|
|
|
DREPT DE PROPRIETATE SI RASPUNDERE CIVILA
- DREPTUL DE PROPRIETATE
a-notiune
b-atributele dreptului de proprietate
c-caracterele dr de propriatate
- DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICA
a-titularii si regimul juridic al proprietatii publice??
b-administrarea in putere publica, prin altul, al dreptului de proprietate publica
- RASPUNDEREA CIVILA
a-raspunderea civila contractuala
-efectele speciale ale contractelor sinalgamatice
-exceptia de neexecutare a contractului
-rezolutiunea contractului
-rezilierea contractului
-riscurile contractului
b-raspunderea civila delictuala pentru fapta altuia
-raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori
-raspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate de prepusul sau.
DREPTUL DE PROPRIETATE
Dr de proprietate este acel dr real care confera titularului atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita in plenitudinea lor, in putere propie si in interesul sau propriu, cu respectarea normelor juridice in vigoare.
Atributele dr. de proprietate
- posesia: consta in posibilitatea proprietarului de a stapani bunul ce-i apartine in materialitatea sa, comportandu-se fata de toti ceilalti ca fiind titularul dr. de propr.;
- folosinta: confera propr. facultatea de a intrebuinta bunul sau, culegand sau percepand in proprietate toate fructele pe care acesta le produce;
- dispozitia: este alcatuita din dr. de dispozitie materiala si dr. de dispozitie juridica.
dr. de dispozitie materiala: este posibilitatea proprietarului de a dispune de substanta bunului ( adica de al consuma, transform sau distruge);
dr. de disp. juridica: se caracterizeaza prin posibilitatea proprietarului de a instraina dr. de proprietate cu titlu oneros sau gratuit.
Caracterele dr. de proprietate
1. - absolut:deoarece este recunoscut titularului sau in raporturile acestuia cu toti ceilalti care sunt obligati sa nu faca nimic de natura a-l incalca. Daca bunul aflat in propr. unei pers. ajunge in detinerea sau posesia nelegitima a alteia, proprietarul are dr. la actiunea in revendicare. Ea poate fi introdusa impotriva oricarei pers. Dreptul de proprietate e opozabil tuturor;
- inviolabil: iviolabilitatea dr. de propr. sustine si intareste caracterul sau absolut. Dr. de propr. nu poate fi incalcat de nimeni.
2. - deplin : dr. de proprietate confera titularului sau toate cele 3 atribute ( posesia, folosinta si dispozitia);
- prin caracterul exclusiv: se intelege ca atributele sau puterile interne dreptului de proprietate sunt nu doar depline ci si independente de orice puteri ale altei pers. asupra bunului respectiv, afara de cazurile cand proprietatea este dezmembrata.
3. - perpetuu: este nelimitat in timp si dureaza cat exista bunul care face obiectul sau. Actiunea in revendicare a dr. de propr. este imprescriptibila;
- transmisibil: poate fi transmisibil prin acte intre vii in conditiile lg
DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICA
TITULARII SI REGIMUL JURIDIC AL PROPR.PUBLICE
Proprietatea publica apartine statului sau administratiei publice sau locale.
Bunurile proprietate publica sunt:
-inalienabile-nu pot fi instrainate pe cale voluntara prin acte jd civile si nici pe cale fortata prin expropriere,este interzisadezmembrarea dreptului de proprietate prin constituirea de drepturireale derivate cum sunt:uzufructul, uzul,abitatia.
-imprescriptibil extinctiv cat si achizitiv -bunurile nu pot fi instrainate.
-insesizabil -fiind inalienabile ,bunurile aflate in propr publica nu pot fi urmarite de creditorii proprietarului sau al pers care le poseda sub orice titlu
Bunurile din domeniul public pot fi trecute in domeniul statului sau administrate prin hotatarari ale guvernului si ale unit administrativ teritoriale
Dr de propr publica este dr de propr al statului si unitatilor adm - teritoriale asupra bunurilor din domeniul public care se exercita in regim de dr. public, fiind inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.
Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unitatilor adm - teritorilale se face prin hotarari de guvern, a Curtii de Justitie, Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Caracterele bunurilor din domeniul public sunt
- inalienabile : nu pot fi instrainate. Pot fi date numai in administrare, concesionare sau inchiriere;
- insesizabile: nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale;
- imprescriptibile: nu pot fi dobandite de alte pers. prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna credinta asupra bunurilor mobile.
Dr de propr publica se dobandeste prin: achizitii publice efectuate in conditiile legii, prin expropriere ptr. cauza de utilitate publica, prin acte de donatie si pe pe cale naturala.
Exercitarea prin altul a dr de proprietate publica
In virtutea atributiilor din continutul activitatii de administrare generala a domeniului public, autoritatile publice competente pot hotari ca dr de propr publica asupra unor bunuri sa fie exercitat, in planul dr civil, direct si nemjlocit de catre ele insele sau de alte autoritati publice, in calitatea de organe de conducere ale pers jur, titulari ai acestui dr de propr (statul sau unitatile adm - teritoriale).
Asupra bunurilor propr publica se pot constitui 3 dr reale principale derivate: dr de administrare al regiilor autonome sau institutiilor publice; dr de concesionare; dr de folosinta asupra unor bunuri imobile.
Personele juridice sau fizice care au sau dobandesc bunuri propr publica in administrare, concesionare, folosinta sau cu titlu de inchiriere, exercita, pe temeiul drepturilor lor, atributele sau o parte din atributele dr de propr publica.
RASPUNDEREA CIVILA CONTRACTUALA
EFECTELE CONTRACTELOR
Efectele specifice contractelor sinalagmatice.
Sunt urmatoarele:
1. exceptia de neexecutare a contractului: acel mijloc Forta obligatorie a contractului intre parti, in raport cu instanta de judecata si in raport cu forta obligatorie a legii
Daca debitorul nu executa voluntar obligatiile, creditorul se va adresa instantelor de judecata. Orice contract valabil incheiat are forta obligatorie si in raport cu instantele de judecata. In caz de litigiu intre parti, judecatorul este obligat sa dispuna executarea lui, procedand la interpretarea contractului. Interpretarea este absolut necesara atunci cand exista discrepanta intre vointa reala si vointa declarata a partilor, cand clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii ori cand contractul este incomplet. Interpretarea contractelor este reglementata prin urmatoarele reguli: dupa care se permite judecatorului sa stabileasca vointa reala a partilor; reguli de interpretare a clauzelor confuze sau contradictorii; reguli de stabilire si interpretare a clauzelor tacite, de natura a completa contractul. Interpretarea contractului presupune stabilirea vointei reale a partilor, chiar daca cuvintele in care a fost exprimata sunt nepotrivite. Vointa reala trebuie dovedita. Pana la proba contrara, declaratia de vointa se presupune ca exprima vointa reala a partilor.
Reguli de interpretare a clauzelor confuze sau contradictorii sunt:
a) cand o clauza este primitoare de doua intelesuri se va interpreta in sensul ce poate avea un efect si nu in acela care ar duce la inlaturarea ei;
b) termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in sensul care rezulta din natura contractului;
c) clauzele indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului incheierii contractului;
d) atunci cand exista indoiala, clauzele se interpreteaza in favoarea celui care se obliga, adica a debitorului;
e) oricat de generali ar fi termenii contractului, acesta are ca obiect numai prestatiile la care partile s-au obligat;
f) atunci cand in contract se da un exemplu pentru explicarea obligatiilor, nu se restrange numarul si intinderea acestora la exemplul dat.
Reguli de interpretare a clauzelor tacite care compldeaza contractul. Judecatorul este chemat sa determine, pe cale de interpretare, vointa tacita a partilor. Instanta de judecata poate completa contractul cu acele elemente sau clauze pe care obiceiul, echitatea si legea le includ in anumite contracte, dupa natura lor, pe care partile se prezuma a le fi acceptat tacit, din moment ce nu le-au exclus in mod expres.
