

Masura internarii intr-un centru de reeducare prezinta unele avantaje fata de celelalte masuri educative si chiar fata de pedepse si anume, internarea se dispune pe un timp nedeterminat, reeducarea este incredintata unei institutii anume creata in acest scop, dotata cu cadre special calificate, in timpul asezarii sale in institutia minorului i se creeaza si posibilitatea continuarii invataturii si a unei calificari profesionale.

In aplicarea masurii intr-un centru de reeducare trebuie avuta in vedere gravitatea acestei masuri, care are drept consecinta luarea minorului din sanul familiei si privarea lui de libertate.

Masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare nu se poate lua decat fata de infractorul care la data pronuntarii masurii nu a ajuns la majorat. Acest lucru rezulta din cuprinsul art. 104 Cod penal, precum si din dispozitiile art. 106 alin.1 Cod penal, care prevad ca, masura internarii nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani. Daca infractorul minor, la data savarsirii infractiunii a ajuns intre timp la majorat si nu se mai poate lua fata de acesta masura internarii, i se va aplica o pedeapsa in limitele aplicabile minorilor¹.

Perioada de timp necesara reeducarii minorului, nu poate fi cunoscuta dinainte, ci depinde de starea bio-psiho-fizica a fiecarui minor in parte, de nevoile tratamentului educativ, de care are nevoie si de conditiile concrete in care se realizeaza indreptarea minorului. De aceea, Codul penal a prevazut in art. 106 alin.1 ca masura internarii intr-un centru de reeducare se ia pe timp nedeterminat, insa nu poate dura, in general, decat pana la implinirea varstei de 18 ani, adica pana la majorat.

Daca principiul este ca masura internarii intr-un centru de reeducare nu poate dura decat pana la majorat, in mod exceptional insa, in cazul cand prelungirea internarii apare ca absolut necesara pentru realizarea scopului urmarit, adica reeducarea minorului, alin.2 al art. 106 Cod penal permite prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani de la atingerea majoratului. S-a avut in vedere ca actiunea de reeducare, in curs de desfasurare, nu trebuie intrerupta prin ajungerea la majorat a faptuitorului, ci sa fie prelungita daca aceasta este necesara desavarsirii educatiei si pregatirii profesionale a acestuia.

Aceasta prelungire a masurii intr-un centru de reeducare se dispune din oficiu sau la sesizare, de judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor (art. 491 Cod proc.penala).

Prelungirea masurii de internare se poate dispune doar la data cand inculpatul devine major si este un moment diferit de cel al pronuntarii masurii. Justificarea prelungirii acestei masuri este data de rezultatele actiunii de reeducare pana la acel moment.

Durata prelungirii este intotdeauna determinata, ea putand fi dispusa pe o perioada maxima de 2 ani sau mai mica chiar, dar intotdeauna stabilita prin hotararea instantei.

1 - V. Ramureanu, Masuri educative ce se pot lua fata de minorul infractor - internarea intr-un institut special de reeducare si internarea intr-un institut medical-educativ, RRD nr. 7/1971, p. 16

Dupa prima prelungire in cadrul perioadei de 2 ani, instanta poate dispune din nou o prelungire a masurii educative, daca mai este necesar.

In centrul de reeducare unde este internat minorul, acesta este obligat la ceea ce ar trebui sa faca daca nu ar fi internat. Forma principala a reeducarii minorului este munca si invatatura.

Fata de minorii care dau dovezi temeinice de indreptare, se poate dispune de catre instanta de judecata, dupa trecerea a cel putin 1 an de la data internarii, liberarea acestora inainte de a deveni majori. Daca pe timpul liberarii, pana la 18 ani, minorul are o comportare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea liberarii.

Daca in timpul executarii masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare ori in timpul liberarii, inainte de a deveni major, minorul savarseste din nou o infractiune si se apreciaza de catre instanta de judecata ca nu este necesara aplicarea unei pedepse, se revoca liberarea si se mentine internarea intr-un centru de reeducare.

