Incetarea mandatului din motive extravoliționale

Incetarea mandatului din motive extravoliționale.

Mandatul inceteaza, de asemenea, in cazul decesului uneia dintre parți, incapacitatea acestora sau intrarea in insolvența.

2.1. Decesul mandantului. Prin stingerea personalitații juridice a mandantului se stinge și contractul de mandat, mandatarul nu mai are pe cine reprezenta.

a. Excepții de la regula incetarii mandatului la decesul mandantului

Trecerea drepturilor și obligațiilor mandantului la succesorii acestuia antreneaza unele excepții de la regula stingerii mandatului la decesul mandantului. In acest caz, mandatarul se afla intr-o situație apropiata de cea a gestiunii de afaceri.

a₁. Ca și in cazul gerantului, care este obligat sa continue gestiunea inceputa, și mandatarul, care prin decesul mandantului nu mai are consimțamantul la a continua executarea sarcinii, este totuși obligat sa continue executarea sarcinii incepute daca intreruperea ei, pentru motivul aratat, ar aduce prejudicii succesorilor mandantului. In acest sens, potrivit art. 2044 alin. 2 «mandatarul sau moștenitorii lui vor fi ținuți sa continue executarea mandatului daca intarzierea acesteia risca sa puna in pericol interesele mandantului sau a succesorilor lui». Daca succesorii vor anunța expres retragerea mandatului, mandatarul nu mai este ținut sa continue exercitarea sarcinii.

O aplicație a acestei reguli este prevazuta in textul art. 2039 alin. 1 lit. c. ce prevede ca «atunci cand mandatul are ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei activitati cu caracter de continuitate, mandatul nu inceteaza, prin decesul mandantului, daca aceasta activitate este in curs de desfasurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renuntare al partilor sau al mostenitorilor acestora».

a₂. Actele facute de mandatar in executarea mandatului, fara sa cunoasca decesul mandantului, sunt valide și vor produce deci efecte juridice dupa decesul mandantului (art. 2045 n.C.civ.). Mandatarul va trebui insa sa dovedeasca faptul ca nu a cunoscut sau ca nu ar fi putu cunoaște decesul mandantului.

a₃. Mandatul post morten. Mandantul poate sa insarcineze pe mandatar sa execute o sarcina dupa decesul acestuia. Acest mandat nu poate sa incalca regulile succesiunii, in sensul ca actele incheiate de mandatar nu pot sa aduca atingere drepturilor succesorilor. O astfel de sarcina nu poate sa aiba ca obiect decat acte in favoarea succesorilor. De exemplu, o sarcina prin care mandatarul ar fi investit cu puterea de a transmite proprietatea unor bunuri in favoarea altor persoane nu poate fi legala deoarece actele de dispoziție pentru cauza de moarte nu pot fi facute decat printr-un legat sau o donație pentru cauza de moarte, acte care știm ca au un regim special de formare.

2.2. Decesul mandatarului. Ca și in cazul decesului mandantului, incetarea personalitații juridice a mandatarului antreneaza stingerea contractului de mandat deoarece mandatul este un contract intuitu personae. Din acest motiv, sarcina executarii mandatului nu se transmite succesorilor mandatarului. Aceștia au totuși sarcina de a anunța mandantului decesul mandatarului (art. 2044 n.C.civ.) și sa ia toate masurile necesare pentru ocrotirea intereselor mandantului inclusiv sa continue executarea mandatului daca altfel mandatarul ar suferi pierderi (art. 2044 alin. 2 n.C.civ.). In lipsa unei clauze contrare, decesul unuia dintre mandatarii obligați sa lucreze impreuna va stinge contractul de mandat (art. 2047 n.C.civ.).