Corelatia dintre forta obligatorie a contractului si forta legii. Contractul este legea partilor. Aceasta putere o au numai contractele valabil incheiate. La incheierea contractului, partile sunt obligate sa respecte dispozitiile imperative ale legii. In caz contrar, contractul este nul, fiind lipsit de efecte si, implicit. de forta obligatorie. Legiuitorul poate interveni in contracte si prin norme imperative le poate modifica sau le poate lipsi de eficacitate.
Formele principale de interventie a legiuitorului in contracte cu intentia de a le modifica sunt de doua feluri: unde care se refera la durata contractului si altele la executarea prestatiilor. Interventia legiuitorului roman pentru modificarea duratei contractului s-u concretizat in procedeul prorogarii legale. Prorogarea legala a contractului consta in prelungirea fortata a existentei sale dupa implinirea termenului extinctiv stipulat de parti.
Procedeul de modificare de catre legiuitor a modalitatii de executare a contractului il reprezinta moratoriul legal. Moratoriul este un termen acordat de legiuitor tuturor debitorilor sau unei categorii de debitori, avand ca efect amanarea generala a executarii unor obligatii contractuale. Aceasta masura are caracter temporar.
In practica legislativa pot fi intalnite si alte interventii ale legiuitorului constand in modificarea contractului, cum sunt: stabilirea prin norme imperative a duratei contractului, inferioara celei stipulata de parti; incetarea contractelor; revizuirea intinderii prestatiilor (chiria).
?? de aparare care consta in refuzul de executare a obligatiei exprimat de catre una din partile contractului sinalagmatic atunci cand cealalta parte ii pretinde aceasta executare fara a-si indeplini obligatia);
2. rezolutiunea este sanctiunea care intervine in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor izvorate dintr-un contract sinalagmatic cu executare, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia;
3. rezilierea este sanctiunea care intervine in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor izvorate dintr-un contract sinalagmatic cu executarea succesiva constand in desfasurarea contractului respectiv - numai ptr. viitor;
4. riscul contractului se pune atunci cand una din partile contractante este impiedicata de un caz fortuit sau de o fota majora sa isi execute obligatia asumata. Neexecutarea uneia dintre obligatiile ce izvorasc din contractul sinalagmatic nu este consecinta vinovatiei debitorului acestei obligatii, ci a unei imprejurari mai presus de voinata lui.
Relativitatea efectelor contractului.
Orice contract este un acord intervenit intre vointele individuale ale doua sau mai multe persoane. Conventiile n-au efect decat intre partile contractante. Potrivit principiului relativitatii efectelor contractului, un contract valabil incheiat produce efecte numai intre partile contractante, in sensul ca el nu poate da nastere la obligatii si la drepturi in sarcina si in favoarea altor persoane. Nimeni nu poate deveni creditor sau debitor printr-un contract la a carui incheiere nu si-a dat consimtamantul. Principiul relativitatii isi gaseste justificarea in insasi natura contractului care este un act volitional. Nimeni nu poate deveni debitor sau creditor printr-un contract fara vointa sa.
Partile contractante. Sunt persoanele fizice si juridice care si-au dat consimtamantul, personal si direct sau prin reprezentant, Ia incheierea contractului.
Prin terti se inteleg toate persoanele care nu au participat, direct sau prin reprezentant, la incheierea contractului si nu au calitatea de parti contractante. Tertii propriu-zisi sunt persoane complet straine de contract si care nu au nici o legatura cu partile contractante. Fata de ei contractul nu produce nici un efect.
Succesorii in drepturi ai partilor sau avanzii cauza reprezinta o categorie intermediara de persoane deoarecee se aseamana cu partile, in sensul ca efectele contractului se produc si fata de ele, si se aseamana si cu tertii intrucat nu au participat la incheierea contractului. Succesorii partilor se mai numesc si avanzi cauza. Contractul produce efecte intre partile contractante si fata de succesorii in drepturi si obligatii ai partilor.
Categoria avanzilor cauza este alcatuita din: succesorii universali si cu titlu universal; succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari.