Cand instanta apreciaza ca se impune aplicarea unei pedepse pentru noua infractiune savarsita, se revoca masura educativa a internarii in centrul de reeducare si i se aplica o pedeapsa.

Masura internarii inceteaza de drept la data ajungerii la majorat a celui internat, iar in caz ca s-a dispus prelungirea internarii peste majorat, aceasta inceteaza de drept la implinirea termenului pentru care s-a dispus prelungirea.

Masura educativa a internarii se poate lua - in principiu - si fata de un minor caruia i s-a aplicat anterior o pedeapsa (pe care a executat-o) pentru o alta infractiune, deoarece, chiar daca la o anumita data s-a apreciat fata de gradul de pericol social al faptei si moralitatea de atunci a minorului ca numai o pedeapsa este susceptibila de a realiza indreptarea lui, este posibil ca starea de moralitate a minorului, in urma executarii pedepsei, sa fi suferit o transformare spre bine, care unita cu pericolul social redus al noii fapte comise, sa indreptateasca convingerea ca masura educativa a internarii este suficienta¹.

d) Internarea intr-un institut medical-educativ

Aceasta masura ocupa ultimul loc in scara masurilor educative, dar cu toate acestea, nu constituie o masura mai aspra decat cea precedenta.

Aceasta masura a internarii intr-un institut medical-educativ prezinta un caracter specific mixt, medical si educativ, institutul medical-educativ avand menirea de a asigura infractorilor minori cu deficiente fizice sau psihice, un tratament medical si un regim special de educatie, adecvat starii in care se gasesc.

Aceasta masura educativa se ia "fata de minorul care din cauza starii sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament medical si de un regim special de educatie". Este evident ca textul se refera la stare fizica sau psihica deficitara, anormala, nefacand deosebirea daca ea este congenitala sau survenita.

1 - Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 9/1972, RRD nr. 5/1973, p. 102

Starea fizica anormala poate consta intr-o infirmitate (minorul este orb, surdo-mut) sau intr-o boala grava (epilepsie, paludism, etc.), iar starea psihica anormala poate consta intr-o deficienta de ordin intelectiv (debilitate mintala diminuata) sau volitiv (tulburari de comportament).

Starea psihico-fizica anormala insa, la care se refera art. 105 Cod penal, nu trebuie sa fie de natura sa determine iresponsabilitatea minorului, ca in cazul alienatiei mintale, deoarece in aceasta situatie, faptuitorul minor nu raspunde penal (art. 48 Cod penal) si fata de acesta nu se poate lua nici o masura educativa, inclusiv masura internarii intr-un institut medical-educativ.

Starea minorului trebuie sa existe in momentul luarii masurii internarii intr-un institut medical-educativ, indiferent daca ea a existat sau nu si la data savarsirii infractiunii.

Pentru ca sa se poata lua o masura educativa si deci si internarea intr-un institut medical-educativ, este necesar ca minorul sa raspunda penal, adica sa fie un faptuitor minor care este intre 14 si 16 ani si sa fi savarsit fapta cu discernamant, sau un minor care a depasit varsta de 16 ani. Din acest moment, cand starea anormala a existat si la data savarsirii faptei, instanta pentru a putea lua masura internarii intr-un institut medical-educativ va trebui sa constate ca minorul intre 14-16 ani, care se gasea intr-o asemenea stare, "a lucrat cu discernamant".

Instanta trebuie sa se convinga de necesitatea luarii masurii internarii intr-un institut medical-educativ, sa dispuna efectuarea unei expertize medicale de specialitate, ca sa poata trage concluzii asupra tratamentului medical necesar si asupra regimului special de educatie care trebuie aplicat.

Internarea intr-un institut medical-educativ se dispune de instanta competenta sa judece cauza penala in care este implicat minorul.