3. Caderea uneia dintre parți in incapacitate.

Caderea in incapacitate lipsește pe mandant sau pe mandatar de capacitatea de exercițiu și in consecința, potrivit art. 2039 alin.1 lit c din n.C.civ., incapacitatea unuia dintre ei antreneaza stingerea contractului de mandat. Regula este raționala pentru mandatar. Fiind incapabil el nu mai poate incheia acte juridice și deci nu mai poate executa contractul de mandat. De asemenea, incapacitatea mandantului il pune in imposibilitatea de a lua decizii in legatura cu mandatul nascut anterior caderii in incapacitate. Totuși, consideram ca mandatul pentru acte de administrare și dispoziție, inainte de caderea mandantului in incapacitate, raman valabile caci acestea nu-l pot prejudicia și astfel de acte pot fi incheiate și de el.

4. Caderea uneia dintre parți in faliment.

Este rațional ca mandatul sa inceteze in ipoteza in care mandantul sau mandatarul au cazut in faliment (art. 2039 alin.1 n.C.civ.) caci in ambele cazuri activitatea lor se reduce, in principiu, la actele necesare lichidarii activului, pentru a plati creditorii.

Subsecțiunea III. Mandatul fara reprezentare (pręte-nom)

Contractul obișnuit de mandat este cel prin care mandatarul este imputernicit sa incheie acte juridice in numele și pe seama mandantului. Acesta din urma poate fi insa interesat ca terța persoana sa nu cunoasca faptul ca mandatarul lucreaza in numele sau. El va imputernici astfel pe mandatar sa incheie acte juridice in nume propriu dar pe seama mandantului.

Un astfel de mandat este particular caci el deroga de la dreptul comun al contractului de mandat, adica mandatul fara reprezentare. Contractul de mandat fara reprezentare se mai numește și contractul pręte-nom, pentru ca prin acest contract mandatarul imprumuta mandantului numele sau.

1. Noțiune. Contractul de mandat fara reprezentare este contractul prin care o persoana convine sa acționeze in numele sau dar pe seama mandantului, ascunzand astfel adevaratul titular al actului (art. 2048 n.C.civ.). Contractul de mandat fara reprezentare este deci o simulație prin interpunere de persoane. Mandatarul disimuleaza nu doar identitatea mandantului ci și faptul ca el acționeaza pentru altul. Terța persoana crede ca incheie contractul cu adevaratul titular al afacerii.

Ascunderea sau nu a adevaratului proprietar al afacerii nu este de esența mandatului fara reprezentare. Așa cum rezulta din definiția data in textul art. 2048 n.C.civ., terța persoana poate sa cunoasca faptul ca mandatarul nu este adevaratul titular al afacerii, dar acest lucru nu modifica structura mandatului fara reprezentare. Este astfel, de exemplu, in contractele de expediție.

Mandatul fara reprezentare este practicat indeosebi in raporturile comerciale[1].

2. Efectele contractului de mandat fara reprezentare

Lipsa efectului reprezentarii schimba regimul juridic al acestui contract in raport cu mandatul obișnuit, numai cu privire la efectele reprezentarii, adica in raportul dintre terța persoana și mandatar.

2.1. Raportul dintre mandant și mandatar. In raporturile dintre ei, actul ascuns, contractul pręte-nom, se subordoneaza regimului contractului obișnuit de mandat, (art.2042 alin. 2 n.C.civ.). In consecința, mandatarul este supus obligațiilor de a executa sarcina incredințata, de a preda bunurile, etc.; iar mandantul, devenind titularul tuturor drepturilor generate de operația incheiata de mandatar, este ținut de toate actele juridice incheiate de acesta in executarea ordinului primit, caci el a comandat aceste operații juridice, prin contractul de mandat.

a. Transferul direct al bunurilor in patrimoniul mandantului.

Potrivit regulilor contractului de mandat, mandantul devine titularul drepturilor și obligațiilor nascute din operația juridica incheiata de mandatar. In aplicarea acestei reguli, textul art. 2051 n.C.civ. prevede ca «bunurile dobandite de mandatar in nume propriu, dar pe seama mandantului, trec direct in patrimoniul acestuia din urma». De aici consecințele firești:

- mandatarul este obligat sa predea bunurile dobandite in executarea contractului de mandat și nu este nevoie de un act de transfer pentru aceasta.