Succesorii universali sunt acele persoane care dobandesc in intregime si nefractionat patrimoniul autorului lor, adica totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale ale persoanei respective. In aceasta categorie intra: succesorul legal unic, legatarul universal si persoana juridica dobanditoare a intregului patrimoniu al altei persoane juridice.
Succesorii cu titlu universal sunt acele persoane care dobandesc o cota-parte sau o fractiune din patrimoniul autorului lor. Sunt succesori cu titlu universal: succesorii legali si legatarii care mostenesc o fractiune din patrimoniul lui decujus si persoana juridica ce dobandeste o cota-parte din patrimoniul altei persoane juridice supuse reorganizarii prin divizare.
Succesorul universal ori cu titlu universal este continuatorul personalitatii autorului sau, devenind astfel creditor si debitor. Exceptiile sunt :
- partile pot prevedea expres ca efectcle contractului nu se vor produce in beneficiul si sarcina succesorilor universali si cu titlu universal;
- contractele intuitu personae inceteaza la moartea partii contractante. Efectele lor se sting. Fac parte din aceasta categorie contractele de renta viagera, de intretinere, de mandat, de prestare a unor servicii etc.
Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care dobandesc de la alta persoana unul sau mai multe drepturi determinate, privite in individualitatea lor si nicidecum ca elemente componente ale unui patrimoniu. Asa sunt: cumparatorul unui bun, donatarul, legatarul cu titlu particular, etc. Succesorul cu titlu particular se deosebeste radical de succesorii universali si cu titlu universal. Succesorul cu titlu particular profita de drepturile reale si este tinut sa respecte obligatiile sau sarcinile reale nascute din contractele incheiate de autorul. sau in legatura cu bunul sau dreptul ce i-a fost transmis. Succesorul cu titlu particular are calitatea de avand cauza, si trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:
a) sa fie vorba de drepturi si obligatii strans legate de bunul dobandit de succesorul cu titlu particular;
b) contractele care au dat nastere acelor drepturi si obligatii sa aiba data certa anterioara momentului incheierii actului intre succesorul cu titlu particular si cel de la care a dobandit bunul;
c) sa fi fost indeplinite formele de publicitate, atunci cand asemenea cerinte sunt prevazute de lege.
In raport cu drepturile si obligatiile personale nascute din contractele incheiate de autorul sau, succesorul cu titlu particular are calitatea de tert propriu-zis.
Exceptiile sunt:
a) in cazul in care partile prevad expres in contractul respectiv ca drepturile si obligatiile personale ale autorului se transmit la succesorii cu titlu particular; ,
b) atunci cand transmisiunea drepturilor si obligatiilor personale la succesorul cu titlu particular rezulta implicit din contract sau din caracterul accesoriu al acestora in raport cu bunul sau dreptul dobandit.
c) in situatiile cand legea prevede - pentru motive de interes public transmiterea obligatiilor personale ale autorului catre succesorii cu titlu particular.
Creditorii chirografari sunt acei creditori care au ca singura garantie comuna si proportionala a realizarii drepturilor lor de creanta intregul patrimoniu al debitorului, ceea ce constituie gajul lor general. Ei nu devin debitori sau creditori prin efectul contractelor incheiate de debitorul lor. Creditorii pot exercita drepturile si actiunile debitorului lor, pe temeiul calitatii lor de avanzi-cauza si in virtutea dreptului de gaj general.
Opozabilitatea contractului fata de terti.
Un contract este opozabil tuturor, inclusiv tertilor, chiar si fata de acele persoane care nu au calitatea de parti sau avansi cauza ai partilor. Contractul creaza o legatura juridica obligatorie, in continutul careia se afla drepturi si obligatii.