Institutul in care urmeaza sa fie internat minorul, are un specific aparte, dupa cum rezulta si din denumirea lui si este destinat sa indeplineasca, fata de minorul deficient, o dubla functie: una cu caracter medical, prin care i se asigura un tratament medical special, iar alta cu caracter pedagogic-educativ, prin care i se asigura un regim special de educatie.

Durata masurii educative a internarii intr-un institut medical-educativ, ca si in cazul masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare, este nedeterminata.

Masura internarii minorului intr-un institut medical-educativ, avand drept cauza starea fizica sau psihica a acestuia, este normal ca atunci candaceasta cauza a disparut, masura sa fie ridicata. Ridicarea masurii se face "de indata" pentru ca prelungirea ei si dupa ce a incetat cauza care a impus-o nu mai este utila sau chiar este daunatoare pentru minorul insanatosit, deoarece daca s-ar mentine si dupa, nu s-ar realiza finalitatea scopului internarii.

Masura internarii intr-un institut medical-educativ, ca si intr-un centru de reeducare, in principiu, nu poate dura decat pana la majoratul minorului. Durata ei insa, prin exceptie, poate fi prelungita cel mult 2 ani, daca aceasta prelungire este necesara pentru realizarea scopului internarii. Durata poate fi insa mai mica de 2 ani.

Cand un minor savarseste, in timpul internarii intr-un asemenea institut, o noua fapta prevazuta de legea penala, revocarea nu poate sa aiba loc, tinand seama de motivele care au determinat internarea, decat daca a incetat cauza care a determinat internarea.

Institutia liberarii minorului inainte de a deveni major, reglementata de art. 107 Cod penal, cat si cea a revocarii liberarii, reglementata de art. 108 alin.1 Cod penal, nu sunt compatibile cu masura internarii intr-un institut medical-educativ, deoarece modul de comportare a minorului in cursul internarii nu prezinta vreun interes special cand este vorba de a se constata insanatosirea lui.

In cazul cand minorul internat intr-un institut medical-educativ savarseste din nou o infractiune pentru care se apreciaza ca este cazul sa i se aplice pedeapsa inchisorii, instanta care judeca noua infractiune revoca masura (art. 108 alin.2 Cod penal si art.492 Cod proc.penala). Daca instanta considera ca este cazul, odata cu aplicarea pedepsei poate lua fata de minor masura de siguranta a obligarii la tratament medical (art. 114 Cod penal)¹.

2. Pedepse aplicabile minorilor

Pedepsele care se pot aplica minorilor sunt inchisoarea sau amenda prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, limitele acestora reducandu-se la jumatate, fara ca minimul pedepsei sa depaseasca 5 ani.

Pedeapsa inchisorii si amenda au acelasi caracter si acelasi continut ca si pedepsele inchisorii si amenzii aplicabile infractorilor majori, insa ceea ce le diferentiaza sunt limitele speciale in care ele pot fi aplicate, prin reducerea la jumatate, limita minima neputand fi insa in nici un caz mai mare de 5 ani (exemplu - omorul calificat - art. 175 Cod penal si omorul deosebit de grav - art. 176 Cod penal, se sanctioneaza cu inchisoare de la 15 la 25 ani, astfel ca pentru fapte comise de minori, pedeapsa va fi intre 5 si 10 ani si nu intre 7 ani si jumatate si 12 ani si jumatate).

Pedeapsa detentiunii pe viata nu poate fi aplicata minorilor, iar cand pentru fapta savarsita legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, minorului i se va aplica pedeapsa inchisorii intre 5 si 20 ani.

Cadrul de pedepse prevazute de lege special pentru minorii infractori, nu constituie un tratament sanctionator atenuant fata de tratamentul prevazut pentru infractorii majori, fiindca minoritatea nu constituie, asa cum s-ar parea la prima vedere, o cauza de atenuare a pedepsei, adica o imprejurare care diminueaza in concret gradul de pericol social al faptei savarsite de minor, ci o cauza speciala de diferentiere a regimului sanctionator penal al infractorilor minori.