- bunurile aratate nu intra in patrimoniul mandatarului și in consecința ele nu pot fi urmarite de creditorii acestuia, sub condiția de a dovedi existența contractului de mandat, ce va fi opozabil acestora daca are data certa anterioara actului de executare sau a masurii asiguratorii (art. 2051 n.C.civ.).

- «Mandantul, devenind proprietarul bunurilor dobandite de mandatar in executarea mandatului, el le poate revendic de la mandant sau alta persoana, exceptand cazul dobandirii lor de terții de buna-credința (art.2050 alin. 1 n.C.civ.).

b. Excepție. Bunurile al caror transfer necesita un act de publicitate nu se transfera direct in patrimoniul mandantului. Bunul dobandit de mandatar, in nume propriu dar pe seama mandantului, pentru a carui transfer este necesara efectuarea actelor de publicitate, cum ar fi, de exemplu, un imobil, pentru ca mandantul sa fie proprietarul acestor bunuri, trebuie sa se realizeze un dublu transfer: mai intai intre terța persoana și mandatar; și ulterior intre acesta din urma și mandant. Pentru aceste bunuri, contractul de mandat naște in sarcina mandantului doar o obligație de transfer. Fiind doar creditor, impotriva mandatarului care a achiziționat in aceste condiții un bun, de natura aratata, și refuza sa il transfere, mandantul nu are acțiunea in revendicare ci doar o acțiune in executarea obligației de a face. Noul Cod civil consacra aceasta prerogativa a mandantului, prin textul art. 2050 alin.2-3 n.C.civ. ce prevede facultatea mandantului «de a solicita instanței sa pronunțe un act de transfer al acestor bunuri in patrimoniul lui». Pentru aceasta, mandantul va trebui sa exhibe actul ascuns, pe temeiul caruia mandatarul a dobandit bunuri de la terța persoana, in nume propriu dar pe seama mandantului.

2.2. Raporturile cu terța persoana.

a. Efectele juridice ale operației juridice se produc doar intre terța persoana și mandatar. Terța persoana este ținuta de raportul juridic incheiat cu mandantul, indiferent ca ea a știut ca acesta din urma este doar un interpus (art. 2048 alin 1 și art. 2049 alin.1 n.C.civ.). Corelativ, mandatarul va fi ținut personal fața de terța persoana de obligațiile generate prin operația juridica incheiata cu aceasta. Neexecutarea obligațiilor mandatarului va angaja responsabilitatea a acestuia și nu a mandantului.

b. Excepție: terța persoana poate angaja responsabilitatea mandantului și invers. Terța persoana poate dovedi simulația, prin interpunerea mandatarului și sa se prevaleze de actul ascuns, daca acest act ii este favorabil, potrivit regulilor simulației, punand in sarcina mandantului obligațiile nascute din operația juridica incheiata cu mandatarul, ca adevaratul titular al drepturilor și obligațiilor nascute din aceasta operație[2].

Corelativ, mandantul se poate substitui mandatarului in executarea creanței pe care terța persoana o are fața de el, și sa solicite executarea obligațiilor de catre terța persoana (art. 2049 alin. 2 n.C.civ.). Explicația acestei reguli o gasim in faptul ca mandantul, in raport cu mandatarul, așa cum a fost aratat mai sus, devine titularul dreptului de proprietate a bunurilor mobil sau a dreptului de creanța, generate prin operația juridica incheiata de mandatar cu terța persoana. Contractul de mandat, fiind ascuns, nu o obliga insa pe terța persoana. De aceea, pentru ca mandantul sa poata pretinde executarea contractului incheiat cu mandatarul, este nevoie de o alta operație juridica: cesiune de creanța, respectiv o subrogare convenționala.