Prin opozabilitatea contractului intelegem ca el produce efecte intre partile contractante si avanzii-cauza ai partilor, precum si faptul ca situatia juridica nascuta din contractul respectiv trebuie respectata de catre toti, inclusiv de tertii propriu-zisi. Opozabilitatea nu contravine relativitatii efectelor contractului, ci se confunda cu aceasta. Opozabilitatea contractului fata de terti consta in obligatia tuturor de a respecta situatia juridica creata printr-un contract. Cazuri de opozabilitate a contractului fata de terti:
a) invocarea contractului de catre o parte fata de un tert, ca proba sau titlu de dobandire a unui drept real sau de creanta;
b) invocarea contractului ca just titlu, pentru a face dovada dobandirii dreptului de proprietate printr-o uzucapiune de 10 pana la 20 ani;
c) contractul poate fi invocat de parat pentru a dovedi imbogatirea fara justa cauza.
Atunci cand una dintre partile contractante cauzeaza un prejudiciu celeilalte parti, prin neexecutarea lato sensu a obligatiilor sale, se va angaja raspunderea sa contractuala; in situatia cand o terta perosana aduce atingere unui drept dobandit prin contract de catre una din parti, cauzandu-i astfel un prejudiciu, suntem in prezenta angajarii raspunderii civile delictuale.
Tertii pot dovedi existenta si continutul contractului prin orice mijloc de proba, inclusiv prin martori; pentru terti, contractul este un fapt juridic a carui dovada nu este ingradita de lege.
Raspunderea civila
RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA A PERSOANEI JURIDICE pentru fapta sa proprie
Pentru determinarea conditiilor raspunderii persoanei juridice, este necesara cercetarea urmatoarelor aspecte:
- stabilirea notiunii de "organe ale persoanei juridice". Trebuie avute in vedere actele normative care reglementeaza anumite categorii de persoane juridice unde se precizeaza cine poate avea calitatea de organ de conducere al persoanei juridice;
- savarsirea faptei in fuctiile incredintate de persoana juridica, in sensul ca fapta, ilicita sau doar abuziva, dar prejudiciabila, este orientata spre realizarea unor scopuri proprii persoanei juridice;
- eventuala incidenta principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice. Acest principiu este aplicabil doar in materia actelor juridice, astfel incat persoana juridica nu se poate exonera de raspundere dovedind ca fapta prejudiciabila, savarsita in interesul sau, nu are legatura cu obiectul sau de activitate;
- stabilirea vinovatiei persoanei juridice. Victima va trebui sa dovedeasca doar existenta unei culpe a organului de conducere;
- dovedirea celorlalte elemente ale raspunderii civile delictuale (prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul), urmand a se aplica regulile generale prevazute la raspunderea pentru fapta proprie.
Cel prejudiciat are urmatoarele posibilitati : sa pretinda despagubiri de la persoana juridica; sa pretinda despagubiri de la persoana fizica aflata in competenta organului de conducere al persoanei juridice; sa solicite obligarea la despagubiri, in solidar, atat a persoanei juridice, cat si a persoanei fizice.
Dupa ce a platit despagubirile, persoana juridica are dreptul sa se regreseze impotriva persoanelor fizice ce alcatuiesc organul de conducere, intrucat raspunderea persoanei juridice pentru fapta proprie constituie o masura de protectie, o garantie pentru victima interesata in a actiona in judecata un parat cu o solvabilitate mai ridicata. Art. 35 alin. final din Decretul nr.31/1954 dispune ca faptele ilicite ale organelor persoanei juridice "atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de cel de-al treilea".
RASPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTUIA
RASPUNDEREA PARINTILOR PENTRU FAPTA COPIILOR
Potrivit art.1000 alin.2 Cod civil, tatal si mama raspund "de prejudiciul cauzat de copiii lor monori ce locuiesc cu dansii", iar ultimul alineat al aceluiasi articol permite tatalui si mamei sa se apere de responsabilitate, proband ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil. Raspunderea reglementata de acest text de lege se aplica parintilor, indiferent daca filiatia copilului este din casatorie sau din afara casatoriei. In cazul adoptiei, raspunderea pentru fapta prejudiciabila savarsita de adoptat revine adoptatorilor, iar nu parintilor firesti.