Faptul ca s-a creat pentru infractorii minori un sistem special de pedepse din care sunt eliminate detentiunea pe viata si pedepsele complementare, constituie o aplicare a principiului umanismului, care este dominant in reglementarile privitoare la raspunderea penala a minorilor.

1 - V. Ramureanu, op. cit., p. 26-27

Din acest caracter de sistem special al sanctiunilor penale prevazute de Codul penal pentru minori, rezulta ca toate regulile privind cazurile de agravare sau de atenuare a pedepsei, reglementate de art. 73-78 Cod penal, opereaza in cazul infractorilor minori asupra limitelor speciale ale pedepselor ce pot fi aplicate si nu asupra limitelor ordinare privind pedepsele prevazute pentru infractiunile savarsite de infractorii majori.

Inlocuirea detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii este conditionata de imprejurarea ca inculpatul sa fi fost minor la data savarsirii infractiunii, ajungerea sa la majorat anterior trimiterii in judecata ori solutionarii cauzei este nerelevanta, in sensul ca detentiunea pe viata nu-i va putea fi aplicata.

Pedepsele complementare nu se aplica minorilor (art. 109 alin. 3 Cod penal) pentru ca scopul pedepselor complementare fiind acela de a spori intensitatea constrangerii pe care o realizeaza pedeapsa principala, ar fi ilogic ca ele sa fie aplicate unor categorii de infractori pentru care legiuitorul a instituit un regim de sanctionare diferentiat, mai usor, iar pe de alta parte, aceste pedepse executandu-se dupa executarea pedepsei principale, ar constitui o piedica in calea redresarii morale si materiale a minorului ajuns in preajma majorului, cand se impune deschiderea perspectivelor unei vieti noi, degrevata de greselile trecutului¹.

Prevederile art. 109 alin.3 Cod penal se aplica nu numai minorilor care au implinit varsta de 18 ani inainte de data pronuntarii hotararii, ci si celor care la aceasta data sunt deja majori, dar au savarsit fapta in perioada cat erau minori.

In ceea ce priveste pedepsele accesorii, cand se aplica pedeapsa inchisorii, trebuie sa se pronunte si pedepsele accesorii, pentru ca acestea decurg chiar din condamnarea definitiva la aceasta pedeapsa, neputand fi inlaturate disp. art. 71 Cod penal fara a exista o dispozitie expresa, ca si in cazul pedepselor complementare (art. 109 alin.3 Cod penal).

Sanctiunile prevazute pentru minorii care raspund penal, ca oricare alte sanctiuni de drept penal, sunt supuse principiului general al individualizarii, prev. de art. 72 alin.1 Cod penal.

In ipoteza sanctiunilor prevazute pentru infractorii minori, aceasta operatie de individualizare se desfasoara in doua faze².

In prima faza, dupa anumite criterii si in masura in care este posibil, trebuie sa se aleaga categoria sanctiunii de aplicat, adica o masura educativa sau o pedeapsa.

Dupa aceasta alegere si in raport cu ea, trebuie ales felul sanctiunii, adica, care dintre masurile educative sau care dintre pedepse va fi aplicata. Dupa alegerea sanctiunii in acest mod, se va trece la stabilirea duratei sau cuantumului sanctiunii alese.

La alegerea privitoare la categoria sanctiunii, masura educativa sau pedeapsa care urmeaza sa fie aplicata infractorului minor, trebuie sa se tina seama de doua criterii principale, pericolul social al faptei si caracteristicile prezentate de persoana faptuitorului (starea fizica a minorului, dezvoltarea intelectuala si morala, comportarea, conditiile in care a crescut si a trait, etc.).

1 - V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman, vol. II, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1978, p. 26

2 - V. Dongoroz s.a., Drept penal, op. cit., vol. II; p. 243

Ancheta sociala este un act esential pentru realizarea unei adevarate judecati si unei juste sanctionari a infractorului minor, de el depinzand corecta alegere a masurii educative sau pedepsei ce trebuie aplicata minorului.

