|
|
|
Functiile statului vis - a - vis de serviciile publice oferite
1 Functia de furnizor de servicii colective necomerciale
Una din cele mai importante functii ale statului este aceea de a oferi servicii publice in general si servicii colective necomerciale, in special.
Aceasta functie consta in:
a) furnizarea catre colectivitate a unor servicii la un pret inferior costului lor de productie (servicii necomerciale), fie producandu-le el insusi, prin intermediul serviciilor publice, fie incredintand productia lor sectorului privat subventionat;
b) finantarea acestei productii prin intermediul prelevarilor obligatorii asupra utilitatilor si asupra intreprinderilor.
Serviciile colective furnizate de stat raspund unui triplu obiectiv:
1) satisfacerea (inlaturarea) lacunelor pietei;
2) facilitarea accesului la factorii externi pozitivi care influenteaza serviciile (infrastructurile, cercetarea fundamentala, protectia mediului inconjurator, etc.);
3) accesibilitatea tuturor cetatenilor la servicii, chiar si celor mai saraci: ele sunt oferite in mod gratuit sau la un pret inferior costului lor de productie (educatia, sanatatea etc.).
Oferta de servicii colective necomerciale poate fi grupata in doua mari categorii:
Statul reprezinta functia de aparare a teritoriului national si de garantare a securitatii bunurilor si persoanelor pe care statul o are inca de la constituirea sa. Aceasta functie consta in:
- asigurarea securitatii persoanelor si bunurilor in interiorul tarii, cu ajutorul politiei si justitiei;
- apararea teritoriului national impotriva oricarei agresiuni externe, cu ajutorul diplomatiei (Afaceri Externe) si Apararii Nationale (armata).
Celelalte servicii colective necomerciale sunt oferite de stat, inclusiv de autoritatile sau colectivitatile locale in doua moduri:
a) Statul asigura el insusi productia de servicii.
Este cazul ansamblului serviciilor publice de invatamant, medicale (spitale publice), culturale (muzee, biblioteci, case de cultura, etc.), de cercetare, de echipare si de intretinere a retelei rutiere, de iluminat public, etc.
b) Statul nu asigura decat finantarea si deleaga productia de bunuri si servicii sectorului
privat.
Invatamantul si sanatatea sunt doua domenii unde coexista institutiile publice si cele private; pentru acestea din urma (scoli private, clinici, etc.), statul isi poate asuma o parte din finantare (in special cheltuielile de functionare). Statul isi pastreaza prerogativa de a acredita aceste institutii si un drept de control asupra gestiunii lor, deoarece este vorba despre activitati subventionate.
2 Functia de redistribuire
Functia de redistribuire a aparut din necesitatea de a asigura fiecaruia o cat mai buna protectie sociala posibila. In acest caz, statul a pus in functiune in mod treptat, un sistem de redistribuire.
Initial, s-a constituit un sistem de asigurari mutuale impotriva principalelor riscuri ale vietii: boala, accidente de munca, etc. Solidaritatea s-a extins apoi la numeroase alte categorii: pensionari, someri, alte persoane inactive fara resurse, familii care au mai multi copii in grija etc. Functia de redistribuire presupune doua momente principale:
a) prelevarea de cotizatii sociale asupra veniturilor: cotizatiile sunt platite de catre cei care se asigura;
b) redistribuirea acestor cotizatii sub forma de prestatii sociale: pensii, cheltuieli medicale, alocatii familiale etc. percepute de catre cei care se asigura.
3 Functia de reglare economica
Functia de reglare economica consta in actiunea statului asupra evolutiei economice, astfel incat sa se amelioreze principalii indicatori ai acesteia (cresterea produsului intern brut, locuri de munca, echilibru exterior si stabilitatea preturilor etc.). Reglarea poate fi:
- pe termen lung, prin orientarea economiei prin intermediul politicii structurale: politica industriala, politica mediului ambiant, politica energetica, alegerea infrastructurilor etc.;
- pe termen scurt si mediu, prin reglarea conjuncturala sau politica conjuncturala.
Politica structurala cuprinde ansamblul interventiilor statului, susceptibile de a modifica evolutia pe termen lung a economiei.
Politica conjuncturala consta in interventia statului in vederea atingerii unui ritm de crestere si a unui nivel de ocupare maxime, compatibile cu mentinerea principalelor echilibre: stabilitatea preturilor si echilibrul comertului exterior. Politica conjuncturala poate fi o politica de relansare sau o politica de stabilizare.
O a doua politica de reglare, de inspiratie liberala, este politica ofertei, care combina aspectele conjuncturale cu cele structurale.