Nu vor raspunde alte persoane fizice sau chiar juridice investite cu drepturile si indatoririle parintesti, precum tutorii, institutiile de ocrotire sau persoanele fizice carora le-au fost incredintate minorii.
Raspunderea parintilor se intemeiaza pe neindeplinirea obligatiei de supraveghere a copilului minor. Raspunderea parintilor se intemeiaza pe neindeplinirea obligatiei de educare si de crestere. In functie de fundamentarea raspunderii parintilor, se determina continutul celor trei prezumtii care opereaza in favoarea victimei, dupa ce acesta dovedeste indeplinirea conditiilor generale ale raspunderii parintilor. Este mai usor sa se probeze imposibilitatea neculpabila de a exercita, la un moment dat, supravegherea copilului, decat sa se probeze ca parintii au exercitat constant si ireprosabil toate indatoririle parintesti.
Conditiile raspunderii parintilor. Conditiile generale se refera la elementele raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie si se analizeaza in persoana minorului, intrucat acesta este autorul propriu-zis al faptei pentru care parintii sunt chemati sa raspunda. Victima prejudiciului trebuie sa faca dovada cu privire la : existenta prejudiciului; existenta faptei ilicite a minorului; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
Daca victima a facut dovada celor trei conditii care se apreciaza in persoana minorului, ea va beneficia de trei prezumtii, care ii vizeaza pe parinti : prezumtia ca in exercitarea indatoririlor parintesti au existat abateri, care urmeaza a fi privite ca adevarate actiuni sau inactiuni ilicite; prezumtia existentei vinovatiei parintilor in privinta acestei abateri; prezumtia existentei raportului de cauzalitate intre aceste abateri si fapta prejudiciabila savarsita de minor, in sensul ca neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a indatoririlor parintesti a facut posibila savarsirea faptei respective de catre minor.
Raspunderea parintilor presupune si existenta a doua conditii speciale :copilul sa fie minor; copilul sa locuiasca cu parintii sai. Minoritatea trebuie sa existe la data savarsirii faptei ilicite si prejudiciabile, caz in care parintii vor raspunde chiar daca, ulterior, copilul a devenit major.
Articolul 1000 alin.2 cod civil este aplicabil in urmatoarele situatii :
- minorul a parasit locuinta parintilor sai, fara voia acestora, savarsind ulterior o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, in masura in care parasirea locuintei de catre minor este imputabila parintilor;
- minorul, la data savarsirii faptei ilicite, se afla temporar la rude sau la prieteni, fie in localitatea unde isi are locuinta, fie in alta localitate;
- minorul savarseste fapta ilicita in timp ce era internat in spital;
- minorul savarseste fapta prejudiciabila dupa ce a fugit din scoala de munca si reeducare unde era internat;
- minorul savarseste fapta ilicita in timp ce parintii sai se aflau in executarea unei pedepse privative de libertate ori erau arestati preventiv;
- minorul savarseste fapta prejudiciabila in contextul in care parintii nu au locuinta comuna. Este vorba despre cazul sotilor despartiti in fapt, al sotilor divortati si al parintilor copilului din afara casatoriei.
Victima prejudiciului are urmatoarele optiuni : sa pretinda despagubiri de la ambii parinti, care raspund solidar; sa pretinda despagubiri de la minor, ceea ce presupune dovedirea vinovatiei minorului, deci a imprejurarii existentei discernamantului la data savarsirii faptei ilicite; sa cheme in judecata spre a fi obligati la depagubiri, in solidar, atat pe parinti cat si pe minor.