Aplicarea pedepsei amenzii fata de minorii care raspund penal, se impune instantei, mai ales cand acestia sunt in preajma ajungerii la majorat.

La fel ca si in cazul pedepsei inchisorii, potrivit regulii inscrise in art. 109 Cod penal, amenda aplicabila minorului este cea prevazuta de lege in partea speciala pentru infractiunea savarsita, redusa la jumatate.

In partea speciala a Codului penal, insa, pedeapsa amenzii nu este fixata in cadrul unor limite speciale, anume determinate.

In cazul cand in sarcina infractorului minor sunt retinute circumstante atenuante sau agravante, sporurile sau reducerile de pedepse se vor stabili in raport cu limitele pedepsei amenzii, astfel cum ele au fost reduse (art. 109 Cod penal).

Pedeapsa privativa de libertate a inchisorii poate fi aplicata minorilor care raspund penal, daca in urma operatiei de individualizare prev. de art. 100 Cod penal, se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorilor.

Art. 110 Cod penal prevede posibilitatea suspendarii conditionate a executarii pedepsei ca mijloc de individualizare a executarii pedepsei, aplicabila minorilor, fara insa a preciza conditiile impuse in art. 81-86 Cod penal, si nici pe acelea din art. 86¹, 86⁶ Cod penal privind suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control.

Executarea pedepsei inchisorii la locul de munca de catre minor poate avea loc numai daca minorul este angajat si are varsta de 15 ani, putand dispune acest mijloc de individualizare a executarii pedepsei (art. 86⁷ - 86¹¹ Cod penal) numai in conditiile prevazute in mod expres in acest text de lege.

Nota¹:

Titlul IV al noului Cod penal cuprinde dispozitiile referitoare la minoritate. Modificarile aduse acestei materii sunt:

a) s-a introdus printre masurile educative o masura noua, si anume libertatea sub supraveghere severa (art. 115 lit.c);

b) masura educativa a mustrarii (art. 116 al.1) a fost mai clar formulata, dar fara modificari esentiale. S-a introdus un nou alineat (116 al.2) prin care s-a prevazut ca masura mustrarii nu se poate lua daca minorul a devenit major la data judecarii. Pentru aceasta ipoteza s-au prevazut sanctiuni proprii (amenda sub forma zilelor-amenda intre 5 si 10 zile, fiecare zi fiind socotita intre 50.000 si 100.000 de lei sau munca in folosul comunitatii pe o perioada intre 25 si 50 de ore. Aceasta dispozitie raspunde multiplelor sesizari ale instantelor care si-au exprimat rezerve asupra eficientei aplicarii mustrarii unui condamnat major;

1 - G. Antoniu, Noul Cod penal si Codul penal anterior, privire comparata. Partea generala, Revista de Drept Penal nr. 4/2004, Bucuresti, p. 24-25

c) s-a reformulat textul privind libertatea sub supraveghere (masura denumita anterior libertatea supravegheata), prevazandu-se in al. 1 al art. 117 posibilitatea incredintarii minorului sub supraveghere parintilor sau celui care l-a adoptat ori tutorelui. Daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea minorului pe acelasi interval de timp (un an) unei persoane de incredere, de preferat unei rude apropiate, la cererea acesteia. Nu s-a mai prevazut, in acest text, si posibilitatea incredintarii minorului unei institutii legale insarcinate cu supravegherea minorului cum era in legea penala precedenta (art. 103 al. 2). In al. 2 al textului s-a prevazut obligatia persoanei care exercita supravegherea minorului sa instiinteze instanta daca acesta se sustrage de la supraveghere sau daca a savarsit o noua infractiune (art. 117 al.2). S-a omis expresia "are purtari rele", iar propozitia "a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala", a fost inlocuita cu propozitia "a savarsit o noua infractiune". S-a avut in vedere, la sugestia doctrinei, ca nu se justifica sesizarea instantei de persoana care exercita supravegherea minorului decat in cazuri mai grave, si nu pentru "purtari rele" sau pentru o fapta prevazuta de legea penala, dar comisa fara vinovatie (art. 103 al.2);

d) in legatura cu obligatiile pe care instanta le poate impune minorului (art. 117 al. 3) s-a prevazut la lit. b obligatia de a nu intra in legatura cu anumite persoane si daca a fost contactat de acestea sa anunte de indata (in formularea anterioara nu exista aceasta din urma mentiune "daca a fost contactat de aceasta sa anunte de indata"); obligatia de a frecventa cursuri scolare din invatamantul general (obligatie care nu exista in formularea anterioara), iar obligatia de a presta o activitate neremunerata a fost stabilita intre 50 - 100 de ore (si nu intre 50 - 200 de ore, ca in formularea anterioara);

e) s-a reformulat si textul privind revocarea masurii libertatii sub supraveghere (art. 117 al. 6) prevazandu-se ca in caz de revocare (ca urmare a sustragerii minorului de la supraveghere sau a comiterii din nou a unei infractiuni) instanta dispune fie masura libertatii sub supraveghere severa, fie masura internarii intr-un centru de reeducare, sau aplica o pedeapsa (in formularea anterioara era prevazuta numai internarea intr-un centru de reeducare si aplicarea unei pedepse).

S-au completat prevederile referitoare la masura libertatii sub supraveghere si cu ipoteza in care miorul a devenit major la data judecarii (art.117 al.7). In acest caz se aplica amenda sub forma zilelor - amenda intre 10 si 20 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 50.000 si 200.000 de lei sau se dispune munca in folosul comunitatii pe o perioada intre 50 si 150 de ore;

f) s-a introdus o masura educativa noua, acea a libertatii sub supraveghere severa (art. 118), care implica lasarea minorului in libertate pe o perioada intre un an si 3 ani sub supravegherea unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorului sau a serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere. Aceasta supraveghere va consta in includerea minorului in programe de reintegrare sociala, precum si in acordarea de asistenta si consiliere. Pe durata supravegherii severe instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau a mai multora dintre obligatiile prevazute in art. 117 al.3 .

Sunt aplicabile si in acest caz dispozitiile de la libertatea sub supraveghere din art. 117 al.2, 4, 5, 6 si 8, similare cu cele din legea anterioara.

Daca minorul a devenit major la data judecarii, se aplica amenda sub forma zilelor - amenda, intre 15 si 30 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 50.000 si 300.000 mii de lei sau munca in folosul comunitatii pe o perioada intre 100 si 200 de ore.

g) textul masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare (art. 119 al. 1 si 2) a fost reformulat, precizandu-se mai bine scopul si durata acestei masuri (prelungirea masurii pana la 20 de ani nu poate fi dispusa decat daca minorul a comis fapta la o data apropiata varstei de 18 ani sau daca gravitatea faptei savarsite, nevoile de reeducare a minorului si necesitatea continuitatii procesului sau de pregatire justifica aceasta, precizari mai ample decat cele cuprinse in art. 106 al. 2 din legea precedenta (care se refereau numi la necesitatea realizarii scopului internarii).

De asemenea, sunt mai bine precizate conditiile si consecintele revocarii internarii, atat in cazul in care minorul a comis o noua infractiune in perioada internarii (art. 119 al. 3), cat si atunci cand se descopera ca minorul savarsise anterior o infractiune concurenta (art. 119 al. 4, 5), ipoteze care nu existau in reglementarea anterioara (art. 108);

h) o dispozitie noua (art. 119 al. 6) este si cea care se refera la ipoteza in care minorul a devenit major la data judecarii. In acest caz se va dispune amenda sub forma zilelor-amenda intre 20 si 50 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 50.000 si 350.000 de lei sau munca in folosul comunitatii pe o perioada intre 100 si 300 de ore;