RASPUNDEREA COMITENTULUI PENTRU FAPTA PREPUSULUI
Comitentii raspund de prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat. Comitentilor nu le este recunoscuta posibilitatea de a se exonera de raspundere. Pentru calitatile de comitent si de prepus este necesar existenta unui raport de subordonare pe baza acordului de vointa dintre ele, o persoana fizica sau juridica a incredintat unei persoane fizice o anumita insarcinare, nascandu-se astfel dreptul comitentului de a da instructiuni, de a directiona, indruma si controla activitatea prepusului, acesta din urma fiind tinut sa urmeze indrumarile primite. Izvorul tipic al raportului de prepusenie este contractul individual de munca. Raportul de prepusenie este disociat de contractul individual de munca in cazurile in care functia in exercitarea careia prepusul a cauzat prejudiciul i-a fost incredintata de catre o alta persoana decat aceea cu care prepusul incheiase contractul individual de munca. In ipoteza detasarii, calitatea de comitent va fi preluata, temporar, de catre persoana juridica la care a fost detasat prepusul, intrucat acesta indruma, supravegheaza si controleaza activitatea prepusului. Raportul de prepusenie se poate intemeia si pe calitatea de membru al unei organizatii cooperatiste. Contractul de mandat si contractul de antrepriza pot genera raporturi de prepusenie, insa numai daca din continutul lor rezulta o subordonare foarte stricta a mandatarului fata de mandant, respectiv a antreprenorului fata de beneficiarul lucrarii. Din contractul de locatiune nu rezulta un raport de subordonare intre locator si locatar.
Raspunderea comitentului presupune intrunirea in totalitate a urmatoarelor conditii: existenta faptei ilicite savarsite de prepus; existenta prejudiciului; legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia prepusului. Exista si doua conditii speciale: existenta, la data savarsirii faptei, a raportului de prepusenie; savarsirea faptei de catre prepus in functiile ce i-au fost incredintate de comitent.
Daca intre fapta ilicita savarsita de prepus si functiile incredintate acestuia de catre comitent nu exista nici o legatura, atunci comitentul nu va raspunde. Se va angaja raspunderea comitentului daca prepusul cauzeaza prejudiciul actionand, in mod neglijent sau imprudent, in cadrul normal al functiei incredintate sau cel putin in limitele scopului pentru care i-a fost conferita functia respectiva. Exita situatii in care fapta este savarsita de un prepus care profitand sau abuzand de functia incredintata, actioneaza in propriul interes sau de un prepus care, cu ocazia exercitarii functiei incredintate, dar fara legatura cu aceasta, cauzeaza un prejudiciu.
Efectele raspunderii comitentului in raporturile dintre comitent si victima prejudiciului. Victima are urmatoarele posibilitati : sa pretinda despagubiri de la comitent; sa pretinda despagubiri de la prepus; sa cheme in judecata spre a fi obligati la despagubiri, in solidar, atat pe comitent, cat si pe prepus. Fiecare comitent raspunde ca garant fata de victima proportional cu contributia prepusului sau, solidaritatea fata de victima neatragand solidaritatea comitentilor. Daca prepusii unor comitenti diferiti au savarsit impreuna o fapta ilicita si prejudiciabila, victima nu este indreptatita sa pretinda de la fiecare comitent decat partea de despagubire aferenta vinovatiei propriului prepus. Daca prepusii unor comitenti diferiti prejudiciaza pe unul dintre acesti comitenti, comitentul victima nu poate sa invoce o solidaritate a celorlalti comitenti intre ei. Spre a fi exonerat de raspundere, comitentul trebuie sa demonstreze existenta unei cauze de exonerare in persoana prepusului.
Efectele raspunderii comitentului in raporturile dintre comitent si prepus. Actiunea in regres a comitentului este o actiune civila de drept comun. Comitentul are dreptul de a recupera integral de la prepusul sau despagubirile platite. Daca prejudiciul a fost cauzat de mai multi prepusi ai aceluiasi comitent, in regresul comitentului platitor se mentine solidaritatea prepusilor. Pentru a se exonera partial de raspundere fata de comitent, prepusul are posibilitatea sa faca dovada ca la savarsirea faptei a concurat, alaturi de propria sa vina, si vinovatia proprie a comitentului.
Daca minorul de cel putin 16 ani are calitatea de prepus in baza unui contract de munca, atunci l este asimilat majorului in privinta executarii acestui contract, ceea ce lipseste de suport angajarea raspunderii parintilor pentru prejudiciul cauzat prin savarsirea unei fapte legate de aceasta executare.