i) masura educativa a internarii intr-un institut medical-educativ este mai complet reglementata. Pe langa posibilitatea prelungirii masurii pana la 20 de ani, este prevazuta si ipoteza noua in care minorul a devenit major la data judecarii (art. 120 al. 5). In acest caz se poate dispune in locul masurii si amenda sub forma zilelor-amenda intre 10 si 20 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 50.000 si 200.000 de lei sau munca in folosul comunitatii pe o perioada intre 50 si 150 de ore;

j) s-a formulat mai clar dispozitia privind liberarea minorului inainte de a deveni major (art. 121), prevazandu-se posibilitatea liberarii minorului atat inainte de a implini 18 ani, daca a trecut un an de la data internarii in centrul de ocrotire, dar si inainte de 20 de ani, cand instanta a prelungit masura pana la 20 de ani, daca a executat un an din aceasta masura si a dat dovezi temeinice de indreptare;

k) s-au formulat mai complet dispozitiile referitoare la revocarea liberarii minorului (art. 122). Daca minorul savarseste din nou o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii, instanta poate dispune fie mentinerea liberarii, fie revocarea si aplicarea unei pedepse. Daca nu este necesara aplicarea unei pedepse, se revoca numai liberarea. Daca minorul savarseste o infractiune mai grava, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii stricte, a detentiunii severe sau a detentiunii pe viata, instanta revoca liberarea si aplica o pedeapsa; daca nu este necesara aplicarea pedepsei, revoca numai liberarea (in aceasta din urma ipoteza nu mai este posibila mentinerea liberarii);

l) au fost mai bine precizate pedepsele care se pot aplica minorilor (art. 123) in raport cu noile categorii de pedepse;

m) au fost mai clar formulate si dispozitiile privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru minor, atat pana la implinirea varstei de 18 ani, cat si dupa implinirea acestei varste. Nu s-a mai mentinut art. 110¹al. 4 referitor la posibilitatea obligarii minorului ca in termenul de incercare sa se supuna obligatiilor si masurilor de supraveghere prevazute in art. 103 si in cazul liberarii conditionate, deoarece o atare extindere a fost prevazuta in art. 71 al. 4 unde s-a reglementat liberarea conditionata a minorului. In ce priveste sustragerea minorului de la aceasta masura, opereaza prevederile art. 104 al. 2 din noul Cod penal (consecinte prevazute si in art. 110¹ al. 3 din legea precedenta);

n) a fost reglementata mai clar posibilitatea aplicarii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere a minorului (art. 125 al. 1), atat sub aspectul termenului de incercare (acesta se compune din durata pedepsei inchisorii la care se adauga un interval de timp de un 1 la 3 ani, stabilit de instanta). De asemenea, se prevede posibilitatea ca pe durata termenului de incercare instanta sa dispuna luarea vreuneia din masurile prevazute la suspendarea conditionata a executarii pedepsei (simple) aplicata minorului si prevazuta in art. 124 al. 2;

o) noul Cod penal a prevazut si modul de aplicare, cu privire la minor, a dispozitiilor noi de individualizare referitoare la major, si anume: renuntarea la pedeapsa aplicata minorului (art. 126) (se poate dispune aceasta masura in cazul infractiunilor sanctionate cu inchisoarea stricta de cel mult 2 ani, daca minorul nu a avut antecedente penale, a acoperit pagubele si a dat dovezi temeinice de indreptare) si amanarea aplicarii pedepsei minorului (art. 127 al. 1, 2 si 3 reproduc dispozitiile prevazute pentru major). In perioada de proba minorul, pana la implinirea varstei de 18 ani, poate fi incredintat uneia dintre persoanele aratate in art. 117 la libertatea sub supraveghere ori unei institutii legal investite cu supravegherea minorului sau serviciului de reintegrare sociala si supraveghere, putandu-se dispune totodata pentru minor unele din obligatiile prevazute in art. 117 al. 3 (obligatii prevazute la libertatea supravegheata). Consecintele unei conduite necorespunzatoare a minorului in perioada de proba sunt aceleasi ca si la major (art. 109 al. 5).